Nu intru in polemica ai mult.Pentru mine este simplu,stau la sf Liturghie pana la Sfarsit,trebuie sa ma impartasesc,daca nu vreau sa ma impartasesc ies la cuvinele diaconului"Cei chemati iesiti,cati sunteti chemati iesiti".Foarte simplu,nu ma joc cu Dumnezeu de-a Litrughia,de-a jertfa.Voi faceti ce vreti.

Cum o sa facem ce vrem, facem ce ne este spre folos Duhovnicesc. Dar de ce nu recunoshti ca parintele Cleopa a zis foarte bine, conform cu Adevarul pe care l-a shi facut nu numai a vorbit cum facem cei mai multzi... iar daca spui ca sa iasa cei chematzi, poi nu ai voie sa ieshi, sa pleci caci cei chematzi sunt cei nebotezatzi, cei ce au venit auzind despre Dumnezeu shi se simt shi ei chematzi la mantuire dar inca nu sunt botezatzi, aceia doar sa iasa... nu e chestiune de a ieshi la cuvantul respectiv, adica un moment al posibilitatzii plecarii de la Liturghie a creshtinilor-ortodocshi? Teoretic ar trebui sa rabzi pana la sfarshit shi doar daca cumva tzi se face rau sau itzi vine vre-o necesitate urgenta sau sa vershi sau ai ametzeli, atunci doar itzi este ingaduit sa pleci de la Liturghie... ca n-au decat sa-tzi moara gainile sa se zbiere de foame pruncii sau sa te certe sotzul sau parintzii sau ca trebuie sa te intalneshti cu unul sau cu altul sau ai primit telefon, de acolo nu pleci pana nu te impartasheshti... spre folos shi vrednicie caci daca e cu viclenie shi spre nevrednicie shi hula deci pentru ca ai motiv temeinic, (ai fost departat de la impartashire caci ai primit canon de la duhovnic) doar atunci potzi sa stai afara sau sa nu te impartasheshti cu sfintele shi preacuratele shi infricoshatoarele taine...

mai dar nu te invatz, ca daca te invatz deja inseamna ca am ajuns far iar pana la seu mai e foarte putzin... fariseu, adica un bec pentru ispita am devenit eu ca nu mai sunt intru "Mine"... deci nu te invatz ci papagalicesc shi eu dupa cei ce au invatzat, ei traind in Adevar... asta ca sa nu avem surprize shi sa zici ca ma lipesc peste cineva sau ca ma dau mare... Doamne apara shi pazeshte... ca e foarte greu!

Ory, tu din cate spui, NU ai depus voturile monahale, deci inca nu ai facut (in consecinta nici nu ai incalcat) nici o promisiune Lui Dumnezeu. Deci nu inteleg de ce suferi atat de parerea oamenilor. Este suficienta constiinta ta si indrumarea duhovnicului tau.

Cat despre purtarea oamenilor fata de tine, ar fi bine sa ierti greselile lor, daca simti ca unii ti-au gresit, dupa cum te rogi "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostrii".

Poate ca unii dintre ei nu stiu de inseamna si ce implica monahismul, poate unii dintre ei nu stiu care sint treptele pina la calugarie si ce implica fiecare, poate altii te judeca sau sint rai fara sa stie ce fac, nici nu conteaza, pentru ca nu esti tu raspunzatoare de pacatele si virtutile lor. Numai Dumnezeu stie ce este in sufletul si in mintea lor. Tu doar iarta-i. Tu esti raspunzatoare doar de ce faci tu (de pacatele tale si de cat de mult poti sa ierti).

Nu-i judeca tu si nu ii face raspunzatori de dezamagirile tale, pe cei ce dau voie sa te calugaresti la 13 - 14 ani pentru ca este decizia lor si in consecinta si responsabilitatea tot a lor. Lasa-l pe Dumnezeu sa ii judece, pentru ca judecata este a Lui si numai El stie ce a fost in mintea si in sufletul lor. Fiecare (si ei, si tu, si eu) vom da seama de faptele si consecintele faptelor noastre, nu de ale altuia. Tu gandeste-te ca poate ca asa cum tu poate ca ai evaluat gresit initial ca ti se potriveste viata de calugarie si ti-ai dorit sa te calugaresti iar apoi ti-ai dat seama ca nu ti se potriveste, la fel poate ca initial au evaluat si ei gresit, cu cele mai bune intentii, ca X-ulescu-lui i se potriveste viata monahala si au incercat sa-i dea aceasta sansa, iar apoi si-au dat seama ca nu i se potriveste. Ni se intimpla sa evaluam gresit, din nepricepere, asta este. Nu arunca vina asupra nimanui pentru o evaluare gresita, pentru ca toti gresim in acest fel.
Mai bine roaga-te la Dumnezeu sa ne lumineze mintea cu intelepciune si pricepere, ca toti avem nevoie.

