Cum poti sa sustii cu incapatanare o teorie care ar fi valabila numai daca am desfiinta o sumedenie de versete din Biblie. Eu accept numai acele invataturi care se armonizeaza cu toata Sfanta Scriptura. Refuz sa mai comentez inca o data afirmatiile tale gresite. Pana la urma, nu cu mine te contrazici ci cu Cuvantul lui Dumnezeu.

Pentru mine semnul Fiului Omului este acelasi pe care l-au avut ucenicii si apostolii Mantuitorului. Pentru tine care e? Ai cumva o cruce tatuata pe frunte?

Atunci, pentru cine a sfintit si binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea, inca de la creatie? De ce nu vrem sa intelegem ca ziua a saptea este, in primul rand, o sarbatoare a creatiei (cum se poate vedea si din porunca a patra - Iesirea cap. 20:8-11). Evreii aveau niste motivatii in plus sa o serbeze, ca popor ales.

"Avram a ascultat de porunca Mea, si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele"(Facerea cap. 26:5) Pe vremea lui Avram Dumnezeu daduse legi si porunci. Nu erau scrise dar existau. La Sinai, au fost scrise in piatra de insusi Dumnezeu (ma refer la Cele Zece Porunci). Toate lucrurile le-a facut Dumnezeu prin puterea Cuvantului (a zis si s-a facut); dar doua lucruri le-a facut cu insusi Mana Sa: omul si Cele Zece Porunci (pe care le-a scris in piatra cu degetul Sau, de doua ori). CE A SCRIS DUMNEZEU IN PIATRA CU INSUSI DEGETUL SAU NU POATE DESFIINTA NIMENI.
Nu faceti confuzie cu legile ceremoniale si legile care pedepseau, scrise pe zapis si "pironite pe cruce". "A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce"(Coloseni cap. 2:14).

De unde ai invatat tu sa talcuiesti Cuvantul lui Dumnezeu fara sa fii invatata de altul mai mare ca tine? Toate invataturile tale gresite sunt luate de la pastorul vostru, nu tu le-ai inventat. De ce mai postezi pe acest forum ortodox daca nu vrei sa raspunzi cu argumente clare cu care sa dovedesti ca ai dreptate? Ce am gresit? Dar voi ca va permiteti fiecare sa talcuiti Sfanta Scriptura dupa cum va taie capul, ajungand la contradictii intre voi care se bat cap in cap?

,,Dar Dumnezeu nu renunta la promisiunea lui si a hotarat "o alta zi" in care vom intra in odihna lui. a hotarat "o alta zi" in care vom intra in odihna lui. Dar pana atunci ramane odihna de sabat (sambata) pentru poporul lui Dumnezeu (Evrei 9:4).'
Nu vazi ca te contrazici singur? Deci Dumnezeu a hotarat ,,o alta zi', dar se razgandeste si ramane aceiasi zi de sabat.

