Am mult, mult mai multa incredere in, de pilda, un politician ca Liviu Plesoianu, decat in grecoteiul ala. Mecla lui ascunsa de balcanic imi evoca talharii de pe vremea luptelor dinte aromani si grecotei.
"Sfantul" conservei!...

Nici chiar asa...eu nu am incredere in nici un politician - nici in Klaus, nici in Plesoianu si nici in Sava. :)

Pe mine ma enerveaza ca unii imi spun ca respectul fata de ierarhi e o pozitie papista dar in acelasi timp imi spun ca trebuie sa ascult de Sava asta ca stiu ei sigur ca are o viata sfanta si asa mai departe. Pai daca e sa contestam de ce sa nu contestam tot ? Vad ca mai nou el decide unde e si unde nu e har, cine e sau nu e sfant si asa mai departe (probabil asa e ortodox, el fiind un om "cu har", decide mai ceva decat un sinod ). Pai daca decide el de ce nu as putea sa decid si eu ? :)

Sava asta mi-a devenit antipatic de cand a pus Vulcanescu niste clipuri in care Sava era un fel de supererou in lupta cu ereticul Bartolomeu. Doar colantii ii lipseau, in rest era fix Superman. :)

Pe urma am incercat sa ascult o conferinta de aia de-a lui atunci cand a venit in tara. Dar cand l-a intrebat cineva despre visul cu Parintele Paisie si el a spus ca-i adevarat, atunci m-a pierdut. Asa au unii noroc, viseaza intotdeauna cate un sfant care-i la moda in acel moment si asa afla calea de urmat. :)

Asta ma calca pe nervii la ortodocsii pietisti/zelotisti: cum aude un monah voci in cap sau are un vis, gata! toti prostii, indeosebi toate proastele evlavioase cad pe spate.
Recunosc: de cind m-am inversunat contra miscarii stilis.., pardon, nepomenitoare, am scos din nou la suprafata neincrederea mea innascuta in evlvie, vise, minuni, superstitii si duhovnicolatrii, precum si impotriva pietismelor magico-zelotiste de toata mana. Prefer o traire mai rationala, chiar rationalista a credintei decat delirul monaholatru care e la moda acum prin diverse sinaxe de debara. Iar canoanele NU sunt dogme! Asta e ceva de catehizare elementara. Pot deveni, functie de evolutia societatii si mai ales a Bisericii, obsolete.
Si din acest motiv Sinodul din Creta a fost un mare fiasco: trebuiau intai sa anuleze toate canoanele pe care se bazeaza "facatorii de sinaxe", si astia nu mai aveau argument. Totul a fost graba penibila a mosului sincretist Bartolomeu, iar acum, e cheful de faima al unora din jurul mosului zelotist Zisis.

Da' de ce puişor? Azi sunt mai mântuitoare decât ieri căsătoriile mixte? Unu' hăis şi altu' cea? Zamă lungă în loc de ciorbă de calitate? :39:

Si daca, intre timp, unul se converteste, celalalt ar trebui sa divorteze?

Nu e obligat, teoretic n-ar trebui, dar poate.

Intrebarea era daca trebuie, nu daca e obligat sau daca poate? Adica ar fi indicat sa divorteze?

Scuze, n-am vazut revizuirea.

Daca intre timp unul se converteste la alta religie, inseamna ca acesta (cel se s-a convertit) NU mai recunoaste crediinta anterioara ortodoxa in care au facut nunta, deci NU mai recunoaste validitatea acelei nunti in fata lui Dumnezeu!
Prin insasi convertirea la alta religie, cel convertit divorteaza de cel ortodox in fata lui Dumnezeu.
Din contra, cel convertit recunoaste o alta religie, in care nu s-a facut nici o nunta in fata lui Dumnezeu si nici nu este posibila o astfel de nunta in care unul crede corect, drept (are o dreapta-crediinta fata de Dumnezeu), iar celalalt nu (crede intr-o imagine falsa, incorecta despre Dumnezeu).
Restul, divortul laic in fata legilor statului tine de o conventie legala, are valoare de contract civil intre parti.