n-ati auzit zicala : S-a dus pe apa sambetei ?

Am auzit, dar să ştii că "nu-i tătă zua duminecă"...:15:

pe asta nu am auzit-o.acuma ai inventat-o?

Face parte din înţelepciunea populară.
http://blanq.blogspot.com/

Nu puteti sta linistit daca respectati ,"din iubire", altceva decat ceea ce a cerut Dumnezeu. Dumnezeu a binecuvantat si sfintit ziua a saptea, si a lasato ca zi de odihna inchinata Domnului. Daca dvs. stiti acest lucru, dar tineti ("din iubire") o alta zi, se cheama ca va razvaratiti impotriva lui Dumnezeu.

Cat despre Inviere, aceasta se cinsteste asa cum ne-au invatat Sfintii Apostoli: nadajduind in revenirea Mantuitorului si invierea mortilor. Cei care cred in nemurirea mortilor, necinstesc Invierea si fagaduinta invierii mortilor. Degeaba mimeaza cinstirea invierii, pazind o zi despre care Mantuitorul (Cel Inviat) nu a spus nimic.

Relaţia dintre dragoste şi Lege nu e evidentă deloc. Doar dacă credinţa cuiva se bazează pe hermeneutica unor texte şi nu pe libertatea relaţiei atunci vorbim de contrângere logică deci nu de un răspuns liber la iubirea Domnului pentru fiecare în parte şi pentru Biserica Lui - lucrarea împreună a persoanelor care au primit harul iubirii (darul nemeritat al iubirii). Prin urmare nu poţi să reacţionezi la ieşirea din religie printr-o reintegrare într-un sistem legalist religios. Hristos s-a întrupat pentru a pune capăt sforţărilor omului de a stabili o legătură cu transcendentul prin raportarea la grile de identificare a virtuţiilor individuale. Odată cu apariţia Bisericii în istorie expiră de facto toate religiile lumii, pentru că în Hristos şi în relaţie cu El avem maxima apropiere de care putem fi capabili ca fiinţe răzvrătite şi căzute de la calitatea de fii.
Trices, dacă Domnul îţi redă statutul de fiu, nu poţi să adopţi la infinit o atitudine de sclav (vezi pilda fiului risipitor). Problema ta (şi nu numai a ta) e că nu eşti conştient că intrând în comuniune cu Domnul nu mai ai nevoie de grile de identificare a condiţiei tale de fiu ci să trăieşti şi să lucrezi împreună cu Cel ce te-a zidit şi te iubeşte ca persoană liberă de orice comportament programat, pentru că şi tu şi eu şi orice om de pe pământ e unic şi irepetabil, prin urmare relaţia ta cu El e unică şi irepetabilă. Şi de-aia iubeşti pe cei deopotrivă cu tine pentru că şi ei sunt icoane vii ale Domnului, purtători de chip şi asemănare, unici şi irepetabili. Cu ei împreună participi la viaţa în Domnul, în Biserică, unde, în familia celor înfiiaţi de Domnul, îşi desăvărşesc dragostea întrolaltă şi pentru Domnul, în mod tainic şi unde rezistenţa ego-ului propriu slăbeşte şi lasă loc vieţii şi adevărului Împărăţiei.

În rest, cunoşti şi d-ta ce a răspuns Biserica iudaizanţilor creştini în Faptele Apostolilor cap 15.

Dacă nici la Cruce nu e evidentă această relaţie, ce pot să mai spun? Înseamnă că Hristos S-a jertfit pe cruce absolut gratuit! Legea care cerea moartea păcătosului nu putea fi împlinită, desăvârşită şi satisfăcută decât printr-o enormă "risipă" de dragoste divină. Dacă exista o altă posibilitate (exemplu ştergerea, anularea Legii Divine) mai era nevoie ca Hristos să vină pe pământ să moară?

. În Împărăţia lui Dumnezeu nu există atitudine de beizadea. Doar cei ce se umilesc până la statutul de "argat", vor fi recunoscuţi drept fii ai Tatălui Ceresc. Adevăraţii "sclavi" sunt cei în aparenţă fii de drept, dar care bombănesc în permanenţă vis a vis de "restricţiile" Tatălui (vezi aceeaşi pildă).

Eu nu contest darul proorociei al persoanelor mentionate in Biblie. Si nu am ceva cu E. G. White fiindca a fost femeie, ci problema e un pic mai complicata.
Am punctat deja aceste lucruri cand am facut comparatia intre profesoarele de religie din Romania si E. White, comparatie nu de mine initiata, ci de dl. Tricesimus.

Poate ati observat, citind Scriptura, ca proorocitele mentionate nu au interpretat Biblia dupa socotinta lor personala, nu au fost creatoare de teologie si nu au intemeiat nici o comunitate religioasa aparte, nu au creat nici o religie noua. Ceea ce nu se poate spune despre E. White.


Si nici nu s-au proclamat singure ca fiind profetese, ci aceasta calitate le este recunoscuta in Biblie, iar NU in traditia unei formatiuni religioase aparuta pe baza teologiei emise de proorocita respectiva .

In plus, proorocii si proorocitele mentionate in Scriptura au fost recunoscuti ca prooroci ca urmare a activitatii lor intr-o comunitate deja formata, care recunostea un prooroc pe baza unei experiente comunitare care stabileste criteriile proorociei.
Or, E. White e recunoscuta ca profetesa de comunitatea fondata de ea insasi.
Pe acest criteriu, si Francisc Maytreia e prooroc, si Shri Nirmala Devi e proorocita, si Gregorian Bivolaru e prooroc etc. ... fiindca asa ii considera adeptii lor !!!

Eu stiam si credeam despre cuvantul venit direct de la Dumnezeu ca se cuprinde in cartile canonice ale Sfintei Scripturi, adica in Biblie.
Cand mi-au venit "martorii lui Iehova" prima data la usa in 1991, si ei mi-au spus ca vin sa-mi transmita cuvantul venit direct de la Dumnezeu. Si mi-au dat o revista in care erau niste desene ciudate _ un fel de cilindru pe care erau 3 masti una dupa alta _ sub care scria:
"Acesta este "dumnezeul" treimic al crestinilor".
Imi cer scuze ca desi pe vremea aceea eram cvasi-ateu i-am respins pe proorocii care venisera cu cuvantul direct al lui Dumnezeu...

fiecare cu convingerile lui preconcepute, nu ?
Pe ale dvs. vi le-a preconceput E. White, pe ale mele Sf. Vasile cel MAre...
Care e problema ?

