"Doctore, mergi si te trateaza!" Las-o balta cu tavalitul si cu fustele si cu limbajul tau de cartier...
:24: x 1000 - asa, ca sa te exasperez maxim!

Nu-si au rostul pe acest topic aceste ironii de cartier stimabile Ioan_Cezar.
Nu mai bine ne spuneti Dvs. un banc, sa ne mai destindem si noi, ca suntem cam sobri ?

Pelerinule, referitor la solicitarea ta am gasit un citat al Sfantului Ioan Gura de Aur in cartea "Inaltarea Domnului" pag. 8 - http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/...a_domnului.pdf

La Înăltarea Mântuitorului la cer, iată ce se zice în istoria Apostolilor despre îngeri:

"… doi bărbati au stat înaintea lor în haine albe, care au si zis: Bărbati galileeni, ce stati căutând spre cer? Acest Iisus, care S-a înăltat de la voi la cer, asa va veni, precum L-ati văzut mergând la cer" (Fapte 1, 10-11).

Ascultati acum cu luare aminte. Pentru ce vorbesc ei asa? Nu aveau oare ucenicii ochi? Nu văzuseră ei însisi ceea ce s-a petrecut? Nu spune evanghelistul că S-a înăltat înaintea ochilor lor? (Fapte 1, 9). Pentru ce, oare, s-au înfătisat atunci îngerii si le-au spus că El S-a înăltat la cer? Pentru două pricini:

Întâi, fiindcă ucenicii erau întristati pentru despărtirea de Hristos. Cum că ei în adevăr erau tristi, aflăm din cuvintele Domnului:

"Nimeni dintre voi nu mă întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră" (Ioan 16, 5-6).

Când noi ne despărtim de prieteni si de rude, ne pare rău. Cum ar fi putut acum ucenicii să nu jelească si să nu simtă durerea, când vedeau că se desparte de dânsii Izbăvitorul lor, Dascălul si Sprijinitorul cel plin de dragoste, cel blând si bun? De aceea li s-au arătat îngerii; ei trebuiau să aline durerea ucenicilor pentru ducerea Domnului de la dânsii, prin făgăduinta revenirii Lui. "Acest Iisus, care S-a înăltat de la voi la cer, asa va veni, precum L-ati văzut mergând la cer". Vă pare rău că El se ia de la voi, însă nu vă întristati, El iarăsi va veni. Aceasta este întâia pricină a arătării îngerilor.

Pentru a doua pricină, nu mai mică decât prima, îngerul a adăugat: "El S-a înăltat", adică S-a înăltat, S-a ridicat la cer. Distanta era prea mare si ochii omenesti nu puteau să privească trupul ce se înălta până a ajuns la cer. Precum o pasăre, care se ridică la înăltime, se ascunde tot mai mult de ochii nostri, asa si trupul lui Hristos, cu cât mai sus se ridica, cu atât mai mult se depărta de ochii ucenicilor, fiindcă slăbiciunea vederii nu putea să urmărească lungimea distantei.

De aceea s-au înfătisat îngerii, spre a încredinta pe ucenici despre înăltarea Sa la cer, ca ei să nu creadă că El a fost luat la cer ca Ilie. Ilie a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, iar Iisus ca Domn; Ilie cu o cărută de foc, Iisus a fost luat de un nor, căci si Tatăl, precum zice Isaia, "sade pe nor" (Isaia 19, 1). Ilie, la înăltarea sa, a slobozit cojocul său asupra ucenicului său Elisei; dar Iisus, după ce S-a înăltat, a făcut să se pogoare asupra ucenicilor Săi darurile Harului si a făcut nu numai un prooroc, ci mii de prooroci, care au fost cu mult mai mari si mai slăviti decât Elisei.

Asadar, iubitilor, să priveghem si să îndreptăm ochii duhului nostru la a doua venire a Domnului.

Apostolul Pavel zice:
"Însusi Domnul întru poruncă, la glasul arhanghelului, Se va pogorî din cer, si cei morti întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiti împreună cu ei în nori, întru întâmpinarea Domnului" (I Tesaloniceni 4, 16-17). Însă nu toti. Ascultă ce zice Hristos: "Atunci vor fi două măcinând la moară, una se va lua, alta se va lăsa; în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul se va lua, altul se va lăsa" (Matei 24, 41; Luca 17, 34).

Ce înseamnă aceste vorbe neîntelese? Cele de la moară sunt săracii si chinuitii (la iudeii antici, slujnicele sau roabele erau datoare să macine făină în râsnită), cei din pat sunt bogatii, care au si comoditate, si prisosintă. Domnul voieste asadar să spună că atât dintre săraci, cât si dintre bogati, numai unii se vor mântui, altii însă vor pieri. Dreptii vor fi răpiti în nori, spre întâmpinarea Domnului, iar păcătosii vor fi lăsati si dati osândei.

Când un rege vizitează o cetate, obisnuiesc a iesi înaintea lui cei ce îi sunt favoriti; iar criminalii se tin în cetate, spre a astepta pedeapsa lor. Tot asa va fi când Domnul va veni la judecată. Vom fi, oare, si noi atunci dusi spre întâmpinarea Lui? Ah, eu cunosc păcatele mele si nevrednicia mea!

Deci, să nu se laude bogatul întru bogătia sa si săracul să nu se creadă mizerabil si nenorocit. Mai vârtos fericit, si sigur fericit, si de trei ori fericit este cel care se va arăta vrednic în ziua aceea a iesi întru întâmpinarea Domnului, de ar fi el si cel mai sărac decât toti.

Iar noi, păcătosii, să ne tânguim pe noi însine, si nu numai să ne tânguim, dar să ne îmbunătătim, să ne schimbăm, pentru ca toti să primim cu vrednicie pe împăratul îngerilor si să putem gusta acea sfântă fericire întru Hristos Domnul nostru, Care fie proslăvit împreună cu Tatăl si cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin".

Ai dreptate si bine ai scris in comentariul acesta.
Insa noi crestinii trebuie sa ne pastram emotivitatile departe cand vine vb despre contradictiile cu alti frati.
Daca noi intre noi ne huiduim pe forum pentru niste subiecte ortodoxe pe care le intelegem sau nu,cum vom mijloci relatiile cu alti oameni care bietii de ei nici nu sunt ortodocsi??
Lipseste cu desavarsire toleranta,specific crestina.

