Tare aș vrea să faci afirmația asta înntr-un dialog cu Pr. Prof. Dr. Constantin Necula.
Iată părerea sfinției sale despre ”Cărarea Împărăției”: http://www.arsenieboca.ro/ceea-ce-es...t-ceea-ce-spui

”Țineți în mână cartea unui om care a căutat sfințenia și noi credem, și mărtursim laolaltă cu Cerul, că a și aflat-o. Dar zilei de astăzi îi este greu să mai înțeleagă sfințenia, de aceea cartea „Cărarea Împărăției” este un scurt manual de supraviețuire sufletească la vremea de acum. Autorul ei, Părintele Arsenie Boca, vă poate fi necunoscut. Dar și Iisus Hristos înainte de a fi propovăduit de Apostolii Săi nu era cunoscut. Părintele Arsenie, făcându-L cunoscut pe Mântuitorul Hristos vrea să vă facă părtași unei ucenicii, așa cum ÎnsușI Dumnezeu i-a vrut pe Apostoli mai întâi Ucenici la școala Duhului Sfânt.”

Ți-am dat atâtea citate în care părinte scoate la iveală rătăcirile catolicilor.
Sfântul Francisc rămâne sfânt prin trăire, rugăciune și nevoință așa cum spunea și pr. Arsenie Papacioc. Ai citit viața Sf. Francisc? Sau iarăși faci afirmații fără să fii documentat? Sf. Francisc a militat în taină pentru întoarcerea catolicilor la creștinismul autentic, însă fără a tulbura conducerea BC.

Această convertire la ortodoxie este consemnată la Manastirea Diveevo (Sf. Serafim de Sarov).
S-a scris pe topic, ai avut servită informația și tu bați câmpii.

Înainte de a pune etichete, eu mi-aș asuma resposabilitatea de ce nu vin celelalte confesiuni la ortodoxie, pentru că nu văd ceea ce ar trebui să vadă. O asemenea atitudine clar că nu-i va aduce pe cei rătăciți pe cale.

Cam de aici ar trebui să înceapă discuţia cu şi despre lumea heterodoxă.

Am avut curiozitatea să vad dacă ceea ce afirmi e adevărat. E clar că informația nu-ți aparține și nici măcar nu ai avut curiozitatea să cercetezi dacă informația e adevărată. Iată ce spune la pagina 99 ”Mărturii din Țara Făgărașului”:

”Aici în Copăcel, copăcenii noştri nu ştiu mai nimic despre Părintele Arsenie. În vremea aceea Copăcelul era în marea majoritate greco-catolic şi Părintele nu primea pe greco-catolici şi pe catolici. Zicea:„Mergeţi la Voila, la biserica voastră, la preoţii voştri”,chiar dacă oamenii se duceau de dragul lui. Părintelui nu puteai să-i spui că eşti altceva decât eşti, că te ştia cine eşti.” (Murar Maria, 77 ani, Arpuşu de Sus)

”Erau greco-catolici atunci, dar care simţeau ortodox. Foarte multă lume din sat de aici mergea acolo la mănăstire pentru că era ortodoxă. La început nu i-a primit la împărtăşanie pe greco-catolici, dar le-a dat binecuvântare ca să meargă să ceară aprobare de la vlădică, de la episcop, ca să fie împărtăşiţi. Şi a venit Mitropolitul Bălan şi a spus că se pot spovedi şi împărtăşi.” (Greavu Toma, 55 ani)

Unde spune că i-a împărtășit fără să le facă trecerea?

cristirg, putine dar fixe. infipte bine intre cele doua emisfere. cum ce? ideile tale, de hula la adresa lui Dumnezeu si a parintelui Arsenie.

Discutia a ajuns de la o incercare de explicare a pictarii lui Francisc in Biserica (ca si sfant), la a spune ca Francisc e chiar sfant. Probabil coleg de compartiment cu "sfantul" Luther (ca nu-i putem supara nici pe protestanti, adica Luther n-a ajuns in Rai?), poate si "sfanta" Ellen White (care se asemana cu Francisc pentru ca avea si ea revelatii si experiente paranormale).
Asta din cauza ca nu se intelege ca si un sfant trebuie sa citesca mai intai tabla inmultirii ca sa o stie, nu o stie in virtutea faptului ca e sfant si i se reveleaza tot (desi se poate si asa). Si ca si un duhovnic poate gresi, din nestiinta, nu din impotrivire la adevar. Dar cine afla adevarul nu o mai face din nestiinta.
Cei considerati sfinti de catolici dupa Schisma nu au minuni la fel ca in crestinism. Minunile lor sunt la fel ca in paganism, chiar daca se cheama minuni. De exemplu bilocatia, e o aiureala imposibila in crestinism, doar Dumnezeu poate fi in mai multe locuri simultan (are chiar omniprezenta). Dar bilocatia e prezenta in paganism si paranormal. Stigmatele nu exista in cresitnism, sunt rani date de vrajmasul si sunt prezente astfel de rani si la atei si la pagani. Sfintii au stari de revelatie, la catolici au stari de extaz, transa, nu foarte diferite de extazul provocat de droguri, de exemplu.
De asemenea, am dat de multe ori citatele care explica de ce ereticii si schismaticii (adica cei ce se despart de Biserica, de succesiunea apostolica) nu mai au har si Sfinte Taine. Chiar Sinoadele ecumenice spun asta, pentru ca precizeaza ca se recunosc sinoadele din Cartagina. Sinoadele din Cartagina din secolul III au fost priemle sinoade tinute dupa perioada apostolica. Au discutat un singur lucru important, pierderea harului si Sfintelor Taine de eretici si schismatici.
Sfantul Igantie Briancianinov e considerat cel mai mare teolog al secolului XIX, iar sfantul Iustin Popovici cel mai mare al secolului XX. Nu degeaba au fost canonizati.

Cătălin, deși am spus că încetez dialogul cu tine pe acestă temă, am să mai fac o încercare.
Din moment ce părintele Arsenie l-a pictat pe Sf Francisc ca sfânt, e clar că din punctul lui de vedere e sfânt. Și ți-am arătat că și alți părinți, precum pr. Arsenie Papacioc, îl considera sfânt (prin trăire, rugăciune și nevoință). Nu vorbim din punct de vedere dogmatic. Dar am postat și o grămadă de citate din care reiese clar că pr. Arsenie Boca a scos în evidență rătăcirea catolicilor. La fel și pr. Arsenie Papacioc. Că au greșit acești doi părinți, Dumnezeu știe mai bine. Să nu uităm că avem în acest sens Sfântul Sinod.
Nu susțin infailibilitatea acestor doi părinți. Însă nu ne este de folos să tot arătăm cu degetul ce greșeli au făcut alții (mai ales când e vorba de aleșii lui Dumenzeu). Acestă atitudine îi ține departe pe ceilalți de alte confesiuni, pentru că nu avem dragoste față de ei și nu avem înțelegere față de neputințele lor și mereu le dăm în cap cu litera legii precum făceau fariseii. Să ne asumăm resposabilitatea de ce nu vin celelalte confesiuni la ortodoxie, pentru că nu văd la noi ceea ce ar trebui să vadă.

