Bine ar fi ca măcar in perioada ce vine să punem frâu limbii noastre ce multe rele ne poate aduce si multe poate aprinde fără rost, aşa cum ne arată şi fragmentul de faţă. Este o vorbă din popor, că " vorba dulce mult aduce", cum mai este o alta , ce nu -mi permit să o reproduc aici " gura bate. . " . Da, mare adevăr, dar şi tot atât de adevărat că dacă vorba dulce, nu este sinceră , din inimă, ci doar din politeţe, nu face doi bani, asemănându-ne fariseilor, linguşitorilor, făţarnicilor, oamenilor de nimic. Aşa că , de multe ori, si tăcerea-i bună şi cu mult folos.

Asa este Cristian,dar nu trebuie sa punem frau limbii noastre numai in perioada aceasta,in perioada Craciunului si unei anume sarbatori,trebuie sa fim mereu pregatiti pentru SFARSITUL LUMII SAU PENTRU JUDECATA MANTUITORULUI.

EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A LUI IUDA1Iuda, rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl, şi păstraţi pentru Isus Hristos:

2îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite.

3Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.

4Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos.

5Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

6El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

7Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

8Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile.

9Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: "Domnul să te mustre!"

10Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.

11Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!

12Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;

13nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.

14Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: "Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,

15ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi."

16Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.

17Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.

18Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.

19Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.

20Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,

21ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.

22Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
23căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.

24Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,

25singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE EFESENI 1Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.

2"Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta" - este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă -

3"ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ."
4Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.

5Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos.



6Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.

7Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,
8căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.

9Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.

10Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

11Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

12Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

13De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

14Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,

15având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.

16Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

17Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

18Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,

19şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,

20al cărei sol în lanţuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.

21Acum, ca să ştiţi şi voi despre mine, Tihic, preaiubitul frate şi slujitor credincios în Domnul, vă va face cunoscut totul.

22Vi l-am trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să vă îmbărbăteze inimile.

23Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos!

24Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin.

Sfantul Apostol Pavel se numeste si apostolul neamurilor, asa e?

Am citit un articol in care se spune ca Hristos a adus Crestinismul iar Pavel l-a universalizat.

un iudeu rabin convertit care inainte ii prigonea pe crestini iar mai apoi a ajuns sa fie un stalp al Crestinismului.

si inainte se numea Saul.

citind Sfanta Scriptura, atat V.T. cat si N.T. am ajuns sa o concluzie: cat de logic e Crestinismul!
toate greselile nu raman nerascumparate, asa si V.T. este rascumparat de N.T.

Adam de Hristos, Eva de Maria, Saul regele de Saul Pavel, regatul pamantesc de un regat ceresc, Ierusalimul pamantesc si apoi cel ceresc, etc., etc.

dar cat de normala si de adevarata este Taina Treimii de asemenea, ea era inca inchipuita de la bun inceput, in cei 3 ingeri pe calea spre Lot, inainte de a distruge Sodoma si Gomora, la Stejarul Mamvri si alte si alte "coincidente" dar care nu sunt si este lucrarea divina de mantuire a umanitatii

si toata istoria civilizatiei umane post crestine este una care duce din nou la un eveniment - la a doua venire a lui Iisus pe Pamant - probabil in Siria

sau alta mare coincidenta: Imperiul Roman si Bizantin - 2 centre de generare a paganismului - zeii romani, mitologia greaca (desi epopeea lui Ghilgames si Legendele Olimpului, Iliada si Odiseea sunt dpdv literar mai mult decat interesante) dar aceste 2 centre pagane devin 2 centre crestine: Catolicismul cu Vaticanul si Ortodoxia cu Sf. Munte Athos, formidabil, nu-i asa? si asta e numai un exemplu ca sa vedem lucrarea divina la scara macro, istorica

asa e si cu viata unui individ, nimic nu ramane nerascumparat, nepedepsit sau nerecompensat

numai ca prin iertarea divina, Dumnezeu are mila de noi si El poate chiar sa rastoarne legea compensatiei prin Iubirea sa

de aceea, sa cautam mai intai cauzele inainte de a ne lasa descoperiti de efecte!

si cel mai de pret lucru pe lume este Intelepciunea

acum indraznesc sa va mai spun

Noapte buna!

romantic, foarte frumoase observatiile!

Dumnezeu sa ne lumineze!

ÎNTÂIA EPISTOLĂ SOBORNICEASCĂ A LUI IOAN12Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.

13V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.

14Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

15Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.
16Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.

17Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte.

18Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.

19Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.
20Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat .
21Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

Pentru ca avem acum la indemana textul Evangheliei zilei-fiind pus de Admin, propun ca in viitor sa discutam pe marginea textului, pornind de la invataturile Sfintilor Parinti si actualitatea zilellor noastre.

"Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine".
Cuvinte grele in Evanghelia de astazi. Deci existenta semenului nostru trebuie sa ne fie ca o fereastra catre Dumnezeu, ci nu ca un zid. Iubirea fata de Dumnezeu trebuie sa fie mai presus de orice. Daca Dumnezeu ne iubeste intr-un mod neconditionat, atunci si noi trebuie sa raspundem la iubirea Lui intr-un mod neconditionat.

Iisus a zis: „Si [COLOR=red]nimeni[/COLOR] nu s-a [COLOR=blue]suit[/COLOR] in cer, decat Cel Ce S-a [COLOR=blue]coborat[/COLOR] din cer, Fiul Omului, Care [COLOR=red]este [/COLOR]in cer. Si dupa cum Moise a [COLOR=seagreen]inaltat[/COLOR] sarpele in pustie, asa trebuie sa se [COLOR=seagreen]inalte[/COLOR] Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba [COLOR=red]via[/COLOR][COLOR=orange]ta[/COLOR][COLOR=orange] vesn[/COLOR][COLOR=blue]ica[/COLOR]. Caci Dumnezeu asa a [COLOR=orange]iubit[/COLOR] lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba [COLOR=#ff0000]via[/COLOR][COLOR=orange]ta[/COLOR][COLOR=orange] vesn[/COLOR][COLOR=blue]ica[/COLOR]. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa [SIZE=3]ju[COLOR=plum]dece[/COLOR][/SIZE] lumea, ci ca sa se mantuiasca, [COLOR=red]prin[/COLOR] El, lumea“. (Ioan 3, 13-17)

colorand o tzira Cuvantul lui Dumnezeu, ce ash mai putea eu, mandrul-deznadajduit din caaldiceea scoate in evidentza ori explica?

poi se pare ca spunand nimeni, inseamna ca Cerul cel vechi trecuse, adica se arata ca in Cerul cel nou este doar Fiul Omului, caci el nu s-a suit in cer ci doar a coborat din cer shi abea apoi s-a suit shi este in Cer, deci nu este Ilie, nu este Enoh, care se pare ca sunt in Cerul cel vechi, shi se arata ca sensul inaltzarii atat a sharpelui de arama in pustie de catre Moise, simbol al robiei la muncile lui faraon, al sharpelui care ii vindeca de mushcaturile sherpilor din pustie pentru ca unii din ei s-au razvratit, ca shi cum sherpii pustielor ar fi facut voia lui Dumnezeu prin a-i mushca pe razvratitzi, se arata ca tot asha, Fiul Omului trebuie sa se inaltze, ca tot cel ce crede, deci asha cum credeu cei mushcatzi de sharpe ca privind la sharpele de arama ca se vor vindeca, tot asha privind la Fiul Omului inaltzat sa se vindece shi sa aiba Viatza Veshnica, cei ce cred in El, prin El. Shi mantuirea este prin El, ca El nu a venit ca sa judece lumea ci a fost trimis in lume ca sa-i mantuiasca nu numai pe oameni ci lumea! deci scopul final al mantuirii este mantuirea lumii, din dragostea Tatalui pentru Lume, deci asha a iubit Dumnezeu lumea. Deci este pentru orishicine mantuirea, dar nu este mantuire globalista, nu este mintuire asha generala, ci se vor mantui cei ce vor crede, vor asculta, vor urma, shi vor trece prin El in Imparatzia Cerurilor, in Viatza Veshnica.

deci textul este ata de inaltzator... nu se poate sa nu te lashi inaltzat... ca un sharpe in pustie... in pustia gLumii, nu se poate.

"Si chemand la [COLOR=blue]Sine[/COLOR] mulţimea, impreuna cu ucenicii [COLOR=blue]Sai[/COLOR], Iisus le-a zis: <<Oricine voieste sa vina [COLOR=red]dupa[/COLOR] Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi [COLOR=orange]urmeze[/COLOR] Mie. Caci cine va voi sa-si [COLOR=black]scape[/COLOR] sufletul il va pierde, iar cine va [COLOR=blue]pierde[/COLOR] sufletul sau [COLOR=red]pentru[/COLOR] Mine si [COLOR=red]pentru[/COLOR] Evanghelie, acela il va [COLOR=orange]scapa[/COLOR]. Caci ce-i foloseste omului sa [COLOR=plum]castige[/COLOR] lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce [COLOR=plum]ar putea sa dea[/COLOR] omul, in schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va [COLOR=plum]rusina[/COLOR] de [COLOR=blue]Mine[/COLOR] si de [COLOR=orange]cuvintele[/COLOR] [COLOR=blue]Mele[/COLOR], in neamul acesta desfranat si pacatos, si [COLOR=orange]Fiul Omului[/COLOR] Se va [COLOR=red]rusina[/COLOR] de el, cand va veni intru [COLOR=orange]slava Tatalui Sau[/COLOR] cu sfinţii ingeri>>.“ (Marcu 8, 34-38)

dupa ce am colorat, subliniat shi am facut nishte "bolduri" textului, am sa incerc sa-l talmacesc o tzara, daca nu se intzelege perfect din text:

-apare cuvantul foarte infricoshator lepede, sa se lepede de sine, care contrasteaza foarte puternic cu chemand multzimea la Sine..., deci este pus accentul de pe sine, mine pe Sine shi pe Mine...