Eu il stiu pe Cezar de mult timp pe forum,ma indoiesc ca vb din necunostiinta de cauza sau cu rea vointa.
Iar umorul mai este bine-venit pe forum cateodata,daca este de bun simt.
Hai nu va mai certati din lucruri mici!

Domnul AlbertX,sa ne calmam zic.
Poate ca ar trebui sa mai radeti la o gluma ceva,ca sunteti foarte incordat si riscati sa explodati.
Se vede ca nu stiti ce inseamna ironiile"de cartier",probabil locuiti intr-un loc frumos,la tara...ei ,va invidiez ce sa mai :)

Yasmina, sa nu dramatizam ... la ce-ti foloseste aceasta ironie, ce vrei sa-mi demonstrezi ?
Tu, care mai devreme erai atat de sensibilizata de moartea nedreapta a caricaturistilor te-ai destins asa deodata ? Yasmina, tu doar ai impresia ca cunosti cu cine vorbesti pe acest forum, chiar tu ai spus cat esti de dezamagita ca nu mai esti bagata in seama de unii colegi de forum cu care te-ai contrat ... probabil din senin, cum incerci, inutil, sa faci si cu mine.

Yasmina, te rog sa te comporti cu politete, asa-i sade bine unei fete (sper) civilizate.

Deși subiectul este fierbinte, am reușit destul de multe zile să discutăm pe marginea lui, chiar dacă nuanțat contradictoriu, totuși, fără atingeri la persoană. Dar tentația împărțirii în tabere este mare, simpatiile vizând nu doar ideile, ci, inevitabil, și persoanele care le emit.

Totuși, în privința punctelor de vedere pe care le dezavuăm bine este să nu le însoțim și de antipatie față de emițătorii lor.

Să nu coborâm nivelul discuției recurgând la ironii sau jigniri.

Nu ma contrez,incercam sa mai destind atmosfera ca esti prea incordat.
In rest hai sa lasam subiectul sa-si urmeze cursul.

Apropos,sa locuiesti la tara,cred ca este o binecuvantare,nu inteleg unde vezi ironia,dar in fine...
Hai sa haidem!

Yasmina, pe viitor o sa spun ca sunt glume de autobaza,... ca sa nu mai poti face speculatii legate de "cartier" sau locuitul la tara.

Sa trecem acum la lucruri serioase!

Savatie Bastovoi: Despre moarte si caricaturi
Extras din http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...e-va-naste-bi/

Ce este o caricatură? As putea răspunde la această întrebare ca un copil educat de caricaturi. Nu as gresi dacă as spune că m-am născut într-o tară-caricatură: URSS, că îmi înveleam bucătile de pîine cu unt pe care mi le luam la scoală în gazeta "Pravda" care era plină de caricaturi, că învătam într-o scoală care avea un panou cu caricaturi, că îmi cumpăram înghetată si limonadă de la o alimentară pe peretele căreia era o caricatură, că citeam cărti pionieresti ilustrate cu caricaturi, că uneori si oamenii îmi păreau caricaturi decupate din gazete.

Într-un cuvînt, eram înnebunit de caricaturi. Am studiat pictura si, la rîndul meu, am desenat caricaturi.

Caricatura este o inventie a modernitătii. În antichitate, cînd locul fiecăruia în societate era clar si unde ponegrirea simbolurilor si a imaginii imperiale erau pedepsite cu moartea, caricatura nu îsi avea locul.

Răsfoind, de-a lungul scurtei mele vieti, reviste si cărti despre istoria omenirii, cu ce a avut ea rău si bun, am observat următorul lucru: caricaturile se înmultesc atunci cînd cei care le fac nu pot ucide. Caricaturile apar înaintea unei revolutii, dispar în perioada măcelului si reapar pe timp de "pace", dar nu ca operă a partizanilor, ci ca armă a sistemului.

Caricatura a ucis sute de milioane de oameni de la Revolutia Franceză pînă azi.

În Rusia taristă niste oameni au început să lipească pe ziduri caricaturi în care tarul, bancherul si preotul erau reprezentati într-o cuscă, iar oamenii de pe stradă îi priveau rîzînd. Peste cîtiva ani tarul a fost asasinat si sute de mii de preoti lichidati sau deportati în lagăre, unde majoritatea au murit în chinuri.

Totul a început de la caricaturi, epigrame, glume, dacă vreti. După ce milioane de oameni au fost ucisi si regimul socialist s-a instaurat în Rusia si tările cucerite prin crimă, a fost declarată perioada de pace, de libertate a expresiei, de justitie echitabilă. A venit vremea cînd oamenilor care desenaseră oarecînd caricaturi li s-a zis că nu mai au voie să împuste preoti, comercianti si pe urmasii familiilor aristocrate chiar asa, pe stradă. Atunci ei s-au întors iarăsi la caricaturi – aceste caricaturi au umplut Uniunea Sovietică si erau expresia celei mai sincere uri de clasă, ură care a ucis sute de milioane de oameni.

Charlie Hebdo, prin caricaturile religioase cu caracter pornografic pe care le-au răspîndit, a exprimat aceeasi ură sinceră fată de credintele altor oameni, care nu cred ca ei. Această ură contravine legilor Frantei si ordinii democratice, totusi ea a fost încurajată, iar acum e aclamată de spuma natiunilor europene.

Franta, ca si URSS, a avut orgoliul să proclame libertatea cu ghilotina si baioneta. Cînd rîurile de sînge s-au scurs în pămînt si din pămînt au crescut iarbă si flori, regimul instaurat a declarat vreme de pace si a făgăduit să apere libertatea, chiar si cea religioasă.

Imperiile moderne nu au avut onestitatea imperiului antic roman în care religiile se întîmpla să fie interzise prin lege, cum a fost si cazul crestinismului, ci au făgăduit în chip mincinos libertatea de exprimare cu gîndul ascuns de a extirpa în timp orice urmă de religiozitate. În acest scop au fost folosite batalioanele de scriitori, artisti, actori, bufoni, jurnalisti, caricaturisti care umilesc, batjocuresc, murdăresc pe toti cei care cred altfel decît sistemul.

Ceea ce nu poate face statul "democratic" cu sabia, a încredintat să o facă celor de la Charlie Hebdo si altora ca ei, de care e plină lumea.

