Intr-adevar este o realitate, iar cand realitatea aceasta se va inversa, lucrurile vor fi foarte ciudate... va recomand sa vedeti filmul Juno, aparut anul acesta si nominalizat si el la niste premii.

Toate aceste nenorociri, si chiar sunt nenorociri, se intimpla pentru ca ne-am indepartat de Dumnezeu

Nu avem de ce sa ne temem de aceste nenorociri. Sa ne fie teama NUMAI de pacatele noastre deoarece Dumnezeu este IUBIREA ABSOLUTA, insa in momentul cind cadem in pacate si patimi Duhul Sfint pleaca de la noi si astfel incepem sa fim purtati in viata ca o frunza purtata de vint.

Acele femeii(si barbati) sa astepte putin si or sa vada cum or sa multumeasca lui Dumnezeu pentru "vremurile grele"in care s-au nenorocit deoarece tocmai atunci in acele vremuri a inceput renasterea duhovniceasca si sa multumim si sa aducem Slava Domnului pentru Mila care ne-o poarta............si ATUNCI cind in loc de razvratire impotriva barbatului apare GRATITUDINEA , TOTUL se va schimba la 180 de grade

Un Parinte spunea "Sa multumim lui Dumnezeu CHIAR si in cele mai intunecate momente ale existentei noastre. EL ASTEAPTA ASTA DE AL NOI si iti va trimite Duhul Sau cel Sfint"

si mai spunea

"Omului cu inima multumitoare nu ii lipseste niciodata nimic!"

Când am zis nenorociri nu ma referam la necazuri lumesti ci la scufundarea în moartea pacatelor.

in concluzie, oamenii au ca Stapin doar pe Dumnezeu. nici o alta fiinta nu-i va fi stapin.

asha zic totzi cand ii intrebi...:D... shi unii chiar spun adevarul ca ei vorbesc teoretic...:)... insa daca te uitzi la ei ce fac efectiv, ce simt shi ce traiesc atunci o sa te intristezi sa constatzi pe cine au drept stapan :| shi il asculta shi-i sunt fideli shi multzi cred ca pe Hristos il asculta ??? dar e o trupa de scamatori asha ca alta e concluzia :(:(:(

Afirmatia asta duce la [color=red]anarhie[/color].

Oamenii traiesc pe pamant si ei au si conducatori pamantesti. Si chiar Iisus ne spune sa dam cezarului (sau prin analogie barbatului) ceea ce este a cezarului (sau prin analogie a barbatului):
Matei 22
17. Spune-ne deci noua: Ce Ti se pare? Se cuvine sa dam dajdie Cezarului sau nu?
18. Iar Iisus, cunoscand viclenia lor, le-a raspuns: Ce Ma ispititi, fatarnicilor?
19. Aratati-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta si inscriptia de pe el?
21. Raspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: [color=red]Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului[/color] si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

Eu tot citesc si nu pot decat sa dau dreptate in parte fiecaruia, pentru ca fiecare intelege ceva bine.

Traditie zice bine ca femeia nu e mai jos duhovniceste, ca in Hristos nu vor mai fi parte barbateasca si femeiasca.

Dar daca intrebati parintii cei batrani si frumosi vor spune ca supunearea aceasta a femeii datorata barbatului nu este pentru chestiuni frivole, pentru lucruri marunte, ci in inima ei femeia e bine sa se smereasca fata de sotul ei DACA ACESTA E IN HRISTOS, pentru acelasi motiv pentru care preotia este a barbatului...

Asadar supunerea nu inseamna ca trebuie sa slugareasca o femeie pe barbatul ei, iar un barbat crestin nu isi supune femeia la un asemenea tratament, nici nu inseamna ca ea sa fie mai prejos de firea ei de fiinta umana, nicidecum acestea, ci inseamna ca in ierarhia preotiei universale barbatul este cap femeii, familia fiind nucelul comunitar a carui preotie o are barbatul, asa cum in Biserica Hristos are rinduit locul de Cap.