Nu te simti dezamagita de greselile, de pacatele, rautatile si nedreptatile celor din jur, pentru ca nici unul din noi (nici tu, nici eu, nici nimeni) nu avem control asupra comportamentului celorlalti. Numai Dumnezeu are controlul asupra oamenilor si asupra lumii acesteia, create de El. Noi poate ca avem o influenta (prin exemplul nostru bun sau rau) intr-o anumita masura (dar niciodata nu totala - deci nu avem control), dar oricum doar in masura in care cei din jur se lasa influentati, astfel incat in ultima instanta e decizia lor, nu a noastra. Din acest motiv - pt ca nu avem control asupra comportamentului si gandurilor celorlalti, nici nu ar trebui sa te simti raspunzatoare sau dezamagita de comportamentul celorlalti.

Dar daca nu poti sa nu te simti dezamagita, si inca te simti dezamagita, atunci e mai bine sa te rogi la Dumnezeu, ca El, care are controlul deplin, sa tina seama de slabiciunea ta si sa te fereasca El de dezamagirile si rautatile lumii acesteia, ca sa nu cazi in ispita si sa faci alte pacate din cauza neputintei tale (sa nu cazi in deznadejde, etc). Roaga-l pe El sa te fereasca de aceste ispite, lasa-te in voia si in mainile Lui Dumnezeu, cu toata incederea si credinta, ca numai el are controlul si intotdeauna ne ajuta si ne intelege slabiciunile, mai ales daca vrem din adancul sufletului sa nu pacatuim din neputintele noastre.

Ai sa vezi ca Dumnezeu te ajuta. El nu ne lasa la greu, mai ales cand ne dam seama de limitarile noastre si dorim sa nu pacatuim.

.....dar oare nu zice Hristos sa uram pacatul si nu pe cel ce a pacatuit....oare daca il lepadam ca un caine ne mai putem numi crestini?credinta ortodoxa inseamna"DRAGOSTE,NADEJDIE,CREDINTA" oare unde se regasec aceste cuvinte.......unde este iubirea de aproape?unde este iertarea?unde sunt cuvintele de baza ale crestinului daca el se va purta asa cum ai scris mai sus.....Iuda cand la vandut pe Iisus ,Petru ia taiat urechea iar Hristoa ea puso la loc si asta din dragoste pt ca Hristos zice "nu voiesc JERFA ci MILA VOIES"oare daca ii marginalizam pt ca au plecat din manastire oare unde este mila...dragostea.....proorocul David zice"a Domnuli este mantuirea"deci noi nu aveam cum sa zicem ca asta se mantuie iar asata ca a plecat din manastire nu se mantuie dar oare cine ne da dreptul sa luam sacunul Dumnezeri si sa judecam noi cine se ...si cine nu....,cred ca noi judecam prea aspru...ce ar fi daca Dumnezeu near judeca si ner rasplati exact asa cum suntem ce ar fi....dar judecati lui Dumnezeu nu sunt ca a oamenilor.....eu vreu sa zic ca e mult mai bine sa dam Cezarului ce ea Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu.....asa cum a zis Hristos,oricat de mult ar gresi omul prin pocainta cum a fost ceea a talharuli pe Cruce va avea nadejdie ,pt ca iar repet sf scriptura se rezuma pe intelesul tuturor prin DRAGOSTE ,CREDINTA SI NADEJDIE......