Asistăm la un proces grotesc de reeducare la care sînt supusi oamenii de diferite credinte în tot spatiul Europei. Tragedia care a avut loc în aceste zile în Franta anuntă esecul reeducării de tip Pitesti, cînd preotii erau torturati fizic prin bătăi cumplite, iar psihic prin impunerea să înghită fecale si să bea urină într-un ritual demonic care batjocorea Taina Sfintei Împărtăsanii. Acum, cînd acest lucru nu se mai poate face în România, toti cei care urăsc pe Hristos se bucură cînd văd caricaturile murdare de la Charlie Hebdo si le venerează ca pe niste icoane.

Din păcate, isteria a cuprins întreaga Europă. Există mărturia prin care se confirmă că cei doi frati vinovati de crima de la Charlie au fost împuscati de politie, desi nu au opus rezistentă si nu au luat ostateci. Mărturia a fost făcută de Michel Catalano, omul care a petrecut o oră în firma sa cu cei doi asasini, bînd cafea cu ei, desi presa a trîmbitat că managerul fusese luat ostatec.

Cîti oameni mai trebuie să moară pentru a apăra reputatia unor caricaturi mizerabile si pornografice? Nici autorii acestora si nici altii nu au meritat să sfîrsească astfel. Viata este un pret mult prea scump si care poate fi plătit o singură dată.

Opriti-vă! Si dacă nu puteti desena ceva frumos, priviti-vă pur si simplu. Frumusetea chipului uman a trezit dintotdeauna admiratia. Strădania de a strîmba ceea ce este frumos vine de la diavol, chiar si la cei pentru care diavolul nu există.
__________

Va recomand sa cititi si restul articolelor ... pentru a va face o parere completa:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...e-va-naste-bi/

Ati observat cum ateii sau agnosticii de pe acest forum au sprijinit neconditionat, in numele "libertatii de exprimare" caricaturile murdare de la Charlie Hebdo ? Probabil gandesc la fel ?

Yasmina, tu ai dreptate cand afirmi ca nimeni nu trebuie sa moara pentru o parere, asa e, doar ca lucrurile sunt un pic mai complicate, ele nu trebuiesc privite simplist si reductionist. Problematica este complexa, multi oameni au murit deoarece nu s-au lasat reeducati de sistem, caricaturile au fost un mijloc de manipulare al maselor extrem de facil in toate timpurile.
Peste ocean oamenii au fost deja reeducati din pacate, multi se considera "civilizati" dar traiesc intr-o teroare mai mare decat cea produsa de sistemul comunist. In occident libertatea si toleranta au ramas doar niste valori de fatada.

Intrebati orice ateu/agnostic ce crede despre un credincios si veti obtine invariabil acest raspuns: niste inapoaiti din evul mediu, astia vor sa traiasca in intuneric, au un prieten imaginar, astia nu dau doi bani pe cuceririle stiintifice, astia au aparut din nimic, etc.
Asa arata noul om civilizat/reeducat, el are un sistem de valori inversat si e ramas fara orice reper spatial intr-un univers infinit prin care goneste cu mare viteza. Toate au fost sortite sa se intample asa, nimic nu este intamplator.

In cazul crucificarii si patimirii lui Iisus ,da,asa trebuia sa se implineasca Scriptura.

Asta nu inseamna insa ca trebuie sa stam ca de piatra in fata faradelegii si a oamenilor fara judecata care infaptuiesc raul;sa nu avem curajul sa-i oprim pt ca asa trebuie sa se intample ca Domnul a ingadut ca unii sa fie omorati,altii violate,altii furati...

Albert,

În stilul ăsta o să porţi un monolog, o să-ţi poţi posta în pace citatele. Observ că pe cei care nu-ţi împărtăşesc ideile îi pui la colţ ca pe nişte bieţi caricaturişti sau beţi terorişti. Credeam că doar cu mine ai ceva pentru că nu m-am pus bine cu papa.

Ovidiu_b, incerc sa evit orice discutie in contradictoriu mai ales cu cei care au duh ortodox, deci atat cu tine cat si cu colegul de forum Ioan_Cezar. Eu fac diferenta intre parerile noastre si parerile Sfintilor Parinti si incerc sa nu le amestec atat cat pot. Daca ai observat, atunci cand postez dau de fiecare data si sursa, tocmai pentru a nu se face confuzie. Ca unii doresc sa ma acuze de "copy-paste" asta arata doar o neputinta a lor din pacate.

Ovidiu_B, probabil ca la fel ca si Yasmina ai avut gresita impresie ca daca-i combat pe caricaturisti sunt de partea teroristilor. Deci, ca sa intelegi mai bine, sunt impotriva crimelor de orice fel si cu atat mai putin impotriva celor justificate de credinta, deci implicit sunt impotriva oricarei forme de terorism. In rest, sper ca ati observat ca problema nu este atat de simpla pe cat incearca unii atei sa o prezinte.

Corecta afirmatia!
Daca doar faptele erau necesare sau doar pocainta si credinta,venirea lui Iisus ar fi fost inutila.

Totusi,pot exista cazuri exceptionale ca al talharului de pe cruce cand mantuirea s-a procesat fulgerator ,deoarece talharul a avut in ultima instanta respect,pocainta si increderea(credinta)ca intradevar cel din fata sa este Fiul lui Dumnezeu,incercare pe care o multime de invatatori,teoriticieni si preoti ai timpului acela au ratat-o.

Este un fel de a vedea lucrurile. Un alt fel este ca talharul de pe cruce datorita exclusiv Slavei si Milosteniei lui Hristos si exemplului pe care Acesta a dorit sa-L dea omenirii, a fost mantuit. Mai mult decat atat, sa nu uitam ca Hristos a coborat in lumea mortilor si i-a scos de acolo pe drepti. Intr-un fel Hristos ne-a aratat deja cum va fi la judecata de apoi, cand vii si mortii vor fi judecati iar cei care vor fi mantuiti vor fi ridicati la Ceruri, cu trup si suflet.

Se poate crea falsa impresie ca e de ajuns sa te pocaiesti si sa ai credinta in Dumnezeu cu o clipa inainte de a muri chiar daca toata viata ai fost un talhar ca oricum, Dumnezeu iti iarta pacatele si astfel esti mantuit. Nu exista cazuri exceptionale Yasmina, acel caz a fost unic si este irepetabil, calea sprea mantuire nu este atat de usoara cum pare.

