|
Lucian Blaga
Iubire Iubesti - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti - când suavă icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubesti - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubesti - când simtiri se desteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-asteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubesti - când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună îti este-n aceeasi măsură si lavă pătrunsă de lună. Cantec in doi Si vine toamna iar' ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustam cu miere-amestecat veninul. Doi suntem gata s-ajutam brindusile ardorii să infloreasca iar' în noi si-n toamna-aceasta de apoi. Doi suntem, când cu umbra lor ne impresoara-n lume norii. Ce ginduri are soarele cu noi -- nu stim, dar suntem doi. |
Rugaciunea florilor de Alfred Mosoiu Plapand ghiocelul iesind din zapada Striga: "Tatal nostru" Ca lumea sa-l vada. "Care esti in ceruri", Sopti floarea-soare Si-un val de lumina cazu pe razoare. Smerit busuiocul Cand vantul il mana Si-i scutura roua "Sfinteasca-se"-ngana. Cand "numele-Ti" spune Trist ochiul-de-bou Nu stiu de-a fost soapta Sau numai ecou. Albastra ca cerul O nu-ma-uita Spune: "Imparatia sa fie a Ta". "Si faca-se voia" Suspina-o camee Calcata-n picioare Pe alba alee. Cand nuferii-n lacuri Vad stele ca sunt, Soptesc: "Cum e-n ceruri Asa pe pamant." Si graul, cand moara Vuieste intr-una A zis: "Painea noastra Cea de totdeauna". Iar nalba si gura- de-leu, amandoua, la fel, rugatoare, Raspund: "Da-ne-o noua!" Cu gandul la fluturi Stau rozele-n glastre Si spun: "Iarta noua Gresalele noastre". "Precum noi iertam Gresitii", incet, Raspunde garoafa Uscata-n buchet. Si crinii, podoaba Fecioarei cinstite, Soptesc: "Nu ne duce pe noi in ispite". |
Octavian Goga - Rugaciune Ratacitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios , stapâne, În fata stralucirii tale. În drum mi se desfac prapastii, Si-n negura se-mbraca zarea. Eu în genunchi spre tine caut: Parinte,-orânduie-mi cararea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapa, Cum vor sa-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapa. Din valul lumii lor ma smulge Si cu povata ta-nteleapta, În veci spre cei ramasi în urma, Tu, Doamne, vazul meu îndreapta. Dezleaga mintii mele taina Si legea farmecelor firii. Sadeste-n bratul meu de-a pururi Taria urii si-a iubirii. Da-mi cântecul si da-mi lumina Si zvonul firi-ndragostite, Da-i raza soarelui de vara Pleoapei mele obosite. Alunga patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge, Si de durerea altor inimi Învata-ma pe mine-a plânge. Nu rostul meu, de-a pururi prada Ursitei mastere si rele, Ci jalea unei lumi, parinte, Sa plânga-n lacrimile mele. Da-mi tot amarul, toata truda Atâtor doruri fara leacuri, Da-mi viforul în care urla Si gem robiile de veacuri. De mult gem umilitii-n umbra, Cu umeri gârbovi de povara... Durerea lor înfricosata În inima tu mi-o coboara. În suflet seamana-mi furtuna, Sa-l simt în matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsa Pe strunele înfiorate; Si cum sub bolta lui aprinsa, În smalt de fulgere albastre, Încheaga-si glasul de arama: Cântarea patimirii noastre. |