-apoi este pusa calea scaparii omului prin pierderea sufletului propriu pentru Mine shi pentru Evanghelie, prin Cruce, prin urmarea Mie-lui, urmarea Fiului Omului... prin acel dupa Mine.

-shi toata durerea va fi o rushine, o rushinare, pe care o vor primi aceia ce s-au rushinat de Mine, vor primi atunci rushinarea de ei a Fiului Omului cand va veni in slava Tatalui Sau cu sfintzii ingeri...

-deci amenintzarea shi toata teroarea shi toata caderea este privita ca o mare rushinare, iar rushinarea asha ca o lepadare, iar lepadarea ca o rushine... ca shi goliciunile goliciunilor... rushinea rushinilor... ajungand sa fi de rushinea shi de rasul universului cosmic, pana shi curcile vor rade de tine, cucurbetele shi totzi tzantzarii... cazand singur sub propria rushine a rushinarii, dar nu tu de tine ci Dumnezeu, Fiul Omului cand va veni in slava Tatalui Sau, El se va rushina de tine.

-deci Calea deschisa, este defapt calea scaparii din rushine, calea scaparii sufletului din rushinea rushinarii, prin pierderea sufletului, lepadarea sine, de om, pentru Mine shi pentru Evanghelie, prin ieshirea din blanitza alba de iepurdrash ca un iepurdre din neamul iepurdriilor, desfranat shi pacatos, shi imbracarea in lana, in lana cea alba ca zapada a nerushinarii de Mine shi de Cuvantul Meu.

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE ROMANI13Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit."


Lucrul acesta a fost vestit. 14Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!"

16Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?"

17Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
18Dar eu întreb: "N-au auzit ei?" Ba da; căci "glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii."

19Dar întreb iarăşi: "N-a ştiut Israel lucrul acesta?" Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: "Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere."

20Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: "Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine."

21Pe când, despre Israel zice: "Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă."


Orbirea lui Israel. 11

1Întreb dar: "A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci şi eu sunt Israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:

3"Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?"

4Dar ce-i răspunde Dumnezeu? "Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal."

5Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.

6Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

7Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,

8după cum este scris: "Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi."

9Şi David zice: "Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.

10Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită."


Înştiinţarea Neamurilor. 11Întreb dar: "S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;

12dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13V-o spun vouă, Neamurilor: "Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,

14şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei

15Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

17Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

18nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

19Dar vei zice: "Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu."
20Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!

21Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

23Şi chiar ei: dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

[COLOR="Red"][SIZE="2"]"Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii."[/SIZE][/COLOR]

(Ioan 8:44)

Evanghelia Duminicii a II-a din Post (a Sf. Grigorie Palama): Vindecarea slabanogului
 

Marcu 2, 1-12

1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

foarte frumos a talmacit aceasta invatzatura insushi Patriarhul Daniel, asha ca ma intreb ce rost are sa mai talmacesc shi eu din cele scrise... ca precis iarashi ma indeamna "ereslaoa" interioara adica acel duh rau care vrand sa contrazica pe altzii ar vrea sa se arate publicului ca e vrednic... dandu-se mare, ca shtie el mai bine... poi nu sunt vrednic! dar totushi ma incumet sa talmacesc ce este scris...sper sa nu se supere nimeni:

1. a intrat iarashi, deci a revenit, in casa, nu shtiu a cui era casa, dar a mers vestea ca e in casa Domnul Iisus.
2. indata s-a srans lumea shi nu mai era lasat nici loc de trecere in fatza ushii, deci era shi casa inconjurata de multzimi, care probabil se imbulzeau inaintea ushii deschise shi geamurilor ascultand Cuvantul.
3.Aici este foarte frumos cum ne arata scriptura: un slabanog pe care il carau 4 inshi, adica il carau ca pe mort. Nu se shtie ce fel de slabanogeala avea, dar se pare ca avea foarte putzine kilograme chiar daca il carau 4 inshi, caci altfel nu era atat de potrivit termenul de slabanog, ci i-ar fi zis neputincios. Apoi se poate presupune ca din pricina pacatelor ajunsese fara putere shi probabil crezand in Mantuire postea shi se pocaia pana la slabanogeala, la slabire, la inanitzie, shi cu toate astea neputandu-se ridica din patima, caci patul lui era simbolul patimii lui, deci era asha ca un credincios, ca un monah robit de patima, care postea shi se slabanogea shi tot nu ishi revenea cu toata credintza sa dar nadajduia in mila lui Dumnezeu.
4.Din pricina multzimii care se pare ca nu era dispusa sa se dea in laturi pentru un slabanog, l-au suit pe acoperish shi au facut o spartura prin acoperish, deci iata cata indrazneala caci spartura trebuia sa fie destul de mare ca sa lashi un slabanog prin spartura cu pat cu tot. Dar aici, acest cuvant "spartura" ne aminteshte de spartura casei in care locuia Ezechiel care intra si ieshea prin spartura. Astfel ca se arata ca acel slabanog coborat prin acoperish ca intr-un mormant, defapt avea aceiashi credintza foarte mare cum avea Ezechiel proorocul, iar prietenii slabanogului, slabanog care precis ca dorise sa fie dus la Mesia chiar daca probabil pastrand tacere deplina ca nu se aratase a fi vorbitor, deci prietenii lui il crezusera pe slabanog shi-i impartashisera credintza in Mesia, o credintza puternica shi neindoielnica, o credintza care impreuna cu prietenii lui, cu vecinii sau apropiatzii, gasise o posibilitate shi o cale spre Mantuire shi le daduse o indrazneala ce ar pare obraznica in fatza unui ochi lumesc plin cu prea multa buna cuviintza lumeasca de frica gurii lumii, dar iata ca Hristos apreciaza "nesabuintza" lor, caci nu i-a certat pentru ca au desfacut acoperishul shi au lasat pe slabanog inaintea Lui prin acoperish, prin spartura asha ca intr-un mormant.
5. "Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!" aici este folosit Cuvantul vazand credintza lor. Deci nu a vazut doar credintza fiecaruia in parte ci a vazut o credintza comuna, o credintza monahiceasca, o credintza sfanta care i-a adus inaintea Domnului, iar Domnul spune cuvantul "Fiule" shi ii iarta pacatele, asha ca sa auda totzi cei stranshi acolo, miratzi ca un astfel de slabanog poeta fi numit nu ucenic, nu prieten, nu apropiat ci se foloseshte cuvantul "Fiule" deci Domnul il face una cu Sine, il descopera ca pe un mare credincios. Deci in acel moment era vindecat shi sanatos sufleteshte, caci era complet iertat de pacatele sale, pentru credintza lor, dar shi numit Fiule, probabil pentru nevointza sa chiar daca o facea pe un pat, nevointza care nu era fara roade se pare in prietenii slabanogului.
6.7.8. "De ce cugetatzi acestea in inimile vostre?" ii intreaba pe farisei descoperindu-le gandurile hulitoare care necrezand se intrebau cum de poate "acesta" ierta? Ca shi cum iertarea, ii este de neajuns omului, cu neputintza omului de a o acorda aproapelui sau, ca shi cum o poate face doar un Dumnezeu de neajuns, care nu este niciodata cu oamenii, ca shi cum este interzis a ierta, ca shi cum este greshit a ierta, ca shi cum iertand ai face o greshala impotriva lui Dumnezeu, o blasfemie... dar fireshte ca daca ii iertzi tu altuia greshelile pe care le are el fatza de altul e in zadar, ca nu potzi ierta decat ce tzi s-a greshit tzie insutzi, ca ce sens poate sa fie ca sa mergi sa-tzi ceri iertare nu de la cel caruia ai greshit ci de la unul caruia nu ai greshit pentru ce ai greshit altuia?, dar slabanogul pentru asta venise, caci el venise sa-shi ceara iertare lui Dumnezeu, deci il recunoscuse, shi il credea pe Mesia ca este de la Dumnezeu, pe cand fariseii shi carturarii nevoind sa creada, radeau shi batjocureau acuzandu-l tacit de hula, prin spate, in gandurile iniimilor lor...
9. Dar, ca sa le desconspire gandurile rautacioase shi sa le dea raspuns bun pentru a crede shi ei le pune acea intrebare plina de Har: "Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?" aratand poate prin asta cat de ushor ar trebui sa ne fie a ierta, caci nu implica decat sa rosteshti din buze o vorba buna. Dar este shi un moment culminant, o punere in fatza unei viitoare minuni, pe cei indoielnici, o incercare de a-i scoate din fatzarnicie, din viclenia duplicitara. Caci in ambele cazuri doar Dumnezeu are putere, atat ca sa ierte pacatele cat shi sa porunceasca iar prin asta faptura, viatza, lucrurile sa se implineasca.
10. Le arata pentru ce v-a zice porunca respectiva catre slabanog, pentru ca sa shtitzi ca putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, shi nu intamplator este folosit Cuvantul "Dar".
11."Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta." aici se vede ca se adreseaza lui direct shi acela pricepea ce graia, deci nu era inconshtient deshi putea sa aiba shi o astfel de paralizie, o cadere in coma, totushi, presupun ca auzea chiar daca nu scotea nici un cuvant shi iata ca il shi asculta, caci crezandu-L pe Hristos a facut intocmai cum a zis, s-a sculat shi shi-a luat shi patul sau, deci a prins putere sa-shi care shi patul sau care din patima, parca s-a transformat acum intr-un fel de Cruce caci purtarea patului parca prevestea purtarea Crucii Domnului.
12.Niciodata nu s-a vazut. Deci a fost o mare minune facuta inaintea celor ce credeau ca Hristos nu poate sa ierte pacatele, caci slabanogul s-a intors plin de putere la casa sa carandu-shi shi patul in spate, shi precis era un pat destul de greu daca a fost nevoie ca 4 oameni sa-l care ca pe mort pe slabanogul de cateva kilograme shi ditamai patul... caci daca nu era mare patul atunci un om, maxim doi, l-ar fi putut cara pe slabanog cu ushurintza, dar am impresia ca pentru slabanog, patul era un obiect duhovnicesc, un pat pe care se desavarshea asemenea lui Ezechiel, de care nu se putea despartzii shi de aceea l-au carat cu pat cu tot..., era locul unde ishi facea nevointza sa... asemenea marelui prooroc.

