"Tu cu care dintre cei doi ai prefera să mergi ?". . .
 

"În căsătorie dispare sentimentul "eului propriu", al omului separat. . ."
 

In primul rand, Anna, te rog sa ma ierti daca cumva parut dura sau rautacioasa aluzia mea la viata ta - nu asta mi-a fost intentia, am vrut numai sa spun ca felul cum privim noi anumite aspecte din casnicie depinde mult si de casnicia noastra, si de experientele, poziotive si negative, pe care le-am avut. Nu am vrut in nici un caz sa te judec.
Sigur, nu ne dam seama intotdeauna cand pacatuim, nu avem constiinta deplina a pacatului. Pe masura ce ne apropiem de Dumnezeu mai mult, o capatam.
Totusi, situatia ta si a mea au fost diferite. Tu din cate am inteles la 18 ani nu erai credincioasa, deci din aceasta cauza nu aveai constiinta pacatului.
Insa eu sunt de mai de mult credincioasa (nu o spun de loc ca sa ma laud, este un fapt obiectiv) si aveam aceasta constiinta, ba chiar pot sa spun ca multi ani am gandit altfel despre lucrurile sexuale decat gadesc acum, cand am parte de ele.
In general, intr-un cuplu in are cei doi se respecta si se iubesc sexualitatea ia un fagas linistit, firesc. In mod firesc, ai relatii nu mai mult decat de doua sau trei ori pe saptamana sau mai putin, fara sa faci calcule. Asta este si sensul spuselor sfantului Pavel pe care le citeaza Anca, casatoria se face si 'impotriva desfranarii'. Fanteziile sexuale si perversiunile sunt evitate daca avem o viata sexuala fireasca, cu o singura persoana fata de care ne asumam responsabilitati.
Si pentru tine, si pentru Dorina: mie mi se pare ca mai ispitit este cineva care se abtine mult, mai multe pericole de ganduri si idei o are cel care ori nu este casatorit, ori este dar tine poisturi foarte lungi, impuse oarecum fortat, ca pe o regula absoluta.
Sigur, un singur trup nu inseamna doar unire sexuala! Nici pe departe! Insa inseamna si aceasta unire, in general. Nu putem desparti unirea spirituala si psihologica, de cea trupeasca.

Revenind, si eu cred ca postul trupesc este bun si necesar. Insa cum am mai spus in alte parti, si cum spun in general duhovnicii, el nu este o lege absoluta, este o orientare pe care fiecare cuplu o aplica dupa posibilitatile lui si sircumstante. Si s-au produs si unele exagerari in elaborarea regulilor actuale.
In afara de asta, am spus ca regula cu abtinerea de sarbatori merge mai departe decat atat, pentru ca impune post in zile de sarbatoare, ceea ce nu poate fi corect. Nimeni nu a putut de altfel sa imi spuna de unde provine aceasta regula, desi unii p prezinta ca pe un adevar ortodox de nezdruncinat si vad ca este foarte raspandita in mediile monahale. Eu una, sincera sa fiu, nu am auzit de ea pana sa intru pe acest forum!

O sa incerc sa ma uit pe materialele pe care le-a postat Cristi.

Voi începe prin a încerca să-ţi dau un răspuns (sunt foarte mirată de ultima ta frază având în vedere cunoştinţele pe care le ai în domeniul religiei) "...de unde provine această regulă..."??
Creştinii ortodoxi şi catolicii au o consideraţie deosebită pentru Maica Domnului care este denumită şi "scara virtuţilor".
Noi o numim "Preacurată""Pururea fecioară"."Fără de păcat""Preacinstită"...
Curăţenia trupească reprezintă nevoinţa cerştinului de a se asemăna cu cea pe care o urmăm şi care este mijlocitoare între noi şi Fiul său Iisus Hristos.
Aş fi putut să-ţi spun acestea căutând un citat din Sfinţii Părinţi dar am vrut să o spun cu ale mele cuvinte căci am mare evlavie pentru Maica Domnului despre care nu prea am citit în postările tale(pe care le citesc cu interes de fiecare dată).
Referitor la abstinenţele de orice natură pe care creştinii -ortodoxi le numin posturi scopul nu este acela de a nu ne bucura de cele pe care Dumnezeu în marea sa bunătate ni le-a dat spre folosinţă ci a le avea, a şti că ne sunt permise, dar că, va veni o zi când, cu sau fără voia noastră nu vom mai putea să ne atingem de ele (vom fi bătrâni,bolnavi sau vom fi murit!) ,cu alte cuvinte"posteşte cu bucatele pe masă"sau "toate ne sunt îngăduite dar nu toate ne sunt de folos".

