Crestinismul seamana cu ceea ce voi descrie acum:gusti din adevar,apoi mananci si bei adevarul-hrana si bautura pe care le primesti prin putere si lucrare dumnezeiasca.Daca tragi un insetat de pe marginea fantanii,pe care abia o gasise in drum si din care abia incepuse sa bea,si nu-l lasi sa se sature si sa bea cat vrea,el va arde si mai mult de sete.Aceasta,fiindca apucase sa bea din apa.De aceea mai mult o va dori.La fel e si cu viata duhovniceasca:gusti si te impartasesti dintr-o hrana cereasca din care nimeni nu-ti da destul ca sa te saturi.Intrebare:De ce nu ne da Dumnezeu cat sa ne saturam?Raspuns:Domnul cunoastea slabiciunea omului(printre aceste slabiciuni enumeram si ratiunea pur trupeasca),adica stie ca ajunge repede sa se TRUFEASCA.De aceea ii da din HARUL Sau putin cate putin si ingaduie sa vina peste el tot felul de incercari,nelinisti,pareri,intrebari.Deci atentie de la ce fantana bem apa.

Nu prin stiinta, ci prin perfectionarea sufletului. Iar ratiunea este unul dintre lucrurile ce trebuiesc perfectionate. Doar nu crezi ca Dumnezeu da haruri pe gratis fara perfectionare :)

Verifica dogma. Perfectionarea sufletului inseamna perfectionarea ratiunii, afectivitatii (sentimentele alea pe care din greu si fara folos incearca lumea sa le perfectioneze fara uzul ratiunii) si vointa.

Ratiunea este slujitorul instinctului si cel mai mare dusman al INIMII,iar pe HRISTOS il ai in inima(acolo cauta-L).Ratiunea e cea mai mare tarfa a diavolului,care trebuie calcata in picioare.

Tine cont ca "tarfa" asta este una dintre cele 3 componente ale sufletului tau care trebuiesc perfectionate. In rest, e alegerea fiecaruia de a-si perfectiona sau nu componentele sufletului sau.

Ceausescu si-a scris singur ultima pagina de istorie, iar Dumnezeu si-a luat mana de pe el. Din pacate s-a dus cu tot cu viitorul natiunii.
Ceausescu era batran si bolnav, iar carentele erau ominprezente. Ce-a mai tragica era nebunia lui de a deveni pe rand generatii de sacrificiu...Poate ca am fi acceptat sa fim cu totii, generatie dupa generatie, daca ar fi avut grija de tineri macar pana la atingerea maturitaii, ins aceta ii calea ca pe parinti. Atunci intreb eu: pt cine cerea sacrificiu? Pt ce tineri , ai cui ?

Invatatura ortodoxa a accentuat intotdeauna caracterul de Realitate personala suprema a lui Dumnezeu. Ca Persoana suprema, Dumnezeu poate fi cunoscut de catre noi, dar nu asa cum este cunoscuta orice realitate personala sau obiectuala, ci intr-un mod care, in ultima instanta, transcende orice cunoastere, rezultand intr-o comuniune personala de traire.

Aceasta comuniune dintre noi si Dumnezeu inseamna, fara indoiala, si cunoastere, dar nu o cunoastere rationala, intelectuala si abstracta, ci o cunoastere in credinta si prin credinta. In acest fel credinta insasi devine cunoastere, o cunoastere izvorata din comuniune si traita in comuniune, asa dupa cum si cunoasterea devine credinta, o credinta ca izvor de cunoastere si comuniune.

Daca o sa ai rabdare si iti dai silinta sa intelegi, o sa explic exact pe un topic dedicat despre ce fel de cunoastere este vorba, deoarece eu am aflat exact care-i buba. Nu este vorba de cunoasterea pe care o preaslaveste stiinta moderna, nu e acumulare de informatii, este cunoasterea de sine. In schimb se cere aceeasi rigurozitate stiintifica si logica. Dar nu e nimic de acumulat, nu sunt dogme, ci doar reorganizarea stiintifica a modului de gandire astfel incat gandurile sa reflecte corect realitatea. O reprogramare corecta a mintii. Si atat. Deci nu acumulare de cunostinte, ba din contra, purificarea cunostintelor si eliminarea absurditatilor din gandire.

Viata ne descopera inimile pana in strafunduri in ciocnirile noastre cu ceilalti sau in infruntarea diverselor situatii,care,toate,sunt ispite pentru noi.

Bineinteles. Si asa trebuie sa se comporte fiecare, precum este. Altfel nu-si descopera in veci greselile daca se ascunde dupa masti. Pui in fata si perfectionezi masca, dar scapi complet din vedere propria persoana care izbucneste la un moment dat cand cade masca.

Dar lipsa mastii, ajuta doar la identificarea propriilor greseli. In schimb, indreptarea greselilor nu poate avea loc fara vointa.

Deci atentie! Intrebati-va fiecare cat de mult sunteti in spatele unei masti. Constientizati masca si dati-o la o parte, deoarece va opreste din drumul spre propria perfectionare.


De exemplu, eu, precum ma prezint aici, asa ma prezint si in realitate cand interactionez cu oamenii. Si interactionez la fel precum gandesc, nu pun nici o masca in fatza. Incerc doar sa fiu politicos. Dar nu incerc sa fiu altfel de cum ma simt ca sunt din simplul motiv de a parea altceva decat sunt de fapt.

E foarte important lucrul asta. Sa actionezi exact precum esti. Iar ce vezi gresit sa schimbi la tine, si nu la masca ta.

Cel mai grav lucru este cand crezi ca e si bine asa cum esti.