din cate stiu eu
 

Nu toate maicile, ci numai cele care au ca ascultare curatenia in Sfantul Altar.

de parca toti barbatii ar intra in altar cand vor ei ...

Cred ca este esentiala alimentatia sanatoasa, insa, in calitate de crestini, nu trebuie sa ne facem din aceasta un scop in sine. In realitate, ea arata o grija purtata indeosebi trupului.

In Biserica deprindem insa un mod mai curat si mai sanatos de a ne raporta la hrana. Este o viziune care nu exclude alimentatia sanataoasa, hrana bio etc, ci, din contra, le desavarseste.

Ma pot hrani sanatos dar pot ramane robit de lacomia pantecelui. Pot manca numai din gradina personala, dar la ce folos daca uit sa aduc multumire lui Dumnezeu pentru "painea cea de toate zilele" sau sa ofer si celor lipsiti?

Mancam hrana bio, insa nu trebuie sa uitam ca o consumam tot spre moarte. Numai Trupul si Sangele lui Hristos ne hraneste spre nemurire.

Recomand acest articol: Hrana bio si alimentatia duhovniceasca

Lumea nu conştientizează faptul că alimentele sînt amestecate cu otravă. Oamenii trăiesc cu falsa impresie că dintotdeauna chimicalele au făcut parte din hrana noastră, drept care consideră normal consumul de Euri. Nu, fraţilor, bunicii şi părinţii noştri cînd erau tineri nu mîncau toxine! Se stropeau şi atunci pomii şi legumele, dar agricultura nu era în halul ăsta de coruptă ca acum. În consecinţă, bolile grave şi morţile premature sînt mult mai numeroase astăzi ca oricînd în trecut.

Bineînţeles că trebuie să purtăm de grijă şi trupului, şi sufletului. Maria ar muri de foame fără Marta sau nu ar avea ce pune în faţă musafirilor. Deci se cere discernămînt, echilibru, cumpătare şi aici. Să nu uităm că trupul este menit să devină templu al Duhului Sfînt, aşa că trebuie să ne îngrijim de el.

Castravetele GOYA - castravetele amar
 

Cunoscut si sub denumirea de pepene amar, karela sau goya, castravetele amar este una dintre cele mai amare legume din intreaga lume si nu intamplator i s-a acordat aceasta denumire in trecut.

Desi mai greu de introdus la dieta din cauza gustului sau aproape insuportabil, castravetele amar are multe nutrimente de exceptie si medicii care l-au studiat au ajuns la concluzia ca poseda o serie de proprietati curative foarte rar intalnite in stare naturala la alte legume sau fructe.

Analizand compozitia castravetului amar, savantii au descoperit o lista impresionanta de vitamine si minerale, dintre care amintim vitaminele B1, B6, B9, B12, C, E, K sau A si minerale precum calciul, magneziul, potasiul, sodiul, fierul si zincul. Continutul de grasimi este totusi foarte mic, dar exista cantitati mai mari de fibre alimentare si de carbohidrati, care il fac un aliment foarte util pentru sanatatea sistemului digestiv.

In ce priveste proprietatile terapeutice ale castravetelui amar, in special persoanele care sufera de diabet ar putea beneficia din plin de consumul moderat de castravete amar, cercetari de data recenta oferind date foarte pozitive din acest punct de vedere. Gratie unor substante pe care le contine, dar inca nu se stie exact cum actioneaza acestea, castravetele amar se pare ca are proprietatea de a echilibra nivelul zaharului din sange, coborand catre normal valorile sale prea ridicate. Utilizat in mod traditional si in tratarea starilor de iritare si de inflamare a organismului, castravetele amar are certe proprietati calmante si antiinflamatorii si merita introdus la dietele de detoxifiere a organismului.

Aflate deocamdata in plina desfasurare, cercetarile care sa probeze si utilitatea castravetului amar in terapiile anti HIV/SIDA au dovedit pana in prezent ca acest aliment cu siguranta intareste simtitor sistemul imunitar in fata atacului virusilor si bacteriilor, dar se spera ca la final sa se poate gasi o cale prin care castravetele amar sa fie folosit cu succes in tratarea teribilei maladii cauzata de virusul HIV.