Domini Dies, Iom Iahve — Ziua Domnului

“Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atîta vreme, precum s-a zis mai sus; “Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învartoşaţi inimile voastre”. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu”. (Evrei 4, 7-9).
Odată cu înfiinţarea Bisericii la pogorîrea Sfantului Duh asupra Sfinţilor Apostoli, creştinătatea prăznuieşte săptămînal prin rugăciune şi odihnă, toate prilejuite de participarea la Sfînta Liturghie, ziua de Duminică. Despre aceasta ne vorbeşte atît mărturiile biblice cît şi numeroase documente ale timpului. Însă odată cu apariţia unor noi tălmăciri biblice lucrurile se schimbă.
Credincioşii Bisericii noastre strămoşeşti, de origine apostolică, trebuie să cunoască pentru care motive prăznuiesc Duminica, ca să rămînă pe deplin încredinţaţi că ei se află pe drumul adevărului.
Mai intai de toate trebuie să ştim că Duminica este ziua comemorării învierii Domnului. “Dacă Hristos n-a înviat zădarnică este atunci propovăduirea noastră, zădarnică şi credinţa voastră... sînteţi încă în păcatele voastre” (I Cor. XV,14,17).
Duminica este ziua оn care, оn sens religios al cuvоntului, a оnceput un timp nou: reоnnoirea umanităţii, refacerea lumii prin har. Prin învierea Mоntuitorului se poate spune că omul sărbătoreşte definitiv victoria asupra morţii.
Dacă la terminarea lucrării de zidire a lumii, ne spune Sfînta Scriptură, “Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţi-o” (Facere II,3), atunci la încheierea lucrării de înnoire a lumii prin har, Dumnezeu sfinţeşte o altă zi, a cărui semnificaţie priveşte învierea: “prima zi a săptămînii”.
Toţi Evangheliştii sînt de acord оn ce priveşte ziua оn care a inviat Mоntuitorul. In Evanghelia de la Matei aflăm că ea a fost “după ce a trecut sоmbăta, cоnd se lumina de ziua оntоi a săptămînii” (Mt. XXVIII, 1). Оn Evanghelia de la Marcu, găsim, tot la fel că Mîntuitorul a “оnviat dimineaţa, оn ziua cea dintоi a săptămînii” (Mc. XVI, 9) iar оn Evanghelia de la Luca, a оnviat “оn ziua cea dintоi a săptămînii, foarte de dimineaţă” (Lc. XXIV, 1).
Ziua оnvierii, fie că este vorba despre sărbătoarea Paştilor, fie de ziua Duminicii a fost prezisă mai întоi, de către proorocii Vechiului Testament. Оmpăratul David оn Psalmul XXIII vers. 7-10, face оn chip profetic o invitare către оngeri de a lua parte la o sărbătoare universală, prin aceste cuvinte: “Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei!” Prin “porţile” de aici nu se pot înţelege porţile templului din Ierusalim, care nu era încă zidit, şi cu atît mai puţin porţile cetăţii sfinte, fiind vorba de nişte “porţi veşnice”. Mai departe psalmistul se întreabă: “cine este acesta Împăratul slavei?” Din răspuns reiese că Iisus Hristos - Dumnezeul păcii şi fericirii veşnice, este “Domnul puterilor, acesta este Împăratul slavei”.
Cu o referire directă la semnificaţia zilei de duminică, zi în care a avut loc оnvierea, găsim şi în Psalmul CXVII, 24 următoarele: “Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea”.
Un alt profet al Vechiului Testament, Ieremia, priveşte Duminica drept “zi a încheierii unui nou legămînt” (XXXI, 31-33), iar profetul Zaharia o numeşte simplu dar convingător, “o singură zi” (III, 9-10), care devine “... izvor cu apă curgătoare... pentru curăţirea de păcate şi de orice altă întinare” (XIII, 1).
Noul Legămînt, sau cum spune Apostolul Pavel “testament mai bun”, (Evrei VIII,6), Dumnezeu оl оncheie prin Fiul Său făcut Om - Iisus Hristos, Arhiereu al Noului Testament -“Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu Omul (Evrei VIII, 1-2), întemeiază Legea cea Nouă. La Cina cea de Taină, Mîntuitorul, luоnd pоinea, mulţumind, a frоnt şi le-a dat ucenicilor zicоnd: “Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi, aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cîntat (psalmi), zicоnd: Acest pahar este Legea cea nouă, pentru Sоngele Meu care se varsă pentru voi” (Luca XXII, 19-20). Deci Mоntuitorul оncheind Legămоntul Său a poruncit: “Faceţi aceasta întru pomenirea Mea”.
Ziua оn care Biserica de la оnceput a prăznuit pomenirea Domnului este “ziua оntоi a săptămînii”. Despre aceasta foarte clar se vorbeşte în “Faptele Sfinţilor Apostoli”, unde citim: “Оn ziua оntоi a săptămînii, adunоndu-ne noi să frоngem pоinea, Pavel, care avea de gоnd să plece a doua zi, a оnceput să le vorbească şi a prelungit cuvîntul lui pоnă la miezul nopţii” (XX, 7).
Fără îndoială, că această adunare repetată a Apostolilor, în ziua оntоi a săptămînii, оncepоnd cu ziua оnvierii, apoi din ziua Cincizecimii şi continuu, avea o consacrare specială chiar din partea Mîntuitorului. De aceea Sfоntul Evanghelist Ioan o va şi numi: “Ziua Domnului”. Kiriaki imera (Apoc. I, 10), iar оn latină: Domini Dies. De observat că trecerea de la numirea de “ziua întоi a săptămînii”, cum o aflăm în Sfintele Evanghelii şi Faptele Apostolilor, la “ziua Domnului”, cum o numeşte Sfîntul Evanghelist Ioan, s-a făcut odată cu răspîndirea Bisericii оn imperiul Roman şi trecerea de la numirea zilelor săptămînii după numerele de ordine, cum era tradiţia în sistemul calendaristic al Evreilor (ziua оntоi a săptămînii, a doua zi... a şaptea zi), la numirea după corpurile cereşti din sistemul nostru solar (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, soarele şi luna).
Instituită de Mîntuitorul Hristos şi păzită cu sfinţenie de Sfinţii Apostoli, Duminica rămîne ziua consacrată a Bisericii.
Cel dintоi document, care vorbeşte de Duminică, după epoca apostolică, este “Didahia”, sau “Оnvăţătură a celor doisprezece apostoli” - scrisă între anii 50-70. Aici se arată că în această sărbătoare creştină se săvîrşea Sfînta Euharistie şi se împărtăşeau credincioşii.
“Cоnd vă adunaţi - zice - în Duminica Domnului frоngeţi pоinea şi mulţumiţi după ce mai întоi v-aţi mărturisit păcatele voastre ca jertfa voastră să fie curată”.
Un alt document este “Epistola zisă a lui Barnaba (scrisă între anii 70-130)”. Оn ea se spune despre creştinii cărora le era adresată: “(Noi) sărbătorim cu bucure ziua a opta, după sîmbătă, în care şi Hristos a înviat şi după ce s-a arătat (ucenicilor Săi) s-a înălţat la cer”. “Ziua a opta, după sîmbătă”, în care a оnviat Domnul este tocmai Duminica.
Sfоntul Ignatie Teoforul (+107) episcop al Antiohiei, оn drum spre Roma, spre martiriu, scrie către Magnezieni, pentru a-i feri de rătăcire: “Aşadar, cei care au trăit în rоnduielile cele vechi şi au venit la nădejdea cea nouă, să nu mai ţină sîmbăta, ci duminica în care şi viaţa noastră a răsărit prin el (prin Iisus Hristos) şi prin moartea Lui”.
Referitor la prăznuirea Duminicii în epoca apostolică face unele precizări şi sfîntul Iusin Martirul (+163) оn prima sa apologie adresată оmpăratului Antoniu Pius. Despre aceasta aminteşte şi Pliniu cel Tînăr în scrisorile sale către Traian.
Toate acestea sоnt documente care mărturisesc că creştinii din veacurile I şi II sărbătoreau Duminica, după cum făceau şi Sfinţii Apostoli.
Odată cu venirea la domnie a lui Constantin cel Mare (306-337), Biserica încetează de a mai fi prigonită. Meritul cel mai mare al acestui оmpărat este edictul de la Milan din 313, de toleranţă a religiei creştine. Dacă vorbim despre Duminică, atunci, tot el în 321 la 3 martie dă un alt decret cu privire la declararea duminicii ca sărbătoare de odihnă obligatorie оn imperiul roman. Interesul celui dintоi оmpărat creştin nu a fost de a produce vreo schimbare în noua credinţă, ci numai acela de a mijloci propagarea în viaţa cetăţenilor din imperiu roman, în fruntea căruia se afla.
Cinstind ziua Duminicii sоntem convinşi că păstrăm învăţătura divină ce ne-a fost încredinţată de Hristos, dar totodată, că ne aflăm pe drumul credinţei moştenite de la sfinţii Apostoli.