"Si iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu" (Matei, 19, 24)

Mă bucur că te străduieşti. Totuşi, încearcă să înţelegi că nu putem avea aceleaşi opinii pentru că noi suntem diferiţi şi, din păcate, nu suntem una, suntem individualişti, egoişti şi, deşi ar trebui să vedem acelaşi lucru, fiecare avem modul nostru particular de a înţelege lucrurile. Am observat că ceea ce nu-ţi convine îi pui etichetă, deşi, ceea ce tu considerai nepotrivit mie mi-a folosit.

Încearcă pe viitor să nu mai gândeşti atât de individualist. Lasă-i şi pe alţii să-şi spună punctul de vedere chiar dacă nu e "potrivit". Nu e onest ca într-o argumentaţie să pui etichete pentru a denigra persoana. E doar în defavoarea ta.

Dacă noi l-am vedea pe celălalt ca fiind înalăuntrul nostru, ca fiind parte din noi, atunci nu am mai da curs dezbinării.
Dezbinarea nu aduce folos, ci numai pagubă.

ps: te rog, primeşte acest mesaj ca pe un sfat frăţesc. Aş fi tare bucuros să putem continua dialogul chiar dacă avem păreri diferite. Iartă-mă.

Eu am înţeles foarte bine poziţia ta şi ţi-o respect. Însă, noi nu am avut contradicţii pe tema asta, ci pe tema părerii papei şi apoi pe cea a tâlharului. :) Nu ţi-am amintit de ele pentru a da apă la moară, ci doar pentru a clarifica problema. :)

Referitor la credinta ortodoxa ar fi bine sa avem pareri asemanatoare cu ale Sfintilor Parinti asa cum ne invata Sfanta Traditie, in rest, e normal sa avem pareri diferite. Eu nu intrepretez cum ma duce pe mine capul diferitele pasaje din Scriptura, eu incerc mai intai sa inteleg ce au spus Sfintii Parinti despre acel lucru iar daca nu gasesc nu ma grabesc sa fac speculatii logice sau filosofice deoarece consider ca este gresita aceasta abordare. Recunosc ca in tinerete imi placea filosofia, dar acum, la 46 de ani mi-am schimbat total acest mod gresit de abordare a credintei ortodoxe si in consecinta refuz acest mod superficial de abordare.

Dar cum se vor purta fiii luminii cu fiii întunericului? Ei nefiind în pace, întrucât Domnul nu a venit să facă pace între ei, ci doar să dăruiască pacea Lui celor credincioşi.
Ceea ce s-a întâmplat în Franţa, aşa cum s-a întâmplat adeseori în istorie, ar părea că ridică din nou această problemă. Cele două tabere, a credincioşilor şi a necredincioşilor, înţeleg din text că se află în luptă. Cum decurge ea?

Oamenii s-au omorât între ei. Unii au răsplătit cu moartea batjocorirea credinţei lor. Au omorât pe caricaturişti pentru că au considerat potrivit să ia viaţa unor semeni lipsiţi de credinţă şi, în ciuda tuturor avertismentelor, ironici cu perseverenţă. Să fie acesta un comportament demn de fiii luminii?
Alţii au găsit de cuviinţă să considere echitabilă omorârea caricaturiştilor, asociindu-se prin aceasta cu verdictul necruţător: "să moară!" Parcă am mai auzit acest strigăt, chiar în Scriptură.
Chiar unii creştini, pe care îi considerăm din start "fiii luminii" au fost de acord cu măsura extremă, măcar că au socotit că "şi-au făcut-o cu mâna lor" sau că "au găsit ce au căutat". Aşa să fie, oare?
Au mai fost creştini, iarăşi, care s-au grăbit să aducă o serie de citate din operele sfinţilor cu rol de justificare a urii dintre oameni, a măsurilor extreme, criminale.

Şi totuşi, în citatul oferit de Albert, Sfântul Nicolae Velimirovici ne reaminteşte răspunsul duhovnicesc la dilemă: Este destul a fi despărtit cu sufletul si a nu primi în el nimic din gândurile si faptele necredintei; căci dacă credinciosii s-ar despărti si trupeste de necredinciosi, s-ar face în lume două tabere potrivnice. Cine i-ar învăta si îndrepta atunci pe necredinciosi? si Domnul însusi l-a răbdat lângă Sine pe necredinciosul Iuda trei ani în cap. Înteleptul Pavel scrie: că se sfinteste bărbatul necredincios prin femeia credincioasă, si se sfinteste femeia necredincioasă prin bărbatul credincios.
Înţeleg, atunci, că omul creştin convieţuieşte cu necredinciosul, aşa cum grâul şi neghina cresc împreună până la seceriş. Oare nu Domnul ne-a învăţat aceasta?

Apoi, Sfântul apasă şi mai adânc, aducînd în atenţie lucrarea personală a pocăinţei, cenrtarea pe ea: "Prin tată si mamă si soacră întelege tot ce este vechi, iar prin fiu si fiică tot ce este nou. Asadar, Dumnezeu voieste ca noile si dumnezeiestile Lui porunci si învătături să biruiască toate vechile noastre obiceiuri si deprinderi păcătoase".

Nu e vorba, aşadar, de un război social, de o luptă pentru supravieţuire şi supremaţie între creştini şi alte feluri de oameni, ci de o centrare a creştinului pe lucrarea pocăinţei şi pe convieţuirea paşnică cu semenii, fie ei chiar şi necredincioşi. Această convieţuire paşnică exprimă atitudinea creştinului - el nu susţine un război împotriva aproapelui, ci îl iartă. Ba chiar, de ar putea, ar da şi necredinciosului pacea lui Hristos! Numai că necredinciosul nu o voieşte, nu o primeşte sub nici un chip, crezînd că se poate lipsi de ea... Adevăratul creştin se străduieşte, din toată inima lui, să împărtăşească şi altora pacea Duhului, primită în dar de la Domnul. Dar, din păcate, necredinciosul şi omul mândru în general nu voieşte să primească darul. Fiecare rămâne, deci, în legea lui - unul în credinţa dreptmăritoare, altul în necredinţă sau credinţe străine. Prin liberul arbitru al fiecărui om.