Nu spun că nu ai dreptate în ceea ce privește poziția unor sfinți precum Sf. Ignatie Briancianinov sau Sf. Iustin Popovici, părinți care îmi sunt dragi. Dar după cum observi, fiecare părinte a avut particularitatea lui, misiunea lui. Pe fiecare l-a înzestrat Dumnezeu cu un anumit dar, ca de altfel pe fiecare dintre noi. Se poate să fi avut și greșeli acești părinți (Arsenie Boca, Arsenie Papacioc), dar cred că aceștia au dus o viață sfântă. Aceasta e credința mea și cred în cuvântul lăsat de ei că este mântuitor.

Se pare că nu eşti expert doar în dogmatică, ci domnia ta le ai şi cu mistica ortodoxă. Se vede că ai experimentat un înalt nivel duhovnicesc şi deja ştii cum stau treburile.

Când un om a atins una din treptele duhovniceşti cele mai înalte, deja nu mai trăieşte el, ci (prin har) Hristos trăieşte în el, după cum învaţă Sf. Apostol Pavel (Galateni 2, 20). De multe ori însuşi Hristos grăieşte prin Sfinţii care s-au făcut purtători de Dumnezeu (dupa har), fiindcă teolog nu este acela care a înmagazinat în creier cât mai multă informaţie din teologie, fără să-L trăiască pe Hristos în viaţa sa, fără să experieze nimic din informaţia acumulată, în viaţa sa. Stareţul Efrem Vatopedinul explică foarte clar: "Teolog nu este cel care ia diploma Facultatii de Teologie. Teolog este cel inlauntrul caruia vorbeste Dumnezeu-Cuvantul. ( [o theos logos] -Dumnezeu-Cuvantul)."

Aceasta fiindcă nu informaţia acumulată din teologie contează înaintea lui Dumnezeu, ci cât ai dovedit prin viaţa ta, cât ai experiat din ceea ce cunoşti la nivel teoretic din teologie.

Îţi pot da şi exemplu în legătură cu ce ai scris mai sus: "Odata au venit turcii sa-l prade pe Hagi efendi. Auzind ca merge multa lume la Parintele Arsenie, ei au crezut ca are multi bani. Parintele insa nici n-a pus vreodata mana pe bani. Talharii au mers intr-o miercuri, ca sa-l afle negresit in chilie, deoarece au aflat ca miercurea si vinerea sta inchis in chilia sa. Doi dintre ei au ramas afara, iar al treilea, dupa ce a intrat pe fereastra, a deschis usa chiliei Parintelui si a pasit cu un picior inauntru. Acea privire a Parintelui Arsenie ai fi spus ca a fost curent electric, caci l-a intepenit asa cum se afla, inarmat cu cutite si pistoale, cu un picior inauntru si cu celalalt afara. Parintele, dupa ce i-a aruncat privirea aceea, si-a continuat pravila sa netulburat. Insa ceilalti doi hoti, ce erau afara, au inceput sa se nelinisteasca, deoarece cel dinauntru intarzia si se lumina de ziua; asa ca au intrat si ei inauntru. Cand l-au vazut pe prietenul lor nemiscat, cu un picior inauntrul chiliei si cu celalalt afara in holul ingust, i-a cuprins frica. Atunci au inceput sa-l roage pe Parintele Arsenie sa-l ierte si sa-l dezlege pe prietenul lor de acea legatura nevazuta. Parintele, fara sa-si intrerupa pravila sa i-a facut semn sa plece si astfel a putut fi dezlegat si au plecat. Turcii au marturisit dupa aceea si celorlalti turci ce au patit si spuneau:
- Aman, aman! Sa nu mergeti sa-l furati pe Hagi efendi!"

În epistola (1 Timotei 1, 20) aflăm că Sf. Ap. Pavel i-a dat pe doi inşi satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

- Şi eu cred la fel, că numai Dumnezeu poate fi în mai multe locuri deodată, însă aceasta nu înseamnă că oamenii duhovniceşti, prin care lucrează harul lui Dumnezeu, nu pot, prin iconomia lui Dumnezeu, să lucreze de la distanţă sau să transmită ceva la nevoie chiar dacă nu se află într-un anumit loc în acel moment, fără ca aceasta să însemne automat bilocaţie. Şi îţi pot da exemplu:

"Un tânăr... din Atena, era om de distracţie, nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia, nici părinţii lui. O dată, deci, pe la ora 3 noaptea, gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala, îndreptându-se de la Atena spre Dafni. Pe când gonea ameţitor, dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza, apăsând şi frâna. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios, exact aşa cum apăruse. În aceeaşi clipă, însă, s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah, din dreapta, a trecut un camion de mare tonaj, nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah, tânărul ar fi fost deja mort, pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând, aşadar, şi-a continuat drumul, în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare.

După mult timp, nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte, ca să vadă un stareţ care, după cum spuneau aceştia - a făcut minuni. Au venit, deci, în Sfântul Munte, iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie), tânărul a rămas... mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care, cu apariţia lui misterioasă, îi salvase viaţa!"

- Extazul este întâlnit la o mulţime de părinţi ortodocşi (vezi Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Scărarul etc.) însă nu în înţeles filozofic sau de tranşă, asemănător celui provocat de droguri sau ştiu eu ce alte prostii. Are cu totul altă semnificaţie, în sensul de răpire prin harul lui Dumnezeu despre care vorbeşte Sf. Ap. Pavel (2 Cor. 12, 4).

Din păcate la noi există o mulţime de habarnişti care văd peste tot numai înşelaţi. Asta se poate explica prin faptul că în România au existat puţini părinţi de talia Sf. Arsenie Capadocianul, a Părintelui Paisie Aghioritul sau a Părintelui Arsenie Boca care erau într-o legătură foarte strânsă cu Dumnezeu şi vârsau lacrimi în rugăciunile lor pentru păcatele poporului. Aceşti habarnişti când citesc despre relatările din vieţile acestor cuvioşi, care sunt mai presus de fire şi de înţelegerea lor stricată, rămân şocaţi, luându-le pe acestea drept semne ale înşelării, de parcă numai dracul ar putea să facă minuni şi Dumnezeu nu ar mai lucra prin harul Său sau prin Sfinţii şi îngerii Săi! Ei caută doar moşneguţi sau bătrânei care să stea în chilia lor şi să-şi plângă toată ziua de milă, să nu îi incomodeze cu nimic, sa-şi vadă de-ale lor şi dacă se poate, să le valideze concepţiile de viaţă sau de ce nu, să le gâdile patimile şi să-i înfăşeze ca pe nişte prunci, că doar şi ei sunt la fel de păcătoşi, că doar şi dracul şade greceşte în inima "smeritului". În nici un caz să dea peste cineva de talia Sfântului Kosma Etolianul sau a Cuviosului Arsenie Boca, că nu-i de bine...