Una peste alta, castravetele amar, o leguma complet necunoscuta in Romania pana nu demult, este un aliment care merita toata stima noastra si ar fi interesant de aflat si faptul ca in prezent se poate cultiva in Romania chiar si de catre particularii care locuiesc fie la casa, fie intr-un apartament de bloc. Semintele de castravete amar se gasesc in comertul romanesc, iar conditiile de crestere cer in mod expres lumina si caldura constanta. Castravetele amar se poate cultiva atat in sere cat si in balcoane inchise si este o planta care da multe fructe intr-un timp relativ scurt. Desigur ca informatiile detaliate va vor putea fi furnizate in primul rand de catre agricultorii de profesie si pasionatii de cresterea plantelor, dar in principiu se poate face acest lucru, iar persoanele care sufera de diabet merita sa incerce o cura de castravete amar, bineinteles sub o stricta supraveghere medicala.

Sursa:Coolinaria.ro

Îmi aduc aminte de un excelent banc. Atena trimite un sol în Sparta. Este primit cu multă pompă, aşa cum se cuvine trimisului strălucitoarei Atene. E aşezat la masă şi i se serveşte o ciorbă specifică locului. O jumătate de frunză de varză plutea în derivă într-un lichid sălciu, asemănător spălăturii de vase. Rafinatul ambasador, după ce, lingură după lingură a terminat ciorba spartană, a declarat ştergându-şi fruntea de broboane: "abia acum, hrănindu-mă cu această ciorbă, îmi dau seama de ce spartanii nu ţin de loc la viaţă, ci sunt oricând gata să moară în luptă !"

:-))) ce tare..

Daaar..am vazut o emisiune cu o comunitate de japonezi care depaseau cu usurinta varsta de 100 de ani..Erau cultivatori de castravete Goya si desigur mari consumatori. La 95 de ani mergeau la cursuri de dans, faceau karaoke etc..Aratau cu cel putin 20 de ani mai tineri si erau foarte lucizi. Majoritatea munceau la camp pana in jurul varstei de 90 de ani. Apoi, avand mai mult timp liber la dispozitie, aveau o viata sociala foarte activa.
Secretul lor este castravetele amar pe care il servesc de obicei in combinatie cu tofu.

Mi-as introduce in alimentatie acest "elixir" amar, ca-mi place sa dansez si as dori s-o fac pana pe la 106 ani :-)), dar sigur nu il gasesc pe piata in Romania.

Desigur că este mult mai sănătoasă pâinea de casă, făcută simplu la cuptorul aragazului, sau cu mai multă rapiditate, folosind o maşină de pâine.
Dar cea mai sănătoasă pâine este cea făcută la cuptorul unei sobe cu lemne. Şi cu făina măcinată din grâu proaspăt. Aşa făcea bunica mea la ţară. Iar în loc de drojdie punea turtiţe uscate, făcute din tărâţe amestecate cu prima spumă de la struguri.
Poate că cineva ştie mai exact cum se fac aceste turtiţe?

În procesul de fermentare a vinului pe pereţii căzii ( vasul acela mare din lemn în care fierb strugurii zdrobiţi) spuma rezultată de la fierberea naturală a mustului devine tare (ca untul), se culege de pe pereţii cazii şi este amestecată cu mălai sau cu tarâţe de grâu. Se fac turtiţe sau biluţe care se usucă la soare şi apoi se pun pe cuptor. După ce se trage tot vinul rămâne drojdie bună de vin care se prelucrează la fel.

Mulţumesc mult pentru răspuns. Aş mai vrea să ştiu cum se pot păstra şi "înmulţi" aceste turtiţe. Adică dacă iau de la ţară câteva şi le folosesc la făcut pâine, apoi cum fac în continuare? Ca să nu mai folosesc drojdia de la fabrică. Îmi amintesc că se făcea din nou o turtiţă din ultimul aluat, care la fel se usca. Dar nu îmi amintesc exact.