''Vai de bărbatul care-i umple mâinile femeii sale de plozi', adică vai de cel ce o pune să nască pe femeie în fiecare an!

'Practic n-ai voie să te împreunezi cu femeia gravidă sau cu femeia care alăptează', căci se poate traduce a fi un fel de incest, şi e spurcăciune şi trebuie să vă îngreţoşaţi de toate faptele astea păgâne! Greaţa asta şi scârba nu trebuie să vă vină de la stomac sau mâncăruri stricate aşa cum vă vine din fire sau de la gustul ochilor trupeşti ci mai ales trebuie să vă vină greaţă şi scârbă din sfânta înduhovnicie, din gustul Adevărului şi Dreptăţii căci 'vai de cel ce spune dulcelui amar şi amarului dulce sau face din alb negru şi din negru alb...'

Iar mintea prin rugăciunea săracă a lui Iisus trebuie s-o curăţiţi şi s-o menţineţi curată adică să nu fiţi ca şi câinii învârtoşaţi căci câinii ca toate animalele şi dobitoacele caută şi adulmecă spurcăciunile socotindu-le spurcăciuni şi acolo unde găsesc ei că este spurcat acolo spurcă şi ei mai departe pe când oamenii ce se aseamănă cu câinii ei caută cu mintea curioasă şi cu ochii trupeşti spurcăciunile pentru ca să le considere dulceţuri şi făcându-le şi împărtăşindu-se de spurcăciuni ei se mândresc şi se laudă că cică sunt ca gLumea, pot face răul socotindu-se buni, indulgenţi, miloşi, potenţi, politicoşi, făcând pe placul gLumii aşa încât toată închipuirera şi visul şi idealul omului merge numai spre rău.

Deci nu ca lumea trebuie să fiţi, fricoşi, necredincioşi, disperaţi, pârâcioşi şi învinovăţitori ca să scăpaţi de răspundere căci lumea nu e lumina deşi aşa ar fi trebuit ci voi fiţi ca Lumina lumii!.. aşa cumva e porunca sfântă, ca sfinţenia să fiţi dar nu mimând-o şi făţărind-o îmbrăcând credinţa dar tăgăduind-o în inimă ci trăind-o, adică asemănaţi-vă cu ea însă nu pentru slavă de la oameni, de la voi înşivă sau de la plăcerile drăceşti ci pentru 'ca să plăceţi aproapelui la ce este bine şi de folos spre zidirea lui şi a voastră împreună în Dumnezeu!.. adică purtaţi-vă ca nişte înţelepţi smeriţi în taină.'

Adică încercaţi să fiţi foarte nemulţumiţi de mulţumirea de sine care vine de la poftele trupeşti şi de la neascultare, adică de la pofta ochiului trupesc al minţii pe plăcerea poftei rele a inimii şi vine de la trufia vieţii cea plină de averi deşarte: slavă de la oameni şi toate bogăţiile necredinţei întru mărirea mincinoasă de sine: păcate, curiozităţi spurcate, iar apoi neputinţa răbdării sub ascultare, învârtoşată în lăudăroşenia puterii şi libertăţii fărădelegii socotită ca mângâiere şi alint şi privirilegiu meritat.

Deci într-un cuvânt nu vă mângâiaţi şi nu vă mituiţi singuri cu hoţia, minciuna, şi mărirea nedreaptă de sine ci fiţi cuminte şi nu cuminţi, cu mintea lui Dumnezeu, minte îngerească şi nu cu din aia trupească şi zgârcioarbă!.. care a decăzut din demnitate şi-şi găseşte tot felul de alte strâmbe demnităţi şi răsplătiri şi laude şi premii şi medalii şi recompense, căci toate minţile decăzute la un loc nu pot să vă dea nimic bun'

Bine este sa nu te culci pe-o ureche si sa-L ispitesti pe Dumnezeu.
Crestinul traieste cu masura si nu ajunge la excese.
Iar Dumnezeu nu se supara daca practici abstinenta.