-citatele din Sfantul Ignatie nu le mai repet,el zice clar ca papistasii nu au har in pseudo-biserica lor,deci nu au taine,deci nu au mantuire; si zice clar ca Francisc era in ratacire ,in inselare tocmai ca nu mai tinea cont de dogme [adevaruri revelate]

-Sfântul Ioan Gura de Aur (+ 407) Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, în felul acesta o falsifica; la fel si în credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cât de putin în ea, o vatama pe toata.Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si înger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa."

-PRICEPI CE ZICE Sfântul Ioan Gura de Aur ? Degeaba viata lui Francisc era virtuoasa, daca credinta era eretica.

-sunt o gramada de exemple in care ereticii desi tineau toata invatatura de credinta ortodoxa ,totusi pt ca doar o dogma o rastalmaceau ajungeau in iad

-sfantul Ioan Gura de Aur zice clar :"nicaieri nu e atata rau ca in erezie"

-e o pilda in Pateric cand un ucenic vine la un parinte si ii zice ca-i pacatos si parintele zice ca asa e,dar apoi ii zice ca-i eretic si parintele zice ca nu e eretic,pt ca a fi eretic inseamna a fi despartit de Dumnezeu.

-deci Francisc care accepta erezia papistasa [pt ca nu a renuntat la erezii si nu a trecut la ortodoxie] era in inselare,deci era despartit de Dumnezeu,deci nici macar mantuit nu e ,ce sa mai zic de sfant.

-de ce oare numai la papistasii apar stigmatele si la nici un sfant ortodox nu au aparut? pt ca papistasii erau in inselare,stigmatele erau semne diavolesti

-tu ai facut un idol din parintele Boca,tot ceea ce zice el crezi ca e bine,chiar daca contravine clar cu invatatura Bisericii,cu dogmele si canoanele,cu ceea ce zic sfintii.

-tu iar interpretezi aiurea,deci in primul rand chiar am citit din respectiva carte,chiar am postat pe acest topic citat,poza din carte,print-screen,cauta mai in urma cu cateva pagini

-dupa aceea deci zice clar ca La început nu i-a primit la împărtăşanie pe greco-catolici,si dupa aceea nu zice ca ei au trecut la ortodoxie si au lepadat clar ereziile lor
-deci ii impartasea apoi chiar daca ramaneau in ereziile lor
-tocmai de aceea considera ca "Biserica catolica e aproape fara greseala"

-deci el daca combatea papismul ar fi trebuit sa arate clar care sunt ereziile catolicilor -filioque-in primul rand si sa le combata pe toate,si sa le zica clar oamenilor ca intai trebuie sa se boteze,sa renunte la erezii si apoi ii primeste in Biserica
-si sa le zica clar ca ei nu au Biserica si taine

-si sa le zica clar oamenilor , asa cum zic sfintii Ignatie,Gura de Aur...si altii ca doar in Biserica ortodoxa exista mantuire.

http://s1.postimg.org/awyfc8xpb/bise...e_greseala.png

-ai dat un citat care-ti convine tie,dar pe aceeasi pagina apare alta marturie in care P Boca le zicea oamenilor ca "Biserica catolica e aproape fara greseala", si ca cele 2 biserici sunt surori..

http://s27.postimg.org/7lfjdwog3/unirea_Bisericilor.png

-deci iar zice ca intre ortodocsi si catolici deosebirile nu sunt esentiale
-si vrea unirea adica trecerea peste confesionalitate,adica el credea ca si catolicii au Biserica si sa renuntam noi la ceva si papistasii si astfel sa ne unim,deci gresea categoric
-deci noi nu trebuie sa renuntam la nimic pt ca suntem in Adevar si pastram dreapta credinta si dogmele,si suntem in Biserica Soborniceasca, ci doar ei trebuie sa renunte la erezii si sa intra in Biserica pt ca nu sunt.

-vezi ca se ia de sectanti pe care-i considera eretici,nu-i de acord cu Papa dar nu zice clar ca papistasii sunt eretici si trebuie sa revina la BISERICA ORTODOXA SOBORNICEASCA [ Biserica este una, pentru ca unul este intemeietorul si capul ei, Domnul Iisus Hristos, si unul este Duhul Sfant, care o insufleteste cu harul dumnezeiesc, una este invatatura ei cea adevarata si una calea cea dreapta care duce sigur la mantuire. Mantuitorul o singura Biserica a intemeiat si nu voieste sa fie mai multe. Diferitele Biserici ortodoxe nationale nu sunt Biserici despartite sau mai multe, ci numai membre ale singurului trup al Bisericii.

Biserica este sfanta, pentru ca sfant este intemeietorul si capul ei, Iisus Hristos, care a sfintit-o si pe ea cu singele Sau (Efeseni 5, 25-27), si i-a dat puterea sa sfinteasca pe oameni prin harul dumnezeiesc. Sfintenia Bisericii nu se pateaza de loc prin aceea ca in ea se gasesc si pacatosi, fiindca nu membrii Bisericii sfintesc Biserica, ci Biserica sfinteste pe membrii ei, ea neavand de la ei sfintenia, ci de la Domnul, prin Duhul Sfant.

Biserica este soborniceasca sau universala pentru ca ii este dat sa se intinda peste tot pamantul si sa-i cuprinda pe toti oamenii, ca intr-un sobor a toata lumea, si pentru ca se conduce dupa cele statornicite la sfintele soboare a toata lumea. Biserica nu este numai pentru un loc, ori numai pentru un timp, ori numai pentru un neam, ci ea este pentru toate locurile, pentru toate vremurile si pentru toate neamurile. Biserica este soborniceasca si pentru ca detine adevarul religios deplin si pentru ca totdeauna si pretutindeni a invatat si invata neschimbat acelasi adevar dumnezeiesc universal.]

Ovidiu, stii ca sub influenta unui amic gen cristirg-like (insa bine intentionat, spre deosebire de colegul nostru), si eu ma indoiam de Cuviosul Parinte Arsenie Boca. A fost suficient sa-i citesc cartile sale, ca sa il marturisesc acum.
In ce il priveste pe cristirg, omul are o obsesie, pe care o recita ca pe o mantra. De ce nu ii citeste cu adevarat cartile Cuviosului Parinte Boca? (In loc sa colporteze minciuni, caci tu l-ai dovedit ca de fapt nu a citit nimica).
Cristirg, ia ma o pauza.
Nu imi amintesc ca scrie in Scriptura despre tine ca esti checkerul ortodoxiei si ortopraxiei la sfintii lui Dumnezeu. Dumnezeu sa te ierte si sa ne ierte pe toti!