Iustin, postarile prea lungi nu sunt potrivite pe acest forum. Teologia se face in alta parte.

Este problema ta daca nu vrei sa respecti porunca a patra si nu vrei sa recunosti ceea ce Dumnezeu a binecuvantat si sfintit. Este tot problema ta faptul ca folosesti traduceri flagrant incorecte ale Bibliei si vii cu argumente slabe, ca sa-ti sustii afirmatiile.

Eu pot sa afirm, fara teama, ca ziua intaia a saptamanii (duminica) nu este o zi sfanta. Nu exista nici un verset in Sfanta Scriptura, in care sa se spuna ca Dumnezeu a sfintit sau binecuvantat aceasta zi.

Tu ai indrazneala sa spui ca ziua a saptea nu este o zi sfanta?

Desi nu-mi place, voi posta cateva argumente referitoare la subiectul nostru (ziua de odihna, sfintita si binecuvantata de Dumnezeu):

100 ARGUMENTE BIBLICE CU PRIVIRE LA ZIUA DE ODIHNA

60 de dovezi biblice cu privire la ziua a saptea

De ce sarbatoresti sabatul? Care este scopul sabatului? Cine l-a instituit? Cind si pentru cine a fost el instituit? Care zi este adevaratul sabat? Multi oameni sarbatoresc ziua intiia a saptaminii, adica dumineca. Ce dovada biblica au ei pentru aceasta? Unii sarbatoresc ziua a saptea, adica simbata. Pe care dovada biblica se sprijina ei? In rindurile de mai jos vom gasi mentionarile biblice in legatura cu ambele zile pe care le-am amintit:

1. Dupa ce a terminat lucrarea de creatiune in cele sase zile ale saptaminii, Marele Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea (Geneza 2,1-3).
2. Acest fapt demonstreaza ca ziua de odihna a lui Dumnezeu, sau ziua de Sabat, insemneaza ca aceasta zi este zi de odihna. Un exemplu: Cind o persoana s-a nascut intr-o zi oarecare, acea zi devine ziua sa de nastere. Tot astfel cind Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea, ziua aceasta este ziua Lui de odihna sau ziua de Sabat.
3. De aceea ziua a saptea trebuie sa ramina pentru totdeauna ziua de Sabat a lui Dumnezeu. Poti tu sa schimbi ziua ta de nastere cu alta zi in care nu te-ai nascut? Desigur ca nu. Tot astfel tu nu poti schimba ziua de odihna a lui dumnezeu cu o alta zi in care el nu s-a odihnit. Pentru acest motiv, ziua saptea este ziua de Sabat a lui dumnezeu.
4. Creatorul a binecuvintat ziua a saptea (Gen.2,3).
5. El a sfintit ziua a saptea (Exod 20,11).
6. Dumnezeu a instituit ziua Sabatului inca din gradina Edenului (Gen.2,1-3).
7. Ea a fost instituita inainte de caderea omului in pacat; de aceea ea nu este ceva simbolic. Simbolurile au fost introduse numai dupa caderea omului in pacat.
8. Isus a declarat ca "Sabatul a fost facut pentru om" (Marcu 2,27) adica pentru orice om, indiferent de rasa, atit pentru Iudei cit si pentru Neamuri.
9. Sabatul este un memorial al creatiunii (Exod 20,11; 31,17). Ori de cite ori ne odihnim in ziua a saptea, asa dupa cum a facut Dumnezeu, noi comemoram marele act al creatiunii.
10. Sabatul a fost dat lui Adam ca parinte al rasei umane (Marcu 2,27).
11. Adam este reprezentantul nostru, al oricarei natiuni (Fap.Ap. 17,26).
12. Sabatul nu este o institutie iudaica pentru ca el a fost instituit cu 2300 de ani inainte de a exista poporul Evreu.
13. Biblia nu-l numeste "sabatul Evreilor", ci "Sabatul domnului Dumnezeului tau". (Exod 20,11)
14. In perioada patriarhala gasim referinte evidente cu privire la Sabat (Gen.2,1-3; 8,10.12; 29,27.28, etc.)
15. Sabatul a fost sarbatorit inainte de a fi fost data Legea celor Zece porunci pe Sinai (Exod 16,4.27-29).
16. Sabatul a fost asezat in inima Legii Sale morale (Exod 20,1-17).
17. Sabatul Zilei a Saptea a fost poruncit de Dumnezeu cu vocea Sa din mijlocul focului (Deut. 4,12.13).
18. Sabatul Domnului impreuna cu celelalte porunci ale sale, a fost scris apoi cu degetul lui Dumnezeu (Exod 31,18).
19. Domnul a sapat poruncile sale pe table de piatra aratind natura lor neschimbatoare (Exod 32,15.16).
20. Poruncile erau pastrate cu sfintenie in chivot (Deut. 10,1-5).
21. Domnul interzice activitatea in ziua sabatului chiar in perioadele cele mai urgente de lucru ale anului. (Ex.34,21).
22. Dumnezeu a avut de gind sa nimiceasca pe Israel din cauza profanarii sabatului (Ezech. 20,12.13).
23. Sabatul este semnul dintre Dumnezeu si poporul Sau. (Ezech. 20,20)
24. Dumnezeu a fagaduit ocrotirea Ierusalimului cu conditia sfintirii Sabatului (Ier. 17,24.25).
25. Captivitatea Babiloniana a fost urmarea profanarii Sabatului (Neemia 13,18).
26. Distrugerea Ierusalimului prin foc a fost urmarea profanarii Sabatului (Ier. 17,27).
27. Dumnezeu a fagaduit o binecuvintare speciala pentru strainii care vor pazi Sabatul (Isaia 56,6.7).
28. In capitolul 56 din Isaia este profetia facuta pentru dispensatiunea crestina care va pazi cu sfintenie Sabatul Domnului.
29. Dumnezeu a fagaduit ca va binecuvinta pe toti cei care vor pazi Sabatul. (Is.56,2).
30. Domnul numeste Sabatul "Ziua Mea cea sfinta" (Is. 58,13)
31. Dupa spartura facuta in Legea lui Dumnezeu (porunca a patra) timp de mai multe secole, Sabatul avea sa fie restatornicit in zilele de pe urma (Is. 58,12.13).
32. Toti profetii Domnului au sfintit ziua Sabatului.
33. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a respectat Sabatul cind a fost pe pamint (Luca 4,16; Ioan 15,10). El a urmat exemplul Tatalui Sau.