Prin vindecarea slabanogului ni se descopera puterea harului dumnezeiesc. De aceea se citeste aceasta Evanghelie in duminica Sfantului Grigorie Palama -teologul harului dumnezeiesc.

EVANGHELIA DUPĂ MATEI28Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Ioan 13.15;Filip 2.5;1Pet 2.21;1Ioan 2.6;Zah 9.9;Filip 2.7-8;Ier 6.16;
30Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară."
1Ioan 5.3;
Spicele şi ziua Sabatului. 12

1În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu, într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
Deut 23.25;Marc 2.23;Luc 6.1;
2Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: "Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului."
3Dar Isus le-a răspuns: "Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
1Sam 21.6;
4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
Ex 25.30;Lev 24.5;Ex 29.32-33;Lev 8.31;Lev 24.9;
5Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
Num 28.9;Ioan 7.22;
6Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
2Cron 6.18;Mal 3.1;
7Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfe", n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.
Osea 6.6;Mic 6.6-8;Mat 9.13; 8Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului

"5.Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
6.Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
7.Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfe", n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi."

eu observ cum unii osandeau chiar in fatza lui Dumnezeu pe apropiatzii lor, nepricepand sensul cuvantului "Mila voiesc, iar nu jertfe" ca nici noi nu shtim ca exista mila rea shi mila buna, mila de la Dumnezeu, intru Dumnezeu, shi exista mila asta deznadajduitoare a noastra prin care ne pare rau ca nu mai savarshim pacate shi ne pare rau de pacatos cu pacatele lui cu tot, cu duhul rau cu tot... poi cum credetzi shi kla ce foloseshte Cuvantul "strecuratzi tzantzarii shi inghitzitzi camila"? ori vrajitoarea aia ce shade pe camila ca pe o matura asha ca o superstitzie draceasca shi "nevinovata" shi neobservata shi reinventata mereu ca sa itzi mearga bine, ca sa nu o patzeshti... ori un fel de superstitzie prin care slujeshti sadismului ucigash shi cinic, asha ca un fel de distractzie shi o bucurie dar nimeni nu mai shtie pentru ce se bucara, doar se traieshte asha o bucurie comuna... un ranjet comun... dar cand cercetam vedem ca ne bucuram de raul altuia, ca a ajuns in iad, ca a murit fizic, ori cineshtie ce explicatzie rautacioasa ce vine din barfa shi pizma...

precis la Dumnezeu se referea ca este aici Unul mai mare decat Templu shi nu la sine insushi.. ci la Sine, la sf. Treime cu sfintzii Sai.

din Vechiul Testament
 

"Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul Lui în muntele Sionului şi în Ierusalim, atunci va pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel mândru din inima lui şi pentru semeţia privirilor lui, Că a zis: "Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin înţelepciunea mea; căci sunt priceput! Trecut-am peste graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic am dat jos de pe tron pe conducători. Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi, precum iei ouă părăsite, tot aşa am cuprins eu tot pământul. şi nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi nici n-a scos vreun ţipăt!" Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi braţul care îl duce! De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol. Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate, într-o singură zi! Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de sus şi până jos. Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i numere. În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel." (Isaia 10, 12-20)


"Noe însă, când a venit asupra pământului potopul de apă, era de şase sute de ani. Şi a intrat Noe în corabie şi împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului. Din păsările curate şi din păsările necurate, din animalele curate şi din animalele necurate, din fiare şi din toate cele ce se mişcă pe pământ Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe." (Facerea 7, 6-9)

tot din Vechiul Testament, pentru azi
 

"Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă, Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată: "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: "Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun". Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor)." (Pildele lui Solomon 9, 12-18)

am sa "colorez" nitzel:
[COLOR=red]Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine,[/COLOR] (aici cred ca exclude intzelepciunea aia care se arata intzeleapta pentru altul dar pe el nu se vede cat e de smintit, un fel de rade ciob de oala sparta)
"dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul." (deci batjocoritorul opunandu-se intzelepciunii ishi atrage ponosul relelor asupra sa singur)

[COLOR=blue]"Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic."[/COLOR] ( o femeie galagioasa adica o credintza desfranata trufashe, trambitzandu-shi credintza ei, proasta adica plina de slava de laoameni caci nu vrea sa shtie de intzelepciune, care nu shtie nimic adica una care ascunde capul in nisip ca strutzul, ishi astupa ochii shi urechile ca sa nu auda ce fapte de nebunie face, ca sa nu ia aminte la uciderile pe care le savarsheshte, deci nu vrea ca sa shtie ce gresheshte ea ci doar altzii)

[COLOR=seagreen]Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă, Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată: [COLOR=plum]"Cine este neînţelept să intre la mine!"[/COLOR] Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: [/COLOR][COLOR=plum]"Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun".[/COLOR] (plina de deasuprire shade ca pe un tron pe un munte foarte inalt, plina de rang, shi-i cheama la ea pe trecatori ori pe cei ce merg pe caile lor shi le promite intzelepciune celor ce poftesc chemandu-i sa intre la desfranare, iar celui nechibzuit ii arata cashtigul ce vine din viclenie shi furt, ca sa se tupileze shi le promite dulceatza mai mare a bogatziilor obtzinute prin calcarea shi jefuirea altora, dulceatza ce vine din satisfacerea pizmei sau lacrimile shi intristarea shi mania ce vin tot din insatisfacerea piszmei si mandriei)

[COLOR=lime]Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).[/COLOR] (deci aiata ca iadul este printre noi, inghitzindu-i shi poftindu-i pe astfel de oameni care nu shtiu ca se afla printre umbre, ca deja sunt in sheol, in adancurile sheolului), deci iata cum nebunia ii pofteshte pe cei ce deja sunt acolo de multa vreme... deci sunt statornicitzi in faradelegi, in patimi.)

Duminica Sfintei Crucii
 

"Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri". (Marcu 8, 34-38)


Sfintii Parinti ai Bisericii ne invata ca, dupa cum in mijlocul Raiului era sadit Pomul Vietii, tot asa in mijlocul Postului Mare al Sfintelor Pasti este praznuita sarbatoarea Sfintei Cruci, celei de viata facatoare. De ce? Pentru ca pacatul neinfranarii (nepostirii) si neascultarii lui Adam se indreapta prin infranare sau postire fata de cele materiale si prin ascultare fata de Cuvantul lui Dumnezeu: "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (loan 6, 54). Adam si Eva au pierdut Raiul si Pomul Vietii pentru ca nu au postit si pentru ca nu au ascultat de Dumnezeu. Noul Adam, Iisus Hristos, facandu-Se ascultator pana la moarte si inca moarte pe Cruce, ne-a daruit Pomul Vietii, El insusi fiind Pomul vietii, care Se daruieste noua in Sfanta Euharistie. De aceea, Sfantul Isaac Sirul ne spune ca Pomul vietii era Hristos, iar acum l-am castigat prin Sfanta Euharistie. Din acest motiv, in timpul impartasirii cu Trupul si Sangele lui Hristos se canta: "cu Trupul lui Hristos va impartasiti si din izvorul Cel fara de moarte gustati". (PF DANIEL)