Calugarul de arhim Ioanichie Balan Iubite frate muritor, De vei vedea un calator Cu hainele cernite , singurel Descult, flamand Si insetat Te rog sa ai mila de el Ca poate-I un calugar! De intanlesti la vre-o rascruce Un om strain, ce-ar vrea s-apuce… Departe, undeva in lume… De-l vezi mereu Oftand din greu Sa nu-l intrebi atunci de nume, Ca poate-I un calugar! De vei vedea trecand prin sat Un om cu capul aplecat C-o traista goala in mana lui Te rog acum Sa-I iesi in drum Si un cuvant mai bun sa-I spui Ca poate-I un calugar! Sau cand e frig si ploua afara De vei vedea ca asteapta-n gara Un calator infrigurat Nu-l judeca Cu gura ta De ce e trist si-ngandurat Ca poate-I un calugar! De vei vedea in multe randuri Un om la munca stand pe ganduri Privind cu ochi-n departare, Mereu tacut Si abatut Nu-l intreba ce cata-n zare, Ca poate-I un calugar! Iubitul meu, nu te-ndoi, Ci, daca tu vei intanli Un om in lume fara rost Ce plange-ades Neinteles . Sa stii iubitul meu c-a fost In viata lui calugar C-acela care a trait Si-n manastire-a-mbatranit, Orice I-ai spune si I-ai da Sa nu socoti Ca o sa poti Sa-I schimbi cumva inima sa, Ca el e tot calugar! De-I vei canta de bucurie De asta el nu vrea sa stie De jale de ii vei canta, El tot mereu Oftand din greu Plangand incet va suspina Cu lacrimi de calugar! Deci nu cata sa-I mangai plansul, Ci roagate si tu cu dansul, Caci el de-atata pribegie, De toti uitat Si-ndepartat Va suspina dupa pustie Caci este tot calugar! Iar daca lumea-l va-nsela, Tu frate nu te bucura, Nici sa vorbesti de el oricui, Caci el oricand Mustrat de gand, Se va scula din calea lui Caci incai tot calugar! Iar daca va imbratatnii Si-n lume frate , va muri, Sa-l pui atunci intr-un mormant, Si nimanui Sa nu mai spui Ca sub acest strain pamant Se afla un calugar! |
Cantec de inceput - Virgil Maxim
"Si a pus in gura mea
cantare noua, cantare Dumnezeului-celui-Viu." (Psalm) Cant, un Gand, un Cuvant, o Lucrare ! Cant, intreit sfanta cantare. Pentru Chipul-de-Taina ! Si-L imbrac intr-o haina pe care-o tes tot mereu curcubeu in inel. Cant pentru El, pentru Dumnezeul-din-Cer psalm-de-marire in Templul-Luminii Neinvinse ! |
Nașterea Maicii Domnului ( Mirela Sova ) Ioachim și Ana vin Către Domnul, cu suspin: - Dă-ne, Doamne, copilaș, Ți-L închinăm în locaș. Din părinții rugători, S-a născut floare-ntre flori; Copilița minunată, Peste îngeri înălțată. S-a născut Împărăteasă, Doamna cerului, aleasă A fi Maica Domnului, Născătoarea Fiului. |
Maica Domnului floare nevestejita- Dorina Stoica
Vino pe-nserat Că mult te-am rugat, Vino-n miez de noapte, Cand ma rog in soapte, Cu alai de ingeri La a mele plangeri, Maica ajutatoare Si izbavitoare, Maica tanguirii Izvorul iubirii, Frumusetea firii Gingasi-aleasa Vesnica mireasa. Maica nenuntita Ruga multprimita. Umple-ma de har Maica dar din dar, Jertfa si altar Mielusica blanda, Inima ce canta, Candela aprinsa, Floare neatinsa, Floare imbobocita, Precista iubita! Dulce cantatoare, Trandafir in floare, Alba iasomie, Maica poezie! Maicuta a crinilor Nadejdea crestinilor. Dorina Stoica |
George Tutoveanu - Se roaga
Pe culmea plesuva, de stânci atârnat, Ca straj-a credintei, un schit solitar, Cu glasu-i de-arama se roaga la cer, Si zarile cânta melodic si clar. Cu grai de-nchinare, un imn rugator Înalta spre bolta spuzita cu stele, Adâncul padurii si-al apelor zvon; Si florile-n lunca se roaga si ele... Ascult, si ca-n vis ma cuprinde Un farmec adânc, negrait... Cu glasul de clopot se pierde Si sufletu-mi spre infinit. |
Stroe Constantin Slatineanu - Rugaciune