Asa este, exista minuni care seamana cu bilocatia, de care am scris de fiecare data (translatia, invizibilitatea, viziunea, etc.). La sfintii crestini. Dar nu inteleg ce vrei sa-mi transmiti si ce legatura are cu bilocatia de la catolici. Eu am inteles pana acum ca tu nu consideri ca Francisc e sfant sau Bc este la fel ca cea ortodoxa, ci sunt alte intelesuri ale pictarii asa de catre Parintele Arsenie. Sa inteleg ca am crezut gresit?
Daca vrei sa imi spui ca bilocatia de la catolici nu e bilocatie, citeste te rog ce spun chiar ei, ca doar ei spun asta, nu eu. Bilocatia este prezenta fizica a cuiva in doua locuri, in mod simultan. Si subliniaza ca trebuie sa fie neaparat fizica, nu doar o viziune a celor de acolo. De asemenea, cei de acolo interactioneaza cu aparitia si in fiecare loc acel sfant are alta activitate, nu e o proiectie. Teologii catolcii chiar se intreaba unde e sufletul, ca ar trebui sa fie in doua locuri simultan. Despre asta am discutat aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...tie#post455734
Nici aici nu inteleg ce vrei sa spui, eu am scris despre extazul, transa in cazul sfintilor catolici, nu ortodocsi. Probabil nu am folosit cuvintele potrivite, in cazul sfintilor am scris de viziune, ca sa fac o diferenta. Dar am crezut ca se intelege la ce ma refer. Tu-mi scrii de parca acum am auzit de ortodoxie sau de sfinti.
Daca nu ai inteles la ce ma refer, poate ai vazut filmulete cu penticostali sau charismatici care intra in extaz, cum zic ei. Deci exista si alt fel de extaz. Exista articole ortodoxe care analizeaza starile de extaz ale sfintilor catolici (nu mai stau sa caut). Despre minunile d ela catolici am scris pe scurt aici: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...locatia#p57096
Tot nu m-am dumirit, si tu crezi ca sfintii catolici sunt sfinti si de aceea Parintele Arsenie l-a pictat pe Francisc?

O mare parte din cei ce il apara pe Parintele Arsenie sustin nu ca Francisc ar fi sfant si ca BC ar fi la fel cu BO (cum reiese din cealalta pictura), ci ca Parintele a vrut sa transmita altceva, poate o profetie ca va veni BC la ortoodxie, etc.
Asta am spus si eu, chiar si unii sfinti au mai avut greseli, fara sa fie mai putin sfinti.

Dar, trebuie sa recunosti, nici tu nu esti chiar un reper in privinta invataturii ortodoxe.

Mă băiete ceea ce spune părintele Arsenie e validat de alți părinți. Citește aici: http://www.youtube.com/watch?v=sGcUe...GrX8VPJvYQNP1o

Ceea ce spun alții că a spus părintele nu mă interesează și nu are valoare. Important e ceea ce a scris părintele. Poți face diferența?

-ti-am explicat clar,ti-am dat citate din sfinti citeste tot,daca nu vrei sa vezi adevarul,treaba ta, Francisc clar nu e sfant.


http://www.ortodoxie-catolicism.ro/3...pusul-catolic/
-"În cazul lui Francisc din Assisi, trebuie arătat că Biserica romano-catolică a arătat o mare cinstire fată de stigmatele lui. Fenomenul a fost primit ca o mare minune. La doi ani de la moartea sa, Papa l-a sanctificat pe Francisc. Principalul motiv al beatificării au fost stigmatele miraculoase de pe trupul lui, care au fost acceptate ca dovadă a sfinteniei. Acest lucru prezintă un interes deosebit pentru crestinii ortodocsi, dat fiind că nu există nimic de felul acesta în vietile sfintilor Bisericii Ortodoxe"

" toti stigmaticii suferă o durere insuportabilă în părtile afectate ale trupului, indiferent de forma pe care o iau stigmatele – urma unei cruci pe umăr, urme de spini pe cap sau, în cazul lui Francisc din Assisi, răni pe mâini, picioare si coastă. Alături de durere, ei simt o mare desfătare la gândul că sunt vrednici să sufere împreună cu Iisus, să poarte, asa cum a făcut El, păcate de care nu sunt vinovati. (Desigur, aceasta se leagă de dogma romano-catolică a „satisfacerii divine”, învătătură străină Bisericii Ortodoxe."

Stigmatele lui Francisc din Assisi, datorate vedeniilor sale, sunt urmare a unei anumite rugăciuni. Este vorba de o rugăciune puternică prin care acesta cerea să simtă si el patimile lui Hristos, în trupul si în sufletul său. În rugăciunea sa, Francisc dorea să aibă parte de acele suferinte nu numai în sufletul său, ci si în trupul său. Astfel, predându-se pe sine unei rugăciuni extatice, el nu renunta la trup, ci chema asupra-i niste simtăminte pământesti, adică trupesti – cu alte cuvinte o suferintă fizică.

Rugăciunea lui Francisc nu a rămas fără răspuns. Cronicile spun că “Francisc s-a simtit cu totul transformat în Hristos”. Această preschimbare nu era numai în duh, ci si în trup; nu numai la nivelul simtămintelor duhovnicesti si psihologice, ci si la nivelul celor trupesti. Cum se petrecea de fapt vedenia?

Întâi de toate, într-un fel destul de neasteptat pentru el, Francisc văzu ceva pe care l-a zugrăvit ca minunat: un serafim cu sase aripi, asemenea celui înfătisat de Prorocul Isaia, coborându-se din cer la el. (Întâia parte a vedeniei). Apoi, după ce serafimul se apropie, Francisc, însetat după Iisus si simtindu-se “transformat în Hristos”, începu să-l vadă pe Hristos în serafim, pironit pe o cruce. Potrivit cronicarului, “acest serafim veni asa de aproape de sfânt, încât Francisc putu zări deslusit pe serafim chipul Celui răstignit”. (A doua parte a vedeniei). Francisc recunoscu chipul lui Hristos în serafim atunci când Acesta se coborî la el. [9] Atunci simti patimile lui Hristos pe trupul său, dorinta lui de a le simti fiind împlinită. (A treia parte a vedeniei). Începură apoi să apară stigmate pe trupul său. Se părea că rugăciunea lui înfocată si stăruitoare primea în cele din urmă răspuns. (A patra parte a vedeniei).