Am făcut aceste precizări deoarece, aşa cum a pus Albert citatul, în contextul altor citate, sugestia era că adevăraţii creştini trebuie să se raporteze într-un mod mai degrabă războinic la semenii de alte credinţe. Or, o astfel de interpretare răstălmăceşte şi cuvintele Sfântului şi, în primul rând, Evanghelia. Evanghelia şi Sfântul Velimirovici vorbesc despre acelaşi lucru: accent pe pocăinţă şi convieţuire cu semenii, indiferent de credinţă.

Fiii luminii avînd însă grijă să se menţină în dezacord cu duhul lumesc!
Adică, în loc de război, pace. În loc de necredinţă, credinţă. În loc de mândrie, smerenie. În loc de ură, iubirea de aproapele. În loc de nepăsare, compătimire şi milostenie. În loc de răzbunare şi injurie, iertare. În loc de umilinţa străinului, propria umilinţă. În loc de râs tăvălit, bucurie şi cutremur. - ş.a.m.d.
Acesta e războiul adevărat al creştinului, unul duhovnicesc cu sine şi cu lumea, iar nu cum se străduiesc unii să deformeze mesajul Evangheliei şi să răstălmăcească textul duhovnicesc al Sfântului Velimirovici.

Mesajul Sfântului Velimirovici nu promovează ura dintre oameni, nu condamnă şi nu etichetează, nu pune la zid şi nu depreciază pe nimeni. Este un mesaj către creştini, pentru ca aceştia să rămână în lupta cea bună, duhovnicească, aceea care ne învaţă să punem în duh (ce război cu trupul şi cu necredinţa!): credinţa, nădejdea şi dragostea. O centrare a fiecăruia pe valorile creştine, o promovare concretă a lor în ciuda unor alegeri străine. Pacea lui Hristos, altceva nimic.
Este suficient acest război, dus de fiecare şi de comunitate pentru câştigarea şi păstrarea Duhului Sfânt, creştinul nu mai are nevoie de altul.

Fiecare dintre noi cred că ne bazăm pe învăţătura Bisericii şi a Sfinţilor Părinţi, numai că modul de înţelegere şi trăire a ceea ce am dobândit diferă. Şi aici cred că e nevoie de înţelegere din partea tuturor.

Pai,daca evolutionismul ar fi adevarat,gandul ar fi produs de niste substante chimice si substantele chimice ar fi "de vina " pentru orice gandesti,deci toata discutia cu cine-i de vina
as fi o prostie , paradoxal(si comic) ateii chiar cred sincer ca x sau y e de vina pentru z lucru si aduc si argumente ,fara sa realizeze ca daca ei cred in evolutionism...nu exista vina.Numai daca exista "ceva" diferit de materie(numit si suflet) care ia decizii ,exista vina .
In concluzie daca crezi in evolutionism,nu exista libera alegere si n-are rost sa participi la discutii, deci nu vom mai vedea picior de ateu pe forum.Daca vom mai vedea un singur ateu pe forum inseamna ca evolutionismul e fals.

32. Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
33. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
34. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.
35. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
36. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.
37. Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!
38. Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor.
39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
41. Şi noi, pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.
43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.
44. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
45. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc.
46. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.
47. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.
48. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.
49. Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. (Sfânta Evanghelie după Luca, 23)


Ce idee gresita ai scos, cum ca talharul s-ar fi mantuit pentru ca Mantuitorul ar fi vrut sa dea un exemplu prin acela, cumva incalcand vointa omului si nu ca urmare a pocaintei de care a dat dovada acela. Nu asistam la o scena de teatru, sa stii!

Au fost doi talhari - ambii pacatosi, cu aceleasi obiceiuri, inclinatii, suferind aceeasi pedeapsa, aflati in aceeasi situatie - rastigniti pe cruce. Dar, pusi in antiteza, putem vedea cat de diferit reactionam unii in comparatie cu altii - desi viata ne ofera tuturor prilejuri si "oportunitati" de mantuire asemanatoare. Pe unii dintre noi suferinta proprie sau a celor din jurul nostru ne schimba in bine, dar mai exista o categorie de oameni pe care nici suferinta proprie, nici a altora nu-i schimba. Nici macar intalnirea cu moartea nu-i inmoaie.

Asa este si in cazul celor doi talhari. Sufereau amandoi trupeste, erau constienti ca prea putin timp ii mai despartea de moarte, dar numai unul din ei mai are dispozitie spre hula si batjocura, in timp ce celalalt talhar nu in zadar aude cuvintele Mantuitorului: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac", isi admite pedeapsa ca urmare a pacatelor sale si isi marturiseste vinovatia. Odata cu acestea, umilinta care-i umple sufletul il face capabil sa-L "recunoasca" pe Cel fara de pacat si isi dojeneste cu blandete confratele, cu dorinta de a-l aduce si pe acela in "simtiri".
Se petrece apoi un lucru minunat caci, ajuns in acest punct, sufletul admite Dumnezeirea Celui fara de pacat si omul inalta rugaciune catre Creatorul sau: "Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.", rugaciune care nu ramane fara raspuns: "Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai."

Despre asta este vorba, in cuvinte simple, despre smerenie si pocainta autentice, sincere, neprefacute, nemincinoase, nepremeditate - prin care putem ajunge la Dumnezeu.

E adevarat, acel caz a fost unic dar, pe patul de moarte, sunt ortodocsi care traiesc un moment asemanator - in timp ce unii reusesc sa-si calce in cele din urma pe mandrie, altii "nu pot" sa o faca nici macar atunci (fie nu vor sa se smereasca, fie nu vor sa ierte.. si spun preotului "nu pot"

PS: Lasa adevarul asa cum reiese el din cuvintele Evangheliei si nu te teme cum ar putea interpreta unul si altul..

Stimate ovidiu_b, sunt de acord cu explicatiile Dvs de mai sus, dar as dori sa insist asupra unui pasaj peste care ati trecut in analiza Dvs:

Am observat ca multi colegi de forum fac greseala de a considera "relative" adevarul si minciuna, mai ales atunci cand vine vorba de credinta ortodoxa, ei considerand ca sunt doar puncte de vedere diferite (ca relativitatea lui Einstein) si ca, la fel ca-n viata, e normal asa ceva adica sa inteleaga fiecare ce vrea.

Mai ales pe acest forum ortodox dar si in general, este preferabil sa folosim "sabia cuvantului", adica in discutiile contradictorii sa folosim invatatura corecta asa cum a fost ea transmisa de Sfanta Traditie prin Sfintii Parinti si sa nu amestecam adevarul cu minciuna, dobitocia cu omenia sau pe Dumnezeu cu mamona.