Urc spre lumina Ta nesfârsita scara, Catre a Ta vesnicie trepte subrede sui... Din când în când zgârie trupul câte un cui, Mâinile batucite greu lutul îmi cara. Între pamânt si cer nu ma plâng nimanui. Gerul nu ma opreste, nici jarul din vara. Nu stiu de unde vin, din ce tarâm, ce tara... Cine mi-a dat puterea? ce datorez si cui? Cât mai am de urcat? Sfârsitul este unde? Nor plumburiu capatul departat îmi ascunde, Nadejdile-mi pier, în vijelia pagâna. Când privesti spre mine singur sunt, parasit, De când ma tot muncesc, ma zbat! Cum n-am murit? Cât ma tem sa nu cad... Ia-ma, Doamne, de mâna! |
D. Ciurezu - Rugaciune - Miroase satul tot a iarba si-a lumina
Doamne, Miroase satul tot a iarba si-a lumina Si sta 'n genunchi sub tâmpla Ta de soare, Pe crestet alb, un patrafir de floare L-aduna rugaciunea lui senina. Si-asa neputincios, dar tare în credinta, În fiecare zi se 'ndreapta catre Tine, Cu tot ce-ai pus în el din slavi senine Cu tot ce-ai vrut din marea biruinta. Se 'nchina simplu, ca un ram în vânt Si rasadeste 'n cer un bob de gând, Apoi se 'ntoarce 'n bulgar, tremurând, Cu fruntea mai lipita de pamânt. Se 'ntrece 'n câmp cu pasarile Tale Si bucuros se pierde pe ogoare, Purtând pe umeri dimineti cu soare Si umbre moi culcate peste cale Doamne, E satul Tau si cuibul meu pierdut Pe care-l port în aripile mele, Cum as purta o pulbere de stele Din înaltimile prin care am trecut. |
|
Te caut Caut in zi, caut in noapte. Caut in rugaciuni spuse in soapte. Caut in cei ce-au plecat dintre noi, Caut in mine si caut in voi. Caut chiar si in cautare. Te caut Doamne , cu disperare. Te caut cu foame,Te caut cu sete In toate icoanele atarnate in perete. Te caut in oamenii plini de pacate, Te caut in talhari si in desfranate. Te caut in oameni credinciosi, cuminti Te caut in preoti, Te caut in sfinti. Te caut in cel nou nascut, in batran Te caut in omul cel rau si-n cel bun. Te caut in cel neiertat, neiubit. Te caut in cel alungat si in cel prigonit. Te caut in cel ce nu poate ierta, Te caut in mine si in dumneata. Te caut in cel ce barfeste si spurca, Te caut in cel ce zideste, in cel care urca. Te caut in ingerii aparuti din lumina, Te caut in cer si te caut in tina. Si obosita de atata cautare Caut odihna in cautare. Esti cel ce Esti si Cel ce va veni Esti Tot ce ma poate surpa sau zidi ! Esti plinul ce umple golul din mine Esti sensul cuvantului BINE! Nu te-as cauta daca nu te-as fi gasit Intre cei doi talhari din inima mea RASTIGNIT. Dorina Stoica Publicata in "Daruri", Editura Cronica, 2009 |
Fratelui Ioan Cezar
Cazut in incercare si umil
Cu sufletul tocat in zeci de mii Tu esti ce inca poti sa fii Asa cum nu sunt altii: un copil ! Ridica-te Ioane. Nu fi trist. Ca tine-am fost si noi candva. Cu cati mai cad, mai multi s-or ridica, Chiar de-or primi botezul « extremist ». Eu stiu. Ti-e greu si n-ai cui spune Ce simti cand esti vanat si haituit, Cand chiar si gandu-ti e rastalmacit Si iti transforma sufletu-n taciune. Ai vrea sa plangi, ai vrea sa te razbuni Sa pleci, sa strigi, ca greul te apasa… Dar cui, Ioane ? Nimanui nu-i pasa Desi suntem inconjurati de… Oameni Buni ! Nu te-ntrista prea mult, fratele meu. Mai trece-o zi si inc-o zi si va fi bine. Ce-a fost cu noi, va fi si pentru tine. Lasa povara ta lui Dumnezeu !... Fii bun ! E tot ce vreau sa-ti spun ! Fii fericit ca-n marea lui iubire Trimite Dumnezeu spre mantuire, Un semn ! Semneaza… OmuBun |
