e simplu
 

sunt mai multe curente aici ca in politica.Conservatorii care zic ca gata doar atat facem ce si cat zic sfintii si parintii si liberalii care mai carctesc si nu sunt multumiti cu totul de interpretarile date de acestia.Mereu se impung pe forum dara fiecare face cum crede el ca e mai aproape de ce vrea Domnul.Vedem noi cand ajungem pe lumea cealalta cine a avut dreptate ca oricum nu lasa de la ei nici unii nici altii.

Crezi ca aceasta constientizare va mai fi de vreun folos pe "lumea cealalta"?

Intr-adevar toata retorica pe care o afisam legat de acest subiect se arata de prisos in confruntarea cu situatia concreta, cu suferinta si incercarile carora trebuie sa le faca fata o persoana cu un astfel de handicap si cei apropiati ei.

Multi dintre cei ce scriem aici, care nu am trecut prin experinete similare sau nu cunostem cazuri concrete, dar ne permitem sa emitem o opinie nu putem avea "cuvant cu putere multa" atat timp cat vorbim din exterior, atat timp cat nu participam la drama celuilalt.

Dar invatatura Bisericii nu este o retorica lipsita de continut, pentru ca ea ne poate oferi calea catre Doctorul sufletelor si al truprilor.

In cazul acestei prietene de care amintiti -si a multor alte persoane aflate in situatia ei - este usor de spus, "mai bine nu se nastea", "mai bine ar fi fost lepadata inainte de nastere".

Insa, prin lucrarea lui Dumnezeu traieste si, in ciuda suferintei continue, ia totusi parte la toate cele ale vietii, chiar daca intr-un mod mai limitat decat un om sanatos. Sansa unica a ei este insa ca o poate face intr-un mod mai profund, mai intens din punct de vedere duhovnicesc, decat noi ceilalti.

Am intalnit multi oameni minunati vorbindu-mi despre Dumnezeu, credinta si bucuria de a trai, dar cand acest lucru este facut de un om cu un handicap major, pur si simplu esti "dezarmat". Iti dai seama cat de putin "traiesti", in ciuda sanatatii tale trupesti depline. Si, slava Domnului, sunt multe astfel de cazuri.

Cred ca din acest motiv Dumnezeu ingaduie sa se nasca acesti oameni. Pentru a invata de la ei virtutea. Din cauza unora ca acestia, multi dintre noi vom fi la Judecata "fara cuvant de aparare".

mai stii
 

Pai cum va fi lumea cealalta pentru fiecare este urmarea la toate cate a facut pe lumea asta.Adica fiecare va sti doar despre el daca a avut linia buna sau nu pe aici.

Nu "doar despre el" ci si de restul, ca asta implica judecata universala.
Pai nu ma ajuta cu nimic ideea ca atunci voi sti despre "linia buna" cand sufletul risca sa fie condamnat la chin vesnic.

Yasmina, sigur ca ne putem ruga pt cei care sunt departe de biserica.
Dar nu-i pomenim la Sf. Liturghie.
Ca principiu general: nu pomenesti la Sf. Liturghie pe cei vii care nu se pot impartasi (au pacate opritoare de la Sf. Impartasanie, nespovedite, nepocaite etc.. sau sunt necredinciosi, eretici, eterodocsi).
Pt. ca a-i pomeni pe ei este ca gravitate ca si impartasirea cu nevrednicie!
(Poate nu am gasit cea mai inspirata formulare, dar cu acest pacat este asemanata pomenirea la Sf. Liturghie a celor necredinciosi sau in stare de pacat de moarte).
Asa cum noi nu ne apropiem de Sf. Impartasanie fara o pregatire prealabila pt ca este pericol de moarte, la fel nu-i pomenim la Sf. Liturghie pe cei nevrednici pt ca actul este similar impartasirii cu nevrednicie.

Dar desigur, pot fi pomeniti la Psaltire sau in alte slujbe.. asta se poate.

Cred ca pe mine ma puteti impusca..:-))
 

Eu trec pe pomelnic pentru sfanta Liturghie , pe langa familie si :

- prieteni catolici ( desi ar trebui sa obiecteze cineva cand se vad/citesc nume maghiare), nu doar ortodocsi ,despre care numai Dumenzeu stie ce pacate fac;

- in special oameni care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu si care n-au nici o treaba nici cu mine si nici cu biserica ( de ex- un vecin arestat pt coruptie, fiul unei colege arestat pentru consum de droguri, o matusa bolnava, chiar daca are "un prieten" si sunt necununati,etc.. )

Hmmm..eu mereu am considerat ca tocmai "oitele ratacite" trebuie pomenite si ajutate cu rugaciune la biserica..

Si mai este ceva..la toate manastirile la care am fost in tara ( si am fost la destule, incepand de la Barsana, pana la Caldarusani), nimeni nu mi-a dat vreo interdictie, intrebandu-ma despre pacatele celor pe care ii scriu..

O singura corectura am primit, la Putna, cand pe pomelnicul mortilor, mi s-a spus sa nu mai pun cruce.Pentru ca , spunea calugarul, crucea inseamna viata si nu moarte!

