Pai hotaraste-te, te centrezi pe fenomene da' il descoperi pe Dumnezeu?

Si de ce l-ai descoperi in tine, "fenomenule" pe Cel care chipurile ar fi mai presus de ele (fenomenele).

Adica mai ales "in tine" cum? Circumscris limitelor tale fizice sau cum? :)

Alin, pentru a intelege despre ce este vorba, sa apelam la exemple simple.

De exemplu, norii iau diferite forme pe cer. La un moment dat putem recunoaste anumite forme familiare, sa spunem conturul unei flori din vapori.

Sunt doua moduri in care o putem admira:
-cu si fara constientizarea ca in mod fundamental acolo nu se afla nicio floare din vapori.
-cu si fara constientizarea in momentul perceptiei ca "floarea" este o imputare a mintii proprii. Ca o floare din vapori "exista" prin proces de atribuire a unei identitati, care este pur si simplu mental. Un alt privitor de langa noi posibil sa nu o perceapa. Pentru el floarea de vapori este inexistenta.

Constientizarea inexistentei la nivel fundamental este un factor mental. Factor pentru ca participa la cunoasterea obiectului, este implicat in procesul cunoasterii.

Putem sa-i spunem factorul apofatic.

Ceilalti factori care sesizeaza particularitati ale fenomenului, care concura la discriminarea sa de celelalte fenomene sa le spunem factori catafatici.

Este gresit sa se afirme ca floarea de vapori nu exista cu desavarsire (extrema nihilista) dar este gresit sa se afirme ca floarea de vapori exista intrinsec (extrema reificarii).

Ceea ce sesizam in lumea sensibila este similar cu desfasurarea unui peisaj format din vapori, numai ca "particulele/pixelii" au alte proprietati.

De exemplu, vedem munti, ape, trupuri de oameni, animale, trupul propriu etc...

Factorul apofatic relaxeaza, factorii catafatici contribuie la stabilirea de relatii. Primul elibereaza, cei din urma dau sens existentei. Primul descopera un adevar cu privire la natura ultima, ceilalti factori induc extazul de a fi. Este o lucrare sinergica.

Florin, ai incercat sa dai niste explicatii turnand ceea ce in opinia mea sunt, in cel mai fericit caz, niste idei nefinalizate, altii le-ar spune poate ineptii.

Te-am rugat, punctual, sa faci niste precizari, pentru a lamuri lucrurile.

Si rezultatul este ca vii si cu mai multe idei de acelasi gen, fara a clarifica cat de cat pe cele lansate deja?

pai daca iubirea se naste prin vederea frumusetii, acesta frumusete nu este perceputa prin simturile vederii?

Daca nu se intelege ca frumusetea moralei se vede cu inima nu cu ochiul atunci nu mai poate fi oferita nicio explicatie.

Alin voi incerca sa-ti explic in continuare numai daca raspunzi la intrebarea urmatoare:

Cum este posibil ca

1 peste + 1 peste >= 5000 de pesti - Marcu (6,38-44) ?

frumusetea moralei...ce-ti mai place sa despici firul in 4!

De ce n-ar fi posibil? :)

Adica, sa faci Universul din nimic, si ingeri si oameni si toate animele si sa nu poti produce 5000 pesti, e ridicol .. :)

Ce, tu poti explica cum ai ajuns din punctul X in punctul Y?
E simplu, ai vrut sa ajungi acolo :)

Si ce te-ai blocat asa? Parca erai dornic sa ne lamuresti de profunzimile teologiei tale si cum trece cineva de ploaia de cuvinte, de blochezi asa panicos :)

Din punct de vedere budhist nu prea exista o morala riguroasa. Cam totul e interpretabil si variabil.

Pana si daca omori un om, nu e neaparat rau, poate ii oferi sansa la o incarnare mai buna.

In plus, daca l-ai omorat, de fapt si de drept n-ai facut decat sa savarsesti un act de justitie, categoric facuse ala ceva asemanator in alta viata, altfel nu o patea.

Te-am mai intrebat o data daca sexul in afara casatoriei e un pacat in sistemul tau si n-ai dat un raspuns :)

Indirect ai raspuns la intrebare.

Raspunsul nu este atat de dificil pe cat pare.

Daca un peste ar fi un peste intrinsec atunci niciodata un peste + un peste nu poate fi diferit de doi pesti.

Insa atunci cand un peste nu este existent in sine, un peste poate fi exprimat ca o pluralitate, o multitudine de fenomene. Iisus a demonstrat practic aceasta posibilitate dificil de conceput de catre o minte obisnuita.

Deci numitorul comun al factorilor ecuatiei este nimicul din care au aparut.

Acest nimic nu poate fi schimbat in altceva decat este. Poate fi doar modelat in expresii ale sale.

Nimicul nu face niciodata tranzitia de la propria natura la concretul intrinsec. Daca ar fi astfel, realitatea ar ingheta instantaneu. Miscarea/transformarea ar fi imposibila. Nimicul este ceea ce este dintru inceput si este fara de sfarsit. Ca este exprimat in ceea ce mintea recunoaste ca forma este frumusetea si misterul existentei noastre.

Fundamental, nimicul este nimic indiferent de varietatea, complexitatea in care este exprimat.

"Miracolul inmultirii" este inexplicabil fara intelegerea naturii fundamentale a realitatii.

Contemplatia formei din perspectiva nimicului din care apare este a doua profunzime pe care Buddha a revelat-o in Intelepciunea Desavarsita (Cea de a doua Intoarcere a Rotii Dharmei - crestineste "A doua Propovaduire"). Aceasta contemplatie este de o frumusete aparte. Sesizarea cum nimicul se exprima in forma sensibila ne face partasi in mod intelegator la procesul creatiei clipa de clipa.

Iisus afirma ca este nevoie de o "credinta cat un graunte de mustar" ca sa poti misca un munte din loc. Consider ca sensul acestei afirmatii era literal.

Aceasta credinta nu este wishfull thinking ci vointa unei minti racordata in adevar la intreaga realitate. Caci, fundamental toate fenomenele nu sunt altceva decat expresii ale propriei minti. O "minte" care nici ea nu exista in sine (Nature Body of Buddha). Cand realizam aceasta devenim Fii mostenitori ai Imparatiei, ai intregii Existente.