"Altă [COLOR=plum]pil[/COLOR]dă le-a pus Iisus lor înainte, zicând: <<Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii [COLOR=plum]dormeau[/COLOR], a venit [COLOR=plum]vrăj[/COLOR][COLOR=black]m[/COLOR][COLOR=plum]aş[/COLOR]ul lui, a semănat [COLOR=plum]neg[/COLOR]hina printre grâu şi s-a [COLOR=plum]dus[/COLOR]. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi ne[COLOR=plum]ghi[/COLOR]na. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţa bună în ţarina ta? De unde, dar, are negh[COLOR=plum]in[/COLOR]a? Iar el le-a răspuns: Un om vră[COLOR=plum]jm[/COLOR]aş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind [COLOR=plum]neghina[/COLOR], să smulgeţi odata cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul, şi neg[COLOR=plum]hin[/COLOR]a, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi [COLOR=plum]neghina[/COLOR] şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea>>. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: <<Lămureşte-ne nouă [COLOR=plum]pil[/COLOR]da cu neghina din ţarină>>. El, răspunzând, le-a zis: <<Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neg[COLOR=plum]h[/COLOR]in[COLOR=plum]a[/COLOR] sunt fiii celui [COLOR=plum]rău[/COLOR]. Duşmanul care a semănat-o este [COLOR=plum]diavolul[/COLOR]; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate [COLOR=plum]smintelile[/COLOR] şi pe cei ce fac [COLOR=plum]fărădelegea[/COLOR], şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi [COLOR=plum]plângerea[/COLOR] şi [COLOR=plum]scrâşnirea[/COLOR] d[COLOR=plum]in[/COLOR]ţ[COLOR=plum]il[/COLOR]or. Atunci, cei drepţi vor straluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă>>.“ (Matei 13, 24-30, 36-43)

pilda aceasta este gata explicata shi nu mai are nevoie de explicaţii, dar totushi poate se pricepe mai bine cu ajutorul culorii [COLOR=plum]rroz [/COLOR][COLOR=black]shi cu aratarea de catre CLD prin Trambitza 6 shi 7 ca anul 1992 este in mijlocul acestui veac shi este anul inceputului sfarshitului, dupa 7500 ani de la caderea primului om (Adam shi Eva) din Rai...[/COLOR]

APOCALIPSA LUI IOAN Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: "Suiţi-vă aici!" Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

13În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ, şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi, s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

14A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând.

15Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor."

16Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ, şi s-au închinat lui Dumnezeu,

17şi au zis: "Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.

18Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!"

19Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, şi o grindină mare.








APOCALIPSA

Evanghelia zilei/ Duminica Sfantului Ioan Scararul
 

Marcu 9, 17-31

17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.
20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.
30. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.
31. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.

Parintele nostru azi la predica a facut analogia intre acest copil bolnav, cu duh mut si surd, si sufletul nostru, de care multi nu mai avem grija "din pruncie"... dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata! Doamne ajuta!

Duminica a IV-a din post: scoaterea demonilor
 

Duminica a patra din Postului Pastilor, despre scoaterea demonilor
[SIZE=2]1. Adeseori, si mai cu seama in zilele acestea sfinte, am vorbit evlaviei voastre despre post si de spre rugaciune, dar inca nu am spus urechilor si sufletelor voastre iubitoare de Dumnezeu de ce daruri se vor invrednici cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si ce bunuri de mult pret se vor da celor ce le cer, dupa cum se marturiseste si prin cuvantul citit azi in Evanghelia Domnului. Ce spune aceasta? Un lucru mare si mai insemnat decat toate, precum se spune. Caci, in afara de altele, poate sa dea putere deplina impotriva duhurilor rele, ca sa fie ele izgonite si indepartate, si sa fie izbaviti cei bantuiti de uneltirile diavolilor. Caci ucenicii au grait catre Domnul cu privire la cel cuprins de duhuri rele, care era surd si mut, cum ca ei n-au fost in stare sa scoata raul afara; iar Domnul le-a spus lor: "Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat cu rugaciune si cu post".[/SIZE]
[SIZE=2]2. Si poate ca din aceasta pricina, dupa rugaciunea cea de pe munte si aratarea din ea a dumnezeiestii lumini [lumina taborica a Schimbarii la Fata], cobori de indata in locul unde se afla cel stapanit de demoni. Caci, spune Evanghelia [vezi Matei 17, 1 -9; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36], luand pe ucenicii cei alesi de El, S-a urcat pe munte ca sa se roage si a stralucit fata Lui ca soarele. Si iata s-au aratat, graind cu El, Moise si Ilie, cei care mai mult decat toti ceilalti oameni s-au nevoit in rugaciune si in post; si ei au aratat, prin ivirea lor in timpul acelei rugaciuni, iubirea reciproca si deplina potrivire dintre rugaciune si post. Daca glasul sangelui nefericitului Abel a strigat din pamant catre Domnul, asa cum am aflat de la Moise ca i s-a spus lui Cain, si daca partile trupului si madularele lui toate, indurand postul, vor striga si ele catre Domnul, Care va grai cu cel ce posteste prin rugaciune, acestea doua [postul si rugaciunea] savarsindu-se oarecum impreuna, atunci, pe buna dreptate, Dumnezeu face mai primit postul, oranduind in ceata dreptilor pe cel ce a luat asupra sa aceasta nevointa. Caci, dupa ce in rugaciune a stralucit dumnezeieste fata Lui, coborand Domnul din munte, S-a indreptat catre multime si catre ucenici, unde a fost adus dinaintea Lui acel om stapanit de demon, pentru ca, asa cum a aratat El pe munte, S-a facut rasplata pentru post si rugaciune; si nu numai o rasplata mare, ci una mai presus de toate rasplatile (caci El a aratat ca dumnezeiasca stralucire a fost o rasplata a acestor osteneli). Dar coborand [de pe munte], El a aratat ca o rasplata a acestora a fost si puterea asupra demonilor.[/SIZE]
[SIZE=2]3. Dar intrucat in ziua de astazi a Postului este randuit sa se citeasca in biserici cele cu privire la aceasta minune, sa talcuim si noi intregul cuvant vestit mai sus de catre Evanghelie. Caci spune Scriptura ca venind Iisus la ucenicii Sai si la cei aflati impreuna cu ei, si intrebandu-i despre ce vorbeau [se sfadeau], unul din multime, raspunzand, a zis: "Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste" [Marcu 9, 17-18; pentru intregul episod, vezi Matei 17,14-21; Marcu 9, 17-29; Luca 9, 38-42].[/SIZE]
[SIZE=2]4. Dar cum de face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste? Creierul celui demonizat, mai intai si mai mult decat celelalte parti ale trupului sau, trece prin incercari. Caci demonul se slujeste ca de un vehicul de suflarea ce se afla in creier, iar apoi dintr-acesta, ca dintr-o cetatuie aflata pe un varf de munte, stapaneste intreg trupul. Iar cand creierul patimeste, o oarecare scurgere se sloboade de aici, care este in acelasi timp flatulenta si catarala la nervi si la muschii trupului, astupand iesirile suflului launtric; si pricinuieste prin aceasta un tumult si o izbucnire si o miscare brusca in toate partile slobode, mai cu seama in falei, ca unele ce sunt mai aproape de partea cea mai intai patimitoare. Mult lichid se aduna mai cu seama la gura, din pricina multelor deschideri si a apropierii de creier, caci plamanul nu poate respira dupa fireasca randuiala, din pricina miscarii dezordonate a madularelor. Pe de alta parte, din pricina prisosului de lichid care se ridica deodata, fac spume la gura cei ce patimesc de aceasta stare. In felul acesta l-a facut demonul [pe cel posedat] sa spumege si sa scrasneasca din dinti, lovindu-i cumplit unii de altii si starnindu-i in chip nebunesc. Dupa aceasta, el a ramas teapan prin puternica lucratura a demonului. Caci asa cum din pricina caldurii aburii sunt miscati, iar daca dogoarea soarelui este mai puternica, aburii se imprastie si pier din pricina ei, tot asa si din pricina uneltirii demonului umezeala madularelor care da pe din afara, chiar indestul de multa fiind, nu dupa mult timp se pierde, iar demonizatul acela se usuca.[/SIZE]
[SIZE=2]5. Tatal demonizatului Ii mai spune Domnului ca le-a vorbit ucenicilor Sai, cerandu-le sa-l izgoneasca pe demon, dar aceia nu au putut. Iar Domnul a zis nu numai catre el, ci catre toti cei de acolo: "O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Fana cand va voi rabda pe voi?" [Marcu 9, 15]. Mie mi se pare ca cei ce erau de fata acolo dintre iudei, agatandu-se de faptul ca ucenicii nu putusera sa izgoneasca demonul, au cam prins sa huleasca. Caci ce n-ar fi in stare sa spuna, profitand de asemenea prilej, acei oameni care nici macar atunci cand se savarsesc minuni nu se leapada de hula? Asadar, cunoscand Domnul murmurele si ocarile acelor oameni, ii cearta si ii rusineaza, nu numai prin cuvinte indestul de taioase, dar si prin fapte si vorbe pline de iubire de oameni. Caci El porunceste spunand: "Aduceti-l la Mine!" [Marcu 9, 19]; si ei l-au adus. Si vazand pe Domnul, demonul, dandu-si pe fata intreaga rautate, l-a scuturat cu spasme pe baiat, iar acela s-a prabusit, tavalindu-se si spumegand.[/SIZE]
[SIZE=2]6. Domnul l-a intrebat pe tatal baiatului: "Cata vreme este de cand i-a venit aceasta?" [Marcu 9, 21]. Domnul a pus aceasta intrebare din iubire de oameni, pentru credinta si ca sa-l faca pe acela sa ceara cu deplina incredintare. Caci bietul om se afla asa de departe de credinta, incat nu era in stare sa se roage nici pentru izbavirea copilului sau. El nici pe ucenici nu i-a rugat propriu-zis, cu toata staruinta. Pentru ca spune: "Am zis ucenicilor Tai sa-l alunge [pe demon]"; dar el nu a cazut inaintea lor, nu i-a implorat, nu s-a rugat de ei. Si nici pe Domnul nu se arata a-L ruga [cu adevarat]. De aceea Domnul l-a lasat pe baiat sa zaca o vreme inaintea ochilor tatalui sau, iscodindu-l pe acesta despre vremea patimirii si dandu-i prilej sa-si intareasca cererea sa. Tatal raspunse ca inca din copilarie patise fiul sau acestea si ca adeseori demonul il arunca in foc si in apa, cu gand ca sa-l piarda; si adauga: "De poti ceva, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi" [Marcu 9, 22].[/SIZE]

