Nu toti.

A avea copii nu este un scop in sine si mai ales nu este un scop care scuza orice mijloace.


Poate doar pentru atei..

"Faca-se voia Ta, precum in Cer asa si pe Pamant"

Parintele nu are voie, legal vorbind.
In schimb, daca te muti acolo in sat, ai putea creste chiar mai mult decat un copil.
Parintele da copii spre intretinere celor din sat.
Dar esti sigura ca asta vrei?

Atunci e simplu, vinde tot ce ai, muta-te acolo.

Statul da daca ai rabdare si locuiesti in Romania.
In alte tari nu stiu cum e.

Sa nu mai incercati sa legitimati crima.

P.S.

"Pentru ca iubesc copii" nu e un motiv serios. Sunt multe lucruri care se pot intelege aici. Copii nu sunt o jucarie.
La o adica si pedofilii ii iubesc.

Daca doar "iubiti copii" ati putea vizita saptamanal un orfelinat.

Si copii sunt ai tai pana la varsta de 18..20 si ceva de ani. De multe ori si mai putin, pentru ca ii fura lumea, prieteni mai mult sau mai putin adevarati, etc.
Pe urma se duc la casa lor, au viata lor, relatile lor, prietenii tai si mai auzi ocazional de ei.
Sigur, sentimental poti ramane atasat(a) de ei, dar e altceva..

Nu numai că se produc frecvent 10 ovule (femeia fiind văzută exact ca o găină), dar acest lucru este criteriu de performanţă pentru un centru de fertilizare in vitro.

Documentaţi-vă din acest scurt rezumat al unui studiu ştiinţific: http://www.advancedfertility.com/eggspregnancyrates.htm

Ca regulă generală, obişnuiţi-vă să aveţi o bază ştiinţifică pentru o discuţie ştiinţifică.

Care nouă sarcină, presupunând că aceasta a prins ? Vreţi să spuneţi că, după vreo 4 ani, femeia se hotărăşte să mai aibă o sarcină şi atunci sună la centrul FIV şi se programează pentru o nouă însămânţare cu ouăle congelate rămase ? Şi pe urmă, dacă vrea a treia sarcină, sună să întrebe dacă au mai rămas ouă la frigider din acelea de acum 8 ani ? Dv vorbiţi serios ? Bun, şi dacă nu sună, când se goleşte marfa din frigider ?

Deci, România face parte din acele ţări ? Şi care nu fac parte dintre acelea ?

Dacă sunt congelaţi, într-adevăr, se poate "să nu se dezvolte". În acest caz, fiindcă au îndrăznit să nu se dezvolte, sunt aruncaţi la lada cu infecte nu cu bună ştiinţă, ci din întâmplare, dintr-un exces de zel al femeii de serviciu ?

Scuze daca intrebarea este prea indiscreta, ce confesiune aveti?
Includem aici si "liber cugetatorii crestini".

Nu, acesta e argumentul cu care sare la inaintare un ateu atunci cand un crestin protesteaza vizavi de uciderea embrionilor, indiferent de faza de dezvoltare.

Daca Dumnezeu ii ucide (nu e asa, dar atat il duce capul), eu de ce sa nu-i omor?

Respectul pentru viata trebuie sa vina din momentul conceptiei - dupa care lasata natura sa-si urmeze cursul iar daca se intervine sa se intervina pozitiv, nu distructiv.

Cu orice alta mentalitate, se poate justifica orice crima, o data ce gandirea utilitarista castiga teren, orice crima, de negandit poate acum, este legitimabila.

Pricepusi acum?

Cred că aici este eroarea fundamentală. Adică aceea pe care vă autolegitimaţi întreaga teorie găunoasă.

În realitate, nu există un drept natural al oricărui om de a avea copii. Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Sunt cale spre mântuire, sunt Sacrament. Nu există un drept la Sacramente. Obişnuiţi-vă cu ideea că, faţă de Cristos, nu aveţi niciun drept. Tot ce aveţi este dreptul de a-L sluji ca pe un Împărat şi Dumnezeu sau de a refuza să faceţi acest lucru.

Culmea e că nici în concepţia lumească nu am auzit să fie consideraţi "drept natural". Am citit cu atenţie principalele documente asupra ceea ce consideră Lumea ca fiind "drepturile omului", de la Magna Charta la deciziile ONU. Îmi sună cunoscute sintagme precum "dreptul la libera circulaţie" sau "dreptul de a alege şi de a fi ales". Dar ceva de genul "dreptul natural de a avea copii" nu-mi sună familiar.

Sunt greco-catolic.

Nu doresc să vă contrazic(de data asta), ci să adaug.
Cred că respectul pentru viață(verificat și detectat de Dumnezeu) se regăsește în conceperea sarcinii astfel certificată tot de El.

Cu alte cuvinte, dacă în concepția de viață a părinților nu este depistat respectul pentru viață(sau iubirea de aproapele), atunci nici conceperea unei sarcini nu se va petrece din cauza lipsei de armonie cu Voia Lui.

