În prealabil postat de naephius
(Post 138899)
Acel Cineva exista si, conform Sfintei Scripturi, NIMENI nu se poate dezvinovati inaintea Lui, scuzandu-se ca n-a stiut ca exista:
"Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot desvinovăți; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțămit; ci s'au dedat la gîndiri deșarte, și inima lor fără pricepere s'a întunecat. S'au fălit că sînt înțelepți, și au înebunit [..]"
Credinta omului, si viata traita de el pe Pamant influenteaza locul unde isi va petrece vesnicia, in rai sau iad. Asadar omul influenteaza, prin libera lui alegere, locul in care-si va petrece vesnicia. Bineinteles ca Dumnezeu cunoaste dinainte toate alegerile pe care le face omul de-a lungul vietii sale, iar cunoscandu-le, cunoaste si locul in care omul isi va petrece vesnicia, dar nu determina nici locul, nici faptele omului, nu le predestineaza, tot asa cum o mama, cunoscandu-si bine copilul, stie dinainte de a-l trimite sa cumpere castraveti din piata, ca acesta nu va cumpara rosii in locul castravetilor, fara sa-i predestineze, sa-i forteze alegerea. Desigur, exemplul nu e perfect, tinand cont ca mama nu cunoaste cu siguranta ca copilul nu va lua rosii in locul castravetilor, in timp ce Dumnezeu cunoaste cu siguranta ce vom alege, cunoscand viitorul, dar cred ca e o ilustratie foarte buna pentru ca sa poti intelege ca prestiinta divina nu ne influenteaza liberul arbitru.
|