Duminica a IV-a din post: scoaterea demonilor(2)
 

[SIZE=2]7. Iata cat de mare era necredinta acelui barbat! Caci cel care spune: "De poti...", arata tocmai prin aceasta ca nu crede puterii Lui. Si-i zice atunci Domnul: "De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede" [Marcu 9, 23]. Dar spune aceasta nu pentru ca nu avea stiinta de necredinta aceluia, ci ca sa-l indemne macar la un dram de credinta, aratand, in acelasi timp, ca si faptul de a nu fi putut ucenicii sa scoata demonul avea drept pricina tot necredinta lui. Se cade a lua aminte la Evanghelist; "caci acesta nu spune ca Domnul a zis catre tatal baiatului: "De poti sa crezi..." [sic], intrucat aproape intotdeauna Domnul le cere credinta celor ce cauta tamaduiri. Fiind El stapan si obladuitor al sufletelor, S-a straduit sa le si vindece pe acestea prin credinta. Dar tatal baiatului aceluia, cand a auzit ca vindecarea va insoti credinta sa, a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele" [ATarcu 9, 24]. Sa luam aminte la inaintarea cea buna a credintei lui. Fiindca nu numai ca a crezut cu privire la tamaduirea baiatului, dar a crezut si ca Domnul poate sa inlature insasi necredinta sa, de o va voi El. Cand multimea a dat navala la cuvintele acestea ale Sale, Domnul - zice Scriptura - a certat duhul cel necurat, spunandu-i: "Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!" [Marcu 9, 25].[/SIZE]
[SIZE=2]8. Demonul acela se arata a fi foarte rauvoitor si peste masura de nerusinat. Fiindca taria certarii si porunca de a nu mai intra [in baiat] vadesc nerusinarea demonului; caci fara de aceasta, pe cat se pare, s-ar fi intors in el si dupa ce a fost izgonit. Demonul avea intinsa stapanire asupra baiatului aceluia, fiind greu de smuls, iar pe deasupra mut si surd; si intrucat nu era indestulatoare firea baiatului pentru marea nebunie a demonului, baiatul a fost lasat aproape fara simtire. Spune mai departe Scriptura: "Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit. Iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit" [Marcu 9,26]. Cat priveste racnetul acela, el nu se contrazice, cu faptul ca demonul era mut. Caci vorbirea indeobste este semnul unei cugetari, pe cand racnetul este un sunet oarecare. Demonul il sloboade pe baiat, dar il zguduie cu atata putere incat acesta ramane ca mort, vadindu-se astfel pe deplin, rautatea acelui demon. Domnul insa, luand mana baiatului, l-a ridicat pe el si l-a pus pe picioare, aratand prin aceasta puterea nemasurata a lucrarii Sale. Caci a lua de mana era o lucrare in marginile firii celei zidite, dar a-l scula pe baiat, vindecat de tot raul, este o fapta a lucrarii celei nezidite si dumnezeiesti si de viata incepatoare.[/SIZE]
[SIZE=2]9. Cand ucenicii L-au intrebat dupa aceea, de o parte: "Pentru ce noi n-am putut sa-1 izgonim?", Domnul a grait catre ei, deslusindu-le ca acel neam de demoni "cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post" [Marcu 9, 28-29]. Unii spun ca rugaciunea aceasta si postul trebuie sa se savarseasca de catre cel ce patimeste. Insa nu este asa. Caci I cel ce se afla sub puterea unui duh rau, si mai ales a unui duh atat de cumplit, este asuprit de acesta ca si cand ar fi un madular al lui. Cum ar putea deci asa cineva sa se roage si sa posteasca pentru sine in chip folositor?[/SIZE]
[SIZE=2]10. Se pare ca demonul acesta napraznic era neinfranat, caci el il arunca uneori in foc pe cel pe care l-a cuprins (asa sunt de cumpliti demonii in ravna lor patimasa), iar alteori il scufunda pe el in apa din pricina lacomiei diavolesti, inchipuind betiile cele fara de masura si nesatul multelor petreceri lumesti. Caci si in cele de acest fel se afla acest demon surd si mut, pentru ca cel ce a cazut prada neadevarurilor unui astfel de demon, acela nu sufera prea lesne sa auda si sa graiasca cele dumnezeiesti. Insa cel ce nu are inradacinat in sine acest duh rau, fiind atins doar [din afara] de urzelile celui rau, cand se ridica spre a se intoarce catre Domnul (intrucat poseda inca stapanirea de sine), are nevoie de post si ruga' ciune, pentru ca prin post sa tina in frau trupul si sa infraneze rascoalele lui, iar prin rugaciune sa potoleasca si sa reteze indoielile din sufletul sau si cugetarile cele atatatoare de patimi, si astfel sa se faca stapan pe sine si sa puna capat impatimirii, inlaturand prin rugaciune si post satanica razboire si toata uneltirea. Cand insa nu lucreaza doar la indemnul si ispitirea diavolului, ci il are pe acesta chiar in sine, atunci el nu mai sufera in chip omenesc, nici nu mai poate prin sine si de la sine sa faca ceva pentru propria-i tamaduire. Iar ceea ce ar face el, daca ar avea mintea sloboda, se face pentru el de catre cei slobozi; ba mai mult, chiar Duhul cel Sfant mijloceste pentru izgonirea demonului, prin implinirea unor lucrari foarte mari.[/SIZE]
[SIZE=2]11. Dar sa nu cerem noi sa izgonim demonii, chiar de-am avea putere sa-i alungam, caci aceasta la nimic nu,ne va folosi, cata vreme ducem o viata lipsita de luare aminte. Fiindca spune Scriptura: "Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea" [Matei 7,22-23]. Asadar este mult mai folositor sa ne grabim sa izgonim patima desfranarii si a maniei si a urii si a ingamfarii, decat sa dam afara pe demoni. Pentru ca tiu este indestulator sa ne izbavim noi doar de pacatul cel trupesc, ci este de trebuinta sa curatim lucrarea cea launtrica, din sufletul nostru. Caci din inima noastra ies cugetarile cele rele, curviile, desfranarile, uciderile, furturile, necumpatarile si cele asemenea, si "oricine se uita la o femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui" [Matei 5,28]. Atunci cand trupul se leneveste, mai lesne e cu putinta ca in minte sa se implineasca pacatul; si cand inlauntrul sufletului, prin rugaciune si bagare de seama si aducere aminte a mortii si a intristare pentru Dumnezeu, este nimicit asaltul raului, atunci ia parte trupul la sfintenie, dobandind puterea de a pune capat pornirilor pacatoase. Si aceasta este ceea ce spune Domnul, ca unii curata partea din afara a potirului, dar nu curata si partea cea dinlauntru a lui; ci voi faceti curata aceasta parte dinlauntru, si astfel tot potirul va fi curat. Caci avand tu toata grija ca partea ta cea dinlauntru sa fie lucratoare pentru Dumnezeu, vei invinge astfel si patimile cele din afara. Caci daca radacina este sfanta, si crengile sunt sfinte; si daca este sfanta plamada, si aluatul este sfant. Fiindca spune Pavel: "In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului" [Calateni 5,16].[/SIZE]

Duminica a IV-a din post: scoaterea demonilor(3)
 

