Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Nunta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5022)

- - Sotul ideal (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=1979)

dar ce inseamna "fete putin parasutiste"????
adica incepatoare in parasutism?

Citat:

În prealabil postat de Yasmina (Post 426079)

dar ce inseamna "fete putin parasutiste"????
adica incepatoare in parasutism?

adica fete care nu prea au moralitate.

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 425992)

Costel, asa este, nu contest. Cand iubesti cauti sa faci binele..
Doar ca nici iubirea si nici binele nu prea stau in puterea noastra.
Iubirea este asa cum este.. Jalnica, neputincioasa, cade adesea.
Iar binele nu stim sa-l facem (cel putin eu am ajuns la aceasta concluzie ca nu stiu sa fac binele, chiar daca as vrea)
Tot izvorul iubirii si binelui este doar Dumnezeu.
Ce facem noi dupa mintea si puterea noastra nu este nici bine si nici iubire.
(cu riscul sa fiu acuzata de idealism)

Doar noua ni se pare ca ar fi ceva sau am avea ceva. Nu nu avem nimic.
Si chiar daca am fi in stare de o iubire umana perfecta (imposibil, in realitate), tot mi se pare prea putin.
Cred ca de aceea ingaduie Dumnezeu sa cadem, sa ranim pe cel de alaturi, sa suferim... Nu ca sa ne mintim singuri ca asa este iubirea (mai tipi la sot, te mai enervezi si ii aplici corectii, eventual, dar ce sa spun, totusi iubesti nemarginit).
Cred ca iubirea oamenilor este jalnica si cade adesea tocmai ca sa intelegem ca suntem neputinciosi si nimic bun nu lucram.

Parerea mea.

sa facem binele si nu prea stim...sa facem lucruri care sa nu-i raneasca pe cei din jur sau pe persoana pe care o iubim. Daca facem asta e totul ok! Doamne ajuta!

Citat:

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 425985)

Iartă-mă, dar mă refeream la a fi credincios în adevăratul înţeles al cuvântului. Cum eşti credincios dacă-ţi înşeli sau baţi nevasta, în loc să „o iubeşti ca pe însuţi trupul tău”?
Şi cum să ajungi la frustrări, neîmpliniri familiale, răceală, stingerea iubirii, dacă ţi-ai închinat viaţa lui Hristos? Ceva nu se potriveşte. Domnul lipseşte din relaţia aceea.

Poate ca Domnul e prezent tocmai in sufletul sotului cara rabda, de dragul de a tine familia unita.
Si chiar si la oamenii credinciosi apar momente de cadere, ca mult sunt isipiti.

Citat:

În prealabil postat de lore86 (Post 426110)

Poate ca Domnul e prezent tocmai in sufletul sotului cara rabda, de dragul de a tine familia unita.
Si chiar si la oamenii credinciosi apar momente de cadere, ca mult sunt isipiti.

Adevărat, uneori e de ajuns ca unul să fie credincios şi să poarte singur crucea căsniciei, inclusiv a necredinţei celuilalt. Am cunoscut mai ales femei în situaţia asta, unele ducând-o cu o răbdare de sfântă, toată viaţa.
Sigur că pot exista căderi. Dar infidelitatea în căsnicie mie mi se pare că e şi infidelitate faţă de Hristos, întru care s-au unit cei doi. Iar dacă totuşi ai căzut, măcar să nu persişti în cădere.

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 425289)

:4:

Eu eram ironica.
Sunt casatorita cu Mr. Perfect, adica cu cineva care nu ar admite in ruptul capului ca ar avea vreo imperfectiune.

Draga mea, mi-am dat seama de la inceput ce ai vrut sa zici. Si exact acelasi lucru am vrut si eu sa subliniez.
Daca sunt sau nu mai buna sau mai rea ca el...e greu de spus. Nici eu nu stiu inca cand vorbeste serios si cand nu, si cand si ce anume ar trebui sa cred si ce nu. Ciudat, ca de obicei "ma prind" cand cineva glumeste, dar probabil cand e vizata direct persoana mea (si mai ales de catre apropiati) am tendinta sa iau in serios criticile. Partea proasta e ca daca te obisnuiesti ca cineva sa faca misto pe un anumit aspect (de ex. "ai fundul mare"), e posibil sa nu mai realizezi cand situatia incepe sa devina serioasa. Si in alte situatii mai grave, Doamne fereste, stiti ca sunt persoane care practica santajul sentimental (mi-e rau, cred ca mor, etc), cand situatia se adevereste, poti ajunge sa nu mai crezi (ei, mori, de cand te stiu tot zici ca mori..).

[quote=Raoul;425286]Si eu am fost poate la fel de bun as zice,insa nu toata lumea a apreciat asta. Se pare ca el a avut noroc cu tine. Alta l-ar fi luat de prost...

Nu e chiar atat de "bun" incat sa poata fi luat de prost.

[quote=Raoul;425286]

Si aici ai dreptate. Dar si noi baietii spunem de fetele bune ca sunt luate...

Si nu e normal sa fie asa? Alea care raman "neluate" cu siguranta au vreun "issue". Nu neaparat sunt urate, grase, nebune, rele (ba chiar sunt femei cu un caracter infect care totusi sunt luate) , ci sunt pur si simplu complexate. Si crede-ma, cu greu te descurci cu propriile complexe, darami-te cu ale altuia.

Citat:

În prealabil postat de Raoul (Post 425286)

Nu ca asta vrem,dar cand variante nu prea sunt,ce sa facem? Stiu,asta nu e un argument,dar asta e realitatea. Eu ca tanar daca ma uit la fetele apropiate de varsta mea (in general cele sub 20 de ani),cam ce fel de persoane crezi ca sunt?? Generatia facebook si copiii puri ai democratiei! Ce sa aleg de aici? Le numeri pe degete pe alea bune!

Asta cam asa e din pacate. Dar la fel era si pe vremea noastra. Cand o sa mai cresteti o sa va maturizati, pana la urma, multi dintre voi. Ce te faceai insa daca toate fetele de liceu erau ca pe vremea bunicii?

Citat:

În prealabil postat de Yasmina (Post 425295)

:105:“We can judge the heart of a man by his treatment of animals.”
― Immanuel Kant _

Cu totii iubim animalele, desigur. Doar ca unii dintre noi au tendinta sa exagereze.