34. Ziua Domnului este ziua a saptea (Apoc. 1,10; Marcu 2,28; Is. 58,13; Exod 20,10).
35. Isus se intituleaza "Domnul sabatului" (Marcu 2,28) pentru ca El il iubeste si il ocroteste de atacurile Vrajmasului asa cum un sot isi ocroteste si iubeste sotia lui. (1Petru 3,6).
36. Isus a aparat Sabatul ca fiind o institutie facuta spre binele omului (Marcu 2,23-28).
37. Isus nu a desfintat Sabatul dar a aratat ca este ingaduit a face bine in zilele de Sabat (Mat. 12,1-13).
38. El a invatat pe oameni ca nu este o calcare (profanare) a Sabatului daca faci bine in ziua de Sabat. (Mat. 12,12)
39. Isus a indemnat pe urmasii Sai sa se roage pentru sfintirea Sabatului chiar si dupa invierea Sa (Mat. 24,20).
40. Femeile evlavioase care au urmat pe Isus au tinut cu grija ziua a saptea chiar dupa moartea Sa (Luca 23,56).
41. La 30 de ani dupa invierea lui Isus, Duhul Sfint ne raporteaza ca Pavel si tovarasii lui au respectat ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,14).
42. Pavel, apostolul Neamurilor, aminteste in cuvintarea sa despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,27).
43. Neamurile au rugat pe Pavel sa le predice in Sabat (Fap.Ap. 13,42).
44. In Sabatul urmator, aproape toata cetatea s-a adunat sa auda Cuvintul lui Dumnezeu (Fap.Ap. 13,44). Era anul 62 d.Hr.
45. In conciliul de la Ierusalim, in prezenta apostolilor si a multor discipoli, Iacob aminteste despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 15,21).
46. Chiar acolo unde era o sinagoga, intr-o colonie romana, la Filipi, Pavel si Timotei au serbat Sabatul (Fap.Ap. 16,12.13).
47. Ziua de odihna si de cult a lui Pavel era Sabatul (Fap.Ap. 17,2).
48. Pavel predica in ziua Sabatului (Fap.Ap. 17,2.3).
49. In cartea Faptele Apostolilor ni se raporteaza despre 84 adunari tinute in ziua Sabatului (Fap.Ap. 13; 14.44; 16,13; 18,4.11).
50. Nu gasim in Noul Testament nici o disputa intre crestini si Iudei in legatura cu serbarea zilei de Sabat. Aceasta este o dovada puternica care ne arata ca toti crestinii respectau aceeasi zi ca si Iudeii.
51. In toate acuzatiile aduse de Iudei lui Pavel, niciodata ei nu l-au invinuit cu privire la respectarea Sabatului. Daca el nu ar fi pazit Sabatul, de ce nu l-au acuzat Iudeii asa dupa cum au facut cu privire la circumciziune?
52. Pavel marturiseste despre sine insusi ca a pazit Legea si prin urmare el a respectat Sabatul. (Fap.Ap. 25,8)
53. Sabatul este mentionat in Noul Testament de 59 de ori, intotdeauna cu respect, purtind acelasi titlu pe care il are in Vechiul Testament, adica "Ziua Sabatului".
54. Nu gasim nici un cuvint in toate cartile Noului Testament cu privire la schimbarea sau desfintarea Sabatului.
55. Dumnezeu nu a dat niciodata permisiunea vreunei persoane sa lucreze in ziua Sabatului. Cu ce drept majoritatea crestinilor de azi folosesc ziua de Sabat pentru lucrari obisnuite?
56. Nici un crestin care a trait inainte sau dupa invierea Mintuitorului, nu a lucrat in ziua a saptea ca in celelalte zile ale saptaminii.
57. Nu ni se raporteaza in Biblie ca Dumnezeu a mutat binecuvintarea si sfintirea zilei a saptea de la creatiune, in alta zi.
58. Deoarece Sabatul a fost instituit in Eden inainte de caderea omului in pacat, el va fi serbat pe vecie pe noul pamint.
59. Sabatul zilei a saptea este o porunca importanta din Legea lui Dumnezeu, deoarece El insusi a rostit-o cu gura Sa si a sapat-o cu degetul Sau pe tablele de piatra la Sinai. Cind Isus a inceput activitatea Sa pe acest pamint, El a declarat ca nu a venit sa desfinteze Legea.
60. Isus a condamnat cu severitate pe Farisei de ipocrizie pentru ca ei pretindeau ca iubesc pe Dumnezeu in timp ce ei anulau o porunca din Decalog si anume porunca a cincea (Marcu 7,6-13) tinind in locul ei traditia sau datina omeneasca (v.9). Toti cei care serbeaza astazi dumineca tin o traditie sau o datina omeneasca ce nu are nici o valoare inaintea lui Dumnezeu (v.7).