[SIZE=2]12. De aceea Hristos nu a inlaturat taierea imprejur iudaica, ci a implinit-o. Fiindca El este Cel ce spune: "N-am venit sa stric Legea, ci sa o implinesc" [Matei 5,17]. Asadar, cum a implinit-o El? Taierea imprejur era o pecete si un semn si o invatatura preinchipuitoare a taierii imprejur a inimii rau naravite, iar iudeii, care nu se straduiau spre a o dobandi, si care erau ocariti de catre prooroci, ca unii ce nu aveau inima taiata imprejur, s-au facut urati Celui ce cerceteaza adancurile inimii, iar in cele din urma au fost lepadati. Fiindca omul priveste la fata, dar Dumnezeu se uita in inima; si daca aceasta este plina de cugetari intinate si rele, acel om isi pricinuieste singur indepartarea lui Dumnezeu de la el. De aceea iarasi Apostolul ne indeamna sa savarsim rugaciunile noastre fara de manie si fara de sovaire [indoiala] [I Timotei 2, 8; vezi si Iacov 1,6].[/SIZE]
[SIZE=2]13. Domnul, invatandu-ne pe noi sa ne straduim spre taierea imprejur a inimii, fericeste pe cei curati cu inima, si pe cei saraci cu duhul, si arata fara inconjur ca vederea lui Dumnezeu este rasplata acestei curatenii, iar celor saraci [cu duhul] le fagaduieste imparatia cerurilor [Matei 5, 3]; si numeste saraci pe cei care traiesc in lipsuri si nevointe. Insa nu-i fericeste pur si simplu pe cei ce doar [material] vietuiese in felul acesta, ci pe cei ce sunt asa cu duhul, adica pe cei ce, prin cele dinlauntrul lor, prin smerenia inimii si prin alegerea cea buna, le randuiesc astfel si pe cele din afara ale lor. Domnul nu opreste numai uciderea, dar si mania, si porunceste sa iertam din inima celor ce ne gresesc noua, caci Domnul nu va primi darul adus de noi, daca mai inainte nu ne vom impaca degraba [cu patasul nostru] si nu ne vom lepada de mania noastra [vezi Matei 5, 24-25].[/SIZE]
[SIZE=2]14. Tot asa si cu privire la patima desfranarii. Caci se vadeste patima nascuta dintr-o vedere iscoditoare si pofta izvorata din aceasta intr-o inima indulcita spre desfrau. Si in chip mai cuprinzator, cu privire la suferirea acestor patimi, daca lumina din tine - adica mintea si cugetarea - se intuneca sub grelele navaliri ale capeteniilor beznei, cu atat mai mult intunericul [din tine] - adica trupul si simtirea, care nu au prin firea lor stralucirea cugetului - cum ar putea da nastere adevarului si nepatimirii? Daca este in tine o lumina curata, iar cugetarile cele trupesti nu te umbresc, vei fi luminos cu tot sufletul tau, ca si atunci cand lampa te lumineaza cu stralucirea ei. Aceasta este taierea imprejur a inimii in duh, prin care a implinit Domnul taierea imprejur cea trupeasca a Legii din vechime, date iudeilor ca sa in-chipuie si sa vesteasca aceasta plinatate a taierii imprejur, si sa poarte catre ea. Dar intrucat iudeii nu s-au nevoit sa dobandeasca acest fel de taiere imprejur, precum spune Pavel, taierea imprejur li s-a facut lor netaiere imprejur, fiind ei indepartati de la Dumnezeu, Care nu priveste la fata omului, adica la indreptatirile cele invederate ale trupului, ci se uita in inima, adica la pornirile cele nevazute si launtrice ale gandurilor noastre.[/SIZE]
[SIZE=2]15. Deci rogu-va, fratilor, sa luam si noi aminte si sa ne curatim inimile noastre de toata intinaciunea, pentru ca nu cumva sa ne pierdem dimpreuna cu cei ce au fost osanditi. Daca Legea graieste prin Moise: "Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire, cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o, impreuna marturisind si Dumnezeu cu semne si cu minuni si cu multe feluri de puteri si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa a Sa vointa?" [Evrei 2, 2-4], atunci sa ne infricosam de Acela Care cerceteaza inimile si rarunchii si sa-L induplecam spre noi pe Domnul dreptatii pedepsitoare. Sa statornicim in noi insine: pacea, sfintenia, rugaciunea cea cu zdrobire de inima, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Sa ravnim, ne-sovaitori in credinta noastra, vederea aceea fagaduita celor curati cu inima, ostenindu-ne in tot chipul sa o dobandim pe ea, intru care este viata cea vesnica, frumusetea cea preacurata, bogatia cea neimputinata, desfatarea cea necurmata, si slava, si imparatia.[/SIZE]
[SIZE=2]16. De care fie ca noi toti sa avem parte intru Hristos insusi, imparatul cel vesnic, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Sau cel fara de inceput, si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Sau Duh, in veacurile cele fara de sfarsit. Amin.[/SIZE]
[SIZE=2]Sfantul Grigorie Palama[/SIZE]

Am sa incerc sa talmacesc shi eu ceva din ce a zis un parinte shi din ce este scris, printre randuri:

mirelat Marcu 9, 17-31

17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. [COLOR=green](un tata intzelept I-a raspuns Domnului prin fapta)[/COLOR]
18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. ([COLOR=green]dupa ce prezinta faptele duhului rau asupra tanarului care oriunde il apuca, ishi arata dezamagirea ca deshi a cerut ucenicilor sa-l alunge ei totushi n-au putut, induhuirea seamana cu epilepsia, cu catatonia, cu intzepenirea, se face ca bushteanul, ca bolovanul, deci se prezinta boala copilului ca o posedare de catre un duh, parintele venind cu copilul ca la un medic shi ca la un invatzator shi ca la un om a lui Dumnezeu[/COLOR])
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. [COLOR=green](aici Domnul ishi arata nemultzumirea pentru ca neamul Lui este necredincios, intrebabdu-se pana cand le va rabda necredintza, probabil fiind intristat ca ucenicii Lui n-au avut credintza ci iar au fost prea putzin-credicncioshi, asemenea acestui neam de care vorbeshte shi-L mustra, cerand sa fie adus acel tanar la El)[/COLOR]
20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. [COLOR=green](aici se arata ca in momentul in care tanarul l-a vazut pe Hristos duhul indata l-a zguduit, shi tanarul cazand la pamant se zvarcolea shi spumega, deci pizma duhului rau pe ochii shi vederea tanarului caci dracul nu suporta ca sa vada copilul pe Dumnezeu, deci era o lupta in vederea copilului incercand demonul sa-l faca pe copil sa creada ca din pricina vederii lui Dumnezeu ii venea raul, ca shi cum "l-ar apara" ca sa nu piara, caci nu este cu putintza omului sa vada pe Dumnezeu shi sa nu piara, deci parea ca duhul voia sa-l ajute pe copil inca din pruncie ca sa nu piara duhovniceshte, deci parea ca il slujeshte pe copil acest duh rau, dar il slujea fara sa asculte de Dumnezeu, ci vroia prin copil sa distruga shi sa strice credintza parintelui sau, sa-l trufeasca shi sa-l deznadajduiasca pe parinte)[/COLOR]
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. [COLOR=green](aici observam ca tanarul parea un copil dar din pruncie suferea, deci de micutz, deci erau ani de zile de cand suferea asha, poate peste 10 ani... de cand i-a venit aceasta)[/COLOR]
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. [COLOR=green](aici se arata grija parinteasca, ishi arata tatal cum a grijit de fiul lui indracit ca sa nu moara in apa sau in foc, deci se arata o dragoste parinteasca, o grija permanenta pentru viatza copilului, a tanarului copil. Venind la Hristos shi fiind deznadajduit de neputintza ucenicilor ii cere Domnului cu sperantza dar totushi deznadaduit, nefiind prea convins ca va Birui Domnul pe demon, dar ii cere sa incerce shi El "ceva" din mila pentru ei) [/COLOR]
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. [COLOR=green](aici incercandu-i credintza Hristos vorbeshte cu aceleashi cuvinte ca ale Tatalui, de potzi ceva-de potzi crede, aratand ca acel ceva necesar este credintza, caci celui ce crede toate ii sunt cu putintza... incercand sa-l curatzeasca de rushinea tatalui fatza de credintza, caci tatal se rushina de credintza cerandu-i sa faca orice, ceva, ca o vraciuiala, ca o vrajitorie, numai sa-l scape din necaz, iar Hristos ii arata ceea ce ii era de folos)[/COLOR]
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [COLOR=green](aici izbucneshte parintele in lacrimi shi strigat, aratandu-shi credintza ce multa pe care o avea, aratandu-shi ca dintotdeauna credea shi se ruga shi totushi nu a izbandit, nu a primit de la Dumnezeu, ajungand sa creada shi sa vada shi sa marturiseasca un adevar groaznic, shi anume ca ceea ce el credea ca are, credintza, in Hristos, in Mesia, defapt o considera ca necredintza asemenea celor ce nu credeau ca este Dumnezeu, [COLOR=red]ori a constatat tristul adevar ca defapt credintza lui nu se poate numi credintza ci necredintza[/COLOR] [COLOR=blue](aici e din interpretare din discursul unui preot care a vazut perfect talcul acestei taine vorbite shi apoi scrise)[/COLOR], marturisindu-shi vina sa, caci era sigur ca din pricina lui suferea copilul din pruncie, din pricina sa, shi urland shi cu lacrimi ii cere Domnului atat sa-l invetze ce este credintza cat shi sa-i tamaduiasca copilul ca sa nu mai sufere din pricina lui, a tatalui ce credea stramb, credea invers, era un greshit credincios, un invartoshat la inima lui)[/COLOR]
25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! [COLOR=green](Hristos, vazand ca multzimea vine sa vada circ, sa se apuce ea sa dea slava de la oameni, sa se mire ea ca la minune, probabil incercand sa tzina ascunsa suferintza parintelui, se grabeshte shi ii porunceshte duhului rau sa iasa dar shi sa nu mai intre niciodata, lucru care demonstreaza ca definitiv l-a scos afara pe duhul acela rau care il stapanea pe copil)[/COLOR]
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. [COLOR=green](deci multzimea a venit shi a vazut cum s-a scuturat copilul, cum s-a zguduit shi cum a ramas pe jos ca mort, shi nu se shtie daca murise cu adevarat sau nu, caci parea ca murise, deci oamenii credeau ca murise cu adevarat, ca duhul rau l-a omorat cu totul obligat fiind sa asculte porunca Domnului, dar cercand sa distruga prin ea)[/COLOR]
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. [COLOR=green](Hrostos nu a vorbit nimic ci doar l-a apucat de mana, l-a ridicat shi copilul s-a sculat in picioare, deci shi-a revenit din spasme shi zguduieli shi poate chiar din moarte)[/COLOR]
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? [COLOR=green](feritzi ca sa nu-i auda nimeni sa nu shtie nimeni, ucenicii l-au intrebat pentru ce ei n-au reushit sa-l izgoneasca pe duhul rau, mut shi surd, deci parea ca tanarul era un fel de surd-o-mut prin demonizare, ramas copil necrescut, nedezvoltat, iar ei cautau sa shtie de ce ei nu au putut)[/COLOR]
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. [COLOR=green](aici raspunsul Domnului se refera la acest neam... de demoni, care nu poate ieshi, deci nu spune explicit cine sunt/este acest neam ca e clar ca nu se refera numai la acel duh ca ala nu prea era neam, shi defapt unde sa iasa? deci este o trimitere spre Ieshirea, o trimitere spre ascultarea lui Moisi, aratand prin asta lipirea patimashe a acestui neam de demoni, alipirea lor nu de Dumnezeu ci de demoni, facand timiterea shi legatura mustratoare prin cuvantul acest neam, care era tocmai neamul shi poporul Lui... deci pe deoparte este durerea Domnului pentru poporul Lui, dar pe de alta parte se arata Darul mantuirii care vine prin rugaciune shi post... deci darul Credintzei in Dumnezeu se invatza prin ieshire, shi ieshirea prin rugaciune shi post)[/COLOR]
30. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.
31. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. [COLOR=green](aici din text, pare ca ii invatza pe ucenici sa se fereasca de slava de la oameni shi de oameni pentru ca aceshtia il vor ucide pe Fiul Omului cand va fi dat in mainile lor, deci se arata un contrast, o paralela inversa intre Fiul care v-a fi dat in mainile oamenilor de catre Tatal shi de catre fiul pierzarii, caci pacatul pierzarii, adica neprimirii shi necautarii iertarii, a fost mai mare decat al vanzarii cu o sarutare shi 30 de argintzi, deci o paralela intre Fiul Omului shi copilul surd-o-mut shi stapanit de duhul rau din pruncie care a fost dat in Mainile lui Hristos de catre tatal sau, tata a carui credintza era defapt necredintza, dar le vorbea shi despre inviere dar ei nu aveau cum pricepe caci credeau ca e vorba poate doar de o inviere simbolica, o invatzatura, un sens duhovnicesc, ceva taina ori pilda de neintzeles, neputandu-shi inchipui ca invierea v-a fi una reala, Duhovniceasca dar shi trupeasca, o invierea a nadejdeii, primirea Darului nadejdii celei noi, a invierii din mortzi a omului indumnezeit, nadejdea Mantuirii)[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]continuare mai jos[/COLOR]