Incerc niste concluzii preliminare pentru acest topic, sarcina grea pentru mine, recunosc.

1. In primul rand, multumesc tuturor pentru interventii. In masura in care au fost echilibrate, nepătimaşe, argumentate şi respectuoase, ele au clădit. În măsura în care nu au fost astfel, au clădit mai puţin. Au fost şi de unele, şi de altele.

2. Mântuirea este un dar gratuit de la Dumnezeu, oferit celui care-l cere cu libertate şi voinţă deplină. Înainte de orice, să ne rugăm lui Dumnezeu cu stăruinţă, cerându-i mântuirea sufletelor noastre. Acesta este cel mai important lucru, lumina pentru celelalte întrebări ale noastre decurgând din alegerea noastră iniţială. Să fim convinşi de puterea şi necesitatea rugăciunii, despre care cineva spunea că este respiraţia sufletului.

3. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt date să ne provoace nelinişte sufletească. Subiectul pe care l-am dezbătut aici se dovedeşte a fi de o complexitate care, cel puţin pe mine, m-a depăşit. Este o mare responsabilitate să alegă să asculţi poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii, dar cel puţin la fel de mare responsabilitate este să le explici altora. Dacă greşesc, rog iertare. dar au existat intervenţii prin care am simţit că nu cunoştinţele (sau harul) au vorbit, ci lipsa unei deschideri, al unui time out în care să ai curajul să-ţi reconsideri cele ştiute, să admiţi că poţi învăţa lucruri noi, şi că Dumnezeu ne ajută să-i înţelegem cuvintele într-un mod viu, care poate fi înnoit cu înţelegeri noi, fără a se altera ceva din învăţătura deja revelată. Ne sună cunoscut: "Porunca noua va dau voua...", sau "Ati auzit că s-a spus, însă Eu vă zuc:...". Niciodată nu a existat schimbare de poziţie, ci re-explicare, re-aşezare tot mai aproape de Dumnezeu, a cărui esenţă este bunătatea (printre altele, cu siguranţă).

4. Abstinenţa reprezintă, de fapt, un subiect în sine. Orice discuţie ar trebui să înceapă de aici, şi să se aplice la: mâncare, bunuri, sexualitate etc. Aici ar trebui să intre şi clarificările despre natura umană, cât de căzută este ea după păcatul originar, cum trebuie să considerăm ceea ce trăim noi acum, în starea de păcat originar: plăcerile, simţurile etc. Sunt ele ceva rău în sine, un rezultat al căderii originare, sau trebuie să ştim doar să calibrăm folosirea acestor date în scopul mânturii? Etc. La acest punct, nu am primit clarificări, ci doar scenarii: persoane care pretind că Adam şi Eva aveau relaţii conjugale altfel decât avem noi acum. Şi atunci?... Iată un punct nu (doar) controversat, ci cu puţine şanse de îzbândă, dacă este abordat pe partea asta. Ne lipsesc cunoştinţele despre teologia trupului (cel puţin mie).

5. Cazul Bisericii Ortodoxe, din care lipseşte o sursă unică şi incontestabilă în ce priveşte catehizarea credincioşilor, reprezintă pentru mine o sursă de stress şi neîncredere în autenticitatea poziţiei lui x sau y. "Sistemul duhovnicilor" este unul subiectiv, după părerea mea, şi cred că pe mine m-ar confuza mai mult decât m-ar ajuta. Dacă aş dori să am progrese pe un anumit drum spiritual, de părerea cărui duhovnic ar trebui să ţin cont, până la urmă? În Biserica Catolică există Catehismul, un lucru simplu şi clar pentru toţi. Orice abatere de litera catehismului, care se bazează - evident - pe o solidă exegeză a Bibliei şi a altor surse autorizate, este uşor identificabilă. Astfel încât rămâne doar problema personală a voinţei de a urma cuvântul lui Cristos, conform celor explicitate şi arătate în Catehism. La ortodocşi, nu există un astfel de document. Deci, cel puţin în materie de sexualitate conjugală, este dificil să te bazezi pe ceva solid, să construieşti pornind de la Poziţia Bisericii (cu P sau B MARE, intenţionat am, scris aşa).