40 de argumente biblice impotriva serbarii zilei intiia a saptaminii
1. In ziua intiia a saptaminii, Dumnezeu a facut prima Sa lucrare potrivit raportului Scripturii (Gen. 1,1-5).
2. Dumnezeu a poruncit omului sa lucreze in prima zi a saptaminii (Exod 20,8-11).
3. Niciunul dintre patriarhi nu a serbat ziua intii a saptaminii.
4. Niciunul dintre profeti nu a serbat-o.
5. Potrivit poruncii lui Dumnezeu, poporul Sau a lucrat in ziua intii a saptaminii.
6. Prin profetul Ezechiel, Domnul o numeste "zi de lucru" (Ezech.46,1).
7. Dumnezeu nu s-a odihnit in ziua intiia a saptaminii.
8. El nu a binecuvintat-o.
9. Isus nu s-a odihnit in ziua intiia.
10. Isus a lucrat ca timplar pina la virsta de 30 de ani in fiecare zi din saptamina cu exceptia zilei a saptea in care El s-a odihnit (Luca 4,16).
11. Apostolii au lucrat in ziua intii a saptaminii.
12. Apostolii nu s-au odihnit niciodata in aceasta zi.
13. Hristos nu a binecuvintat-o niciodata.
14. Ea nu a fost binecuvintata de nici o autoritate dumnezeiasca.
15. Ea nu a fost sfintita niciodata.
16. Nu a fost data niciodata vreo lege divina care sa ceara oamenilor respectarea ei. Pentru acest motiv nu este pacat sa lucrezi in ziua intiia a saptaminii dupa cum este scris: "Unde nu este lege, acolo nu este nici calcare de lege". (Rom. 4,15; 1Ioan 3,4)
17. Nicaieri in Noul testament nu se spune sa nu lucram in ziua intiia a saptaminii.
18. Nu este prevazuta in Biblie vreo pedeapsa pentru cei ce lucreaza in ziua aceasta.
19. Nu gasim fagaduita in Biblie vreo binecuvintare pentru cei ce serbeaza ziua intii a saptaminii.
20. Nicio directiva nu a fost data in Cuvintul lui Dumnezeu cum trebuie sa respectam ziua intiia. Daca Domnul ar fi dorit ca ea sa fie pazita de crestini, nu ar fi spus El aceasta?
21. Nu gasim nicaieri in Biblie ca ea ar fi numita sabatul crestinilor.
22. Niciodata nu este numita zi de Sabat.
23. Nu este niciodata numita ziua Domnului.
24. Niciodata nu este numita zi de odihna.
25. Nu are nici un titlu sacru. atunci, cum poate fi considerata de oameni ca zi sfinta?
26. In Noul Testament ea este numita doar "ziua intiia a saptaminii".
27. Isus nu a mentionat-o niciodata, nu a luat vreodata numele ei pe buzele Sale.
28. Cuvintul "dumineca" nu se afla nicaieri in Biblie.
29. Dumnezeu nu a inspirat vreodata vreun profet al Sau sa rosteasca macar un cuvint despre dumineca drept zi sfinta.
30. Ziua intiia a saptaminii este mentionata doar de 8 ori in Noul Testament fara insa a fi numita zi de odihna (Mat.28,1; Marcu 16,2.9; Luca 24,1; Ioan 20,1; Fap.Ap. 20,7; 1Cor. 16,2; Ioan 20,19).
31. Sase din versetele de mai sus se refera la aceeas prima zi a saptaminii.
32. Pavel sfatuia pe credinciosi ca in ziua intii a saptaminii sa puna deoparte acasa din cistigul lor ca sa se stringa ajutoarele pentru cind va veni el (1Cor. 16,2).
33. In toate cartile Noului Testament nu ni se raporteaza decit despre o singura intilnire religioasa tinuta in seara zilei intii a saptaminii, cu ocazia despartirii lui Pavel de credinciosi. (Fap.Ap. 20,7-12)
34. Nu ni se mai raporteaza nicaieri ca s-ar mai fi tinut vreo alta adunare, inainte sau dupa aceasta, in ziua intii a saptaminii.
35. Nu era un obicei al primilor crestini de a se intilni in ziua intiia a saptaminii pentru a oficia un cult divin.
36. Nu ni se raporteaza ca ei fringeau piinea doar in acea zi.
37. Nu ni se relateaza in Noul Testament ca aceasta a fost singura imprejurare speciala cind Pavel trebuia sa plece a doua zi si a fost nevoie sa se adune ca sa fringa piinea in seara zilei intiia a saptaminii (Fap.Ap. 20,7).
38. Aceasta a avut loc dupa miezul noptii (v.7-11). Isus a frint piinea joi seara (Luca cap.22) si primii crestini faceau lucrul acesta in fiecare zi (Fap.Ap. 2,42-46).
39. Nicaieri in Biblie nu ni se spune ca prima zi a saptaminii comemoreaza invierea lui Hristos. Aceasta este o traditie omeneasca contrara Legii lui Dumnezeu (Mat. 15,3.9). Botezul comemoreaza invierea lui Isus (Rom. 6,4).
40. In final, putem spune ca in Noul Testament nu gasim nici macar o singura declaratie cu privire la schimbarea zilei Sabatului cu prima zi a saptaminii.