Să o luăm pe fraze. Fraza 1: Din ce-ai scris acolo se poate deduce că numai pentru evrei şi neputinţa lor de a se conforma Legii a murit Domnul pe Cruce. Pe ostrogoţi de exemplu, cum îi bagi la Lege că habar n-aveau de ea? Teoria ta e tributară doctrinei răscumpărării pentru "ofense" aduse lui Dumnezeu, inventată de Augustin şi cizelată de Anselm de Canterbury, şi care a declanşat în occident o isterie religioasă străină de Biserica primului mileniu, o teologie a morţii extrem de sadică şi legalistă. Hristos n-a murit să satisfacă setea de dreptate a unui Dumnezeu răzbunător, încetaţi odată cu aceste proiecţii antropormofiste imaginare!

Fraza 2: Hermeneutica ta, sau a grupului unde te manifeşti religios, este (nu te supăra pe mine) morală de grădiniţă! Mai citeşte odată pilda şi vezi care e finalul. Şi mai observă că metanoia fiului risipitor nu vine din autosugestie (trebuie să fiu smerit că aşa scrie în Biblie) ci e rezultatul eşecului trăit "la sânge", existenţial, şi nu la nivel conceptual, că trebuie să ne conformăm unei reţete primite "de-a gata", textual. Fiul risipitor ajunge să se confrunte cu consecinţele unei vieţi fără rost, fără direcţie, şi experienţa directă, suferinţa, îl smereşte, nu citirea Vechiului Testament. El ajunge la Tatăl convins până în străfundurile fiinţei sale de consecinţele păcatului, că "şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul" în faţa părintelui său. Faptul că îi este redată demnitatea de fiu nu este o rezultatul necesar al metanoiei sale, ci e o dovadă de dragoste mai presus de fire a Tatălui.
După intrepretarea ta, urmează că fiul ar fi trebuit să-i spună tatălui "nu mersi, eu vreau să fiu argat, n-am nevoie de dragostea ta ci numai să mă scoţi din belea, să nu mai fac foamea printre străini". Cu alte cuvinte, hai la Domnul să scăpăm de pedeapsa veşnică nu ca să punem început unei relaţii de iubire incredibilă pentru mintea umană, inacceptabilă pentru moraliştii legalişti care vor tranzacţii, schimburi, nu daruri. Nici nu mă mir că propovăduirea curentelor postcreştine seamănă mai mult cu nişte agenţii de imigrări în rai, şi că de fapt toată treaba cu mântuirea e de fapt foarte capitalistă. Primeşti mântuirea dacă îndeplineşti următoarele condiţii: asta , asta şi asta (grilă standard). Dacă nu vă conformaţi, criteriile de selecţie nu sunt îndeplinite, prin urmare nu sunteţi eligibili pentru Împărăţie. Curată birocraţie UE!

Proorocitele respective nu aveau o Biblie pe care sa o interpreteze. Proorocii si apostolii sunt mai mari ca Biblia, deoarece [unii ca] ei au scris-o. Asta am invatat de la BO :)
Debora, de ex, stia una si buna: Dumnezeu i-a spus ceva si ea trebuie sa transmita mai departe; iar in ceea ce depinde de ea, sa si execute.
De fapt, definitia simplista a unui prooroc este aceasta : un om care aude vocea lui Dumnezeu si transmite mai departe ceea ce aude.

Biblia contine [in cele mai multe pasaje] cuvantul venit direct de la Dumnezeu prin prooroci sau apostoli si asternut pe hartie de ei sau de cei ce l-au auzit. Insa, pana sa apara Biblia, acest Cuvant era scris in carti separate, sau scris deloc. Dar era Cuvantul lui Dumnezeu. Proorocii au vorbit dintotdeauna [ : "Asa vorbeste Domnul"] insa putine din cuvintele transmise de Domnul prin prooroci au ajuns pana la noi, deoarece nu au fost notate sau s-au pierdut.
La fel, nu toate cuvintele lui Hristos au ajuns pana la noi, deoarece , spune Ioan, cartile acelea nu ar fi putut incapea in lume. Si nici ce a vorbit Domnul prin proorocii din Biserica primara nu ne este spus [cu mici exceptii], desi proorocii arau destui de multi pe atunci. Deci, din nou, Cuvantul direct de la Dumnezeu venit pentru Biserica in acea perioada, nu ne este cunoscut.

Foarte bine ati facut. Dar cred ca nici ei, saracii, nu aveau pretentia ca acela era un cuvant direct de la Dumnezeu. Ei cred ca Dumnezeu a vorbit odata si acum a amutit.

De ce să deduci aşa ceva? Hristos n-a murit pentru toţi oamenii? Păcatul nu cerea moartea păcătosului (evreu sau neevreu)? Păcatul nu este fărădelege, călcarea Legii? La aceste întrebări nu poţi răspunde cu NU!

Ostrogoţii se încadrează în Rom.2,14-15 - Legea scrisă pe tablele inimii.

Pardon, nu "teoria" mea se încadrează aici, ci teoria Iadului etern!
De ce crezi că Hristos n-a procedat ca la Creaţie, să spună doar un cuvânt şi omul să fie mântuit? Nu avea suficientă autoritate, ori nu era suficient de Atotputernic? Nu cumva din cauză că Legea e sfântă, dreaptă şi bună (cum şi El este) şi nu Se putea dezice de Legea pe care tot El a dat-o?

Cu toată morala mea de grădiniţă, tot greşit m-ai înţeles. Umilinţa fiului pocăit se vede din gândul nerostit de a deveni argatul familiei, iar ceea ce l-a determinat să se întoarcă a fost nu inelul şi haina de demnitar, ci iubirea tatălui care l-a urmărit de la plecare şi până la întoarcere.

Ciudat mai gândesc unii oameni! Ai văzut tu la neoprotestanţi: parastase, nevoinţi, canoane, plecăciuni, pelerinaje, lumânări şi alte "grile standard" pentru dobândirea mântuirii?