Complexitatea uimitoare a vedeniei lui Francisc este ceva deosebit. Peste vedenia de început a serafimului care, aparent, se pogora din cer la Francisc, începe să apară o altă imagine – cea după care înseta cel mai mult Francisc, anume imaginea lui Hristos cel răstignit. Felul în care se desfăsoară aceste vedenii ne lasă sentimentul că cea dintâi vedenie (cea a serafimului), atât de bruscă si neasteptată, depăsea hotarele închipuirii lui Francisc care dorea să-l vadă pe Hristos cel răstignit si să simtă pătimirile Lui. În felul acesta, putem întelege cum a reusit o conceptie atât de complexă – cuprinzând ambele vedenii, ambele chipuri, serafimul si Hristos – să-si găsească loc în starea de constientă a lui Francisc.

Experienta lui Francisc din Assisi este deosebită si de un mare interes pentru crestinii ortodocsi, deoarece, asa cum am arătat mai sus, nu întâlnim nimic de felul acesta în traditia Bisericii Ortodoxe, cu lungul ei sir de nevoitori, si nici în istoria trăirilor mistice. De fapt, toate lucrurile de care a avut parte Francisc prin stigmatele sale reprezintă chiar acele manifestări împotriva cărora ne-au prevenit, în repetate rânduri, Părintii Bisericii!"

Cel mai vădit îndemn este cel al Sfântului Nil Sinaitul, care atrage atentia asupra presupusei experieri a Dumnezeirii de care a avut parte Francisc. În Cuvânt despre rugăciune, el previne: “Să nu doresti, nici să cauti vreun chip sau înfătisare la vremea rugăciunii. Să nu tânjesti după vedenii ale simturilor sau după îngeri sau puteri sau după Hristos, căci îti vei pierde mintea, luând lupul drept păstor si închinându-te vrăjmasilor draci. Începutul rătăcirii mintii este slava desartă, care face mintea să încerce si să-si închipuie Dumnezeirea în oarescare chip sau înfătisare”

"Rugăciunea extatică a lui Francisc a primit răspuns – însă, potrivit cuvintelor Sfintilor Isaac si Nil, în chip vădit nu de la Hristos.

În vreme ce Francisc era pe deplin încredintat că fusese înăltat către Logosul dumnezeiesc, aparitia trăirilor trupesti nu poate, după Sfântul Isaac, să vină de la o putere duhovniceste bună.

Trăirile trupesti ale lui Francisc pot fi explicate ca fiind lucrarea închipuirii mintii sale, care lucra odată cu extazul spiritual. Este greu de spus, în acest caz, ce anume predomina în rătăcirea lui Francisc: mândria lui religioasă sau psihismul (închipuirea mintală); în orice caz, psihismul era destul de puternic. Acest lucru este adeverit de aspectele neobisnuitei vedenii pe care a avut-o Francisc după ce s-a simtit preschimbat cu totul în Iisus, fiind un caz foarte grav de plani (înselare sau rătăcire), ce-si are rădăcinile, după Sfântul Nil, în slava desartă.

Spre deosebire de Francisc, Sf. Serafim nu a căutat să se simtă “preschimbat în Iisus”, prin rugăciuni si nevointe. El se ruga simplu si adânc, plângându-si păcatele. În timpul rugăciunii, ca urmare a deosebitelor sale lucrări de nevointă, a crescut într-însul puterea tainică a Harului, pe care n-a simtit-o si nici n-a constientizat-o. Aflându-se în fata prestolului (altarului) cu inimă fierbinte, precum în cuvintele lui Ilie din Ekdik “…sufletul, depărtându-se de toate cele din afară, se uneste cu rugăciunea, iar acea rugăciune, asemenea unei văpăi care cuprinde sufletul asa cum focul învăluie fierul, descoperă cele înfricosate”, [14] Sf. Serafim s-a văzut deodată în fata tainicei Puteri Dumnezeiesti. Sf. Serafim nu si-a închipuit, nici n-a visat, nici nu si-a dorit o asemenea vedenie. Însă atunci când aceasta s-a petrecut, a fost atât de uimit, încât i-au trebuit două ceasuri ca să-si vină în fire. Mai târziu, a povestit însusi ce i s-a întâmplat. Mai întâi, s-a minunat văzând o lumină mai presus de fire, asemenea soarelui. Apoi l-a văzut pe Fiul Omului în slavă, strălucind mai puternic decât soarele, cu lumină negrăită si înconjurat de puterile ceresti asemenea unui “roi de albine”. Venind prin poarta de apus (a altarului), Hristos s-a oprit în fata amvonului si, ridicându-si mâinile, i-a binecuvântat pe cei ce slujeau si pe cei ce se rugau. Apoi vedenia a dispărut.

Pentru studiul nostru, ne vom opri asupra câtorva aspecte din relatarea vedeniei Sfântului Serafim. Mai întâi, spre deosebire de rugăciunea lui Francisc, rugăciunea Sfântului Serafim nu cuprinde nimic care să sugereze, nici măcar pe alocuri, că si-ar fi dorit vreun semn văzut al prezentei dumnezeiesti. Cu atât mai putin se gândea că ar fi fost vrednic de a se “preschimba în Iisus”, asa cum se ruga Francisc. Principala trăsătură a rugăciunii Sfântului era o smerenie adâncă, arătată prin mărturisirea cu glas tare a păcătoseniei, urmată de o pocăintă adâncă. Întelesul acestui lucru, asa cum au arătat în nenumărate rânduri Părintii Bisericii, este că smerenia adevărată îl păzeste pe om să nu cadă în slavă desartă.

Și eu ți-am explicat că una e să citești ceea ce a scris părintele și alte e să citești ce au înțeles babele și ce au mărturisit ele...dacă au mărturisit. Pricepuși?

Cu pagina 99 din ”Mărturii ” nu mă mai chinui....la mine în carte nu există așa ceva...de unde ai scos numai tu știi. Iar la paginile 92, 93 au am cu totul altceva.

Personal sunt desgustat de cărțile care apar mai mult cu un scop material, decât unul duhovnicesc, pe seama părintelui Arsenie. Uită-te și tu că majoritatea apar fără nici o binecuvântare.

Părerea părintelui pe această temă ți-am postat-o:: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=586
Cezar a avut bunovoință să-ți explice, dar tot degeaba.

”Singură Ortodoxia este cea care pomeneşte noţiunile fără a pune nici un tipar pe minte care ar stârni vreo imagine, refuzând categoric orice nălucire. De exemplu: Adevăr, Dragoste, Duh.”

http://www.ortodoxie-catolicism.ro/5...serafim-sarov/

"Un al doilea aspect profund al rugăciunii Sfântului Serafim este faptul că el nu cere nici o arătare cerească din partea lui Dumnezeu. În afară de pocăinta lui, în rugăciune nu se mai găseste nimic din afară – vreun gând sau vreo închipuire. Desigur, aceasta corespunde pocăintei Sfântului, din cuvintele sale vădindu-se că niciodată nu s-a gândit că ar fi atins cumva vreun nivel de vrednicie când, în ciuda păcatelor sale, să poată cere lucruri sfinte. Dacă ar fi gândit despre sine în acest fel, ar fi alunecat usor în înselare.