[SIZE=2]Casatoria monahului n-a fost si nici nu poate fi admisa sub nici un motiv. El a facut juruinta, cum ca-si aduce trupul si sufletul jertfa Domnului. Fagaduinta sa facuta solemn in fata sfantului altar, unde ingerii si oamenii o marturisesc si Domnul o primeste, este un act de cult, un juramant pe care nu-l mai poate retrage sub nici o forma, iar calcarea lui aduce osanda fara iertare ca lui Iuda (Num. 30,[/SIZE][SIZE=2]1-16; Deut. 23, 21-23; IRegi. 14- 45; Prov. 20,25; Ecles. 5,4-5; F. Ap. 5,4). Justificarile [/SIZE][SIZE=2]omenesti nu-i pot usura situatia, caci el trebuie sa stie de la inceput ca trebuie sa-si implineasca singur toate nevoile gospodaresti. Poftele trupului, daca si le stapaneste de la inceput in cuget si fapta cu ajutorul chemarii harului (Matei. 19, 11-12; I Cor.7,1-15;) si a credintei mai tare decat moartea, (I Cor. 9, 27), el ajunge la seninatatea curateniei, incat pentru el a trai este Hristos, iar a muri este dobanda, caci i s-a dat harul nu numai sa creada, ci sa si patimeasca pentru Hristos (Filipeni 1, 29). Insa, duhul adormirii intru pacate (Rom. 11,6), l-a dus la apostolie ca un cazut din har-(Gal. 5,4; 12, . 15). Numai o femeie si un nas instrainati de harul Domnului se mai pot apropia de ei si un preot care numai cu buzele cinsteste pe Domnul (Ier. 8,11; 23, 1; Matei. 7, 21-23) va indrazni sa-l cunune (Amos. 2, 11-12), ca un pastor strain de turma lui Hristos (loan. 10, 1-12). Deasupra tuturor zboara secerea lui Zaharia (5, 3-4).[/SIZE]

[SIZE=2]407. -La Sfantul Vasile 18 si Ancira 19, se ingaduie casatoria numai a surorilor, care au venit ca copil fara de voie la manastire, iar casatoria lor se canoniseste ca a doua nunta. Diaconita care nu are hirotonie, ci numai fagaduintele fecioriei intru a sluji Domnului, daca se casatoreste se anatematiseste (IV. ec. 15), iar monahii simpli se alunga din Biserica (IV. ce. 16) si numai dupa ce se reintorc la pocainta in manaslire se canonisesc (IV. ec. 44), iar cand raman ca apostati in casnicie, li se aplica cele zise de Domnul: “Sa nu mai fie in tine rodul (mantuirii) in veac (Matei 2-1, 19). Daca sunt hirotonisiti, dupa ce se reintorc in manastire, raman caterisiti definitiv fara posibilitatea de a mai sluji vreodata (Ap. 25: VI. ec. 3, 6, 26; Neocez. 8, 9, 10; Sf.Vasile 3, 44, 51,70).[/SIZE]

[SIZE=2]408. -”Sa nu se consacre femeia diaconita mai inainte de 40 de ani si aceasta sa se faca numai dupa o examinare temeinica. Iar, daca a primit hirotesia si a ramas catva timp in serviciu si apoi s-a maritat, defaimand harul lui Dumnezeu, una ca aceasta sa se anatematiseasca, impreuna cu cel ce a luat-o de sotie”. (IV. ec. 15):[/SIZE]

[SIZE=2]409. -”Fecioarei care s-a consacrat pe sine lui Dumnezeu si monahilor nu le este ingaduit a se casatori. Daca unii vor face aceasta, sa se afuriseasca. Dar, hotaram ca episcopul sa aiba putere a se purta omeneste cu ei, daca revin in manastire” IV. ec. 15.[/SIZE]

[SIZE=2]410. -”Calugarul care face curvie, sau cel ce ia femeie pentru casatorie si traire impreuna, daca se intoarce la pocainta sa se supuie in manastire, epitimiilor celor prevazute in canoanele pentru curvie”.VI ec. 44.[/SIZE]

[SIZE=2]411. -”Cei ce fagaduiesc sa traiasca in feciorie (fara a fi monah), (cart. 41; IV ec. 15, 16; Neocez. I), si apoi se leapada casatorindu-se, sa fie canonisiti un an ca si cei ce se casatoresc a doua oara. De asemenea, hotaram, ca fecioarele sa nu vietuiasca impreuna cu oarecare barbati (VII ec 20) ajutandu-se ca niste frati”. - Ancira 19.- [/SIZE]

