"Mai frate, tu crezi ca noi aici pe pamint ne jucam de-a pititea si ultimul scapa turma sau ca traim cit traim si ultimul care placa stinge lumina ? "
Esti un pic dura dar mi-a placut chestia asta.Cum de ti-a trecut prin cap?

Mai sora ,da sunt un pic dura dar invatatura mea despre cei adormiti este conforma cu cea a BOR, am si spus-o in ,,schimbul" cu OmBun dar nu pot sa ma prostesc acum ,om in toata firea ,si sa spun ca esenta vietii si scopul pt. care am venit pe pamint este ca sa ne rugam pt. morti !Eu nu sunt adeptul doctrinelor umanisto-esoterice ci marturisitor al lui Hristos,nemodificat, neumanizat, neecumenizat ,s.a.m.d. ! Clar si nimic mai mult !
Cum mi-a venit in minte ...sa sting lumina la final ? Pai nu vezi ce posteaza ?

m-am gandit si eu la acest aspect, adica datoria de a ne ingriji de cei din neamul nostru, atat vii, cat si morti, mai ales ca cei din urma nu mai pot face nimic pentru ei insisi odata trecuti la cele vesnice.

nu este insa prea mult spus ca acesta este scopul nostru in viata, menirea noastra? sincer nu stiu, intreb si eu.

Mirela si aceasta este o cale de mantuire ,trebuie sa pomenim pe cei morti ,sa facem pentru ei cele cuvenite ,dar nu numai asta ne matuieste.
Dumnezeu ne lasa pe pamant pentru a face cele cuvenite pentru mantuire care sunt mai multe.
Doamne ajuta !

Marturisesc ca dupa ce am citit mesajele, am luat o pauza pentru a nu fi tentat sa raspund sub influenta tulburarii de moment.
M-am adresat pana acum ca UNUI si nu UNEI "Zaharia". Daca-i vorba de o doamna, trebuie sa-mi revizuiesc oarecum ideile pentru ca in general am intelegere mai mare fata de partea feminina, daca asta nu ajunge sa fie speculata!
Se pare ca "te joci" cu pareri mult prea serioase. Poate n-ar insemna mare lucru daca nu ti s-ar aduce osanale: "Vai, ce inspiratie divina!... Cum de ti-a venit ideea?"... Tuturor ne place gadilatul amorului propriu, dar la tine este un pic cronicizat. Cine indrazneste sa nu fie de acord cu parerea ta, si-a ratat mantuirea, este pacatos el si duhovnicul lui. Tu STII asta. Eu ma indoiesc de foarte multe si de aceea nu-mi permit sa judec si sa dau cu barda!
NU pune in seama mea pareri preconcepute. Nu ai acest drept. Vorbeste in numele tau; "Clar si nimic mai mult!!!"

ghemis
Se pare ca sunt multe neintelegeri la mijloc. Am scris mai pe larg pe un alt topic si n-as vrea sa repet aceleasi lucruri. Cat despre faptul ca am gresit indepartandu-ma de familie pentru un timp, vad aceeasi tendinta de a judeca ceea ce doar Dumnezeu are dreptul s-o faca. El este cel care "ne trimite" si sunt convins ca stie si de ce. Trebuie sa trecem in viata prin multe, sa suferim, sa invatam (si sa oferim poate) lectii si invataminte. Ceea ce am gresit eu, tu, X, Y cu multi ani in urma NU POATE FI JUDECAT DE NOI. Asta ma tot chinui eu sa spun oricui si parca vorbesc in chineza!!! Ceea ce trebuie sa facem este doar atat: sa ne rugam. Habar nu avem ce inseamna asta! Ar trebui sa va amintiti care a fost prima minune savarsita de Mantuitor si abia atunci veti intelege ca orice poti schimba daca te rogi si crezi!

Ombun ,nu iti dai seama ca te indreptatesti tu insuti?
Nu mai cauta justificari,nimeni nu te judeca ,si pina la urma daca suntem judecati ar trebui sa nu ne mai indreptatim atata cel putin , daca tot nu ne pare rau.
Mi-a placut un articol al monahului Savatie ,care povestea de calugarul care a plins si s-a invinovatit pentru ca mancase un mar din livada manastirii in zi de post.
Dimensiunea pacatului noi ne-o facem.
Pana la urma ce ai scris era intre tine si duhovnic .
In zilele noastre foarte multi pleaca desi s-ar putea descurca si mai modest in tara ,dar nu si-ar sacrifica familia daca ar ramine aici .
Cand ai credinta Dumnezeu are grija ,te binecuvanteaza.
Cunosc doua familii care s-au despartit deoarece unul din soti plecase ani indelungati.
Aveau bani ,dar ce folos.
Doamne ajuta !