-dacă e să facem o comparatie între cele două vedenii si între ce au trăit Francisc si Sf. Serafim prin acestea, găsim o mare deosebire între mistica celor doi. Mistica Sfântului Serafim apare ca o înăltare cu totul duhovnicească, ceva dăruit nevoitorului, asemenea unui dar al unei vedenii duhovnicesti, ca o luminare de sus a mintii sale, în timp ce trăirea spirituală a lui Francisc este o mistică născută din voia sa si întunecată evident de propria închipuire si propriile simtiri.

O altă deosebire între cei doi este relatia diferită pe care si-o exprimă fată de Hristos. Spre deosebire de Sf. Serafim, care trăieste puterea duhovnicească a lui Hristos în inima sa si îl primeste pe Hristos în inimă, Francisc primeste în închipuirea sa simtiri îndeosebi din viata pământească a lui Hristos. Francisc intră în aspectul exterior al patimilor lui Hristos.

potrivit Mitropolitului Antonie Hrapovitki, plani (prelest, în limba rusă) [înselarea sau rătăcirea, în limbajul ascetic românesc, n.tr.] apare de obicei atunci când diavolul îl amăgeste pe un om, făcându-l să creadă că a primit vedenii dumnezeiesti (sau alte daruri ale Harului). Apoi cel viclean îi întunecă mereu mintea, încredintându-l de închipuita sa sfintenie, si îi făgăduieste puterea de a lucra minuni. Cel viclean îl poartă pe un astfel de nevoitor în vârf de munte sau pe acoperisul unei biserici, si îi arată un car de foc sau un alt lucru minunat care să-l ducă în ceruri. Cel înselat păseste înainte (primind închipuirea) si se prăvăleste în hău, fiind sortit pierii fără de pocăintă. [22]

Ceea ce reiese din această scurtă prezentare a înselării este faptul că omul care trăieste astfel de lucruri cade de regulă într-o formă de mândrie, de obicei slavă desartă, de unde si închipuirea că a ajuns la o asa înăltime încât crede că nu mai trebuie să vegheze asupra primejdiei păcatului sau a hulei împotriva lui Dumnezeu. Cu adevărat, acesta este un păcat drăcesc si, prin definitie, cel mai greu de dat în vileag – de unde si importanta si stăruintei neîncetate a scrierilor duhovnicesti pe ascultarea si smerenia în nevointă până în cea din urmă clipă a vietii pământesti.

Am arătat deja mai sus că vedenia lui Francisc cuprinde semne vădite ale înselării duhovnicesti.

Nu este nici o îndoială, după cum si biografii lui Francisc dovedesc în mod eufemistic, că acest important întemeietor al Ordinului Franciscanilor era foarte teatral în actele sale de pocăintă, arătând destul de vădit că îi lipseste si cea mai elementară trezvie, necesară unei vieti de nevointă ce caută dobândirea adevăratei smerenii. De fapt, ori de câte ori sunt prezentate în Fioretti momentele de smerenie ale lui Francisc, acestora nu le lipseste niciodată presupunerea că îi vorbeste Dumnezeu, de pildă prin gura fratelui Leon, [26] sau faptul că se crede ales de Dumnezeu “să vadă în tot locul binele si răul”, atunci când este cercetat de fratele Masseo pentru smerenia sa. [27] Este adevărat că Francisc îsi înfătisează răutatea si păcătosenia, dar aceste mărturisiri sunt lipsite de păreri de rău sau de vreun alt semn că s-ar socoti nevrednic înaintea lui Dumnezeu. Desi vorbea adesea despre smerenie si le dădea franciscanilor învătături în această privintă, el însusi s-a smerit în foarte putine momente din viata sa, desi aceste momente singulare au fost deosebite; însă, chiar si asa, a existat întotdeauna un element de exagerare si de melodramă. Nimic nu poate fi mai lămuritor în această privintă decât propriile cuvinte către fratii de mănăstire. La un moment dat, le-a spus ucenicilor: “Nu văd la mine nici un păcat pentru care să nu fi făcut mărturisire si pocăintă. Căci Domnul, în mila Sa, mi-a dat darul de a vedea deslusit în rugăciune cu ce i-am gresit sau plăcut.” [28] Evident, aceste cuvinte sunt foarte departe de adevărata smerenie. Ele seamănă mai degrabă cu vorbirea omului multumit de sine (fariseul) care, în pildă, stătea în templu, în timp ce vamesul stătea umil într-un colt, rugându-l pe Dumnezeu cu smerenie adevărată: “Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”.

Pricina de căpătâi care a nimicit viata ascetică a lui Francisc poate fi atribuită stării fundamentale a Bisericii romano-catolice, în care a crescut si a fost învătat acesta. Date fiind acele vremuri si starea Bisericii Romane în ansamblu, adevărata smerenie nu se putea ivi în sufletul oamenilor. “Vicarul lui Hristos pe pământ”, cu ale sale pretentii de autoritate duhovnicească si temporală, era un reprezentant al mândriei duhovnicesti. Nu se poate închipui o mândrie mai mare decât gândul infailibilitătii (negreselniciei) personale . Această cădere nu putea să nu afecteze spiritualitatea lui Francisc si, în general, spiritualitatea romano-catolicilor. Asemenea Papei, si Francisc suferea de mândrie. Acest lucru se poate vedea din cuvântul său de despărtire către franciscani, atunci când a rostit: “Acum mă cheamă Dumnezeu, si vă iert pe toti, fratilor, atât pe cei de aproape, cât si pe cei de departe, de toate greselile si răutătile, si vă sterg păcatele atât cât îmi stă în putere”.

Aceste cuvinte arată că pe patul de moarte, Francisc însusi se simtea destul de puternic ca să ierte păcatele, asemenea Papei. Se stie că iertarea păcatelor, în afara Tainei Spovedaniei si a Împărtăsaniei, era un atribut exclusiv papal. Asumarea de către Francisc a acestui prerogativ trebuie să se fi făcut pe temeiul credintei în sfintenia proprie.

Spre deosebire de el, nevoitorii sfintei Ortodoxii nu si-au îngăduit niciodată să-si atribuie dreptul de a ierta păcate. Toti au murit cu gândul proprii păcătosenii si cu nădejdea că Dumnezeu, în mila Sa, le va ierta păcatele. Este de ajuns să ne amintim cuvintele marelui nevoitor din Thivaida veacului al cincilea, Sfântul Sisoe. Înconjurat de fratii strânsi lângă patul său de moarte, el părea să vorbească cu făpturi nevăzute, după cum spune cronica; fratii l-au întrebat: “Părinte, spune-ne cu cine vorbesti?” Sf. Sisoe a răspuns: “Sunt îngerii care au venit să mă ia, dar mă rog de ei să îmi mai lase răgaz de pocăintă.” Atunci când fratii, stiind că Sisoe era desăvârsit în virtuti, au răspuns “Tu nu ai nevoie de pocăintă, părinte”, Sfântul le-a zis: “Adevărat vă spun, nici nu stiu dacă am pus început pocăintei.”