Referitor la remarca Dvs ca pun etichete de sectar sau de ateu la diversi colegi de forum, mentionez ca le folosesc tocmai pentru a scoate in evidenta deosebirile de credinta si de unghi de abordare ale persoanelor care se declara cu usurina "crestini" si pot induce pe multi in eroare cu opiniile lor smintitoare. Poti fi crestin dar sa gandesti ca un ateu la fel de bine cum poti fi ortodox dar sa gandesti ca un sectar. Avem si exemplul pozitiv al colegului Pelerin care este protestant dar gandeste de multe ori mai bine ca multi ortodocsi de pe acest forum.

crinrin, pasajul complet a fost in final cu totul altul, cel de mai jos:

Cand am spus ca vrea sa dea un exemplu am tinut cont ca intr-un fel Hristos a aratat omenirii ce se va intampla la judecata de apoi, lucru probabil neinteles de mineni in acele momente, dar cu ochii de acum am putea vedea astfel acele lucruri. Nu am vrut sa spun ca talharul a fost mantuit pentru a fi dat drept exemplu, daca asa s-a inteles, imi pare rau. Sa dea exemplu se mai referea si la Milostenia de care a dat dovada Hristos chiar si atunci cand a fost rastignit, dorinta de mantuire a talharului fiind de fapt un act de vointa libera al acestuia si nu ceva predestinat sau teatral. Am vrut sa scot in evidenta si ca pocainta talharului desi era o conditie necesara nu era si suficienta pentru mantuire, fara Slava si Milostenia lui Dumnezeu.

crinrin, ai dreptate, adevarul este cuvantul lui Dumnezeu, asa cum reiese el din cuvintele Evangheliei, ai explicat foarte bine.

Bun rationamentul bin000, felicitari! Am putea da "vina" pe clorura de potasiu si pe reactiile generate in gand de aceasta atunci cand caricaturistii au desenat acele caricaturi defaimatoare fara motiv, fara sa vrea sa jigneasca, si fara ca macar sa inteleaga la ce se expun. Ea e de vina ! Acum se explica foarte bine de ce ateii nu inteleg cum anume putea sarea de bucatarie sa inflameze atat de mult niste teroristi si ce au avut acestia de obiectat. Ei de fapt militau impotriva sarii de bucatarie, probabil ca doreau sa ne spuna ca nu e asa sanatoasa cum pare.

Am afirmat ca a fost un caz exceptional,datorita faptului ca pana atunci,pana la mantuirea talharului, nu a existat o cale de mantuire,un sistem;oamenii nu aveau Sf.Taine si Botezul,iar talharul nu a putut sa urmareasca un drum spiritual conventional asa cum avem noi astazi,cand cunoastem ce"unelte"avem pt mantuire.
Nu sunt pt mantuirea din ultima clipa a vietii,jucand totul pe ultima carte;insa istoria cat si alte scrieri ale Sfintilor au aratat cazuri de exceptie cand omul s-a mantuit in ultima clipa deoarece cainta sa si regretul pt viata dusa in pacat,au fost veritabile si bine-primite!

Asa ne incontram cum si cine va mosteni Imparatia Cerului ca asta imi aduce aminte de pilda lucratorilor tocmiti la vie:

1. "Asemanatu-s'a imparatia cerurilor cu un om stapan de casa, care a iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori la via sa.
Mc 21:28

2. Si invoindu-se cu lucratorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis in via sa.
Tob 5:15

3. Si iesind pe la ceasul al treilea, a vazut pe altii stand in piata fara lucru.

4. Si le-a zis acelora: Mergeti si voi in vie, si va voi da ceea ce va fi dreptul vostru.

5. Iar ei s'au dus. Iesind el iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, a facut tot asa.

6. Iesind pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand fara lucru si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru?

7.Ei i-au zis: Fiindca nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Duceti-va si voi in vie si veti primi ceea ce va fi dreptul vostru.

8. Facandu-se seara, stapanul viei i-a spus ingrijitorului: Cheama-i pe lucratori si da-le plata, incepand cu cei de la urma pana la cei dintai.
Lv 19:13, Dt 24:15, Ap 22:12

9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit cate un dinar.

10. Si venind cei dintai, au socotit ca vor lua mai mult, dar au primit si ei tot cate un dinar.



11. Si dupa ce au primit, carteau impotriva stapanului casei,



12. zicand: Acestia de la urma au lucrat un ceas si i-ai facut deopotriva cu noi, care am dus greul zilei si arsita...

13. Iar el, raspunzand, i-a zis unuia din ei: Prietene, nu-ti fac nedreptate. Oare nu pentru un dinar te-ai invoit cu mine?

14. Ia-ti ce este al tau si pleaca. Vreau eu ca acestuia de la urma sa-i dau cat si tie;

15. oare nu am dreptul sa fac cu ale mele ce vreau eu?; sau este ochiul tau rau pentru ca sunt eu bun?
Mt 6:23, Mc 7:22

16. Asa vor fi cei de la urma intai si cei dintai, la urma; ca multi sunt chemati, dar putini alesi".
Mt 19:30, Mt 22:14, Mc 10:31, Lc 13:30

Um... da, se aplica rationamentul acesta cand actionezi din instinct, unde creierul gandeste pentru tine, asemanator animalelor ( de exemplu, cand esti intr-o situatie periculoasa).

Dar in restul cazurilor creierul este constient de sine, si poate controla gandurile, adica acele reactii chimice (evident). Deci nu poti sa te separi de reactiile chimice, avand in vedere ca tu le provoci. Libera alegere vine din controlul creierului asupra reactiilor din el.

Arunci o piatra, spargi un geam, si dai vina pe gravitatie ca a ghidat piatra?

...si controlul e realizat de reactii chimice prin reactii chimice...deci ,n-ai dat nici un raspuns.

Da, este un proces continuu de reactii chimice, excitari in lant ale neuronilor, care iti determina gandurile.

Nu am destule cunostinte in acest domeniu, dar ai putea sa citesti materiale pe acest subiect. Voiam sa-mi iau cartea asta, scrisa de unul din cei mai importanti cercetatori in neurostiinta.

http://www.elefant.ro/carti/autoeduc...ntea-7906.html

Ti-o recomand.