anita
Uneori asa este, alteori dimpotriva. Intr-un fel nimeni nu pleaca de bine de langa familie, intr-o lume straina unde poate ca nu stii limba, nu ai prieteni pe care sa te bizui, nu stii ce te-asteapta. Si nici nu-i usor de luat o asemenea hotarare, nu de unul singur, ci de comun acord cu intreaga familie. Cu totii dorim cate ceva, fie ca-i vorba de o casuta, fie ca-i vorba de o masina, nu ca un lux, ci ca o necesitate. Nu stiu cine e acela care din munca cinstita si cautand sa tina cont de principiile noastre crestine, poate realiza mare lucru aici. Daca ei exista, ferice de ei si ii consider norocosi. Eu nu zic ca, daca nu pleci, mori de foame, doar ca "macini in gol", fara spor si fara speranta!
Din alt punct de vedere eu consider ca acel "Da!", spus in fata Lui Dumnezeu nu e o simpla vorba in vant de care ne putem dezice la prima greutate in familie. (Am aici cate ceva din acea perioada). La randul meu am multe cunostinte si prieteni care n-au rezistat, nu neaparat ca au fost separati, ci mai ales dupa ce impreuna au ajuns in asa-zisa "lume moderna"! Din 10 familii, 3-4 nu rezista. Eu zic ca si asta e o incercare la care suntem pusi si avem nevoie de rabdare si intelepciune, daca impreuna am luat aceasta decizie! Eu am fost un norocos daca stau sa ma gandesc, desi probleme nu pot sa spun ca n-au existat. Dar clarificarea problemelor s-a facut abia dupa ce mi-am adus si familia alaturi, unde au putut vedea cu ochii lor ca viata printre straini nu e cea pe care-o trambiteaza unii, ci e destul de dura, mai ales daca iti pasa de semenii tai!
Daca am realizat ceva, eu zic ca da. Copii au avut sansa sa invete acolo si si-au pus la punct limba engleza (poze), iar noi avem tot ce ne trebuie, dar si o mie de vise de realizat, pentru nazdravanii nostri. Deocamdata avem fiecare joburile noastre (recunosc la mine nu e atat de mult stres ca la sotie si nu-mi ia mult timp sa ma achit de sarcini), dar din primavara nu voi mai avea timp de stat la calculator cat e ziua de lunga, fiindca o sa incep cu ajutorul Lui Dumnezeu sa lucrez la propria investitie! Si, da! Eu zic ca a meritat!!

Din putinul pe care l-ati dezvaluit despre familia pe care o aveti si ceea ce sunteti nu pot deduce decat ca sunteti niste persoane cu totul si cu totul deosebite si trebuie sa multumiti lui Dumnezeu pentru structura sufleteasca, pentru faptul ca v-ati intalnit atat de frumosi si pentru toate darurile cu care v-a coplesit! Inca odata mi-ati intarit convingerea ca Omul este atat de frumos incat cu greu poate fi descris in cuvinte ;)

Doamne ajuta!

pt ombun
 

OmBun,(sa stii un lucru,cand te postezi pe forum sub acest nickname deja este o problema lagata de mandrie si apreciere personala,) ai aparut pe forum cu povestea ta de dragoste cu scopul a ce?Sa tragem niste invataminte si noi?Sau,sa ne laudam cu aventurile noastre?Sau vreun moment de sensibilitate?Va intreb ca nu stiu.Si daca cineva i-si da cu parerea de ce ne este greu sa acceptam? Eu am zis asa,fiecare are experienta lui in viata,fiecare dintre noi putem invata unul de la celalalt pe acest forum(cred ca asta e scopul esential al postarilor pe forum),de ce nu acceptam si parerea celuilalt? Am observat un lucru la f.multi dintre oameni(si ma refer la crestini in mod deosebit)cand li se pune adevarul in fata despre ei sar ca arsi,de ce ma judeci?da,cine esti tu?numai Dumnezeu are dreptul sa ma judece. Sant deacord si eu cu ultima parte. Dar una este a vedea,a constata,a arata greseala si pacatul,si alta este a judeca.Am mai spus odata,Dumnezeu ne-a creat cu ochi trupesti si cu ochi duhovnicesti tocmai pentru a vedea.Nu este un pacat sa vezi un pacat,pacat este cand te invoiesti cu acel pacat vazut.Nu este pacat sa constati o greseala semenului tau si sa o arati,sa-i atragi atentia.PACAT ESTE ATUNCI CAND TU TE DEZVINOVATESTI,CAND NU ACCEPTI ADEVARUL DESPRE TINE,SI MAI ALES ADEVARUL PROPOVADUIT DE BISERICA.Sora Zaharia_2009 a vorbit din adevarul bisericii,si eu confirm acest lucru.Pe d-tra va bat ganduri eretice,neconforme cu invatatura bisericii,va lasati purtat de filozofia mintii d-tra,in loc sa va insusiti invatatura bisericii si sa o practicati.Sa stiti un lucru,ca fara a pune in practica invatatura bisericii nu ajungem la o deplina intelegere a ceea ce insemna scopul vietii noastre aici pe pamant. Pacatul judecatii se manifesta astfel,atunci cand tu in sinea ta te crezi mai bun decat altul,cand tu practici niste virtuti,si crezi ca deja esti sfant,abia acestia cad in judecata aproapelui atunci cand vede,constata si arata pacatul la altii.Ia pilda fariseului si a vamesului ca sa intelegi mai bine diferenta. Nu ai cum sa stii ce este in sufletul sorei Zaharia_2009 si cu ce scop ti-a dat replica(conforma cu adevarul bisericii),nu ai cum sa stii ce este in sufletul meu si din ce motive am intervenit pe topic,ca am spus cu mandrie si cu multa parere de sine,sau cu smerenie.Acest lucru numai Dumnezeu il vede, constata si apreciaza sau nu, interventia noastra asupra semenului nostru. Nu a sarit nimeni asupra dumitale in sensul" Vai ,dar cum ai putut face asa ceva?Tu crestin sa te dedai la asemenea fapte?Cum nu ti-a fost rusine fata de familia ta? Eu in ruptul capului nu asa fi facut asa ceva." Am incercat acum sa fac diferenta dintre a "judeca" si, "a vedea,constata si arata pacatul".Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Multumesc pentru randurile voastre si-mi cer iertare pt. neintelegeri. Din pacate nu mai pot face acum comentarii fiindca s-a sfarsit programul, iar acasa n-am timp de astea. Cu ajutorul Lui Dumnezeu ne revedem luni.

Doamne ajuta!

PS - Daca intr-adevar e vorba de "sora" Zaharia, ma simt deja jenat. Pentru femei, e nevoie de mai multa ingaduinta! Orgoliul meu e de vina. Imi pare rau. Altfel... mai vorbim!