Parintele nostru azi la predica a facut analogia intre acest copil bolnav, cu duh mut si surd, si sufletul nostru, de care multi nu mai avem grija "din pruncie"... dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata! Doamne ajuta!

[COLOR=green]shi asha cred ca este, sufletul nostru de tata shi parinte nu se ingrijeshte de copilul sau pentru ca il vede pe copilul din pruncie ca nu este stapanit de un duh surd shi mut shi nu il vede stapanit de cineva care il tranteshte la pamant shi il zguduie shi il zvarcoleshte... shi astfel nefacandu-shi griji pentru mantuirea lui, amarnic se insheala, caci nu crede ca baiatul sau este stapanit de ceva mult mai rau... el nu ia aminte shi nu ia in seama de ce anume este stapanit copilul sau inca din pruncie, de ce este stapanit sufletul sau... ci poate ashteapta zilele cand v-a incepe sa fie zguduit, fie el fie copilul sau... DAR, atunci macar, cu lacrimi, poate il va da pe copil in mana cui trebuie... spre vindecare...[/COLOR] shi poate nu se va lasa iarashi amagit de duhul rau, surd shi mut al gLumii asteia... care patrunde peste tot, prin manastiri shi biserici, prin locuintzele oamenilor shi prin tot "acest neam de demoni"... intronand pana la urma prin CIE ori CMB pe omul antichrist asupra creshtinilor daruindu-le un stat mashonic shi o biserica mashonica, shi o aliantza shi o organizare supramashnica... insemnandu-ne cu && adica cu bandand.

sau cum zic copiii inca din pruncie numarand ca sa iasa afara:
"Bandandenus sora catenus, sora caticataca bilibilibimbanbus fujue dup-auto-bus."

1. Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.
2. Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.
3. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.
4. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.
5. Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.
6. Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.
7. Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.
8. Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea,
9. pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat.
10. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.
11. Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.
12. Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.
13. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.
14. Adu-le aminte de aceste lucruri, şi roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă.
15. Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.
16. Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.
17. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet,
18. care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora.
19. Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!”
20. Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.
21. Deci dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.
22. Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.
23. Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri.
24. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,
25. să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;
26. şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.



Faptele apostolilor

1. V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
2. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
3. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
4. V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.
5. Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?”
6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7. Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
8. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
9. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
10. în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;
11. în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
15. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
16. Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”
17. La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme Mă veţi vedea?” Şi: „Pentru că Mă duc la Tatăl?”
18. Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme?” Nu ştim ce vrea să spună.”
19. Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi vedea?”
20. Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi târgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
22. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
23. În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va

din Vechiul Testament, pentru azi
 

Isaia 49, 6-10
6. Mi-a zis: "Puţin lucru este să fii sluga Mea ca să aduci la loc seminţiile lui Iacov şi să întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Israel. Te voi face Lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!"
7. Aşa grăieşte Răscumpărătorul şi Sfântul lui, Israel către Cel dispreţuit şi către urâciunea neamurilor, Sluga tiranilor: "Regi Te vor vedea şi se vor ridica, căpetenii se vor închina pentru Domnul cel credincios şi pentru Sfântul lui Israel, Cel Care Te-a ales!"
8. Aşa grăieşte Domnul: "În vremea milostivirii Te voi asculta şi în vremea mântuirii Te voi ajuta. Te-am făcut şi Te-am hotărât Legământ al poporului, ca să aşezi rânduială în ţară şi să dai fiecăruia moştenirile nimicite!"
9. Ca să zici celor robiţi: "Ieşiţi!" şi celor care sunt în întuneric: "Veniţi la lumină!" Ei vor paşte oriunde pe calea lor şi pe toate povârnişurile va fi păşunea lor.
10. Nu le va fi nici foame, nici sete, soarele şi vântul cel arzător nu-i va atinge, că Cel Care se va milostivi de ei va fi Povăţuitorul lor şi îi va îndrepta către izvoare de apă.

Facerea 31, 3-16
3. Atunci Domnul a zis către Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, în patria ta, şi Eu voi fi cu tine!"
4. Trimiţând, deci, Iacov a chemat pe Rahila şi pe Lia la câmp, unde erau turmele,
5. Şi le-a zis: "Văd eu că faţa tatălui vostru nu mai e faţă de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.
6. Voi înşivă ştiţi că am slujit pe tatăl vostru cu toată inima;
7. Iar tatăl vostru m-a înşelat şi de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău.
8. Când zicea el: Cele pestriţe să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriţi; iar când zicea el: Cele negre să-ţi fie de simbrie, atunci toate oile fătau miei negri.
9. Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie.
10. Iată o dată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii şi am văzut în vis; şi iată că ţapii şi berbecii, care săreau pe capre şi pe oi, erau albi, vărgaţi şi bălţaţi.
11. Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: "Iacove!" Şi eu am răspuns: "Ce este?"
12. Zis-a el: "Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi, căci am văzut toate câte ţi-a făcut Laban.
13. Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ţi S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut făgăduinţă. Scoală deci acum, ieşi din pământul acesta şi mergi în pământul tău de naştere şi Eu voi fi cu tine".
14. Atunci Lia şi Rahila i-au răspuns şi au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
15. Oare n-am fost noi socotite de el ca nişte străine, fiindcă el ne-a vândut şi a mâncat banii noştri?
16. De aceea, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar acum toate câte ţi-a zis Domnul!"