Mă bucur că ai citit cărțile părintelui și nu te-ai lăsat influențat de părerile altora.
Oricum se face mult comerț pe seama părintelui.

-imi pare rau dar nici din acest citat nu vad clar ca P Boca considera ortodoxia singura cale de mantuire,si pe restul [catolici,greco-catolici] sa-i considere eretici,inselati, zice clar ca ortodoxia refuza orice nalucire...
-oricum macar daca citesti articolul postat de mine si cuvintele sfintilor ai putea sa-ti dai seama ca Francisc nu e sfant ci a fost in inselare si deci P Boca a gresit ca l-a pictat pe un eretic in Biserica, si l-a pictat si pe ereticul Ulfila ,despre asta nu zici nimic?

Marturii din Tara Fagarasului despre Parintele Arsenie Boca€Ž:
-http://invitatielaortodoxie.files.wo...senie-boca.pdf

-chiar scrie in carte ca aceste marturii au fost adunate de studentii de la ASCOR Cluj...

un subiect prea aprins
 

Cristirg, nici eu nu sunt fan al păr. Arsenie Boca, de ex. picturile sale de la Drăgănescu nu-mi plac chiar deloc :)

Însă tu, dacă chiar crezi că ai "un caz" în ceea ce-l priveste, poate mai mare succes ai avea dacă ti-ai expune toate teoriile despre dânsul la Sf. Sinod. Aici pe forum nu e decât foc de paie care nu serveste la nimic. Mai mult îti faci sânge rău, si tu si altii.

Nu, spune clar ”SINGURĂ ORTODOXIA” ...iar citattul este rupt din contextul cu nălucurile pe care și l-am postat integral printr-un link. Se pare că e foarte greu pentru tine să pricepi. În contextul respectiv amintește de „Ingnaţiu de Loyola, un militar ambiţios şi creator, Assisi” și descrie metoda lor duhovnicească care se bazează pe imaginaţie.
Părintele NU este de acord cu această metodă a celor doi (CATOLICI).

Ți-am explicat că pictura de la Drăgănescu este atipică: mitralierele, parabolice etc...Din câte rețin Ulfila nu are aureolă de sfânt. Și nu sunt în măsură să înțeleg toate tainele părintelui. Nu putem ști exact ce a vrut să transmită părintele. Și îți repet: admit posibilitatea ca părintele să fi putut greși pictându-l pe Sf. Francisc. Nu este exclus.

Uite un nou citat de unde reiese clar că părintele nu a fot de acord cu învățătura catolicilor:
„Apusul care a apus de mult de la dreapta credinţă se izbeşte în mintea lui de zidurile înţelepciunii acestei lumi şi nemaiputând trece dincolo s-a oprit ca înţelegere a Tainei doar la milostenia socială, la faptele de caritate (şoşoni, galoşi, tricouri şi hrană pentru trup). Au uitat cu desăvârşire ce zice mântuitorul: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6,33) Punându-l pe Papă în locul Mântuitorului putem zice „la aşa cap, aşa căciulă” sau „la aşa cap, aşa gândire”. Cât despre roadele duhovniceşti, aceste se văd dacă ai ochi duhovniceşti şi vrei să le vezi.”

ps: să căut pentru tine un citat în care să apară „catolicii sunt eretici”? se pare că doar asta te liniștește. :71:

Nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi. (Pr. Rafail Noica)

Oare cum se va termina această polemică încăpăţânată? Sau peste câte pagini...?

Spusele părintelui Rafail Noica mi se par de mare "actualitate"... la fel am putea spune: "Are părintele Arsenie Boca nevoie de apărarea noastră, sau poate invers?"

Poate că unora le sunt de folos aceste replici. Aşa că îmi cer iertare pentru intervenţie!

Iarăși nu ești pe subiect. Și UNDE SCRIE la pg. 99 ceea ce tu ai susținut? M-ai acuzat că am postat doar ce-mi convine. VREAU SĂ VĂD ce scrie la tine, că la mine nu scrie așa ceva pg. 99. Iar PDF-ul postat de tine e doar până la pg. 66.

Așa și cartea este editată cu binecuvântarea cărui IPS sau PS sau părinte?
Și tu poți deveni membru ASCOR și să inventezi o „mărturie” care să se potrivească scopului tău. Sau poate cel care a făcut mărturia este chiar catolic.
Apoi încearcă să observi că la paginile 92, 93 scanate de tine, cel care face afirmația, Gheorghe Silea are 45 de ani...deci la ce vârstă l-a cunoscut pe pr. Arsenie și când l-a auzit făcând asemenea afirmații?
Apoi ai o pagină scanată (fără număr de pagină) în care sunt enumerate niște afirmații „- între catolici și ortodocși deosebirile nu sunt esențiale”, fără să fie trecut cel care a făcut afirmația...deci cui aparțin aceste afimații?

-Chiar asa ai ajuns sa negi ,sa respingi adevarul imediat,cum sa fie pdf-ul pana la p 66? ca e toata cartea pana la pagina 128 -la cuprins:

http://invitatielaortodoxie.files.wo...senie-boca.pdf

-am facut un print screen iar,si se vede clar ca am deschis pdf-ul in browser, se vede sit-ul invitatielaortodoxie,si se vede ca se deschide si la p 92 [deci nu la pagina 99 ci 92],si mai jos,sa mai incerce cineva,chiar asa am ajuns....:

http://s22.postimg.org/az7wdyd4h/PAPISTASII.png
free upload

-poate ca nu sunt taine,ci pur si simplu a gresit pictandu-l pe un eretic in Biserica; de ce vedeti numai taine,profetii...
-bine ca recunosti ca poate parintele a gresit pictandu-l pe Francisc
-pana la urma te-ai consins ca Francisc nu e sfant?