Tine-ma pe langa Tine
Dumnezeule Preasfinte oare cum sa-Ti multumesc Pentru zilele pe care mi le-ai dat sa le traiesc? Tu m-ai scos din intuneric. In necazuri mi-ai fost scut, Cele bune ale mele dinainte le-ai stiut. Ma aperi de ispitele care vin de la cel rau Si imi pui mereu in fata intelept cuvantul Tau. Ma sprijini sa nu cad. Sunt doar om si n-am vointa, Ma inveti cum sa razbat. De nu pot, imi dai putinta. Bratele-mi intinzi cu drag cand sunt singur. In cadere Ma ajuti sa ma ridic si sa rabd orice durere. Viata mea iti apartine. Fa din ea ce stii ca-i bine. Tu mi-ai dat-o, Tu mi-o ei. Tine-ma pe langa Tine. Dorina Stoica |
Ioan Cezar ( un fost prieten si-un viitor prieten , prin voia Bunului Dumnezeu )
In amintirea unei prietenii . . . Iertare frate draga ! E vara amintire dureroasăcând frunza-nfrântă la pământ se lasă ducând cu ea-n poteca ruginie durere, jale-amarnică, furie... Că toamna, sub cupola ei de aur ascunde fierul unui corn de taur ce scurmă neîncetat și sună în dangăt tot mai stins, ca-n lună... E rece ploaia și ce rău e vântul, cu-ngăduință molfăie pământul în gura-i noroită prada verii. E tot mai aspră mângâierea serii. Pe cerul altădată bun de zbor își caută cărare un cocor cu gât întins ca pe butuc spre zare. Înfruntă vântul aripile rare. Va fi tăcere, albă-nțelepciune însoțitoarea unui blând tăciune pe care-l voi întoarce cu-n vătrai la nesfârșit, în sobă, pentru ceai... Doar fumul, linii frânte și iluzii îmi vor fi iarăși dulcile perfuzii în vena ce m-o trece prin troiene spre florile bălțate din poiene. Când frunza-nfrântă la pământ se lasă Boul ce sunt visează iarbă grasă! ………………….. Pe drum, pas după pas țes timpul – un ochi pe față, un alt ochi pe dos. Și m-aș opri, dar mi-i dator răstimpul Când pânza îmi cerea să țes frumos. Așa mă trec, sporovăind cu vremea. Cenușă blândă, vis cernut prin foc. Pe mersul meu ca un toiag stă vrerea acelui drum de stele fără loc. Pe apă de aș merge, peste munți, peste ispita vremii înapoi, Din clipă: porți aș face și doar nunți! Și vin, din lacrima de-apoi... Dar merg pe drumul care țese timpul Și doar uitarea mă somează, lin Și m-aș opri, dar mi-e dator răstimpul cu încă-o barcă, pe-un ocean de chin. .............................. MĂRUL La margine de drum un măr ne dăruiește tuturor din soare și pentru asta din pământ se-nalță și măsluiește bruna lui culoare. În noapte singuratic potrivește pe fiecare fruct un chip anume să mulțumească, în parte, fiecare. Iar crengile atârnă-ndatorate când trunchiul lui privește drept în zare. Pe fiecare drum, mereu, un măr însingurat între pământ și soare îmi e tovarăș, îi sunt trecător - e peste tot, de parcă el nu moare. Să-l cânt, să-l cânt din piept aș vrea când pasul meu pornește pe cărare și cântecul să urce-n cer în clipa când privește drept în zare. Mărule drag, risipitor cum numai cântul celor care mor… ............................................. CIREȘUL „Iubești atât cât dăruiești” spunea cireșul, încărcat de roade și de albine rătăcite-n mierea cireșelor de-un roșu-negru pur, - unui copil, ce meșterea în grabă un aparat de pierdere-n azur... Căzu cireșul, războit cu vremea, de lama surdă-a unui drept topor. Copilul plânse și își luă durerea drept călăuză pentru dor și zbor. Trecură anii, alți cireși vorbiră despre iubire, dăruind mireasmă și flori și fructe și, ca o aghiazmă pe alți copii cireșii înfloriră. De-atunci copiii, toți copiii lumii păstrează-n vorba lor un dalb cireș, acela care, cum puterea lunii, le pune-n gând porunca fără greș. ................................ RĂZVRĂTIRE… Oh, Doamne, mult îți place frumusețea Când lași să strălucească-nsîngerat Nu doar călcâiul care Te-a urmat Ci însăși fruntea, ce-a-ndurat tristețea. În frumusețe-ai vrut să ne aduni Ca un Olar cu mâini nenumărate. Din lut murdar vrei cănile curate Și-n chinul nostru ne găsești mai buni… Nu-împiedici jertfa să-și urmeze cursul, Aplauzele pregătite sunt… Pe cel ce-ndură astăzi biciul crunt Tu-l întărești, să-i strălucească plânsul. Să dăm mereu, bogați închipuiți, Concrete daruri - neîncetata fire, Si când, ajunși calici și doar simțire Frumoși Tu ne găsești, ba chiar sfințiți. O, Doamne, mult îți place frumusețea Si cât de mult ne vrei, din nou, în Rai! Dorind și noi, ne-am transformat în cai Si munți cărăm, să-Ți preamărim justețea… Si zăpăciți de-atâta frumusețe Orbecăim zdrobiți și-nsângerați Si unii altora ne spunem frați… Si-n cor îți mulțumim pentru binețe… Oh, Doamne, ce numești Tu frumusețe Imi pare alchimia unui chin! Precum cucuta dintr-un vas cu vin In noi omoară totul cu blândețe… Sătui de strălucirea din noroi, De frumuseți promise peste veacuri, Iți cerem, Doamne, doar un pumn de leacuri Pe bubele ce Te-mpuțesc în noi ! Nu ne lăsa așa, nevindecați, Să ne târâm ologi spre Piscul Tău. Că până-ajungem, îmbâcsiți de rău, Vom fi-nvățat să fim neînduplecați! (Am plans si eu, nedrept, in ceasul greu, Privind chioris, la Unul Dumnezeu…) ……………………………….. Pădure-mi ești, femeie, ochi de toamnă îți joacă în obraz și îmi răstoarnă preaplinul meu de vară … Și îl golește-n verbe căzătoare (cum trec în frunza arsă idei caniculare!…) Pădure-mi ești, femeie, foșnitoare e umbra ta de foc și de răcoare, un foc ce distilează în ochii tăi rugină. Pădure-mi ești, femeie, răcoare în lumină! Dar când se face noapte, punând în zi surpare, câmpie-mi ești, de șoapte, și foșnet, doar, de mare… ( Ioan Cezar ) Link permanent catre articolul complet http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...---b1-p734.htm |
Ne vom intoarce intr-o zi
Ne vom intoarce intr-o zi, Ne vom intoarce neaparat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cand am plecat. Ne vom intoarce neaparat, Cum apele se-ntorc din nori Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cantec, pe viori. Ne vom intoarce intr-o zi... Si cei de azi cu pasii grei Nu ne-or vedea, nu ne-or simti Cum vom patrunde-ncet in ei. Ne vom intoarce ca un fum, Usori, tinandu-ne de mani, Toti cei de ieri in cei de-acum, Cum trec fantanile-n fantani. Cei vechi ne-om strecura, tiptil, in toate dragostele noi Si-n cantecul pe care si-l Vor spune altii, dupa noi. In zambetul ce va miji Si-n orice geamat viitor, Tot noi vom sta, tot noi vom fi, Ca o samanta-n taina lor. Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari, Cu vechiul nostru duh fecund, Ne-napoiem si-n disperari, Si-n rani ce-n piepturi se ascund. Si-n lacrimi ori in mangaieri, Tot noi vom curge, zi de zi, in tot ce maine, ca si ieri, Va sangera sau va iubi. Radu Gyr |
Un prieten a tinut sa-mi faca o bucurie trimitandu-mi o poezie compusa de el, iar eu, nemernicul, nu pot s-o tin doar pentru mine si o impartasesc cu voi. Iertare. Iertare si de intruziune, ca n-am nimic ziditor sa va spun. Las doar poezia sa vorbeasca si ma retrag ... usor .. usor ..