Pildele lui Solomon 21, 3-21
3. Făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnul decât jertfa sângeroasă.
4. Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor. Aceasta nu este decât păcat.
5. Chibzuiala omului silitor duce numai la câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă.
6. Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare şi laţuri ale morţii.
7. Silnicia celor fără de lege se ţine după ei, căci nu voiesc să înfăptuiască dreptatea.
8. Calea celui răufăcător e sucită; cel nevinovat lucrează drept.
9. Mai degrabă să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o femeie certăreaţă şi într-o casă mare.
10. Sufletul celui fără de lege pofteşte răutatea, iar aproapele lui nu află milă în ochii lui.
11. Când cel batjocoritor e pedepsit, cel fără minte se înţelepţeşte şi când cel înţelept este dojenit, el câştigă în ştiinţă.
12. Dreptul ia aminte la casa celui nelegiuit. Dumnezeu prăbuşeşte pe cei fără de lege în nenorocire.
13. Cine îşi astupă urechea la strigătul celui sărman şi el, când va striga, nu i se va răspunde.
14. Un dar făcut într-ascuns potoleşte mânia şi un plocon scos din sân, o mânie puternică.
15. Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârşesc fărădelegea.
16. Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor morţi.
17. Cel ce iubeşte veselia va duce lipsă; cel căruia îi place vinul şi miresmele nu se îmbogăţeşte.
18. Nelegiuitul slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel drept şi vicleanul pentru cel fără prihană.
19. Mai bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi supărăcioasă.
20. Comori de preţ şi untdelemn (se găsesc) în casa celui înţelept, dar omul cel nebun le risipeşte.
21. Cel ce umblă în calea dreptăţii şi a milei află viaţă, dreptate şi mărire.

Evaghelia zilei: Cine iubeste in Hristos, nu se sminteste.
 

Ioan 15: 17-27; 16: 1-2

"Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu."

"Si [COLOR=red]a treia zi[/COLOR] s-a facut nunta in Cana Galileii si era si mama lui Iisus acolo. Si a fost chemat si Iisus, si ucenicii Sai la nunta. Si sfarsindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: &laquo;Nu mai au vin&raquo;. A zis ei Iisus: &laquo;Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? [COLOR=red]Inca n-a venit ceasul Meu[/COLOR]&raquo;. Mama Lui a zis celor ce slujeau: &laquo;Faceti orice va va spune&raquo;. Si erau acolo [COLOR=royalblue]sase vase de piatra[/COLOR], puse pentru [COLOR=darkorange]curatirea iudeilor[/COLOR], care luau cate doua sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: &laquo;Umpleti vasele cu apa&raquo;. Si le-au umplut pana sus. Si le-a zis: &laquo;Scoateti acum si [COLOR=red]aduceti nunului[/COLOR]&raquo;. Iar ei i-au dus. Si cand nunul a gustat apa care se facuse vin si nu stia de unde este, ci numai slujitorii care scosesera apa stiau, a chemat nunul pe mire, si i-a zis: &laquo;Orice om pune intai vinul cel bun si, cand se ametesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum&raquo;. Acest inceput al minunilor l-a facut Iisus in Cana Galileii si Si-a aratat slava Sa; si ucenicii Sai au crezut in El.“ (Ioan 2, 1-11)




deci din corolarul Cuvantului se observa ca cel responsabil cu toate pacatele insuratzeilor shi cu toate ce se fac la petrecere shi in viatza celor ce shi-au unit destinele este nunul, nashul... shi lui a zis Hristos sa i se duca vinul cel Bun... pentru curatzire (spalarea pacatelor)... lui, nashului shi tuturor nuntashilor, sa i se duca vinul pentru care nu sosise inca "Ceasul Meu"... dar totushi pentru milostivirea Maicii Preciste s-a dat shi in avans... din Vinul Noii Legi... deci milostivirea nu este doar pentru rushinea lipsei de a pune pe masa vinul ce veseleshte inima omului ci mai ales milostivirea spre iertarea pacatelor, pacate care in casatorie shi in petrecerile ei sunt atat de multe shi de mari ca au fost necesare 6 vase de piatra...

dar nu shtiu la ce se refera "shi a treia zi"... sa fie o proorocie cu privire la Inviere? asha mi se pare...

"Si [COLOR=red]a treia zi[/COLOR] s-a facut nunta in Cana Galileii si era si mama lui Iisus acolo. Si a fost chemat si Iisus, si ucenicii Sai la nunta. Si sfarsindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: <<Nu mai au vin>>;. A zis ei Iisus: <<Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? [COLOR=red]Inca n-a venit ceasul Meu>>[/COLOR]. Mama Lui a zis celor ce slujeau: <<Faceti orice va va spune>>. Si erau acolo [COLOR=royalblue]sase vase de piatra[/COLOR], puse pentru [COLOR=darkorange]curatirea iudeilor[/COLOR], care luau cate doua sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: <<Umpleti vasele cu apa>>. Si le-au umplut pana sus. Si le-a zis: <<Scoateti acum si [COLOR=red]aduceti nunului>>[/COLOR]. Iar ei i-au dus. Si cand nunul a gustat apa care se facuse vin si nu stia de unde este, ci numai slujitorii care scosesera apa stiau, a chemat nunul pe mire, si i-a zis: <<Orice om pune intai vinul cel bun si, cand se ametesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum>>. Acest inceput al minunilor l-a facut Iisus in Cana Galileii si Si-a aratat slava Sa; si ucenicii Sai au crezut in El.“ (Ioan 2, 1-11)





deci din corolarul Cuvantului se observa ca cel responsabil cu toate pacatele insuratzeilor shi cu toate ce se fac la petrecere shi in viatza celor ce shi-au unit destinele este nunul, nashul... shi lui a zis Hristos sa i se duca vinul cel Bun... pentru curatzire (spalarea pacatelor)... lui, nashului shi tuturor nuntashilor, sa i se duca vinul pentru care nu sosise inca "Ceasul Meu"... dar totushi pentru milostivirea Maicii Preciste s-a dat shi in avans... din Vinul Noii Legi... deci milostivirea nu este doar pentru rushinea lipsei de a pune pe masa vinul ce veseleshte inima omului ci mai ales milostivirea spre iertarea pacatelor, pacate care in casatorie shi in petrecerile ei sunt atat de multe shi de mari ca au fost necesare 6 vase de piatra...

dar nu shtiu la ce se refera "shi a treia zi"... sa fie o proorocie cu privire la Inviere? asha mi se pare...

(am inlocuit caracterele inutile shi in text Hristos cand spune Femeie o spune cu echivalentul duhovnicesc Femeie=Credintza Neindoielnica shi plina de milostivirea cea buna, deci nu are conotatziile vreunei umilintze aduse Maicii Sale, caci este scris "ce ne priveste pe Mine si pe Tine, Femeie" deci iata Credintza intru Dumnezeu, o comuniune sfanta intre Dumnezeu, Maica shi Fiu shi Duhul milostivitor al iertarii pacatelor)

Marcu 15, 43 - 47
 

Venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi , îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosie trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria , mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

Iisus a spus: <<"Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci [COLOR=red]pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica[/COLOR] si pe care o va da voua Fiul Omului, caci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal">>. Deci au zis catre El: <<"Ce sa facem, ca sa savarsim [COLOR=blue]lucrarile lui Dumnezeu[/COLOR]?">>. Iisus a raspuns si le-a zis: <<"Aceasta este [COLOR=blue]lucrarea lui Dumnezeu[/COLOR], [COLOR=red]ca sa credeti in Acela pe Care El L-a trimis[/COLOR]">>. Deci I-au zis: <<Dar ce minune faci Tu, ca sa vedem si sa credem in Tine? Ce lucrezi? Parintii nostri au mancat mana in pustie, precum este scris: "[COLOR=blue]Paine din cer le-a dat lor sa manance[/COLOR]">> Deci Iisus le-a zis: "<<Adevarat, adevarat zic voua: Nu Moise v-a dat painea cea din cer; ci Tatal Meu va da din cer painea cea adevarata. Caci [COLOR=red]painea lui Dumnezeu este cea care se coboara din cer si care da viata lumi[/COLOR]>>". (Ioan 6, 27-33)

deci intzeleg ca se intzelege ca ne indeamna Domnul sa lucram pentru "nebunia" purtarii Crucii Domnului in rabdare prin rugaciune ca sa credem shi iubind sfant sa ne smerim... caci painea din cer nu era mana data pe vremea lui Moisi caci aia facea viermi ci abea Hristos este painea cea Adevarata care se coboara din cer shi care da Viatza...lumi...lintzei... shi astazi la fel ca atunci, dar in Duhul, vazut shi nevazut, caci este cuprinsa o parte din paine in taina sfanta de nedslushit decat prin Domnul...

deci care mancare ramane spre viatza veshnica?

Evanghelia Duminicii a IV-a dupa Pasti (a slabanogului de la Vitezda)
 

Ioan 5, 1-15

1. Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim.

2. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare.

3. in acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei.

4. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut.

5. si era acolo un om care era bolnav de treizeci si opt de ani.

6. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos?

7. Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea.

8. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla.

9. si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata.

10. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul.

11. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla.

12. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla?

13. Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus Se daduse la o parte din multimea care era in acel loc.

14. Dupa aceasta, Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.

15. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos.

Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea.
Aceste cuvinte mi-au retinut intr-un mod deosebit atentia.
Ca dovada ca pacatul ne desparte atat de Dumnezeu cat si de semeni. Rupem comuniunea. Acest slabanog nu avea nici macar o ruda care sa-l ajute, iar Hristos se face fratele sau.

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnica în Iisus Hristos, Domnul nostru.

Romani 6:23