Prin urmare, atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament ni se raporteaza ca ziua a saptea este Sabatul Domnului, pe care El a binecuvantat-o si a sfintit-o pentru vecie, ca sa fie o binecuvintare pentru toti oamenii care o vor pazi cu sfintenie (Is. 56,1-8; 58,13). (Trad. din "Review and Herald Publishing Association").

Marian, ai uitat sa mentionezei si aceste lucruri: Legea a fost "calauza spre Hristos"(Gal. III, 24), iar El "sfarsitul ei" (Rom. X, 4). Din cand in cand insa, Dumnezeu a aratat temporalitatea Legii Vechi si nefolosul ei pentru mantuire (cf. Ps. XXIX, 9-11 ; Evr. X, 5-9), fagaduind o Lege Noua, desavarsita si universala, Legea harului, prin Hristos. Astfel, cu sapte sute de ani inainte, Dumnezeu vestise prin proorocul Ieremia : "Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda Legamant Nou. Insa nu ca Legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel Legamant ei l-au calcat, desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul. Dar iata Legamantul pe care-l voi incheia cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune Legea Mea inauntru lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei imi vor fi Mie popor" (Ier. XXXI, 31-33).
Si nu uita ca Sfanta Traditie este viata Duhului Sfant in Biserica, viata care transmite fiecarui membru al Trupului lui Hristos capacitatea de a asculta, de a primi si de a cunoaste Adevarul in lumina lui specifica, nu in lumina mintii omenesti.