DRAGOSTE M-am prins cu gândul, ca-ntr-un joc cu Tine Și toate s-au mărit, iar eu sunt mic... Ce-ai pus, Lumină Blândă, azi, în mine De s-a nălțat surpare, în nimic? Dau să vorbesc cu Tine Iar Tu taci. Îmi pare că în mine Te prefaci... Așa, treptat, învăț și eu să tac. Din vuiet mă înduplec la prezență! Și, parcă spre a-Ți fi pe plac Te-nchipui mai degrabă ... ca absență. Și-s neînceput. Tu dăltuiești un altul. Mă porți prin tot adâncul. Și înaltul! Vorbești acum în mine, iar eu tac. Și-mi pare ... că în Tine mă prefac... __________________ |
VISUL ( THE DREAM ) - Un clip realizat dupa o poezie scrisa de Cristian Gabriel Groma
|
Poezie de toamna - Sorin Olariu
|
|
Nichita Stanescu recitand "Inger refuzat de pasari" - Ceasuri Muzicale
|
Pe scara sufletului meu
Pe scara sufletului meu
M-am intalnit cu bunul Dumnezeu- Eu coboram mahnit din constiinta mea, Iar El urca surazator spre ea!... Si ne-am oprit la jumatatea scarii Incrucisandu-ne in clipa-ntampinarii Sagetile perechilor de ochi ca de-obicei - Ah ! ochii Lui cum seamana cu ochii mei! Pe scara sufletului meu M-am intalnit din nou cu Dumnezeu - El cobora solemn din constiinta mea Iar eu urcam surazator spre ea!... |
Citat:
|
Semne
Cu genunchii la gură,
cu pumnii strânși, Dorm pruncii în pântecul mumelor, Gingașe semne de întrebare. Cu trupul drept, cu fața în sus, Dorm morții în adâncul pământului, Rigide semne de exclamare. Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt! Geo Bogza |
Foarte frumos!
|
Epigrama
Dacă nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte, Prea ușor se rătăcește La vorbirile deșarte. Și de nu se odihnește Mila păcii întru noi, Vom găsi mereu pricină De gâlceavă și război. Iar când nu ne dăm silința Spre cunoașterea de sine, Cântărim mai totdeauna Numai faptele străine. (Sfântul Ioan Iacob) |
Parintele Cleopa - Maica Domnului
Maica Domnului Iisus E Maica celui de sus, Care la noi a venit Și lumea a mântuit (Lc. 1, 33) Maica Domnului Iisus Are slovă de nespus, Duhul Sfânt o a sfințit Peste Dânsa a venit (Lc. 1, 48-49) De la Duhul a zămislit S-a făcut sălaș sfințit (Mt. 1, 20) Puterea Celui Prea Înalt Peste Dânsa s-a vărsat (Lc. 1, 35). Pe Dânsa o a umbrit Foarte o a fericit Plină de dar s-a făcut (Lc. 1, 28) Pe Dumnezeu a născut (Isaia 7, 14). Plină de dar și mărire De slavă și fericire A lui Dumnezeu Mireasă Preasfântă și prea aleasă. A Duhului Sfânt cămară În veci Pururea Fecioară Maica Domnului Hristos (Iez. 44, 1-3) Cel preasfânt și preafrumos. Care lumea a zidit (Ioan 1, 3) Cerurile le-a-ntărit (Ps. 32, 6) Pământul a împodobit. Cerurile le-a plecat (Ps. 17, 11) Și de noi s-a îndurat A venit să pătimească, Pe noi să ne mântuiască (In. 13, 5). |
Prăpastia de Vasile Voiculescu Cei ce înca Te caută deznădăjduiti, zic Că între Tine și noi netrecute prăpastii străjuiesc. Mulți, întorși din cale, te tăgăduiesc. Câți Te-au aflat zâmbesc și nu spun nimic. Doamne, unde încep abisurile acele? Ce drum s-apuc, oricât de lung? Nu cruț nimic, numai s-ajung, La marginea Ta, să m-arunc în ele. Deodată, o spaimă mă ține, O bănuială strivitor de grea: Prăpastiile Tale încep chiar din mine, Dintru-nceput deschise în inima mea. |
SI pentru ca l-a adus aminte Cristi pe Voiculescu, mi-am amintit si eu o poezie frumoasa:
Intaia dragoste V. Voiculescu Cu ce adanc sa Te masor? de unde Atata inaltime, sa Te ating? Ma urc in cer si cerurile-s scunde, M-afund in mari, amare funduri ling. Bat, pan'ce fruntea de intrebari imi crapa Cer, se-ntorc goale aprigile-mi rugi Cat, imi raman in maini noroi si apa... Ca un vampir tot sufletul imi sugi. Mi-e dor de Tine Doamne ca de-o fata, Intaia dragoste... Cat am iubit! Dar intr-o zi s-a maniat deodata Far'un cuvant de atunci m-a parasit. Un fir din taina-i nu ma strabatu: Si ma intreb de n-ai fost Doamne, Tu. |