[SIZE=2]412. -Cu privire la fecioarele care au necinstit fagaduintele lor si au cazut in desfranare si care si-au calcat juramintele pe care le-au facut in fata lui Dumnezeu, parintii au socotit ca trebuie sa se poarte cu ingaduinta fata de ele si, in chip exceptional, sa le primeasca la impartasire dupa un an de pocainta, ca si cei ce se casatoresc a doua oara. Pentru mine, intrucat biserica se mareste din zi in zi, cu Harul lui Dumnezeu si ca numarul fecioarelor se inmulteste tot mai mult, socotesc ca este bine ca sa cercetam cu grija adevaratul sens al Scripturii, cu privire la aceasta problema. Vaduvia este mai prejos decat fecioria si pacatul vaduvelor este mai mic decat al fecioarelor. Deci, sa cercetam ce a scris Pavel lui Timotei: “De vaduvele tinere sa te feresti” (de a le primi in randul vaduvelor consacrate, pentru ca, cand slabiciunea vietii lor se infierbinta, le imping sa lepede jugul lui Hristos si astfel, ele vor sa se casatoreasca iarasi,- fiind impinse de osanda, calcandu-si credinta, in fagaduintele depuse de mai inainte). I Tim. 5.[/SIZE][SIZE=2]11-12[/SIZE]

[SIZE=2]“Daca, o vaduva cade intr-un pacat asa de greu, calcandu-si fagaduintele, pe care le-a facut fata de Iisus Hristos, ce trebuie sa socotim despre o fecioara care s-a facut mireasa lui Hristos si un vas sfintit pentru Dumnezeu? Duca o servitoare care se deda la pacate, facand necinste casei stapanului ei, face un mare pacat, cu atat mai mult cand insasi sotia lui preacurveste si necinsteste patul sotului ei prin poftele ei ticalosite, tot asa si o vaduva se va trata mai usor ca o servitoare stricata, iar fecioara va fi osandita ca o femeie preacurva” (Lev.20,10).[/SIZE]

[SIZE=2]Deci, se numeste preacurvar omul care pacatuieste cu o femeie straina si care nu poate fi primit la impartasire pana nu se va lasa de pacat, tot asa vom hotari si asupra celui ce a inselat pe o astfel de fecioara (spre a o lua in casatorie).[/SIZE]

[SIZE=2]“Se numeste fecioara, aceea care s-a fagaduit de buna voie sa slujeasca lui Dumnezeu. Ele trebuie sa renunte pentru totdeauna la casatorie, ca sa poata trai intr-o deplina sfintenie si noi socotim fagaduinta lor a fi valabila numai din timpul cand ele au ajuns la deplinatatea judecatilor mintale. Noi nu tinem seama de fagaduintele pe care le fac in timpul copilariei lor, se cuvenea ca ele sa aiba varsta de saisprezece sau saptesprezece ani, pentru ca ele sa ajunga la varsta potrivita de a judeca si numai dupa ce vor fi supuse la o incercare starnitoare si numai dupa ce ele se vor ruga starnitor sa fie primite in randul fecioarelor, se cuvine a primi ca valabile fagaduintele lor si a pedepsi cu asprime pe cele care s- ar lepada de fagaduintele facute.[/SIZE]

[SIZE=2]Daca ele, vor fi aduse de parintii, fratii sau rudele, care vor sa le afieroseasca fecioriei mai inainte de a ajunge in varsta deplinei judecati din motive omenesti, trebuie a se baga bine de seama cand se primesc si apoi a se cerceta cu grija faptele si scopurile pe care ele le au”. - Sf. Vasile 18.[/SIZE]

[SIZE=2]413. - “Cu privire la barbati, noi nu cunoastem sa faca astfel de fagaduinte (de a trai in feciorie intre mireni), decat numai pe cei ce intra in viata monahala, unde fagaduiesc pe tacute sa traiasca (cu fratii) in feciorie. Dar si acestia trebuiesc bine cercetati mai inainte si sa faca fagaduinta clara inaintea soborului, pentru ca apoi, nu cumva sa se dea la viata cea iubitoare de trup a placerilor lumesti si sa poata fi pe drept canonisiti ca si cei ce curvesc”. Sf. Vasile, 19 [/SIZE]

[SIZE=2]414.-”Femeile, inca eretice fiind, care au fagaduit fagaduinta fecioriei, apoi se leapada de fagaduintele lor spre a se casatori, socotesc ca nu trebuie a fi osandite, fiindca legea canonica nu obliga decat pe acelea care o recunosc si i se supun, pe cand ereticii nu au inca jugul lui Hristos si nici nu recunosc legea Lui. Odata cu marturisirea de credinta, cand intra in biserica prin botez, ele se curatesc de pacate, fiindca li se iarta lot ce au facut mai inainte, fiind ca niste catehumene. Unele ca acestea, nu trebuiesc primite in biserica fara a fi botezate, pentru ca ele sa se poata bucura de toate drepturile nasterii in viata crestina ca mirence ” - Sf. Vasile 20.[/SIZE]