Cuviosul Arsenie Boca a gresit, sau nu. Francisc este sfant (in fata lui Dumnezeu, ca acolo conteaza, nu bisericismele si organizationismele subiective, de "haita ideologica" care isi marcheaza teritoriul, manifestate aici, pe Pamant), sau nu.
Dar tu gresesti cu siguranta. Si ce este mai rau, este ca gresesti obstinat.
Ce scrie Parintele, ce a facut de-a lungul binecuvintatei sale vieti, pe de o parte, si ce au scris altii despre el, facaind bani din false marturii, unele naive, altele de hula (ca alea pe care le citezi), pe de alta parte, sunt pur si simplu multimi disjuncte.
Ce se scrie in "Cararea Imparatiei" si "Tinerii..." ar trebui pus la baza unui fel de manual teologic; mai mult, e ca un ghid care sa calauzeasca o eventuala refacere a acestui popor si a acestei tari. Dar, deja vorbim de lucruri care nu se incadreaza la tematica "hai sa birfim si sa hulim". Asa ca nu te intereseaza. Citeste-i cu adevarat cartile Parintelui, si apoi discutam.
Eu gindeam oarecum ca tine. Si uite, citind, m-am schimbat.
Hai, ca nu e greu.

În cartea „Mărturii din Țara Făgărașului” pe care o am în față nu apare așa ceva la paginile 92, 93. La pagina 98, 99 scrie de catolici, cam ce ai scanat tu, dar nu apare fraza cu „diferența dintre Biserici”, etc. Am să scanez și am să postez să vezi diferențele.
Ambele sunt editate în 2004, nu spune ce ediție. S-ar putea să dețin o variantă îmbunătățită, adică s-au scos afirmațiile controversate. Sau deții tu o variantă măsluită. După cum vezi e editată fără nici o binecuvânatare.
De ce nu citești o carte autentică să te lămurești? Sau e mai ușor să iei cu copy/paste toate mizeriile ce circulă pe internet?
Asta a fost singura ta preocupare pe forum, măi „antiecumenism”.

-da cand nu ai argumente incepi sa faci tot felul de afirmatii: ba ca nu citesc bine,ba ca e varianta masluita,ba ca nu stiu ce...
-preocuparea mea pe forum a fost sa lamurim niste lucruri,sa gasim adevarul ortodox,sa ne ferim de erezii (ecumenism,...),sa pastram invatatura ortodoxa curata,sa tinem cont de dogme,canoane...de aceea am dat citate din Sfinti.

De ce să nu recunosc? Am spus că nu susțin infailibilitatea părintelui și se poate să fi greșit. Dar nu putem ști noi ce a vrut să transmită părintele. Asta nu pricepi tu. Și acea pictură nu-l face mai sfânt și nici nu-l descalifică pentru cei care au ochi duhovnicești.

Nu sunt în măsură să dau verdicte, nici să pun etichte.
Sunt curios cum ai fi reacționat dacă ai fi fost catolic, dacă tu te-ai fi născut într-o familie de catolici. Ai mai fi pus așa problema?

Pentru a aplica corect regulile Bisericii şi pentru a fi de folos oamenilor, trebuie să ai o înălţime duhovnicească, pentru a avea discernământ duhovnicesc. Căci altfel rămâi la litera Legii, însă litera Legii „ucide”.
Ai tu dicernământul duhovnicesc necesar păstrării adevărului fără să „ucizi”?

Hai să-i lăsăm pe cei în măsură (membrii Sf. Sinod) să stabilească dacă părintele a greșit.

-nici eu nu sunt in masura dar Sfantul Ignatie cred ca este si el a zis ca Francisc era in inselare,de asemenea se explica foarte bine in articolul respectiv diferenta dintre Francisc si Sfantul Serafim de Sarov,de asemenea sunt clare acele citate din Sfinti
-normal ca daca as fi fost catolic as fii gandit ca ei,adica as fi fost in erezie,dar asta e suntem ortodocsi,crdem in Ortodoxie,in Sfintii parinti,in sinoade,canoane,si dogme

Un ortoodx ar trebui sa stie raspunsul la aceasta intrebare. Daca noi nu-l stim ce i-am putea spune unui catolci sau din alta religie? Fie catolic, adventist, hindus, musulman, trebuie sa vina in Biserica, sa se poata mantui. Ala se duce si sta o vesnicie in Iad ca noi nici macar sa-i spunem adevarul n-am vrut, ca sa nu scadem in ochii lui daca nu ii place si sa nu-l stresam 2 minute. Dar daca nici noi nu stim adevarul cum sa conducem orb pe orb?
Dimpotriva, cineva care cauta adevarul va fi cel mai fericit sa-l afle, chiar daca asta inseamna sa renunte la catolicim sau religia lui. Cine nu-l cauta si nua re solul pregatit va uita a doua zi ce a vorbit.

De fapt chiar aceasta povestire arata ca Francisc nu e sfant, daca e adevarata. Francisc ii spune acelei catolice sa se duca la Sf. Serafim ca el nu are nicio putere sa o ajute. Daca ar fi fost sfant ar fi putut, ca orice sfant.

Ca sa nu vorbim vorbe, are cineva vreo care Viata Sf. Francisc de Assisi ? Sa o putem citi toti. Poate o pune cineva pe forum....

Din moment ce mesajul nu ţi-a fost adresat ţie, ci lui cristig, e logic că nu vreau să-ţi transmit nimic. Ţi-am răspuns la acuzaţiile pe care le aduci legate de pictura de la Drăgănescu. La fel şi alţi useri. Din moment ce Părintele Arsenie Boca studiase aceasta tehnică de pictură la Belle Arte este logic că nu avea cum să picteze altfel. Şi din moment ce există părerea scrisă în original a părintelui Arsenie Boca despre catolici, şi anume, că nu se află acasă, la confesiunea ortodoxă, după cum spunea şi Cuviosul Paisie despre catolci, că nu se află în casa părintească, tu însă persişti în obsesia a ceea ce spunea "x" sau "y" despre Părintele. Asta nu se mai numeşte cercetare, ci deja se numeşte bârfă! Ţi-am recomandat să laşi Sfântul Sinod al BOR să decidă în acest sens însă tot nu conteneşti.

De fapt asist la ceea ce am spus deja, şi anume că scrii de pe mai multe conturi dat fiind faptul că nu te mulţumeşti să răstălmăceşti de pe un singur cont. Contul gpalama este tot al tău, din câte se pare. Stilul este asemănător, iar argumentele tale identice cu ale lui cristirg si gpalama, sunt trase la indigo după ale lui Matei Vulcănescu, acel preot emigrat în Grecia cu blogurile "ortodoxiacatholica" şi "dogmaticaempirica", care pozează în mare expert în pictură, dogme, canoane, mistică şi toate celelalte; de unde au pornit de fapt, toate aceste atacuri la persoana părintelui Arsenie Boca. Se pare că nu prea are cu cine să comunice în Grecia şi se plictiseşte. Barim fii sincer şi recunoaşte şi nu mai induce pe ceilalţi useri în eroare că multă dezbinare faci.
Eu acum scriu de pe contul unei prietene, care m-a rugat să îl testez dacă mai funcţionează. După cum se vede contul nu a mai fost utilizat de câţiva ani!
Chiar dacă nu recunoşti, Adminul îţi poate verifica oricum locaţia şi ip-ul de unde postezi!

Laurenţiu