Rugaciunea Fericitului Augustin
Doamne ,ajută inimii mele să Te dorească,
Dorindu-Te, să Te caute, Căutându-Te, să Te găsească, Găsindu-Te, să Te iubească , Iubindu-Te, să înceteze a mai păcătui |
Rondelul meu
Când am fost ura am fost mare, Dar, astazi, cu desavarsire Sunt mare, ca ma simt iubire, Sunt mare, caci ma simt uitare. Esti mare când n-ai indurare, Dar te ridici mai sus de fire Când ti-este inima iubire, Când ti-este sufletul iertare. Stiu: toate sunt o-ndurerare, Prin viata trecem în nestire, Dar mangaierea e-n iubire, De-ar fi restristea cat de mare, Si inaltarea e-n iertare. de Alexandru Macedonski |
Maica ajutatoare Si izbavitoare, Maica tanguirii Izvorul iubirii, Frumusetea firii Gingasi-aleasa Vesnica mireasa. Maica nenuntita Ruga multprimita. Umple-ma de har Maica dar din dar, Jertfa si altar Mielusica blanda, Inima ce canta, Candela aprinsa, Floare neatinsa, Floare imbobocita, Precista iubita! Dulce cantatoare, Trandafir in floare, Alba iasomie, Maica poezie! Maicuta a crinilor Nadejdea crestinilor. Dorina Stoica |
Identitate-de Radu Gyr
Identitate
de Radu Gyr Ești Doamne bun, eu pământean si rău Si-n dragoste nu-ti semăn, nici în milă. Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău de par dospit din cer nu din argilă. Sfințit pe cruci pe care nu m-am vrut si de-nvieri pe care nu le-as cere, nu știu: Tu te cobori la mine-n lut sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere? |
Un dar de Crăciun
Fetița cu chibrituri Este poezia pe care o recitam în copilărie.(după povestea cu același nume de Andersen) Acum o carte carte veche răsfoiesc. Mă doare amintirea când citesc. O filă, altă filă, un desen. E cartea nordicului Andersen. Poveste tristă dar adevărată Și nu începe cu "A fost odată.." Zăpada albă scârțâia sub pași. Era orașul alb. Ningea-n oraș. Pe uliți seara s-aprindeau lumini Și becuri colorate în vitrini. Și câte-un brad la fiecare geam Sclipea cu lumânări aprinse-n ram. Și-n fiecare ran păpuși, beteală, Îngeri de carton, ghiduși. În clinchet sănii lunecau ușor. Grăbit era oricare trecător. Doar o fetiță rămânea pe străzi Să rătăcească noaptea prin zăpezi. Fetița era singură pe lume, Doar bunicuța îi spunea pe nume. Însă bunica gârbovă, batrână Plecase-n cimitir de-o săptămână. Și nu era în lumea asta cine C-o vorbă caldă viața să-i aline. Fetița deci, în haine zdremțuite Vindea acum pe ulițe chibrite. Și-aveau boierii vorbe de ocară: "De mică păcătoaso vrei pomană!?" Chibritele rămas-au nevândute Iar noaptea cobora pe neștiute. Crunt viscolul învârteja zăpada. Țipenie de om. Doar ea și strada. Găsi un gang de vânt să se ferească La flăcări de chibrit să se-ncălzească. Și scăpără un băț și încă unul. În case boierești era Crăciunul. O brad frumos în casele avute! In gang fetița scăpăra chibrite. Nu mai simțea nici viscolul sălbatic În jurul ei jăratec și jăratec. Nu era-n gang ci-n casă luminoasă Și-o vatră caldă dogorea în casă, O masă-ntinsă plină cu bucate Și-un brad cu ramuri mari și încărcate. Porni fetița mâini spre brad să-ntindă Și bradu-nalt crescu până la tindă Și pân-la cer crescură ramuri grele. Bunica îi zâmbea blândă din stele; Bunica o chema la ea să vină. Păsări cântau și-n pom era lumină. Așa se stinse ultimul chibrit. În mâna fetei mici, care-a murit.. O filă, altă filă. Un desen. E cartea nordicului Andersen. (nu-mi amintesc autorul) |