mariann, presupun ca esti adventist, n-am nimic cu tine si cu credinta ta, dar vazand contextul in care au aparut adventistii cat si timpul, 19 sec dupa Hristos, tin sa cred ca invatatura lor, chiar daca este luata din interpretarea Scripturii, nu este buna, vezi tu ai o interpretare comuna cu adventistii, tu zici ca ai o interpretare biblica bazata pe cercetare si documentare, dar nu e asa, te ghidezi dupa sablonul adventist, deci vezi exista o traditie si la ei, o docma, desi ei resping traditia apostolica si docmele bisericii , totusi au, din cele 100 de argumente pro-sabat, majoritatea nu pot fi luate in considerare in contextul religiei crestine, de ex:3. Niciunul dintre patriarhi nu a serbat ziua intii a saptaminii.
4. Niciunul dintre profeti nu a serbat-o., poi se poate pune problema ca patriarhii si prorocii n-au tinut duminica cand ei au trait cu mult inainte de invierea lui Hristos care a sfintit duminica, vezi tu, cum zice Scriptura, la inceput a facut Dumnezeu lumea in 6 zile iar a 7 s-a odihnit, dar aceasta lume a fost pervertita de pacat si a trebuit "recreeata" aceasta re-creere a lumii a avut loc prin insasi Invierea lui Hristos, inainte de Hristos , Dumnezeu nu era cunoscut decat poporului Israel caruia le-a vorbit si le-a dat porunci, dupa Hristos, Dumnezeu a fost facut cunoscut neamurilor dar nu propovaduindu-se legea veche ci invierea Lui Hristos, n-o sa ne mantuiasca pe noi tinerea sau nu a sambetei sau a duminicii, ci credinta si dragostea de care dam dovada, dar daca suntem a lui Hristos daca ne-am botezat si ne-m imbracat in Hristos atunci lui ii cinstim si ziua biruintei sale asupra mortii si pacatului, vezi apostolii se adunau in zi de sabat in sinagoga nu pentru ca respectau sabatul ci pentru ca doar atunci ii gaseau pe evrei laolalta sa le poata propovaduii invierea lui Hristos si pocainta spre iertarea pacatelor, dar ei, ucenicii su cu cei care se botezau si deveneau crestini, zice scriptura ca se adunau in prima zi a saptamanii (duminica) pentru frangerea painii si pentru comemorarea mortii si Invierii lui Hristos, este evident ca noilor crestini nu le mai era impuse legile vechi cu privire la sarbatori la taierea imprejur sau la sabat

Nu obisnuiesc sa postez articole. Am facut-o totusi cu "cele 100 de argumente" deoarece interlocutorii mei nu bagau in seama versetele pe care eu le postam (putine, ca sa fie o discutie simpla si mai putin obositoare). Din cele "100 argumente", unele (destul de putine) mi se par cam slabute sau chiar nepotrivite. Dar nu am facut nici o selectie si le-am postat pe toate. Sunt de parere ca marea majoritate sunt bune.

Sunt intradevar adventist. Consider ca biblice aproape toate invataturile bisericii adventiste. Sunt totusi unele invataturi cu care nu sunt de acord si pe care nu le respect. In ceea ce priveste ziua de odihna, nu mi-a "convenit" aceasta invatatura si a fost foarte amanuntit studiata. Am ascultat si citit "pareri" din toate partile.

Nu ma ghidez dupa sablonul adventist. Ma simt bine in cadrul bisericii adventiste pentru ca da o importanta deosebita studiului Sfintei Scripturi si permite sa-ti manifesti opinia in intelegerea unei invataturi. Este posibil sa existe o mica influenta a doctrinelor adventiste. Recunosc, ca datorita increderii pe care mi-a castigat-o aceasta biserica (in ceea ce priveste modul de studiu al Sfintelor Scripturi) sa fi adoptat unele mici invataturi, care inca nu sunt bine verificate cu Biblia. Dar, pentru faptul ca am postat un articol, copiat de pe un site adventist, nu pot fi "acuzat" ca am un sablon. Frecventez, cu placere, impreuna cu sotia mea, si alte biserici. Sunt "un profitor". Iau ce este bun de oriunde. Inclusiv din Biserica Ortodoxa.