Nu Andruşca,oamenii care cred nu o ţin numai în necazuri.Ei pot să transforme durerea în bucurie şi primesc fericre pentru lacrimi,pentru prigoniri,pentru milostivire şi pentru câte altele.
Sunt stări de bine minunate în faţa cărora pălesc toate strălucirle lumii.Cine a gustat din acestea va fi mereu flămând şi însetat,şi va mânca şi va bea şi nu se va sătura.
"Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul..."

Deci transforma...si bucuria ( si hai sa nu punem mana la gura, gandind ca bucuria e ceva negativ, ca nu poate fi asta realitatea!) in durere implicit? :4:

Totusi atunci cand afirmi ca ai un necaz, se subintelege ca treci prin ceva negativ si nu pozitiv de nicio cuoare...iar daca toate necazurile/durerile=bucurii...atunci ar trebui nici sa nu mai afirmam ca avem necazuri si sa ni se para toate usor de depasit, nu?

Un crestin care gandeste ca totul e fericire si bucurie si il cunoaste pe Hristos de ce ar mai afirma ca are necazuri totusi, nu e un oximoron?:4:

E ceva ce imi ridica mie intrebari totusi, ori de cate ori aud ca e imperios natural sa ai necazuri...iar daca cineva afirma ca nu simte ca ar avea, i se replica ori ca e uitat de Dumnezeu, ori ca e impietrit, ateu sau ca se duce cu viteza maxima spre iad!!! De ce?

M-a facut sa izbucnesc in lacrimi postarea ta, Costel.
As vrea sa-mi pot imbratisa acum tatal, sa-i zambesc, sa-i spun cuvintele calde pe care stiu ca le-a asteptat mereu, dar nu se mai poate. El s-a dus.. Ce e cu adevarat insuportabil este felul in care m-am purtat cu el cat timp a trait. Rece, rautacios, critic. Si asta pt ca n-am putut sa-i iert unele iesiri violente din copilarie, faptul ca bea.. L-am desconsiderat total. I-am spus cuvinte grele pt care nu exista iertare. Acum inteleg ca el m-a iubit chiar si cand il raneam.. Dar eu???
De cand nu mai este printre noi parca astept ceva .. indefinit.. Sa-l visez.. Sa-l simt cumva. Sa primesc un semn de la el desi shtiu ca nu merit. E ingrozitoare tacerea care s-a lasat. Imi vad orbirea, rautatea, si intrevad cat se poate de clar intunericul care va sa fie .. care mereu a fost acolo, ca un avertisment..
Rugati-va pentru mine!

Necazul meu e ca nu mai exista elite in tara.....mi se pare o lume mediocra.....as vrea sa se schimbe ceva....

Lasa ca faceti voi ceva sa fie religia obligatorie si evolutionismul interzis alaturi de celelalte stiinte ateiste si sa vezi atunci elite! Mai ceva ca in evul mediu!

LE: era sa uit de interzicerea vaccinurilor si medicinii in general!

La multi ani!
Necazul vietii mele in clipa de fata? Am un baietel de 10 luni care are o malformatie complexa la inima...In ciuda faptului ca medicii m-au avertizxat in legatura cu consecintele, va marturisesc ca Maica Domnului mi-a ascultat rugaciunile si a s-a milostivit de el, iar bebe Dimitris este intr-o forma fizica foarte buna. Medicii dau din umeri, insa eu stiu ca Dumnezeu il va ajuta mult pe Dimitris. Suntem programati la operatie in primavara si cred ca va fi bine pana la urma. Mediul trateaza, dar Dumnezeu vindeca!
Dumnezeu sa va ajute pe toti si sa va lumineze gandurile!

necazul meu este ca fetita mea pana acum sanatoasa si plina de viata e suspecta de limfom hodgkin.merg la MANASIREA RADU VODA la SF NECTARIE si ma rog sa faca o minune .va doresc sanatate celor bolnavi,alinare celor mahniti si rugati-va ca numai DUMNEZEU vindeca.
dupa ce am studiat NOUL TESTAMENT mi-am dat seama ca nu sta in puterea omului sa-si aleaga drumul .

Mai sunt inca elite, dar nu sunt recunoscute... sau nu pot supravietui in aceasta lume, unde accentul nu este pus pe valoare, ci exact pe non-valoare, prostie si mita! Iata doua modele elitiste. Veti spune ca sunt batrani, dar va asigur ca acesti doi oameni,cel putin, au facut totul ca sa ii transforme in elite pe copiii care le-au trecut prin maini si nu le-au cerut absolut nimic in schimb. A, ba da, cel de-al doilea ii ruga, spre sfarsitul vietii, pe studenti, sa nu uite sa ii aprinda si lui o lumanare cand si-or aduce aminte de el:

http://www.radioguerrilla.ro/colecti...age.php?id=675
http://www.radioguerrilla.ro/colecti...age.php?id=677

Unei prietene i-a murit cineva foarte apropiat şi foarte drag acum câţiva ani.Am mers la parastas.Mă aşteptam să o văd cu lacrimi pe faţă sau cu figura schimonosită de suferinţă.Era exact aşa cum am ştiut-o dintodeauna -senină şi cu nelipsitul zâmbet .
M-am frământat mult, căci nu înţelegeam.Mersesem acolo pentru a-i ridica moralul şi am plecat convinsă că eu sunt cea care are nevoie de aşa ceva.
În cele din urmă,peste ani am înţeles totuşi că acea femeie avea o anumită vârstă duhovnicească şi era undeva unde anevoie poţi ajunge - acolo unde necazurile şi a suferinţele sunt trepte spre desăvârşire..

Incearca sa te rogi pentru el.....
 

[quote=Irina-Magdalena;200856]As vrea sa-mi pot imbratisa acum tatal, sa-i zambesc, sa-i spun cuvintele calde pe care stiu ca le-a asteptat mereu, dar nu se mai poate. El s-a dus.. Ce e cu adevarat insuportabil este felul in care m-am purtat cu el cat timp a trait. Rece, rautacios, critic. Si asta pt ca n-am putut sa-i iert unele iesiri violente din copilarie, faptul ca bea.. L-am desconsiderat total. I-am spus cuvinte grele pt care nu exista iertare. Acum inteleg ca el m-a iubit chiar si cand il raneam.. Dar eu???

Poate sti, poate nu....

Incepand din 6 februarie 2010 ( Mosii de Iarna ),in fiecare sambata pana in saptamana Floriilor, avem "pomenirea celor adormiti". Du-te la biserica ta sau la vreo manastire din apropiere si pomeneste-l pe tatal tau si nu numai ( toti cei adormiti din familie carora le sti numele sau spui " cu tot neamul cel adormit " ) in toate aceste sambete si ai sa vezi ce mari schimbari se vor produce. Tatal tau iti va simti dragostea si tu il vei ajuta sa se ridice mai sus, i se vor ierta multe din pacatele cu care a plecat...
Vorbeste cu duhovnicul sau cu orice preot si te va lamuri ce trebuie de facut.
Pentru noi ortodocsi, in aceasta perioada a Sfantului Post al Pastelui, este adevarata pomenire a celor adormiti. Doamne ajuta-ti!