Vasile Alecsandri - Pasteluri
|
Poezia Impacare de Zorica Latcu
Cu sufletul spre Domnul am strigat: Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Ma tine lutul meu, de lut legat, Si-n van vrea fierea lumii sa ma-mbete. Spre Tine merge dorul meu intreg, La Tine-mi este orisice dorire. Ci lasa-ma de lut sa ma desleg, Sa vada sufletu-mi a Ta marire. Mi-e sete de odihna, Doamne-al meu, Mi-s mainile si talpile o rana. Din coasta sange-mi picura mereu, In drumul de pacat si de prihana. Primeste-mi, Bune, sufletul stingher, Gateste-mi Insuti locul de hodina, Ma lasa astazi sa ma inalt la cer, Dezleaga-ma de haina mea de tina. Si glasul Domnului grai raspuns: Durerea ta ma sfasie de mila, Cand plansul tau la mine a patruns, Mi-a inflorit o rana-n piept, copila. Ridica-n slava ochii tai uimiti Si-mi vezi durerea spinilor pe frunte; Priveste-n ochii mei de plans topiti Si-n palme vezi-mi chinurile crunte. Eu n-am cerut atunci sa vin in sus, Desi Parintele ceresc mi-e Tata; Din cupa am sorbit amar nespus, Si cupa mea e-n veci nedesertata. Dar rana ta ma doare mai cumplit, Pe cruce-am sangerat si pentru tine! Te-am cunoscut din veci si te-am iubit, Si-i grea povara dragostei depline. Si-am inganat, cu duhul umilit: Primeste-ma-n iubirea Ta cereasca, Si lasa Doamne-n lutul istovit, Dureri si rani in sange sa-nfloreasca. |
George Bacovia - Amurg De Toamna
Amurg de toamna pustiu, de huma, Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleaca la pamânt În larg balans lenevos, de guma. Pustiu adânc... si-ncepe a-nnopta, Si-aud gemând amorul meu defunct; Ascult atent privind un singur punct Si gem, si plâng, si râd în hî, în ha... |
George Bacovia Nervi de toamnă
http://www.romanianvoice.com/graphic.../pix_clear.gif http://www.romanianvoice.com/graphic.../pix_clear.gif E toamnă, e foșnet, e somn... Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol... Și-i frig, și burează. Amanții, mai bolnavi, mai triști, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze, de veșnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc, Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Și-i frig, și burează. |
Cantec basarabean - Grigore Vieru
Nu-i pe lume om frumos
Ca romanul rusinos ! Mai romane, mai fratane, Ce ai tu de la rusine ?! Ca paganul tot mai rau, Mai rau urca-n capul tau ! Nu-i pe lume om blajin Ca romanul cel crestin ! Mai romane si mai frate, Ce castigi din bunatate ?! Cine-a vrut, cine-a poftit Zilele ti-a otravit ! Cat ii lumea Domnului Rabdator ca tine nu-i ! Mai romane, fratioare, Din rabdare ce ai oare ?! Numai lantul vechi pe os, Numai timpul scorburos ! Cat ii lumea-n lung si-n lat Om mai pasnic n-am aflat ! Mai romane, mai crestine, Ca esti pasnic este bine ! Dar tu mori si eu tot mor, Ce-avem noi din pacea lor ?! |
Stroe Constantin Slatineanu - Rugaciune Urc spre lumina Ta nesfârsita scara, Catre a Ta vesnicie trepte subrede sui... Din când în când zgârie trupul câte un cui, Mâinile batucite greu lutul îmi cara. Între pamânt si cer nu ma plâng nimanui. Gerul nu ma opreste, nici jarul din vara. Nu stiu de unde vin, din ce tarâm, ce tara... Cine mi-a dat puterea? ce datorez si cui? Cât mai am de urcat? Sfârsitul este unde? Nor plumburiu capatul departat îmi ascunde, Nadejdile-mi pier, în vijelia pagâna. Când privesti spre mine singur sunt, parasit, De când ma tot muncesc, ma zbat! Cum n-am murit? Cât ma tem sa nu cad... Ia-ma, Doamne, de mâna! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 21:03:30. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.