6. Încep să înţeleg de ce, în BO, ar fi greu să fie acceptată vreodată perioada de infertilitate din cadrul fiecărui ciclu feminin, ca perioadă permisă pentru relaţii conjugale legitime dpdv moral între soţ şi soţie. Făcând abstracţie de relaţia istorică dintre BO şi BC, cu toate legile ei diplomatice implicite, de faptul că unele persoane nici nu ştiu că există perioadă de infertilitate lunară la femeie, şi de faptul că, inclusiv în BC, se face o confuzie nepermisă între contracepţie şi metodele naturale de reglare a concepţiei, există impedimente de ordin teologic pur, dar care pe mine nu m-au convins. Spre exemplu, există ideea de fond că plăcerea este ceva rău, care îndepărtează de Dumnezeu şi mântuire. Oricum, nefolosind aşa de direct mântuirii, cum foloseşte, spre exemplu, rugăciunea, atunci orice este legat de plăcere ridică din prima semne mari de întrebare. Apoi, există chestiunea modului efectiv în care se fac copiii. Unii ortodocşi (cu siguranţă şi catolici) spun că modul în care Adam şi Eva au avut copii a fost altfel, iar modul în care facem noi acum copiii este expresia căderii din Paradis, deci - încă o dată, dacă mai era nevoie -, în mod intrinsec, relaţiile conjugale reprezintă o problemă.

In concluzie, grea nu ar fi abstinenţa, ci toată această umbră care planează asupra plăcerii, asupra modului de concepere a copiilor după căderea din Rai. Negăsind o poziţie Oficială, Una, a BO în această chestiune, confuzia personală se instalează. Repet: pe ce criterii aleg un duhovnic? După ce-mi spune, sau după ce şi cum este? Ceea ce spune, în principiu, ar trebui să ştie tot creştinul (ortodox, catolic), pornind de la textele unice ale bisericii din care face parte. Iar relaţia cu duhovnicul ar trebui să fie doar pentru a discuta Cum trebuie să facă ceea ce Trebuie să facă?

Vă mulţumesc încă o dată, spor tuturor în creştere spirituală, şi ne mai auzim.

Nu stiu de unde aceasta concluzie. In Biblie scrie altceva; trebuie doar sa citesti primele 4 capitole din Facerea:

Facerea 3, 24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.


Facerea 4, 1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu".

Ar mai fi unele de spus, dar fiind vorba de un punct de vedere catolic, las asa.

Ca e gratuit este "un fel de a spune", dar nu e gratuit deloc, ci este "platit" darul acesta cu varf si indesat caci altfel nu poate fi dobandit, iar abstinenta sexuala este una din formele de plata pentru ca este o lepadare de sine, o infranare. "Metoda calendarului", programarea relatiilor in perioada de infertilitate sunt doar incercari de evitare, de eludare a lepadarii de sine.

24. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. (Mt16,24)

Mesajul tau e frumos si chiar daca pune altfel intrebarile, dpmdv raspunsurile s-au dat deja sau sunt altfel formulate.

poti sa-mi arati un verset biblic in care Hristos spune CLAR ceva despre abstinenta sexuala?

Apocalipsă 21, 8:
8. Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.

1 Timotei 2:
15. ”Ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stăruiește cu deplină înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie”.

deplină înţelepciune= înfrânare...așa numeasu cei vechi înfrânarea

Geneză 6:
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!"

Ințelepciunea lui Solomon 3:
16. Fiii desfrânaților nu vor avea desăvârșire și sămânța ieșită din patul nelegiuit se va stinge.

Ințelepciunea lui Solomon 4:
6. Fiindcă pruncii născuți din somnul necurat sunt martori ai nelegiuirii părinților, când stai să-i cercetezi.