[SIZE=2]415. -”Crestinul este liber sa aleaga casatoria sau fecioria, dar din moment ce s-a hotarat de buna voie pentru viata feciorelnica si a intrat [/SIZE][SIZE=2]in lupta de monah, nu mai poate da inapoi”, -Sf. Ioan Hrisostom, Despre feciorie, 38.[/SIZE]

[SIZE=2]Curvia monahului este un pacat mai mare decat al mireanului, fiindca monahul este logodit cu biserica Domnului prin fagaduintele depuse in fata sfantului altar si deci, pacatul, lui se socoteste ca o preacurvie. Orice monah are o chemare de la Domnul care i-a dat si un har deosebit (Matei 19, 11; Cor. 7,2,20), insa, cei ce nu stiu cum sa se pazeasca si cum sa conlucreze cu acest har, dedandu-se la un trai bun, instrainarea de rugaciune, mandrie si legaturi cu lumea pusa in slujba pacatului, cad din har, adica, Domnul le ridica harul iar ei, ramanand doar cu puterile lor se prabusesc in diferite pacate. (I Regi. 2, 22; Gal. 4, 5). Altora le ridica harul, pentru ca sa le arate lor cal sunt de slabi, cazand in unele pacate mai mult sau mai putin grele, sa-i aduca la smerenia conservatoare de har si sa-i intareasca in lupta cu ispitele. Altora li se ridica harul intr-o masura mai mica sau mai mare, ca din lupta de sine, cu lumea pusa in slujba pacatului si cu diavolul sa se incununeze, fara a cadea in pacate. Este sigur, ca sufletul sincer, smerit intru adancul inimii si ravnitor intru a sluji Domnului, chiar daca se clateste in anumite momente harul il paraseste (Neocez. 3;I Cor. 9,24-27; 12, 1-30; 15, 10; Efes. 3, 7-8). De aceea, caderea in curvie a monahului se datoreste, caderii lui din har sub diferite forme ale iconomiei lui Dumnezeu, de care duhovnicul trebuie sa tina seama de la caz la caz. Indreptarea deplina si lacrimile amare usureaza canonisirea, iar nepasarea o ingreuiaza”. (Matei 26,75).[/SIZE]

[SIZE=2]556. -”Femeia care a depus votul fecioriei si a cazut din fagaduinta, va implini timpul pacatului pentru preacurvie (15 ani). Aceeasi canonisire se da si celor ce fagaduiesc ca vor trai viata monahala si cad in curvie”. -Sf. Vasile 60.[/SIZE]

[SIZE=2]557. -”Canonul 60 al Sf. Vasile, pe monahiile sau pe femeile care traiesc dupa canonul monahal si care curvesc, se supun canonisirii pentru curvie (15 ani), caci ele sfarama legatura cu mirele lor Hristos. Canonul S. VI ec. 44, hotaraste ca monahul care curveste, sa se canoniseasca ca curvarii. Noi, randuim ca cel ce curveste sa nu se impartaseasca doi ani, daca isi va da silinta sa manance zilnic paine uscata dupa ora a noua (15) si sa faca zilnic cate 250 de metanii. Daca va fi neglijent (in a implini acest canon), sa implineasca timpul canonisirii hotarat de parinti”, -I. Post. 16.[/SIZE]

[SIZE=2]558. -”Calugarita care a fost necinstita (cu sila) de oameni barbari si necumpatati, dar viata ei anterioara a fost curata, sa se canoniseasca 40 de zile. Daca viata ei anterioara a fost intinata sa fie canonisita pentru curvie”. -Nichifor 21.[/SIZE]

[SIZE=2]559- “Cine va curvi cu calugarita, noua ani si metanii 150 in fiecare zi, iar de o va insela acel om si mai vartos ii va lua calugaria de la dansa, de se va face mireanca, unii ca aceia sa nu se pricestuiasca pana la moarte. Iar de se va intoarce acea calugarita, iar, la viata monahala, sa se pocaiasca noua ani. De va fi femeie culta si va fi cu voia ei, una ca aceia sa se pocaiasca 12 ani, iar acel om noua ani”. -PBG. 85.[/SIZE]

Ce parere aveti, cineva care a stat în manastire o perioada, un an si ceva sa zicem si apoi pleaca fara a fi calugarit, e mai bine sa ramâna necasatorit în lume?

