|
Multumim Marria si cristiboss !
|
Dumnezeule, Tu ești iubire!
Te simt pretutindeni: în flori, în iarbă, în curcubeie de lumină, în semenii mei; în bătrânul acela ce-așteaptă milă, în pruncul care a scos primul strigăt – triumful vieții, în cântecul legănat al ploii Te simt, în mirajul fiecărei fărâme de viață ochii mei Te văd doar pe Tine, în mâini simt bucuria creației Tale, glasul meu îți adoră izbânda, toată făptura mea Te cântă, în sufletul meu ești revărsare de lumină și bucurie, de iubire și încredere de iertare și speranță, ești binecuvântare. Tu, doar Tu ești cu mine, mă plec cu umilință și Te rog: “Rămâi în mine, Doamne, veșnică iubire!” |
Drumul meu pana la Tine
A fost lung si plin de suspine. Mă așteptai, blândă stea, Iisuse Hristoase, lumina mea ! Pentru toate durerile mele Lăcrimai Soare, din mulțimea de stele! Lacrimă, Dor, Bucuriile Tăcerii, Iisuse Hristoase, Lumină a Învierii ! Marea mea clipă ai știut-o ! Pentru Tine, niciodată n-am fost pierdută, Niciodată uitată, niciodată trădată ! Nădejde, Credință, Iubire ne ceri, Iisuse Hristoase, Lumină a veșnicei Învieri ! Greșelile nu mai au loc în sufletul meu, Îl aștept oaspete adorat pe Dumnezeu ! Floare de dor în inimă-mi crești, Iisuse Hristoase, Fereastră spre porțile cerești ! |
Eu știu că izvoarele,
mările și oceanele sunt – Dumnezeule ! – lacrimile Tale – plânse, la început, pentru bucuria de a fi făcut lumea, prelinse, apoi pentru durerile și greșelile din noi, Pe unde calc Simt sfințenia Ta ! Cu Tine respir ! Vreau să privesc prin ochii Tăi – lumea e plină de adevăr doar prin ei. |
Iisuse - dor și dulce Rai,
Din nou se-arată mândră stea Și Maica plânge-n colț de plai Căci oamenii nu Te vor vrea ! O seară blândă lin coboară Și – nvăluie orice cătun, E seara sfântă, milenară, Iar magii au plecat la drum Sfioasă, Maica poposește Cu dor s-aducă pe Împărat, Lumina sfântă-i încălzește, Pe Ea și Domnul adevărat. Păstorii văd că-i o minune, Zi sfântă a creștinilor, Se aud din cer îngeri cum cântă, Salvarea străbuneilor. |
Tăinuită în adâncul inimii
Dragostea mea Te aștepta, Neștiute-mi erau gândurile, Nespuse, netrăite – dorurile. Clocotitor durerea-și făcea loc, Nețărmurită-mi era suferința... Atunci a-nmugurit iubirea de Tine, Din adâncuri, vulcanică a țâșnit spre cer. Descătușate-mi erau porțile inimii, Lumina Ta lină-mi străbătea ființa, Cutremurate-mi erau amintirile, Trăirile mi le scăldai în nimb de iubire. Sufletul meu zbura spre Tine, Iubirea Ta mi-a sfărâmat zăvoarele inimii ! De Tine mi era dor – sfâșietor de dor, Tânguirea mea făcuse popas Lângă imensa Ta dragoste rănită. Aveam atâta nevoie de Tine ... Tu - atâta dragoste de dăruit ! Cu ultimele puteri, Cu buze arse, cu speranță, Ți-am șoptit ! “Mi-e sete !” Mi-ai întins cu dărnicie Potirul cu apă vie, Mi-ai răcorit fruntea și gândurile ... În ochi, pe buze, în inimă, Pentru veșnicie, Pecetea Ta, Doamne Iisuse Hristoase, Fă să-mi fie ! |
A sosit ziua cea mare,
Bucurați-vă, popoare ! Hristos a înviat din morți, S-a dăruit “Lumină” pentru toți ! A înviat Hristos în fir plăpând, A nins Hristos în floarea albă de cireș, În puii de lăstun și rândunea, Hristos a înviat pe fața mea și-a ta ! În adevăr, credință și iubire A înviat Hristos ! Mărire ! În blânzii ochi de căprioară Hristos a înviat ca prima oară. În mâinile trudite de plugar A înviat Hristos ! Mărire ! Har ! Miracol, bucurie, lumină și credință, Hristos a înviat ! O, mare biruință ! Când cerul, și-a deschis o geană, luminos, Atunci a înviat din morți Hristos, Când marea murmura duios: “Voi oameni, bucurați-vă ! Din morți a înviat Hristos !” |
Cât de mult Ți-am greșit, Doamne,
În ochii Tăi, lacrimile nu s-au uscat pentru păcatele mele ! Mila Ta peste căderile-mi grele, Lumina Ta, călăuză și har ... O, Dumnezeire, iubirea Ta cosmică n-a fost în zadar ! M-ai învățat să nu-mi fie frică de Tine, Dar îmi este cumplit de rușine să greșesc ! Iubirea Ta statornică, inima mea de Tine dornică ... Prin Tine toate se sfințesc ! Bucuria mea, viața mea, La picioarele Tale vreau să sfârșesc ! Tu prea mult mă iubești ! Păcatele mele sunt multe și grele ... Tu mi-ai arătat, strălucind, Curțile Tale printre mulțimea de stele, Sfânta Ta cruce izbăvitoare ... Nu am pe lume, Dumnezeule, O dragoste mai mare sub soare ! |
Tânguind Te cheamă dragostea mea,
Aripile-mi frânte se zbat să mă-nalțe, Sufletul meu împovărat are nevoie de Tine, Mila Ta îngenunchează cu mine pe cale. Din căderi mă ridici, Doru-mi aleargă spre Tine, Brațele-Ți de lumină mă cuprind, Umerii mei poartă mantia iubirii Tale nemuritoare. Lacrima – rugă în tăcere pentru Tine, Mâinile întinse – adorare, Suspinul inimii – flacără mistuitoare, Roua de gânduri – poem de iubire, Viața mea – așternut picioarelor Tale. Mi-e dor de ființa Ta de lumină, Dumnezeule – chemare, Singura, adevărata, Nepotolita mea dragoste și alinare. |
A primit din Maica Fecioară să se nască,
A vrut pentru noi, Să se răstignească, Să pătimească, Să poarte crucea întregii omeniri, În numele Dumnezeieștii iubiri, Să ne răscumpere Cu Sfântul Său trup Cu Sfântul Său sânge, Să ne spele de păcate, Să ne înalțe din moarte, A înviat a treia zi, Ca noi să credem, Să nădăjduim în El, Să ne aducă în suflete Bucuria Sfintei Învieri. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 22:04:09. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.