Nu sunt doar excitări.
Sinapsele sunt de două feluri principale (ar mai fi şi altele, dar nu insist acum cu amănunte): excitatorii şi inhibitorii. Altminteri, scoarţa cerebrală (şi dealtfel tot sistemul nervos) ar intra într-un proces general de excitaţie, iar omul ar muri în scurt timp.
În realitate, prin procesul de inducţie negativă (ca la condensatori), un focar de excitaţie generează în jur inhibiţie. Şi invers, inhibiţia, care e un proces activ, generează în zonele vecine excitaţie.
Aşadar, e vorba de o dinamică foarte complexă a proceselor corticale fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, de care ascultă majoritatea activităţilor omului, inclusiv somnul şi visele.

Un exemplu simplu pentru a înţelege cum coexistă excitaţia şi inhibiţia: dacă voieşti acum să flexezi degetele mâinii drepte, se vor contracta muşchii flexori şi se vor relaxa concomitent muşchii extensori, antagonişti flexorilor. Aceasta înseamnă că neuronii din măduva spinării care sunt centrii nervoşi coordonatori ai mişcărilor mâinii se vor afla în stări diferite: neuronii flexorilor în excitaţie iar neuronii extensorilor în inhibiţie. Altfel rămâi cu degetele înţepenite, eventual într-un tremor continuu.

Pe de altă parte, reacţiile chimice nu sunt singurii determinanţi ai activităţii omului. A vedea gândurile ca produs exclusiv al chimismului cerebral se numeşte, de câteva decenii, reducţionism materialist.
Astăzi e îndeobşte acceptat, în lumea neuroştiinţelor, că viaţa psihică şi spirituală sunt împletite cu viaţa biochimică a creierului şi corpului, fără ca una să se nască din alta ci, cel mult, influenţîndu-se. Influenţele aecstea sunt limitate, însă, deşi adeseori întâlnim şi excepţii: astfel că se poate întâlni adeseori situaţia ca un om cu voinţă puternică şi cu o anumită pregătire mentală să îşi domine activitatea biochimică a corpului, a creierului. Prin antrenament special unii îşi pot opri bătăile inimii, de pildă; sau îşi pot modifica rapid temperatura corpului; iar alţii îşi pot provoca moartea, anume moartea clinică. Eu am fost martor la astfel de situaţii şi cunosc mai multe detalii despre aceste fenomene. Nu le voi preciza, însă, pe forum.
Mă opresc aici, numai bine!

De aia planuiesc sa-mi iau acea carte :D

Va recomand: Biocentrismul - Robert Lanza, Bob Berman - http://www.libris.ro/biocentrismul-r...--p616785.html

Eu am citit-o, e o carte foarte buna !

"Modul în care înţelegem noi universul ca întreg a ajuns într-un impas. "Semnificaţia" fizicii cuantice este dezbătută încă de când a fost ea descoperită, în anii 1930, dar nu suntem mai aproape să o înţelegem acum, decât eram atunci. "Teoria totului", despre care de zeci de ani se promite că e pe aproape, e blocată în matematicile abstracte ale teoriei stringurilor, cu afirmaţiile ei imposibil de dovedit.
Această carte propune o nouă perspectivă: anume că teoriile noastre actuale cu privire la lumea fizică nu funcţionează şi nu vor putea fi făcute să funcţioneze niciodată, până ce nu vor lua în calcul viaţa şi conştiinţa. Această carte sugerează că, mai degrabă decât să fie un rezultat întârziat şi minor a miliarde de ani de procese fizice, viaţa şi conştiinţa sunt absolut fundamentale pentru modul în care înţelegem universul. Numim această nouă perspectivă biocentrism.
Biocentrismul pune temelia pentru noi dimensiuni de investigaţie în fizică şi în cosmologie. Această carte vă prezintă principiile bio-centrismului - toate elaborate pe baze ştiinţifice acceptate şi toate cerând o regândire a actualelor noastre teorii despre universul fizic."

Extras din http://jurnalul.ro/stiri/externe/ata...ta-683639.html

Premierul malaezian, Najib Abdul Razak, consideră "necesară restrictionarea libertătii de exprimare", mai ales în ceea ce priveste credinta si religia. În ceea ce priveste atacul contra publicatiei franceze Charlie Hebdo, "guvernul malaezian condamnă acest act", însă, "aceasta nu înseamnă că este de acord cu provocările îndreptate în directia alimentării urii religioase", se arată într-un comunicat al guvernului de la Kuala Lumpur, dat publicitătii vineri, informează agentia de presă Tass, citată de Agerpres. Potrivit lui Razak, autoritătile "vor actiona fără tăgadă la adresa celor care alimentează conflictele pe temei religios".

Autoritătile malaeziene, a conchis seful cabinetului de ministri de la Kuala Lumpur, au început să desfăsoare, pentru apărarea securitătii nationale de amenintări teroriste, o serie de operatiuni speciale, între care urmărirea si arestarea cetătenilor care încearcă să se ralieze grupării teroriste Statul Islamic.

__________

In sfarsit o reactie normala a unui sef de guvern. Sper sa urmeze si altele.
Viata cetatenilor francezi cred ca este mai importanta decat libertatea unor caricaturisti de a defaima credinta oamenilor.

Nu stiu cat este de corecta afirmatia de mai sus, deoarece icoana Rastignirii Domnului si reprezentarile Crucii lui Hristos nu prezinta o astfel de imagine.

Corecta obs dvs, iconografia ortodoxa il prezinta intr-un anumit mod, intr-o anumita pozitie la momentul crucificarii.O sa revin putin mai tarziu si o sa va prezint motivele in baza carora am folosit aceea descriere. O sa updatez aceasta postare.