Iubite frate, iti spun din experienta mea, am stat un an in mre (5dec2006-1ian2008), dar atat de rau imi pare ca am plecat de nu-ti poti inchipui ce mustrari de constiinta am... si ce rau ma simt ca am plecat din Mre... Mai am un an de facultate, licenta, apoi MANASTIIIIREAAA....

ORICINE PLEACA DIN MANASTIRE, NU ARE LINISTE!!! Chiar de spune si sustine cineva ca se simte bine dupa ce a plecat din Mre, acela se minte pe sine! Nu exista calugar linistit in lume!!! Mai ales daca a si depus fagaduintele monahale si pleaca... E ingrozitor ce poate suferi un "fost" calugar!!! "Mai bine nu s-ar fi nascut" decat sa se "lepede" de Mirele HRISTOS!!! Si chiar de se va casatori, aceea NU este Taina pt El!!! (am postat cateva canoane mai sus legat de acest subiect)
Stiu un Ieromonah ce s-a casatorit cu o maica si au trei copii, dar nu au CASA si nici servici!! Nu pot sta nicaieri, umbla cu copii din casa in casa pt ca stau o sapt doua si se iveste ceva si trebuie sa plece... si copiii bolnavi... astia sunt copii din DESFRANARE!!! Mania lui Dumnezeu este peste un calugar ce a calcat FAGADUINTELE monahale! Din viata traita-n Mre, plus inainte cat am stat in Mre, inca 8ani (dar nu ca frate, ci mergeam vacanta de vacanta si in tp scolii cat puteam de des) cunosc N probleme de genu asta! Dar daca am judecat si eu pe cineva, iata ca Dzeu m-a pedepsit... Dar tot in Mre ma intorc!!! Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti!!!

.....da observ ca ai postat canoanele monahului dar daca stau bine si ma gandesc si crestinul de rand are 10 porunci de respectat....tu leai incalcat vreo data in viata?si cred ca da.....nu ai nici o scuza.....sau poate ai ca esti om si din ceea ce e omenesc nu e nimic strain mie deci si caligarul la randul lui e OM si de aceea mai gresec uni si nu trebie repede sa aratam ce au ei de facut ei stiu prea bine ce au dar din neputinta fireasca mai calca stranb dar atata timp cat si crestinul cand se boteaza adica se increstineaza depune juramant ca detraeste va fi a lui Hristos de va trece dincolo de mormant tot a lui Hristos si e DATOR sa respecte cele 10 porunci si etc.....dar noi ca crestini le respectam?iti zic eu NU asa cum scrie la carte ca daca leam fi respectat nu ar fi mai existat URA intre religi,pt ca daca cade un om in strada nul intrebam caruia Dumnezeu se inchina ii sarim in ajutor.....dar la crestini daca vede un de alta religie si stie ca e de alta confesiune nici macar nu se uita la el ...dar in schinb ne batem cu pumnul in piect suntem crestini .....cu numele.....de aici vreu sa amintesc sa mai vedem si ce avem noi voie si ce nu......

PORUNCA NOUA VA DAU VOUA: SA VA IUBITI UNUL PE ALTUL PRECUM EU VAM IUBIT PE VOI! INTRU ACEASTA VOR CUNOASTE TOTI CA SUNTETI UCENICII MEI, DE VETI AVEA DRAGOSTE INTRE VOI!!!

ACEASTA CUPRINDE TOATA LEGEA (veche, inclusiv Decalogul) SI PROOROCII!!!

Soro, nu am facut altceva decat sa arat ce canoane sunt pt un calugar iesit dinMre, pt ca asta e Subiectul si pt ca se dau N pareri, dar nu e NIMIC CONCRET!!! Eu sunt cam aspru de fel, si ma tin de "randuiala" (cum se spune) dar avem in Cadrul BOR Princiupiul ICONOMIEI, pe care il aplica Biserica si Slujitorii ei cu credinciosii, pt ca si Dl XC daca ar lua dupa DREPTATE nu am mai trai niciunul si nici nu ne-am mai mantui, dar MARE ESTE IUBIREA LUI PT NOI! "Pe cat sunt departe cerul de pamant, atat de mare este MILA Lui spre cei ce se tem de El. Pe cat sunt departe rasariturile de apusuri, a departat de la noi faradelegile noastre!" PSalmul 102