Rinduiala omului data de Dumnezeu este aceasta, iar argumentul ca in Hristos vom fi toti fara deosebire intre barbati si femei nu se poate aplica lumii. El este valabil in monahism, care inchipuie inca de aici vesnicia in Hristos, este valabil intru totul pentru Imparatia Cerului, dar in lume trebuie rinduiala pentru curatenie si pace.

Femeile nu trebuie sa inteleaga supunerea ca pe un legamant de slujire fortata si tacere neconditionata, barbatii trebuie sa asculte la cununie nu cuvintele adresate miresei ci cele adresate lor: sa iubeasca femeia lor precum iubeste Hristos Biserica!

Care datorie e mai grea, fratie? Sa te supui in duh sau sa iubesti?? Care raspundere e mai mare? Cine se supune si nu iasa din ascultare este un cuminte, cine iubeste si este cap poarta raspunderea.

Eu zic ca femeile care sunt cuminti au viata usoara, iar ele vor avea la Judecata trecere, pe cand barbatii care nu iubesc femeile lor, nu isi iubesc familiile si nu sunt buni capi ai lor aceia mult vor avea de dat socoteala, pentru ca legati au fost la cununie inaintea Domnului de datoria lor de iubire.
Iar ce e legat prin harul Lui legat este si in Ceruri...

Pe barbat il va intreba Hristos ce a facut cu familia lui, ii va cere socoteala pentru iubirea neacordata...

Problemele casatoriilor lumii moderne de la nerespectarea acestor datorii luate la cununie se trag: femeile nu se mai supun in duh, ies din sfera familiei si isi consuma fiinta mai mult in chestiuni din afara familiei, neslujind acesteia ci altora; pe cand barbatii se lasa ispititi si nu isi asuma iubirea pentru sotie, pentru familie - iubesc patimile si se consuma in iubirea de sine, in mandrie si idolatrie...

Sigur ca unui asemenea barbat o femeie nu doreste sa ii urmeze, sigur ca unei femei nedispuse sa urmeze un barbat nu ii va acorda iubire asa cum se cuvine...
Doar unor inimi deschise: unei femei cuminti si unui barbat smerit si responsabil le e dat sa primeasca cu bucurie indemnurile acelea de la cununie...

Nimeni sa nu se bucure cand aude la cununie ca i se cere miresei lui sa ii fie supusa, caci acel indemn este de fapt o raspundere pentru el, caruia i se cere sa o iubeasca... Iubirea aceasta nu este cea erotica ci este din aceea de care are Hristos pentru noi toti...

Teoria ta are o problema: prin subordonarea femeii ea îsi pierde demnitatea.

Si subordonarea nu se manifesta doar în supunere ci si în atribuirea sarcinilor casnice femeii, ceea ce face ca ea sa piarda statura nobila si sa devina o gospodina, adica ceva spre o caricatura.

Avem daruri diferite: ex: femeia darul de a naste, barbatul darul de a fi hirotonit... Asta nu inseamna ca Dumnezeu a fost in saracie atunci cand a inzestrat omul cu daruri. Dimpotriva, aici se arata marea bogatie, ca stand in legatura cu celalat pot sa ajung sa ma unesc cu el. Daca am fi avut toti aceleasi daruri si in acelasi grad, am fi fost in perfecta monotonie. Sa nu pierdem din vedere ca si in Dumnezeu sunt insusirile personale care nu se comunica: nenasterea, nasterea, purcederea.

Si Sfanta Fecioara Maria [color=red]a fost o gospodina[/color], dar asta nu inseamna ca a fost o caricatura.

Si Sfanta Fecioara Maria [color=red]a fost maritata[/color], dar asta nu inseamna ca a fost o closca.

Eu cred ca trebuie sa fim de acord ca in limba romana, cuvantul gospodina si maritata au o conotatie mai mult decat pozitiva.