Foarte, foart pe scurt (pentru ca-ti plac povestile- vad ca i-ai servit una si fratelui Zaharia): Hristos este Adevarul. Sa ma intorc catre invataturi omenesti (dar nu numai, din pacate unele sunt derivate din filosofii orientale, esoterice etc..) dupa ce am aflat ortodoxia este ca si cum as fi chemata la un ospat imparatesc, dar eu pierd vremea cautand mancare (spirituala) in gunoaiele de-afara.

Poti sa repeti ce ai scris mai sus cand te gandesti la suferinta Domnului nostru Iisus Hristos? El a fost batut, scuipat, hulit, batjocorit si nu s-a impotrivit.
Sa fi fost in "incapacitatea de a-si face vizibile valorile"? (Sau dimpotriva?).

Sau daca ne gandim la saracul Lazar care era atat de bolnav trupeste ca-i lingeau cainii ranile.. poti spune ceva despre stima lui de sine?

Daca ne gandim la atatia nevoitori care se bucurau si multumeau cand erau batjocoriti, vorbiti de rau, ocariti... sa fi fost ei in eroare dogmatica (si psihologica).
Sau nebunii pentru Hristos.. cum se impaca viata lor cu afirmatiile tale ca un crestin sa nu sufere umilinte si ocara?

Singura demnitate a omului este aceea de a nu se invoi cu pacatul, cred eu.



In ce priveste: "sa nu fim supusi la ce vor altii sa ne supuna".. este ironic ca tocmai acest thread arata forta cu care au fost inradacinata in gandirea noastra o suma de conceptii straine de crestinism.. atat de mult ne-am atasat de ele ca nici nu am visa sa le cercetam originea si adevarul.

Mi-ai luat vorbele de pe buze. Exact la un raspuns asemanator ma gindeam sa postez .
In orice caz , fara a glumi sau a incerca sa exagerez, va spun ca sunt uluit vazind oameni care pina mai ieri pareau crestini sadea iar astazi ma crucesc de ceea ce pot perora ! Este f. mult de surprinzator . Domnule, parca as fi intr-o nebunie care nu se mai termina !!
Cind toata lumea stie ca pina nu te vei smeri pina la iadul rabdarii si pina nu te vei despatimi de propriul eu ,imbicsit de pacate absolut nebanuite, nu vom putea intra in imparatia cerurilor . Pina nu-ti vei taia toate formele mindriei si stimei de tine , de multe ori nebanuite, si nu te vei desburuiena , pina nu vom fi la suflet precum pruncii nu vom intra in imparatia cerurilor.
Iar aici se sustine in cheie telectuala tocmai inversul , exact pe dos . Pai noi vrem sa ajungem cetateni ai raiului si nu ai iadului ! Domne, cita manipulare mixta (involuntara, prin necunoastere, ca sa nu zic altfel, adaugata la cea intentionata a unora !) !
Si inca se fac pasiuni starsnice si risipa de efort in a darima pur si simplu cuvintul lui D.zeu si adevarurile de credinta .
Absolut uluitor . Toata aceasta sarbanda a nebuniei lucide imi aduce aminte si imi intareste in semnificatie cuvintele gheronului Paisios despre oameni (aplicabil desigur la userii acestui subiect) care spunea : ,,...pina la sfirsitul sfirsitului (adica a adormirii fiecarui om) putini se dovedesc a fi (este vorba despre a fi buni si drepti !) ceea ce par, cei mai multi o zbircesc pe drum cind te astepti mai putin ! Mult adevar vindut tuturor gratis , numai ca si cumparatorii interesati de adevaruri sunt din ce in ce mai putini !!!!

Nu te mahni, Zaharia, o vorba spune:" Drumul spre iad este pavat cu intentii bune. "

Domnule, din cate vad, parintele Gheorghe v-a numit, cu cateva posturi mai sus, "Parinte". De aici deduc ca ati putea fi preot. Ma rog sa nu fie asa, pentru ca daca este adevarat, este ingrozitor sa-mi imaginez ca exista enoriasi carora prin omilie sau sfat duhovnicesc le inculcati aceasta conceptie necrestina, de sorginte eretica, a groazei fata de sine, a necesitatii lipsei de respect pentru sine insasi (si, prin extensie logica, chiar daca nu va convine, de lipsa de respect pentru aproape).

Nu pot sa fac abstractie nici de faptul ca predicati pe de o parte smerenia, iar pe de alta parte va arogati dreptul de a categorisi cine este crestin si cine nu.

Dintre toate schimonoselile pe care le-a suferit crestinismul de-a lungul secolelor, imi aduceti aminte cel mai bine de puritanismul secolului XVII (si nici macar, poate de reprezentarile sale caricaturale; nu degeaba a amintit domnul Dragomir de sexul prin cearsaful gaurit).

Domnule, sunt putine lucruri mai nocive pe lume decat complexele si frustrarile imbracate in haina fanatismului religios.

Daca dumneavoastra nu va iubiti pe sine insiva, lasati-ne macar pe noi sa ne iubim, si sa va iubim, dar pentru ca suntem oameni supusi greselii, ajutati-ne sa va iubim - incepeti prin a inceta sa aruncati cu pietre in noi. Oamenii care arunca cu pietre sunt greu de iubit, de catre altul sau de catre sine.