Pot să răspund nu întrucât :
1. nu e normă, nu e abatere de la normă. Romanii aveau legea lor, perşii legea lor etc. Nu toate aveau statutul pe care-l avea Legea lui Moise.
2. Hristos a murit pentru toţi oamenii, de acord, dar nu pentru că toţi oamenii n-au respectat Legea lui Moise ci ca să restaureze umanitatea ontologic, asumând condiţia păcătoasă a omului şi transfigurând-o prin Înviere, fapt care nu a avut efecte "juridice" ci a transformat radical fiinţa omului.

Aşadar fiecare cu legea lui!? Ostrogoţii probabil că au păcătuit fiindcă n-au adus suficiente jertfe idolilor cum cerea (sau ar fi trebuit să ceară) legea din inima lor religioasă.
Păi legea scrisă iniţial pe tablele mele inimii mele de daco-roman nu sunt aceleaşi cu ale unui evreu vetero-testamentar. Mi-e teamă că textul din care ai extras d-ta versetul nu te prea susţine în teoriile tale.

Teoria ta se suprapune perfect până la un punct cu Augustin şi Anselm. Şi unde nu se suprapune, începe ideologia adventistă, şi aşa înlocuim ciuma cu holera. Partea a doua rămâne la nivel de grădiniţă: adică fabrici o teorie copilărească pe baza unor indicii vagi, dar omeneşti, prea omeneşti. Lispeşte Biserica, prin urmare fiecare teologhiseşte după capul lui, dar în afara Duhului Sfânt. Te comporţi de parcă n-ai şti că făgăduinţa i s-a dat lui Avraam nu lui Moise. Apostolul Pavel umple Noul testament cu o teologie a libertăţii în Hristos dar omis pe bază de sofisme de către ideologia adventistă care ne vrea convertiţi la şi la religia evreilor şi la Hristos. Exact ce doreau creştinii iudeizanţi primii ani ai Biserică, dorinţă respinsă de apostoli.


Am citat şi dintr-un post anterior ca să analizezi şi tu în ce măsură rămâi în acelaşi sistem de referinţă. Smerenia şi metanoia se întâmplă simultan, la confruntarea cu consecinţele eşecului, la care a ajuns folosindu-şi prost libertatea. E o atitudine lucidă, nu retorică, el ştie că el a încălcat Legea şi se aşteaptă la consecinţele de rigoare. Dar Domnul nu "funcţionează" după nicio lege din care îşi fabrică unii merite şi nemrite iluzorii. Şi gândul nerostit către oameni e adesea rostit către Domnul.

Am văzut lucruri mult mai rele, decât cele pe care le vezi tu rele la alţii. Am văzut oamenii de un orgoliu nemaiîntâlnit, care se cred deja mântuiţi şi pe alţii, pierduţi. Am vazut mai multă prostie şi autoamăgire la neoprotestanţi decât oriunde altundeva.
Ce ai enumerat tu greşit ca grile standard sunt efecte secundare ale Credinţei. Niciodată n-au fost condiţie pentru nimic, cu atât mai mult pentru mântuire. Parastasele sunt expresii ale iubirii care trec dincolo de moarte. Nevoinţa e un act voluntar, nu ţi-l impune nimeni. Canoanele au apărut odată cu seria de năzbâtii teologice pe care Biserica le-a respins ca străine de Trupul său, adică de Hristos. Din care face parte şi adventismul la capatul unei agravări a rătăcirii uluitoare.
Toate enumerate de tine sunt fapte libere, nu condiţii de mântuire. De atâta timp eşti cu noi şi nu ne-ai cunoscur!?!

Păi vezi că teoria ta te duce pe un drum înfundat? Căci nu mai eşti un daco-roman, iudeu, ori grec... ci creştin! Declarativ cel puţin. Ai la dispoziţie şi Sfânta Scriptură, pe lângă conştiinţa pusă de Dumnezeu în fiinţa ta. Important e să nu le reprimi glasul.

Încerci tu să o dregi, dar pe acelaşi drum înfundat ajungi... Este şi Biserica, este şi călăuzirea Duhului Sfânt, este şi făgăduinţa dată lui Avraam şi cea dată lui Adam, doar să ai ochi să le vezi (de după prejudecăţi). Şi nu cred că e cazul să-mi vorbeşti de "creştini iudaizanţi" atâta vreme cât aperi o dogmă plină de altare, tămâie, recuzită ceremonială, preoţie sacramentală, Paşte, Cincizecime, etc. etc.

Nimic nou sub soare. Aceleaşi lucruri le poţi vedea orişiunde fără deosebire, nu e cazul să ne lăudăm...:76:
Ceea ce e mai grav, e faptul că lucrurile menţionate de mine le găseşti în dogmă, iar în oameni... (vezi mai jos)


Efecte secundare cu milioane de "victime colaterale".:eek:

Trices, ce am avut de spus am spus. Nu-mi fac iluzia că ai să renunţi la ideologia religioasă pe care o profesezi, alminteri ar fi o convertire teoretică, prin "contrângere logică", adică neautentică. Las la o parte tendinţa ta de dădăceală din postarea anterioară care de fapt maschează o retragere dezordonată, dar eşti prea mândru s-o recunoşti (şi nici n-aş avea nevoie s-o faci). Ca de fiecare dată, "otrăveşti fântânile" în replierea disperată de pe poziţiile ideologice dărăpănate.

Îmi spui de nişte fundături în care cică aş fi intrat. Care? Unde?
Că vreau să-o dreg... să dreg ce? Ideile strâmbe din mintea ta? Nu reuşim, se pare că sunt legiune .... ideile strâmbe. Să te fac să recunoşti că te-ai împotmolit. Nu am energie şi timp pentru asta. Şi nici locul nu e potrivit.

Ultimele propoziţii nu le-aş mai comenta. Doar te întreb: spune-mi şi mie unde găsesc dogma pelerinajului sau a lumânărilor, sau a parastasului? Dar şi unde-i dogma nevoinţelor? Sau ce înţelegi tu prin dogmă?
Sau ce înţelegi tu prin "efecte secundare"?
Cât despre "milioanele de victime colaterale", slavă Domnului că nu vor încăpea pe mâna voastră!

Bine frate, fie cum vrei tu:68::18:Cred că acest topic a fost creat doar pentru pierdere de timp.