"Linkul" de unde am scos nu este deloc un link ci este din ceea ce am invatat la Masterul de genetica si biologie moleculara pe care l-am facut in Franta. Daca va chiar intereseaza problema, faceti o cautare pe Pubmed, site-ul cu publicatii stiintifice de specialitate. Iar sindromul Down era doar un exemplu de care pana nu demult se considera vinovata doar varsta femeii. Sunt si altele unde vinovata este exclusiv varsta barbatului. Nu stiu ce varsta aveti, dar va amagiti singur crezand ca informatia ar deveni mai viguroasa. Faceti cautarea pe Pubmed si va lamuriti singur.

Cat despre material genetic barbatesc "mai bun", de asa ceva nu am auzit, dar poate ca stiti dvs. ceva studii de care eu inca nu am auzit. O sa fac si eu o cercetare pe Pubmed si ma lamuresc de indata cum sta treaba, ca pe aici am vazut deseori cum se da cu parerea in necunostinta de cauza.

Foarte multe lucruri mi s-au clarificat citind Scriptura, nu Pubmed.

Teoriile care le aveti despre casatorie sunt invataturi greo-catolice sau inventii personale?



Ideal asa ar fi, dar cam greu sa vorbesti de armonie cu Voia Lui in cazul unei persoane care ajunge la al n-lea avort si tot mai poate sa faca copii..

Inceputul a fost bun, se stimuleaza hormonal femeia pentru a produce mai multe ovule. In ziua recoltarii acestor ovule, se recolteaza si sperma barbatului asa cum ati descris. Dupa care aceasta sperma se trateaza si se elimina celulele inactive pastrandu-se spermatozoizii cei mai activi pentru a creste sansa de fertilizare a ovulului. In unele centre se testeaza si ovulele pentru a le alege pe cele care au cele mai mari sanse de a fi fertilizate. Apoi se pun in contact, pe mediu de cultura steril, ovulele cu spermatozoizii, cam 70.000-100.000 de spermatozoizi pentru un ovul. Iar in cazul in care sperma este de proasta calitate se poate injecta direct in ovul. Pe acest mediu de cultura ovulul fecundat ramane 1-6 zile in functie de centru. In Europa este in medie 2-3 zile timp in care se formeaza embrioni cu pana la 6-8 celule. Dupa anumite criterii morfologice (mod de diviziune, forma celulelor etc) se selectioneaza cativa embrioni (in general doi, dar depinde de varsta mamei si de tara), embrioni care au cea mai mare sansa de supravietuire pentru ca frecvent apare un blocaj spontan de diviziune a embrionului de unde si esecul frecvent al procedurii. De aceea se selectioneaza embrionii cei mai apti de supravietuire si se transfera in uterul femeii dupa care se asteapta dezvoltarea sarcinii. Nici vorba sa se scoata afara embrionii din uterul femeii, se vede ca nu va pricepeti la fiziologia sarcinii. Revenind, restul embrionilor viabili se pastreaza in forma congelata pentru cazul in care primul transfer a esuat sau parintii mai doresc un copil. In unele centre mai ales dincolo de ocean, embrionul este lasat pe mediu de cultura pana in ziua a 5-a, cand ajunge la stadiu de blastocist. Este nevoie de un alt mediu de cultura special dipa ziua 2-3 pentru a ajunge la acest stadiu, altfel embrionul nu supravietuieste. Dar este de preferat sa se investeasca in aceste medii pentru ca nidarea (implantarea) in mucoasa uterina se face in zilele 6-7 deci blastocistul din ziua 5 este deja pregatit si in plus, pana in ziua 5 rezista doar cei care prin selectie naturala au trecut de ziua a 3-a critica, si deci sansele ca embrionul sa supravietuiasca apoi in uter si sa apara o sarcina dusa la termen sunt mai mari. Unele centre au dezvoltat pentru asta co-culturile in care deasupra unui mediu de cultura se pun celule din endometrul matern pentru ca embrionul sa supravietuiasca mai bine. In aceste conditii s-a incercat testarea genetica a embrionului fara rezultate concludente pentru ca pe de o parte testarea trebuie sa se faca rapid, intre zilele 3-5 avand in vedere ca apoi embrionul trebuie obligatoriu transferat in uter, si pe de alta parte, embrionii prezinta frecvent un mozaic genetic la acea varsta astfel ca la 3 zile celulele studiate pot fi aneuploide iar la 5 zile pot fi perfect euploide, deci nu se poate trage nici o concluzie atat de precoce ca sa se faca o adevarata selectie pe baza genetica a embrionului. Singura selectie ramane deocamdata cea naturala care face ca unii embrioni sa se opreasca din diviziune si de aceea se incearca pe criterii morfologice sa se transfere femeii cei care au cea mai mare sansa sa supravietuiasca si sa ajunga la termen. Ratele de reusita in Franta sunt cam de 40% (raportat la numarul de femei care incearca si pana la urma reusesc) dar trebuie sa verific cifra pentru ca altfel, rata este cam de 25% pe transfer embrionar). Luati-o ca orientativa. Si apropos de asta, tocmai pentru ca rata este mica, nu cred ca chiar raman embrioni nefolositi, ca am vazut ca va preocupa problema. Dar o sa ma interesez mai exact.
Si sa nu uit: malformatiile congenitale si nasterile premature sunt mai frecvente prin tehnici in vitro decat pe cale naturala.