Edit - acum vad pe profilul dumneavoastra ca nu sunteti preot, ci misionar. Eu am sustinut intotdeauna ca ortodoxia are mare nevoie de misionari, dar.....

Autocunoasterea si cunoasterea omului in complexitatea sa nu exclud crestinismul,ci se impletesc in armonie cu acesta.Sunt ca piesele unui puzzle care se completeaza una pe cealalta.
Bineinteles ca daca nu intelegi in profunzimea lor anumite lucruri si nu le-ai cunoscut decat la nivel teoretic,probabil,dar nu si practic,le categorisesti ca fiind gunoaie.
Omul tinde sa respinga ceea ce nu cunoaste sau nu intelege,insa nu asta este calea catre evolutia noastra ca fiinte spirituale.
Eu nu incerc sa conving pe nimeni de ceva anume,doar scriu despre niste lucruri pe care le aprofundez si ca teorie,dar si la modul concret,iar cine are deschiderea necesara cu siguranta va intelege sensul acestor cuvinte,ba,mai mult,va dori sa caute in sine profunzimea lor.
Dumnezeu este Iubire,iar in afara ei se afla iadul.Nu exista o alta cale,oricat am vrea noi sa ne justificam anumite ratiuni de a fi si a gandi: crestinismul este religia iubirii absolute,universale si neconditionate,iar in afara ei se intinde adevaratul iad.
Nu este necesar sa citim biblioteci pentru aceasta,ea se afla in sufletul nostru,trebuie doar sa o lasam libera sa se manifeste,fara teama.De ce ne este teama sa iubim?Oare am trait atat de mult timp cu lipsa iubirii,incat prezenta ei ne cutremura,ne face sa ne intrebam cine suntem?Cine am fost pana acum si cine am putea deveni?
Am trait ca niste straini de noi insine,insa cine va constientiza acest lucru,va scoate la suprafata aceasta floare frumoasa si o va ingriji ca pe cel mai nepretuit lucru pe care fiinta noastra il are,pentru ca este insasi esenta noastra si singura cale de a ne uni cu Dumnezeu!

O casnicie este ceva sfant, deosebit de frumos- un drum in doi,statornicie,dragoste, intelegere, ajutor, prietenie , sinceritate,comuniune de ganduri si sentimente, rabdare ,daruire,un ideal ,e ceea ce in fiecare zi inseamna altceva. Cand toate acestea au loc in fiinta familiei noastre , vom fi inteles ca o casnicie nu inseamna carnalul obsesiv.

Speranta o primim de la Dumnezeu, atunci cand vrem sa ne indreptam.
Noi suntem cei, care facem pacatul; dar cauza pacatului nu suntem noi, ci sarpele care sta incolacit in inima noastra. Chiar daca ajungem sa nu mai facem un pacat, asta nu inseamna ca am indepartat din inima cauza pacatului. Nici nu vom putea sa il indepartam, ci Dumnezeu o va indeparta.
Iti recomand o lectura usoara si instructiva:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nou-82932.html
Cartea este scris de Pr. Petroniu Tanase.
Fara a ne folosi timpul si pentru a acumula cunoastere, nu vom ajunge la o intelegere corecta a lucrurilor.

In ceea ce priveste acceptarea scrierilor Pr. Arsenie Boca, considerate de unele persoane de pe acest forum, ca ar fi extremiste, nu pot raspunde decat printr-o alta intrebare:
Cand mergi sa faci o operatie, preferi ca igiena din sala de operatie sa fie de 50% sau de 100% ? Indepartarea pacatelor este si ea un fel de operatie si de preferat este igiena de 100%. Degeaba indepartez o buna parte din pacate, dar consider exagerat sa le indepartez pe toate. Ce am facut atunci?!? Sau, cand ne spalam pe maini sa ne spalam doar varful degetelor... Exemplele pot continua.
Pr. Arsenie Boca, avand Duh Sfant, ne-a invatat de bine. Nu putem lua doar o parte de bine, neacceptand restul. La ce ne-ar folosi?
Ni se pare ca a fost sever? Da, a fost, din dragoste si spre binele nostru. adevarul nu suporta jumatati de masura.
Coralina, daca ai gasit la Pr. Arsenie Boca sfaturi care contravin celor lasate noua de Sf. Parinti, atunci te rog sa le pui aici in discutie; daca nu, atunci ceea ce avem de la Pr. Arsenie este bun si nu e motiv sa criticam.
Ca ne e greu sa ne indepartam total de pacate, stiu, caci si mie imi e la fel de greu; dar asta e o lipsa proprie cu care trebuie sa lupt/am, nu sa acceptam jumatatile de masura, care nu ne duc nicaieri.

Ce intelegeti prin "carnalul obsesiv" ? Dorinta de a te bucura de sex (impreuna cu sotul/sotia) ?

Probabil ca nu realizati, dar insasi faptul ca utilizati acest termen in raport cu ceea ce este modul in care v-a creat Dumnezeu - un suflet intr-un trup, in mijlocul unei lumi materiale - este o jignire la adresa Creatorului.

Modul in care va raportati la scrierile Parintelui Arsenie Boca imi aminteste de ceva... hmmm... cum se numeste chestia aia..... hmmmm..... cand credem ca cineva nu greseste deloc deloc......... cand 100% din ce spune trebuie luat de bun...... hmmmm............. nici macar catolicii nu cred asa ceva despre Papa.... hmmmmm....