Poate ar fi fost mai bine, totuşi refuz să cred că suntem mai vicleni decât diavolul...

Deci, pana la urma, in atributiile proorocului nu intra nici interpretarea Scripturilor (cel putin, proorocitele din secolul apostolic aveau scriptura Vechiului Testament, nu ?), nici elaborarea de tratate de teologie (E. G. White are o multime de carti teologice scoase de ea), nici intemeierea de noi religii (ea a intemeiat AZS).



1. BO se refera la proorocii si la apostolii mentionati in Biblie, nu la cei auto-proclamati ca prooroci sau apostoli in secolele 19-20 dupa Hristos.

Cred ca sunteti de acord ca Biblia contine tot ceea ce este necesar omului pentru mantuire.

Daca spuneti ca ceea ce au grait proorocii nu ne este cunoscut decat in mica parte pentru perioada VT si aproape deloc in perioada NT, deci nu s-au consemnat si nu s-au transmis nici macar in scrieri ne-biblice spusele lor, asta inseamna ca nu era necesar pentru mantuire. Deci respectivii prooroci nu au venit cu mesaje esentiale pentru mantuire.

Nici Agav, mentionat in Faptele Apostolilor, nu a venit cu ceva esential pentru mantuire; dar totusi, oare de ce a fost proorocia lui mentionata in NT ?

2. Pana la urma, oricine zice altora "Asa graieste Domnul " (eventual adaugand si: "prin mine!") poate fi considerat prooroc ?

Depinde ce numiti "interpretarea Scripturii". Toti citim in Biblie ca trebuie sa rasplatim raul prin bine. Insa unul intelege ca trebuie sa mearga la cel ce i-a facut rau cu o bucata de paine, altul intelege ca trebuie sa-i dea o mama de bataie, caci ii va multumi mai tarziu. Toti citim ca trebuie sa cantam cantari duhovnicesti; insa nu toti avem aceeasi idee despre ce este duhovnicesc si ce nu.
Toti interpretam Scriptura, intr-o masura mai mica sau mai mare. A interpreta inseamna a trece cuvintele cuiva prin filtrul mintii tale, personalizandu-le pentru persoana ta; asta e inevitabil atat timp cat avem o minte sa gandim. Numai ca atunci cand lucrurile devin prea grele ne facem ca nu avem autoritatea necesara. Unii se risca sa gandeasca si mai mult de atat; doamna White a fost printre ei. Ca a facut bine sau nu, Dumnezeu va judeca. Si, nu cunosc prea bine istoria dumneaei, dar nu cred ca a pornit la drum cu gandul de a intemeia un nou cult. Asta a fost doar un efect.

Stiu la ce se refera BO. Insa eu ma refer la proorocii prin care a vorbit si vorbeste inca Dumnezeu.


Consider ca Biblia contine tot ce este necesar pentru mantuire, si chiar mult mai mult decat este necesar; anume, contine si invataturi pentru o viata frumoasa, plus istorie si poezie.
Proorocia lui Agab, si unele din cele ale lui Isaia, sau ale lui Ieremia, de fapt, majoritatea proorociilor biblice nu sunt esentiale pentru mantuire. Au fost scrise tocmai pentru ca pe Dumnezeu nu il intereseaza numai mantuirea noastra, desi ea primeaza. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu se implica in fiecare aspect al vietii noastre. Iar atunci cand vrea sa vorbeasca vorbeste, chiar daca anunta o seceta sau pedeapsa unui popor. Dumnezeu vorbeste pentru ca doreste sa se faca auzit.

De fapt, cei mai multi care spun "Asa vorbeste Domnul" [sau echivalente] sunt amagitori. Biblia ne indeamna sa deosebim din multele proorocii glasul lui Dumnezeu. Cum? "Oile Mele cunosc glasul Meu"...

Daca E. G. White ar fi personalizat numai pentru persoana ei intelegerea Bibliei, presupun ca nu ar fi scris atatea carti prin care sa-si impuna viziunea personala asupra celor scrise in Biblie unei comunitati.
Iar intentia intemeierii unei noi religii a fost clara: adventismul se afla in pragul colapsului datorita dezamagirilor provocate de calculele si de profetiile lui Miller, care ii si sfatuise pe fostii sai aderenti sa revina la baptism. Ellen White a refuzat revenirea la baptism, si a creat fundamentele pentru supravietuirea adventismului.



Cunoasteti astfel de prooroci contemporani ?
Legat de proorocii contemporani, revedeti si ultimul aliniat din postarea dvs., citat de mine la sfarsitul acestui mesaj.

Deci, daca analizez un pic aceasta afirmatie, sa inteleg ca din punctul dvs. de vedere putem duce o viata frumoasa fara sa ne mantuim. Sau ducem o viata frumoasa doar de dragul frumusetii ei ?
Istoria si poezia din Biblie au doar menirea de a furniza informatii celor curiosi asupra istoriei si respectiv de a-i delecta estetic pe cei iubitori de poezie ?

Nu va suparati, dar si "vedetele" micului ecran, si politicienii si alte categorii de persoane vorbesc nu pentru ca le-ar pasa de tele-spectatori sau de ascultatori, ci pentru doresc sa se faca auziti.
Credeti ca Dumnezeu doreste sa se faca auzit doar asa, ca sa aibe rating de audienta ?
Si mai am o intrebare, legat de textul ingrosat: ce il mai intereseaza pe Dumnezeu in afara de mantuirea noastra ?
Eu stiu din Biblie ca pentru orice cuvant oamenii vor da socoteala in ziua judecatii. Iar la judecata aceea se hotaraste cine este mantuit si cine nu. Prin urmare, tot ce vine de la Dumnezeu spre noi este in scopul mantuirii noastre. Mai are Dumnezeu alte scopuri cu noi decat acela de a ne aduce la mantuire ?


Si care este criteriul obiectiv ? Caci si demonii cred in Dumnezeu si se cutremura, totusi satana se face si inger de lumina (ia aspect de ~ ) atunci cand vrea sa castige un suflet.

Cum deosebiti dvs. daca Francisc Maytreia este un prooroc adevarat sau un fals prooroc ?

Ce pot sa spun...probabil ca dvs stiti mai bine; subiectul E G White ma depaseste.

