Grigorie de Nyssa , marele filozof si fratele marelui Vasile considera rugaciunea gurii , granita cea mai departata a rugaciunii , find de fapt treapta cea mai de jos din scara rugaciunii . Nu trebuie sa deznadajduim , caci nimeni nu s-a nascut invatat , iar urcusul pe treptele rugaciunii nu are sfarsit , iar cu multa dragoste , credinta si exercitiu , treapta cu treapta vom urca in rugaciunea noastra , cea care ne uneste cu Dumnezeu .

Draga Cristi ...mi-as dori o rugaciune referitoare la lacrimi....Stii vreuna?

Multe , foarte multe rugăciuni amintesc de lacrimi , mai ales cele de pocăinţă , cele către Maica Domnului , mai ales în Psaltira Maicii Domnului , şi chiar în Psalmii lui David . O rugăciune numai despre lacrimi nu am, dar am o scrisoare scrisă de Georgiana care o putem lua ca un strigăt, ca o rugăciune, ca o lacrimă , ca o mărturisire , ca ce vrem noi , dar în primul rând o scrisoare ( rugăciune ) de dor şi lacrimi :http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iub...rimi-curg.html

călător prin ploaie
 

Tocmai a început să "plângă cerul", afară plouă , eşti un veritabil "călător prin ploaie" . Doamne ajută !+

Doamne ajuta
 

Fiind in postul cel mare,am gasit o carte cu rugaciuni care se cheama chiar "rugaciunile postului mare",in care am gasit "plinsurile",asa se cheama a Sf,Efrem Sirul.Aceste rugaciuni sunt ptr,fiecare zi a saptaminii.Adica:"Plansul de luni seara"..."Plansul de marti seara"si tot asa pina la sf,saptamanii.Sunt rugaciuni foarte potrivite ptr.aceste zile.Personal ,ma simt foarte bine dupa ce citesc seara aceste "plansuri".....si indraznesc sa recomand celor care doresc sa-si simta sufletul pe "calea "spre mantuire....Doamne Ajuta.....

Un raspuns excelent ce se potriveste si pentru colega si prietena noastra : calator prin ploaie ! . Cele sapte plansuri : http://www.sfaturiortodoxe.ro/celesapteplansuri.htm

Importanta rugaciunii am gasit-o exprimata plastic in filmul (dureaza 10 minute) cu titlul "Pustnicul si ucenicul sau". Acolo apare si Scara, pana la Preasfanta Nascatoare.
De asemenea, tastind pe Google titlul de mai sus, am gasit o poveste uimitoare a scriitorului Ion Agarbiceanu.
Va recomand, in caz ca nu ati vazut/citit cele doua bijuterii, sa accesati grabnic...
Un preot care imi e prieten (din copilarie) mi-a zis opinia lui: "aici - se referea la filmuletz, e concentrata toata ortodoxia".
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

Cristi, te rog sa detaliezi putin pasajul asta, imi pare un gand plin de miez. (Si nu sunt multumit de interpretarea mea saraca si stangace.) Te rog, daca se poate...
Doamne ajuta!

Draga Ioan Cezar
 

Am scris eu ceva la inceputul thread-ului , dar accentuez si aici cateva aspecte , nu pe toate ca mi-ar trebui pagini intregi ! Gura-mintea-inima , acestea sunt cele care participa la rugaciune ! Atata timp cat ele sunt separate , lasate in voia lor , vorbim doar de un monolog , sau de rugaciunea facuta din "obligatie-frica. . . ", si ai vazut cata povara e uneori in indeplinirea orelor de rugaciune , caci mintea e imprastiata spre grijile lumesti , iar inima saraca se zbate in durerile pricinuite de cele ce sunt transmise de minte , caci nu putem separa madularele noastre oricat ne-am stradui noi . Ele lucreaza impreuna , iar cand unul din madulare sufera , toate celelalte sunt afectate . Cum am mai spus , rugaciunea gurii este cea mai de jos treapta a rugaciunii , la care ne oprim foarte multi dintre noi , avand doar impresia ca am inaintat , dar nu , nu-i adevarat . De ce ? Simplu , un sporit in rugaciune , in vecii vecilor nu va mai fi afectat de necazurile lumesti , nu se va mai mania , nu va mai fi mandru , nu se va mai supara pe cel de langa el , etc , deci va fi cu adevarat smerit ! Cati am ajuns in stadiul asta ? Din pacate avem mult de munca , iar mare inselare e in a cauta formule magice , retete ,tehnici , sau mai stiu eu ce , pentru ca rugaciunea te lipeste de Dumnezeu si te face un duh cu El , dar asta nu se face batand din palme , si in nici un caz bazandu-ne doar pe fortele proprii , ci repetand obsedant : " Doamne invata-ma sa ma rog Tie! ". Atata timp cat sufletul nu participa efectiv la rugaciune , munca si nevointa noastra este in zadar , adica suntem in monolog . Sa nu uirti , frate draga ca sufletul nostru are doua parti : mintea si inima , si pe acestea trebuie sa le cucerim prin rugaciune , sa le punem efectiv la lucru . A noastra sa fie vointa , caci restul le dobandim cu darul lui Dumnezeu !

Multumesc pentru povestea lui Agirbiceanu - http://www.scribd.com/doc/7131381/Pustnicul-Si-Ucenicul. O citesc acum.