Edit: Si daca toate aceste pomeniri la Sfanta Liturghie sunt atat de restrictive si atat de periculoase pentru cel care le da si care de fapt de buna credinta le da, din iubire pentru aproapele, nu inteleg de ce nu se pune ANUNT la intrare in fiecare biserica sau manastire, cu aceste REGULI.Pentru ca nu toata lumea le cunoaste si sunt sigura ca majoritatea nu le respecta din acest motiv.

Asa cum exista ANUNT cu tinuta obligatorie la intrarea in biserici/manastiri, asa ar trebui sa existe si ANUNT si cu aceste REGULI, care desigur au o evident mai mare importanta decat tinuta! Daca sunt intradevar obligatorii si reale!

Greseala aceasta pe care o faci tu acum spunind ca persoanele a caror miride sunt doar in mod virtual in comuniune cu Hristos a facut-o acum aproape 1 ani si Ory criticind insa taina cununiei si facind o proasta paralela intre cununia a doi mireni , pe care o credea autentica, si ,,taina" calugariei prin care o calugarita devine mireasa lui Hristos pe vecie dar in mod virtual . Ei i-a raspuns atit de frumos fratele Mihnea Dragomir incit am si copiat acel raspuns .
Acum vad ca iti ceri dreptul la greseala , la apostazie !
Sora , daca tu crezi ca in sfintu potir Hristos este in mod virtual sau daca de asemenea crezi ca miridele sunt virtuale sau ele reprezinta virtual pe respectivul atunci poti sa-ti iei ortodoxia ta in bat si sa te duci sa le-o arunci la usa la cei care te-au invata asa deoarece te-au inselat .
Noi nu ne impartasim virtual, noi nu mincam piine si vin , ci noi cu adevarat ne impartasim cu trupul si singele lui Hristos .
Cel pt. care se scoate mirida se imparatseste in duh cu Hristos iar aceasta impartasanie nu este o gluma caci ,,...duh este D.zeu si in duh si adevar trebuie sa ne rugam lui" iar ,,omul are duh dintru zamislirea lui". Nu este o alegorie sau o virtualitate ci un adevar cit se poate de real .

Daca tu crezi ca toate acestea-s virtuale(adica nu exista in realitate) apoi poti crede tot ce vrei tu despre orice !

Si eu. Am o lista foarte lunga de adormiti, nume culese de pe orisiunde, persoane pe care nu le-am cunoscut sau intalnit niciodata. Poate ca nu s-a interesat nimeni de ei, poate ca nu au avut credinciosi in familie. Stie Dumnezeu unde este fiecare si de ce are nevoie, in ce fel sa fie miluit.

Am citit undeva ca, in momentul in care se da pomelnicul, un inger taie numele care nu trebuie sa fie pomenite si, desi preotul le citeste, degeaba o face. Poate ca e asa, poate ca nu...

Dar ce zic eu? Totul este o taina si noi suntem datori sa ne manifestam iubirea fata de oricine, indiferent daca e viu sau mort, in Rai sau in Iad. Am credinta ca Dumnezeu nu ne va trage la raspundere pentru ca am facut un gest de altruism fata de o persoana necunoscuta.

Aici se ascunde esenţialul. Aici este deosebirea dintre practica întâlnită în Biserica Catolică şi practica întâlnită în Biserica Ortodoxă (sau o parte a ei, aceea în care vă situaţi). NU ESTE ACELAŞI LUCRU a-i pomeni pe cei care nu se pot împărtăşi fiindcă au păcate pentru care, în mod obişnuit, ar fi amânaţi de la Sf Împărtăşanie cu necredincioşii şi ereticii. Să presupunem că e vorba de cineva care a furat. Este acesta în afara Bisericii, ori este un membru păcătos al Bisericii ? Nu e totuna, diferenţa e esenţială: un membru, oricât de păcătos al Bisericii, poate fi pomenit, deoarece chiar pentru asta e făcută Biserica: să îl pomenească. Numai cineva care este înafara Bisericii nu poate fi pomenit, acest lucru fiind absurd, deoarece Biserica nu are jurisdicţie decât asupra membrilor săi. Iar înafara Bisericii sunt următoarele categorii de oameni: infidelii (care nu au fost niciodată membri ai Bisericii), precum şi foştii membri ai Bisericii care se împart în: apostaţi, eretici, schismatici, excomunicaţi. Asupra membrilor ei păcătoşi, Biserica poate da pogorământ şi, dacă ar fi în timpul vieţii, i-ar putea împărtăşi dacă ar dori aceasta. Numai asupra celor dinafara Bisericii (infidelii şi foştii membri de mai sus) nu ar putea da pogorământ nici dacă ar vrea, fiindcă, aşa cum spuneam, are jurisdicţie numai asupra membrilor ei. Iată de ce, în principiu, Biserica l-ar putea pomeni pe Jack Spintecătorul (presupunând că a fost botezat şi nu a rejectat niciodată credinţa), dar nu l-ar putea pomeni pe Mahomed (infidel) sau Martin Luther (eretic) şi nu îl va putea pomeni nici pe cardinalul Millingo, dacă va muri în stare de excomunicare.