Cunosc oameni prin care Dumnezeu vorbeste uneori; ei sunt beneficiarii promisiunii din Ioil. Si cunosc cativa prooroci carora Dumnezeu le-a incredintat aceasta slujba si ei nu au fost vrednici de ea, cazand in mandrie si alte pacate. Insa prooroci cum au fost Ilie sau Elisei mai sunt doar cativa in lume; ei intotdeauna au fost rari. Nu prea ii vezi pe la Tv sau in campanii de evanghelizare. Insa ii recunosti dupa faptul ca fac exact aceleasi lucruri pe care le-au facut Iisus si apostolii cat timp au fost pe pamant.

Si istoria si poezia pot fi metode prin care Dumnezeu se reveleaza. Multi dintre cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu au devenit apoi poeti, caci frumusetea Lui te inspira sa scrii poezii [vezi David, de ex , sau cantarile lui Moise sau Ana]. Si multi dintre cei care au vazut faptele Lui au scris despre ele pentru a arata si altora maretia lui Dumnezeu. Si aceasta a devenit istorie.

Dumnezeu doreste sa se faca auzit pentru ca este un Dumnezeu caruia ii place sa comunice. Probabil se simtea destul de bine la inceputuri, ca Dumnezeu atotputernic, fara limite. Insa a dorit sa-l creeze pe om, ca sa poata avea partasie cu el in fiecare si in Eden. Cine stie ce vorbeau Adam, Eva si Dumnezeu...Nu stim; stim doar ca Dumnezeu intotdeauna s-a bucurat sa comunice cu omul si in om exista o dorinta nesfarsita de a putea comunica cu Creatorul sau.

Pe Dumnezeu Il intereseaza totul, absolut totul, nu numai mantuirea noastra. A creat un univers, i-a pus legi si acum are grija sa functioneze perfect. Il intereseaza ca raul sa-si primeasca rasplata; la fel si binele. Il intereseaza sa rasplateasca fiecaruia un bine cat de mic, chiar daca acel om nu cauta mantuirea. Il intereseaza sa raspunda la rugaciuni, sa vindece, sa se faca cunoscut oamenilor care au uitat de El. Il intereseaza sa zideasca Biserica, sa puna daruri minunate in fiecate crestin si sa il invete sa le foloseasca. Il intereseaza ca oamenii care au cunoscut Calea mantuirii sa o faca cunoscuta si altora.

De-a lungul vremii, oamenii s-au folosit de principiile biblice nu musai pentru a se mantui, ci pentru a duce o viata frumoasa. Au respectat dreptul altuia, au spus adevarul, au facut binele, au ajutat pe saraci,au facut dreptate, s-au ferit de crime si hotii. Au rezultat astfel niste oameni morali, care au creat societati prospere [vezi unele tari EU] dar care nu cunosc mantuirea. Si asta numai pentru ca s-au multumit cu putin, alegand o viata frumoasa aici pe pamant, dar neglijand-o pe cea de dupa moarte.

Ca sa putem deosebi vocea Pastorului trebuie ca mai intai sa ne asiguram ca suntem oi. Dupa ce vom fi siguri de asta, vom vedea ca vocea pastorului care sare gardul nu este cea a Pastorului celui bun.
Mai pe inteles: asa cum fiecare dintre noi este unic si se deosebeste de altii prin anumite caracteristici, la fel se intampla si cu Dumnezeu: El e unic si inconfundabil; cine Il cunoaste nu-L mai incurca cu altii. Iar atunci cand Dumnezeu vorbeste prin cineva, acel cineva emana ceva din personalitatea lui Dumnezeu. iar cei care Il cunosc pe Dumnezeu il vor recunoaste ca vorbind prin acel om.
Daca suntem fiii Lui, vom sti sa ne recunoastem Ttal cand vorbeste. Caci ce fiu e acela care nu poate deosebi vocea Tatalui sau de vocea dusmanului sau de moarte [satan] ?

Sa inteleg ca din punctul dvs. de vedere, catolicismul are dreptate cand sustine ca Hristos vorbeste prin Papa. Caci, iata, sute de milioane de persoane asculta de Papa pe criteriile enuntate de dvs.

Puneti mana pe un catehism catolic si aratati unde scrie ca ar vorbi Cristos prin Papa. Daca nu veti gasi, poate va cereti scuze.

"Criteriul enuntat de mine" nu duce in aceasta directie. Hristos vorbeste prin cei care ii calca pe urme. Papa, cu tot respectul, e conducatorul unei mari religii. Insa pentru a fi vocea lui Dumnezeu pe pamant trebuie mult mai mult de atat. Trebuie sa-L cunosti pe Dumnezeu, sa fi trait ani de zile intr-o stransa relatie cu El, pazindu-te de pacat si rastignindu-ti zilnic firea pamanteasca. Asta este partea ta. Mai exista si partea lui Dumnezeu :El decide daca iti da darul acesta sau altul.

Cand un prooroc vorbeste, ceea ce spune el ia fiinta. Cand Ilie a spus ca nu va mai ploua decat la cuvantul lui, asa a fost. Iar cand a spus ca vine ploaia, a venit. Cand Elisei a spus ca femeia stearpa va avea copil peste un an, asa a fost. Si cand a spus ca apa rea se va face apa buna de baut, asa a fost. Si ei au facut intotdeauna voia lui Dumnezeu, lucrand asa cum ar fi lucrat Dumnezeu in locul lor. In plus, proorocii noutestamentali au vindecat boli incurabile, au inviat mortii si au vestit Evanghelia curata. Acum spuneti-mi dvs cati prooroci de acest fel cunoasteti.

Cred cu toata convingerea ca Papa, episcopul Romei de azi, ca si predecesorii lui cu care am fost contemporan incepand cu 1964, au calcat pe urmele lui Hristos, ca l-au cunoscut pe Dumnezeu, ca au trait nu doar niste ani de zile ci toata viata intr-o stransa relatie cu Dumnezeu, ca s-au pazit de pacat si ca si-au rastignit zilnic firea pamanteasca. Si daca Dumnezeu i-a invrednicit cu functia suprema in BRC, inseamna ca le-a dat nu doar un singur dar.


Ati ajuns tot acolo unde am zis si eu ca se gasesc proorocii autentici: in Biblie.