Draga Dorina, daca am vorbit mai putin despre Maica Domnului, este pentru ca am avut tendinta (fie ca fac bine, fie ca nu..) sa vorbesc mai mult despre teme mai controversate sau despre interferente intre credinta si viata de astazi, or nu prea am ce sa zic despre Maica Domnului pentru ca nu prea este, intre ortodocsi, vreo controversa in ceea ce o priveste. Nu cred ca ceea ce am eu de zis ar adauga sau ar scade ceva din ceea ce se zice in general.

Eu cred ca faci o confuzie, totusi, fara sa iti dai seama: faptul ca Maica Domnului este cinstita se datoreaza curateniei ei insa nu neaparat fecioriei fizice. Ea este atat de cinstita de ortodocsi pentru ca a fost vasul sfintit in care a putut sa fie pus insusi Dumnezeu. Titlul 'Preacurata' se refera la lipsa de pacat, la curatie in general, nu numai la lipsa de relatii sexuale. Da, ea a fost fecioara, inainte, in timpul si dupa nasterea Fiului lui Dumnezeu, pentru ca rolul ei nu era sa fie femeie casatorita cu viata obisnuita a unei femei casatorite, ci sa dea nastere lui Hristos. Tot asa, nici Hristos nu a fost casatorit si nu a avut relatii cu o femeie, nu pentru ca un om perfect ar trebui sa fie feciorelnic, ci pentru ca rolul lui nu era asta, ci sa mantuiasca omul.
Fecioria Maicii Domnului nu presupune de loc 'impuritatea' unei relatii sexuale pentru noi, cei casatoriti.
Mai sunt si alte aspecte aici, desigur, dar ne indepartam de la subiect.

Sigur, este cinstita si pentru fecioria ei, care este o virtute pentru ea. Dar fecioria fizica (in sens de lipsa a unei vieti sexuale) nu este o virtute pentru price om: Cand se spune ca ea ne este noua model, nu inseamna ca trebuie sa traim ca ea in ceea ce priveste fecioria. Altfel, cum am mai putea noi sa ne casatorim? Caci Dumnezeu a sfintit casatoria. La nunta din Cana, El a transformat apa in vin. Tot asa transforma 'apa' relatiei noastre umane de dragoste in 'vinul' dragostei conjugale crestine, traita in Biserica. Din aceasta relatie face parte si relatia trupeasca.
Imi mai aduci aminte cum se roaga preotul la cununie? Ca 'patul nuntii sa le fie curat'. Curat aici nu inseamna feciorelnic, asta ar fi absurd intr-o slujba in care se roaga si pentru nasterea de prunci. Curatenia conjugala se refera mai ales la fidelitate (lipsa adulterului).

Daca ar fi cum spui tu, atunci ar trebui toti sa devenim calugari. Or Biserica a condamnat o astfel de gandire, in care casatoria sa fie considerata ca spurcata, in principiu, si fecioria vazuta ca singur model. (vezi canonul postat mai sus de Sophia)

Stai linistita, nu mai suparat cu nimic.
Am vrut doar sa sugerez ca ai idei preconcepute.. curatie/intinare nu sunt lucruri care se vad cu ochiul liber. Chiar daca o relatie (trupeasca) pare frumoasa, de poveste, romantism si iubire la superlativ, daca nu exista binecuvantarea lui Dumnezeu, ea nu este decat o mocirla.
La fel, de la o cununie realizata in biserica.. pai asteptarile sunt foarte mari. Dar si ajutorul lui Dumnezeu este mare daca il cerem si daca ne nevoim pentru aceasta. Ce stiu eu cum lucreaza Dumnezeu? Trebuie sa faca ce mi se pare mie bun si de folos? Sau ce imi este cu adevarat de folos? Nu mai insist.