Textele Noului Testament nu ofera o descriere exacta a fiecarui detaliu al Crucificarii ( de exemplu nu descriu in amanunt cat de plin de sange, praf si sudoare era Mantuitorul in acele clipe). S-a presupus ca acest aspect se datoreaza faptului ca in lumea in care au trait autorii textelor biblice credinciosii (fie iudeo-crestini fie crestini dintre neamuri) cunoasteau acele detalii pt ca, cel mai probabil, multi dintre ei asistasera la asa ceva,romanii nefacand economie de brutalitate pentru a-si impune dominatia. Noi romanii am crescut cu o varianta cel putin romantata despre romani, chiar cumva ne mandrim cu cei care ne-au cucerit. Imaginea lor istorica este insa mult mai dura si sangeroasa, iar motivele lor nu erau deloc atat de nobile.Revenind: textele biblice sunt in primul rand o declaratie teologica, ele nu au fost scrise dupa criterii moderne (care in acel context nu existau) si nici nu s-au dorit a fi o investigatia medicala sau istorica. Au asemenea elemente dar nu acesta a fost scopul lor principal.Si noi, in ziua de azi, cand scriem un mail unui prieten nu intram in detalii cu privire la care stim ca interlocutorul le cunoaste, ci subliniem esenta. Peste 1000 de ani s-ar putea ca urmasii nostrii sa faca multe presupuneri, sa lanseze ipoteze referitoare la aspecte din viata noastra care noua, acum, ni-se par elementare sau cel putin cunoscute,familiare.

Avand in vedere aceste aspecte oameni de stiinta, medici, teologi, istorici si chiar juristi, au incercat sa afle mai multe despre acele clipe prin raportarea la contextul general, context bazat pe surse istorice, documente, descoperiri arheologice, etc. S-a mers pe doua aspecte in principal. In primul rand s-a considera ca romanii nu au facut o exceptie in cazul lui Iisus si au aplicat metoda standard de crucificare. Pentru ei, pentru majoritatea legionarilor romani care au participat la crucificare, Iisus nu era un personaj atat de important, era un tanar evreu anonim, de care nu erau interesati, dar care putea genera tulburari si care doreau sa scape. Disputele teologice intre localnici nu-i interesau absolut deloc cat timp se spununeau regulilor romane. Prin urmare s-a considerat ca si Iisus a fost crucificat in modalitatea standard. In al doilea rand s-a plecat de la premisa ca Iisus a avut un corp omenesc la fel ca orice alt om, cel putin inainte de Inviere. Prin urmare corpul sau a fost supus, in timpul crucificarii, acelorasi limite ca si in cazul oricarui alt corp de rastignit. A simtit sete, durere, s-a chinuit ( ma refer strict fizic) in aceleasi coordonate anatomice precum si in cazul altor condamnati.

Problema referitoare la pozitia picioarelor este urmatoarea: daca ar fi stat drepte ar fi fost foarte dificil sa sustina greutatea corpului, intrucat aceea inclinare permitea, desi pe un perimetru restrans o mutare a greutatii, desi asta genera dureri cumplite. Totusi, daca ar fi fost drepte, s-ar fi chinuit mult mai mult si ar fi murit mult mai repede. Un posibil argument al crucificarii in acest mod ( cu picioarele drepte=o moarte mai rapida desi cu mult mai atroce in dureri) este mirarea lui Pilat din Marcu 15.44. Guvernatorul roman stia cam cat dureaza agonia unui crucificat si s-a mirat de intervalul scurt de timp ( din perspectiva unei crucificari preconizate a dura chiar doua zile) la finalul caruia Iisus a murit, Pilat cerand inclusiv detalii, ceea ce arata ca ceva neobisnuit s-a intimplat, fie si din perspectiva experientei romane in crucificare. In marea majoritate a cazurilor crucificatii aveau picioarele indoite in acel unghi dar nu poate fi exclusa si ipoteza unei crucificari cu picioarele drepte.

Dupa cum puteti vedea in acesta icoana ortodoxa pozitia corpului Mantuitorului nu este una perfect dreapta, este cumva curbat spre dreapta sa.Picioarele sunt drepte dar corpul este intr-o pozitie nu foarte obisnuita. Elementul interesant, dpdv istoric, este ca in momentul cand picioarele erau in acel unghi, corpul aproape aceea pozitie o avea :) Icoana, din perspectiva mea, surprinde exact pozitia corpului fara insa a explica pozitia corpului prin cea a picioarelor. Un alt element a fost acela ca mai multi doctori,anatomisti au sustinut ca este foarte dificil ca picioare batute in cuie, chiar si sprijinite pe acel suport de lemn, sa stea perfect drepte pentru mai multe ore. Cu siguranta pozitia corpului Mantuitorului nu a fost fixa, au existat convulsii, poate zbateri de duerere, iconografia cred ca, asa inteleg eu, capteaza mai un anumit moment cu o anumita incarcatura teologica, o icoana nu este un raport de criminalistica :)

Prin urmare nu va contrazic, este posibil sa fi fost drepte, este posibil sa fie fost intr-un anumit unghi, este posibil sa fi alternat (desi foarte greu). Din punct de vedere teologic nu este atat de important, considerati incadrarea mea drept una generala, fara pretentia de a surprinde exact fiecare detaliu, sau de a da un verdict definitiv. Cam asta ar fi, va doresc numai bine :)

Suferinta Mantuitorului a fost pe cat de reala, pe atat de atroce. Postarea ta prezinta detalii cutremuratoare la care nu m-am gandit niciodata, in nepasarea mea. Iti multumesc.

Nu am cunostinte despre iconografia ortodoxa, dar stiu ca icoanele sunt o reflectare a adevarului in duh crestin si ca niciun detaliu nu e lasat la voia intamplarii - totul are o profunda semnificatie. De aceea ar fi de ajutor lamuriri venite din partea unui iconar.

Atei si Umanisti Romani - https://www.facebook.com/pages/Atei-...53500528079223

O pagina plina de "caricaturi" si de jigniri la adresa lui Dumnezeu ... o mare mizerie promovata pe Facebook.

https://scontent-a.xx.fbcdn.net/hpho...e9&oe=5529FF8E

https://scontent-a.xx.fbcdn.net/hpho...f1&oe=5532CD9C

Dreptul la "libera exprimare" permite aparitia unor astfel de aberatii !?!

Păi da, nu vezi?

Sa vedem daca vine adminul sa stearga mizeriile astea. De data asta, chiar ar trebui!
AlbertX, era o vorba - culegem ce semanam! Semeni gunoi, gunoi vei culege. Poate ne scutesti de alte detalii vizuale. Vizioneaza-le singur, pe acolo pe unde le gasesti.

Probabil e un semn ca ne-am "civilizat" si ca am devenit o tara democratica. Au si ateii drepturile lor, ca doar sunt si ei o minoritate de 3%, nu ? Ateii, au drepturi atata timp cat nu jignesc credinta altora, corect asa este.