Pe baza declaratiei dvs. de mai sus, cunosc tot atatia cati cunoasteti si dvs.
Adica, atatia cat cunoaste oricine care citeste Biblia.

Imi cer scuze. Nu am gasit aceasta idee intr-un catehism catolic.

Am gasit-o in alta parte, la niste teologi catolici, mai precis la Msgr. Louis Prunel, "Cours superieur de religion", vol. 2 - L'Eglise, precum si in lucrarile episcopului Bougaud despre Biserica:
“În Taina Euharistiei avem aşa zicând o jumătate a lui Hristos, pentru că El e mut în taina Euharistiei. Cealaltă jumătate a lui Hristos se găseşte în Papa care vorbeşte. ... Papa e al doilea mod al prezenţei reale a lui Iisus Hristos în Biserică. Iisus Hristos a adunat, a condensat toată Biserica în Papa. ... Mergeţi la Hristos care vorbeşte, mergeţi la Papa !”.

Nu am nici un motiv sa cred ca Dumnezeu nu-i poate da Papei darul proorociei.
Poate i l-a dat deja, nu stiu.
Proorocii autentici nu pot fi gasiti numai in Biblie ci si printre noi, in Biserica.
In Biblie se gasesc prooroci adevarati si prooroci falsi. La fel ca si astazi in Biserica.

Crestinii in aceasta privinta se impart in doua categorii:
1. unii cred ca darurile Duhului Sfant au incetat odata cu moartea ultimului apostol. Sau cu incheierea canonului Bibliei. Teologia cesationista.
2. altii cred ca Darurile Duhului Sfant s-au manifestat de-a lungul istoriei bisericii si pot fi intalnite si astazi in Biserica.

Biserica Ortodoxa nu imbratiseaza teologia cesationista.
Ea crede ca nu doar in timpurile biblice au existat prooroci autentici ci si astazi pot exista prooroci adevarati in sanul ei.
Arsenie Boca este doar unul din multele exemple.

Vedeti, dvs, ideile acestea bolduite trebuie intai demonstrate, apoi afirmate cu convingere.

Ce inseamna sa calci pe urmele lui Hristos? Inseamna sa traiesti cum a trait El. A renuntat la orice in viata pentru a sluji altora, a rabdat si a suferit, a vindecat oameni, i-a eliberat de sub apasare demonica, a proorocit lucruri care se vor intampla, iar pentru aceasta a fost dispretuit si parasit, neinteles de cele mai multe ori, urat de multi sus-pusi ai vremii.
Ca sa calci pe urmele lui Hristos nu e musai sa fii conducator; poti la fel de bine sa fii rastignit. Lumea in care traim are niste gusturi ciudate in ceea ce priveste tratamentul acordat oamenilor lui Dumnezeu. In afara de ilie si alti cativa prooroci, restul au murit ucisi, nu conducatori. Cam atat pretuieste lumea cuvantul lui Dumnezeu.

Iar daca ai un dar sau mai multe trebuie de asemenea sa se vada. Proorociile tale se implinesc, bolnavii se vindeca, mortii invie si untdelemnul vaduvei se inmulteste. Astfel de lucruri s-au intamplat si se intampla si in zilele noastre; nu le cunosc numai din Biblie si de aceea cred ca inca le mai pot vedea. Dumnezeu are aceeasi putere azi ca si in vechime.

As fi si eu curios sa cunosc pe acei contemporani ai nostri inviati din morti pe care ii cunoasteti si dvs. Macar numele si adresa lor de e-mail.

Inseamna ca nimeni nu ii mai calca pe urme lui Hristos, dar absolut nimeni.
1. Majoritatea dintre noi nu renunta la tot ce au ("Fiul Omului nu are unde sa-si plece capul", nu ?).
Dar sunt unii calugari care renunta la tot ce este avere, placere si putere. La punctul acesta, ar fi cine sa corespunda.

2. Majoritatea dintre noi nu slujim altora, ci doar muncim pentru un patron sau pentru stat, ori pentru propria noastra afacere.
Chiar si cei care fac o meserie din vocatie, nu o fac pe gratis, deci nu se poate compara exercitarea profesiei lor cu slujirea facuta de Hristos.
Si medicii, si avocatii, si profesorii, si preotii sau pastorii trebuie sa aibe din ce trai in aceasta lume. Hristos primea un blid de mancare si un adapost provizoriu pentru o noapte.
Azi nu cred ca mai e nimeni care sa slujeasca in acest mod. Nici chiar calugarii de mai sus.

3. Rabdarea si suferinta. Unii rabda si sufera anumite lucruri, dar nu cele rabdate si suferite de Hristos.
Dvs. suferiti sa fiti numiti incompetenti in domeniul dvs. dupa ce v-ati sustinut inclusiv doctoratul ? Hristos era Dumnezeu, dar a fost acuzat ca are demon.
Rabdati sa incasati bataie si sa fiti condamnati pe nedrept la moarte ? Nu faceti recurs la toate instantele posibile ? Hristos nu a facut nici un recurs.
Deci, nu mai e nimeni asemenea Lui.

4. A vindecat oameni. Si inca doar prin puterea cuvantului, sau printr-o atingere fugara.

E un criteriu absolut necesar pentru a dovedi ca cineva calca pe urmele lui Hristos ?
Daca da, iarasi suntem pierduti, caci suntem departe de urmele lui Hristos.
Fiindca deseori nici macar medicii nu reusesc sa vindece oamenii. Si atunci, de la ceilalti ce pretentii sa mai fie ??

5. Eliberarea de sub apasarea demonica.
In BO si in BC exista rugaciuni de exorcizare pe care le citesc clericii in anumite cazuri.
Dar credeti dvs. in eficientza lor ?
Daca da, inseamna ca mai sunt niste persoane care in acest punct calca pe urmele lui Hristos. Daca nu... nu.

6. A proorocit lucruri care se vor intampla.

Cati dintre crestinii (de orice confesiune) au acest dar ?


In concluzie, nimeni nu poate indeplini simultan aceste criterii.

Atunci, intrebarea este: mai exista cineva azi care sa poata fi considerat ca ar calca pe urmele lui Hristos ?