Foarte adevarat!
Dar gandeste asa: eu, tu putin ne-am apropiat de Dumnezeu si ne vedem pacatele.. Dar sfintii? Iti dai seama ce vad ei? Vad lucrurile mult mai clar. Ar trebui sa-i ascultam pe ai in privinta pacatelor trupesti, nu?

Ma faci sa rad, nu te supara.
Deci tu esti o crestina ortodoxa care practica infranarea (macar teoretic).
Ai idee ce spune statistica in privinta relatiilor sexuale? in jur de 110-114 pe an de persoana (difera f putin in functie de sex, statistica realizata pe populatie americana).
Pai cu ce se deosebeste infranarea noastra de a lor??
(nu te supara pe mine, nu spun cu rautate).
Imi amintesc ca tu spuneai in alta postare ca postul este bucurie..
Tu ar trebui sa stii mai bine, tocmai pt ca ai fost abstinenta pana la casatorie.
Eu nu cred ca cei care se abtin de la relatii trupesti sunt mai ispititi. Nu cred asta deloc.
Ba chiar cred ca si dracii desfranarii se plictisesc si ii parasesc pe acestia pentru mari perioade de timp.
Cred ca ispitirea nu apare intamplator, ispita vine tocmai pt ca suntem stapaniti de patimi.
Solutia ta este sa nu incercam sa ne ucidem patimile prin post ca daca postim suntem ispititi? Este absurd.
Aici nu stiu.. Eu am scris lucruri la care m-am gandit cu mintea mea, nu stiu daca sunt bune. Eu cred intr-o unire mistica.. Adica eu si sotul meu suntem una, chiar daca este la mii de km departare, chiar daca nu ma mai iubeste..etc. Este o legatura pe care ne-am asumat-o de bunavoie inaintea lui Dumnezeu.
Dar, da, trebuie sa citesc despre asta, sa nu gresesc.

Aici o sa-ti dau iar o parere personala.
Cred ca pentru a nu gresi, fiecare trebuie sa priveasca neincetat spre Sf. Treime. Inspre Dumnezeu trebuie sa ne indreptam gandurile si iubirea si tot ce avem, in fiecare clipa.
Eu nu fac asta. Ma straduiesc, dar observ chiar si in rugaciune ca nu m-am indreptat spre Dumnezeu.
Pai ce sarbatoare este aceea cand gandurile si iubirea noastra nu sunt indreptate catre Dumnezeu, ci sunt intoarse catre mine si catre sot?
(Parca vad ca-mi vei da texte despre chipul lui Dumnezeu in celalt etc.. ma amuz cand ma gandesc. Fani, tu esti prea scolita si iti strica. Cu drag iti spun)

Repet, iarasi repet: nu neg sensul postului. Spuneam ca postul conjugal in zilele in care postul de alimente se termina este o contradicrtie in termeni si arata o atitudine ambigua fata de sexualitate a celor ce au introdus aceasta regula, oricine ar fi ei. De parca sexualitatea ar fi murdara.

erata: nu m-ai suparat

Nu, din ceea ce am inteles eu, ideea este ca este o diferenta destul de mare, din punct de vedere al trairii, dar si a posibilitatii de a aluneca spre material si implicit sa te indepartezi de Dumnezeu, cand bei o cana de lapte sau mananci o friptura decat in intimitate cu sotul/sotia.

Dar si aici apare acest platonism care s-a infiltrat: ca materia ar fi rea si indepartata de Dumnezeu din principiu, prin insasi fiinta ei. Si ca Dumnezeu ar astepta de la noi sa ne despartim de materie.
Asta nu este de fapt o idee crestina ci platonica.
Nu, Dumnezeu asteapta sa transfiguram materia.