Ati punctat foarte bine. Prea putini sunt astazi care sa mai calce pe urmele lui Hristos. Dar observati cat de multi se considera cei mai buni crestini si se cearta pe forumuri cu altii ca si ei, spunand ca religia lor e cea mai buna. Degeaba e cea mai buna, daca nu se vede, zic eu...

Pe de alta parte, nu toti sunt chemati sa fie apostoli sau prooroci, iar majoritatea Bisericii este inca in formare. Pentru a te numi crestin si a capata mantuirea trebuie sa ai credinta in Hristos care ti-o da si sa te feresti de pacat, luptand in fiecare zi cu vechea fire care te trage inapoi in pacat. Iar astfel de crestini inca mai sunt, slava Domnului!

Nu conteaza ce cred eu, conteaza ca aceste rugaciuni sa dea roade.Si asta puteti sa spuneti dvs. Personal, nu cred in rugaciuni standard, ci in puterea credintei. Daca omul respectiv se roaga cu credinta, oamenii vor fi eliberati de sub apasarea demonica. Insa, aceeasi rugaciune spusa de un necredincios poate avea cu totul alte efecte...
Cunosc preoti cu har; am auzit relatari despre cum Dumnezeu a eliberat oameni prin ei; si le cred. E si normal sa fie asa, caci Dumnezeu asculta rugaciunea facuta cu credinta.

E un criteriu pentru a deosebi un prooroc, nu un crestin. Crstinul se deosebeste prin faptul ca apartine lui Hristos, iar proorocul [apostolul] prin fptul ca, pe langa ca-I apartine, face si lucrarile pe care le-a facut Hristos.
Un om cu darul de vindecare poate vindeca si ceea ce nu pot vindeca medicii. Din fericire, sunt astfel de oameni; eu am vazut cativa si am vazut vindecari printr-o simpla rugaciune.

Darul de proorocie este destul de des in aceste zile. Insa cei ce il au nu sunt neaparat prooroci plini de putere. Cum, am spus, ei sunt beneficiarii promisiunii din Ioil : "fii si fetele voastre vor prooroci". Sunt crestini obisnuiti, care aud uneori vocea lui Dumnezeu si o transmit mai departe. Insa nu fac vindecari, nu scot demoni, nu au autoritatea unui prooroc.


Cum am mai spus, sunt cativa oameni in toata lumea care fac simultan aceste lucruri, sau care le-au facut [nu-mi dau seama de ce s-au oprit]. Am citit despre ei, i-am vazut in inregistrari, am vazut si vreo doi in realitate [unul a murit deja].

In concluzie, parerea mea este urmatoarea: tinand cont ca Biserica este destul de departe de ceea ce se numea Biserica in primul secol, ar fi bine sa incetam cu certurile de nimic, sa ne concentram pe pocainta noastra personala si sa cerem credinta de la Dumnezeu. Caci religia pe care o avem este doar o umbra a ceea ce ar trebui sa fie si ne impiedicam in ritualuri si lucruri marunte, pe cand Dumnezeu ne cere sa fim oameni ai credintei, care sa actionam ofensiv in aceasta lume pentru a face ce a fcut si El: mantuirea cat mai multor oameni.

"Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul." [Ioan 14:12, 13]

Aceasta promisiune nu este pentru sfantul X sau preotul Y, ci pentru cei ce cred in Numele Domnului. Realizam noi oare la ce suntem chemati?

Este unul caruia nu-i mai stiu adresa de mail. Are un nume absolut obisnuit, locuia prin SUA. Acum vreo zece ani povestea: "Cand vad cate un mort ma rog lui Dumnezeu sa-l invieze. De cele mai multe ori nu ma asculta, dar, hei, e mare bucurie cand ma asculta. Cativa au inviat!" :))
Nu stiu ce s-a intamplat cu el, caci acum nu mai e cum era inainte. A obosit, vindecarile sunt din ce in ce mai putine...sau noi mai necredinciosi...
Am mai cunoscut altul din Africa de Sud...dar a murit.
Inca unul, prin care Dumnezeu a facut mari semne si minuni in anii 70-80. Nu mai stiu ce face acum.
Am gasit altul pe net, l-am vazut cum vindeca; am cercetat ceea ce face si cred ca Dumnezeu lucreaza prin el. [Trebuie sa avem foarte mare grija, sunt foarte multi vindecatori amagitori]; nu stiu inca daca a inviat morti.

Totusi, nu trebuie sa alergam dupa astfel de oameni; daca Dumnezeu ne trimite la ei, ok, daca nu, iarasi ok. Insa preocuparea noastra trebuie sa fie ca noi sa avem credinta; ei doar sa ne slijeasca ca modele, ca o dovada ca se poate.

Probabil va referiti la confesiunea dvs. Biserica mea este formata de la Cincizecime si nu a fost nici o zi in care ea sa nu fi existat de atunci.


Mie mi se pare ca sariti mereu de la o categorie la alta, de la particular la general si inapoi la particular.
Ati pornit de la criteriile care definesc un prooroc, ati sarit la cele care definesc un crestin si acum iar faceti hiatusul intre prooroc si crestin.
Pana la urma, ce inseamna ca cineva ii apartine lui Hristos ?


Pai, daca cineva e prooroc si nu are autoritate de prooroc, ce valoare are proorocia lui ?
Nu e cam riscant sa tot afirmati acest lucru ? Credeti ca orice prognoza de viitor care se adevereste poate fi numita proorocie ?



Sper ca nu va referiti la acei "sanyasini" care renunta la tot in lume si pornesc pe o cale a umilintei si a intelepciunii...

Din nou, din punctul meu de vedere, va referiti doar la confesiunea dvs. cand vorbiti despre Biserica si religie.

Si ati alaturat in doua fraze doua directii opuse de actiune: una, concentrarea pe pocainta personala si incetarea polemicilor. A doua, sa actionam ofensiv in lume pentru a-i mantui pe altii.
Or, a actiona ofensiv in lume inseamna polemica. Polemica intre credinta si necredinta, polemica intre crestinism si non-crestinism, polemica intre ortodoxie si non-ortodoxie.

Si daca ar trebui sa se concentreze omul pe pocainta lui personala, de ce sa mai umble pentru a inlocui crestinismul altuia cu crestinismul lui ??

Si cum se face ca mass-media nu debordeaza de relatarile despre invierile facute de acel american ?

Mda...cel puti teoretic...
Confesiunea mea e la fel de mandra de ea cum sunteti si dvs. Dar daca privesti cu un ochi obiectiv vezi altceva.

De ce ar face-o? Daca era vorba de vreo barfa sau ceva politic...dar mass-media se feresc sa-L proslaveasca pe Dumnezeu. Cunosc destui oameni vindecati; unii de cancer in faza terminala. mass media tac. De curand s-a intors din morti un om simplu....el a povestit ce e dincolo. Replica medicului sau: "Stim, am mai avut asemenea cazuri in lunga mea practica medicala, insa nu vrem sa credem". Logica de fier...

raspuns:

[crestin = ucenic al lui Hristos]


Probabil ne-am intins cu discutia pe prea multe planuri; deja intervin neintelegerile.
Deci: una este sa fii prooroc, alta sa proorocesti ocazional. Saul, imparatul cel rau, a proorocit, dar nu a fost prooroc. La fel si batranii de pe vremea lui Moise. In aceste zile Dumnezeu da multor crestin darul de a prooroci ocazional, insa nu toti au autoritatea lui Pavel, Ilie sau Ioan. Si cand spun autoritate ma refer la puterea cu care lucreaza. Dar sunt mai multe de spus pe aceasta tema.

Eu am spus sa inceram certurile de nimic, nu polemicile constructive. Ceva de genul: noi suntem mai buni ca sarutam icoanele de la dreapta spre stanga iar voi sunteti eretici ca o luati de la dreapta [ exagerez intentionat, sper sa nu o luati la propriu si sa intelegeti ideea]
Pe de alta parte, crestinism ofensiv nu inseamna numai vorbe. inseamna in primul rand rugaciune. Ne rugam ca Dumnezeu sa ne deschida o cale de a actiona, iar cand o deschide, actionam. Si nu numai prin vorbe, ci mai ales prin puterea care ne-o da Dumnezeu.

" Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin." [1 pet 4:11]

"Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere." [1 cor 4:20]

Nu sa inlocuiasca un crestinism cu altul, caci nu sunt mai multe feluri de crestinism; ci sa inlocuiasca necredinta cuiva, care il va duce in iad, cu credinta in Hristos, care ii poate da mantuirea. De ce? Pentru ca asta inseamna pocainta personala: atunci cand te pocaiesti nu mai esti egoist si te doare ca vecinul tau merge in iad; nu mai poti merge singur fluierand spre rai si te chinui sa ajuti pe cat mai multi. Nu mai traiesti pentru tine, ci pentru Dumnezeu. Iar Dumnezeu sufera pentru oamenii care mor in pacate. Si preocuparea Lui principala este de a-i mantui. Iar tu trebuie sa semeni cu Mantuitorul tau, dorind ce doreste El si facand ceea ce a facut El.

De ce sa ne miram de faptul ca sunt putini...doar si Hristos cate minuni a facut in fata multimii, si de aceia nu a fost urmat. Si astazi Biserica ii cheama la intalnirea cu Hristos, ii cheama la Cina euharistica, si unii vin si se scuza ca cei din Pilda celor poftiti la Cina.
Pe forumuri nimeni nu se cearta, doar NP vin cu afirmatii grele la adresa clerului si a credinciosilor BO, comparandu-si sfintenia cu betivii sau necrestinii care se cred ortodocsi. Ce ai vrea sa facem cu asemenea elemente "pocaite", sa le inghitim vorbele de duh acumulate din citirea Bibliei?

Bine spus , credinta in Hristos. Dar cum se face ca sunt peste 3000 de credinte care vorbeste despre Hristos pe limba lor; daca ii pui fata-in-fata se contrazic unii pe altii.
Crestini stapaniti de pacat sunt: unii de mandrie, altii de cearta, invidie, betie, lacomie.etc...



Rugaciuni si minuni sunt peste tot, dar credinta cea dreapta si mantuitoare nu!
Hristos spune la Matei cap. 7:
21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

Ori asa de bine corespunde cultele NP acestor versete...


Ma bucur sa aud ca cineva vorbeste frumos de preotii ortodocsi; pana acum nu am auzit spunand preotilor: sarlatani, escroci, mafioti, prefacuti...cuvinte de duh invatate de la adunarile lor satanice.



Proorocul nu este Hristos ca sa faca ce a facut El; proorocii si-au c-am incheiat activitatea, astazi nu le mai vad rolul. Daca cauti senzationalul, diavolul are si el lucrarile lui,...doar si el se face ingeras al luminii...
Vindecari se fac si in alte religii, nu doar in Biserica lui Hristos...Matei 7, 22-23 spune multe pt. cei care inteleg...


Darul proorociei a fost dat Bisericii primare pt intarirea ei; ceea ce prooroceste Ioil s-a implinit, pt vremurile noastre sunt alte proorocii: II Tesalonicei 2, 3.
Intr-o lume in care si diavolul are putere si in care invatatorii si proorocii mincinosi isi fac lucrarea, la ce sa ne asteptam...D-zeu trebuie cautat si nu senzationalul...


Tu vrei sa biruiesti si sa desfiintezi ceea ce Diavolul nu a putut, Biserica lui Hristos?
Trebuie cautata credinta care nu a avut 1 an de intrerupere de la Apostoli pana azi..
Nu credintele care apar ca ciupercutele dupa ploaie, ne poate arata Calea catre Hristos...

[

Eu m-am referit la unul care a fost el insusi inviat, nu la unul care povesteste altora ca el inviaza mortii.

Dvs. ati intervenit in apararea calitatii de profetesa a Ellenei G. White. De aici a pornit discutia.
Iar ea nu a proorocit ca va fi foamete sau cutremur sau tornada in cutare moment. Dupa cum ati remarcat, proorocii ocazionali nu au autoritate, nu lucreaza cu o putere deosebita.
Dar E. G. white si-a arogat si autoritate, si putere; ea a creat o intreaga telogie si a fost urmata de o multime de oameni care o considera prooroc.
Si aici ar fi multe de spus...

Pentru inceput:

http://www.youtube.com/watch?v=vSFy4iW4zV0

E un om simplu, care povesteste ce a trait; in iad si in rai, apoi din nou pe pamant.

Tu glumesti nu? Daca tu consideri ca asta e o marturie crestina.....no comment.