Si Biserica Ortodoxa este.... Biserica. Daca Biserica VT o putem numi biserica atunci era... Biserica. Observati similitudinea. :)

Sunteti un fin diplomat.Va felicit :).Mergem inainte si depasim momentul.Poate ca intentia conteza mai mult decat formularea.Toate cele bune.

Topicul viza BIOTERAPIA...dar unora le place sa-si auda vocea scrisa la nesfarsit....chit ca pt unii/altii va fi fiind interesant...

Bioenergoterapia e o sarlatanie fara margini. Tipic cei ce pretind ca practica bioenergoterapia se eschiveaza de la a "trata" boli ale caror efecte se observa usor, deci ar fi depistati usor ca sarlatani. Se baga doar la chestii total nedepistabile, eventual o dau in povestile despre vitalism, meridiane si energii, lucruri care nu au nici un fundament in afara de superstitiile erelor pre-moderne in care se clama ce e in corp pentru ca considerau ca e o blasfemie sa faci disectie sau sa analizezi un cadavru.

Vă mulţumesc
 

Vă mulţumesc, folosul din spusele altuia apare când inima este deschisă, dornică de adevăr şi nu se cramponează în prejudecăţi.
Să vă dea Dumnezeu hrana cea tare duhovnicească, pe care văd că o doriţi, prin care să călătoriţi la rai.

Vă mulţumesc
 

Aşa este. În plus este o stare de vătămare sufletească a practicianului dar şi a victimei prin care se caută fericire pământească cu orice preţ, spectaculoasă, fără pocăinţă şi uitându-se de cer.

Însă, adevărul este, pentru a nu fi prea aspri, că foarte mulţi, sărmanii, ajung aici din înşelare. Să-i ajute Dumnezeu să scape.

Vă mulţumesc
 

Nu ştiu dacă am prins exact gândul dvs. dar mi-am întrebat conştiinţa şi am încercat să modific numele meu pentru a fi scris cu minuscule. Se poate modifica orice în cont mai puţin numele, aşa că mă iertaţi.

După cum v-am rugat şi înainte dacă doriţi să participaţi constructiv la discuţii parcurgeţi-le cu atenţie deoarece ideile care le sugeraţi au mai fost spuse şi deja ar fi o repetiţie supărătoare să dau aceleaşi replici pentru aceleaşi păreri.


Faptul că v-am răspuns la prima dvs. postare printr-o contrazicere nu trebuie să vă supere. Eu v-am îndrăgit cu adevărat răspunsul, şi chiar am urmărit şi postări ale dvs. din alte părţi văzând că sunteţi bine intenţionat, chiar am urmărit cu drag un link al dvs. la un psalm cântat, dar tocmai din pricina dragostei adevărate nu trebuie omul linguşit când greşeşte ci primit ce are bun şi arătat ce are rău. Aşa fac prietenii adevăraţi, ceilalţi care nu fac altceva decât să aprobe se cheamă yesmeni sau lingăi.


Cel puţin aici pe dezbaterea despre bioterapie noi ne-am obişnuit să nu folosim ironia ca să nu alunecăm din inocenţă.

Cu drag, Alexandru

Din Pateric, cu durere şi dragoste
 

„Se spunea despre avva Macarie egipteanul că a urcat odată de la Sketis la muntele Nitriei; şi când s-a apropiat de loc, îi spuse ucenicului său: ia-o puţin înainte. Şi când a luat-o el înainte, s-a întâlnit cu un preot al grecilor (păgâni), (care alerga ducând cu el un lemn)149(Cuvinte lipsă în unele ediţii.) iar fratele i-a strigat: ai, diavole, unde fugi? Acela s-a întors, l-a bătut bine, şi l-a lăsat aproape mort. Ceva mai departe, i-a ieşit în cale, alergând, avvei Macarie, care i-a zis: sănătate, sănătate, truditorule! El s-a minunat, venind la el, şi îi zise:
– Ce bine ai văzut la mine, de m-ai agrăit?
– Că te-am văzut trudindu-te şi nu ştii că în zadar te osteneşti.
– Şi pe mine m-au răscolit bineţele tale, şi mi-am dat seama că eşti de partea lui Dumnezeu. Alt călugăr rău m-a întâlnit şi m-a înjurat; eu i-am dat o bătaie soră cu moartea.
Bătrânul pricepu că era ucenicul lui. Iar preotul îi cuprinse picioarele, spunându-i: nu te las dacă nu mă faci monah. Şi s-au dus până unde era călugărul şi l-au luat în spate de l-au dus la biserica muntelui. Când l-au văzut părinţii pe preotul păgân, au fost uluiţi; apoi l-au făcut monah. Şi mulţi dintre păgâni s-au creştinat din pricina lui. Iar avva Macarie a zis: vorba rea îi face răi şi pe cei buni, dar vorba bună şi pe cei răi îi face buni.”



Aşadar, copiind pe Ava Macarie vă răspund cu dragoste pentru atenţia şi perspicacitatea observaţiei dvs. şi cu durere că sunteţi influenţat de defecţiunile protestantismului [ceea că vă face ostenelile deşarte, pentru că nu vă puteţi mântui (Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. )] vă răspund la nedumerire.

Când am scris că „Sfânta Scriptură a Vechiului Testament a fost scrisă de Biserica Vechiului Testament, tot Ortodoxă, căci drept Îl slăvea pe Dumnezeu” m-am oprit un pic şi m-am întrebat: oare cine va reacţiona la această afirmaţie - neobişnuită pentru cugetarea trupească? Dar am lăsat-o special, bănuind că va amâna iarăşi ajungerea la discuţia concretă despre bioterapie.
De ce am lăsat-o? Deoarece, pentru a înţelege subtilităţile înşelării demonice deci şi bioterapia, sufletul care doreşte să se ferească de ele trebuie să fie isteţ duhovniceşte, perspicace şi cu înţelepciune de sus. Aşadar într-un cuvânt îi trebuie înţelepciune dumnezeiască adică bisericească. Aceasta se dobândeşte prin antrenament şi dragoste de gândirea Bisericii.
Mă bucur că cel ce a observat afirmaţia a fost un protestant deci om nebisericesc. Aceasta îmi arată mie că ortodocşii de pe forum deja şi-au însuşit această gândire duhovnicească preafrumoasă care depăşeşte trupul şi deci istoria.
Ca să vă arăt că cele afirmate de mine nu sunt de tip protestant, adică după capul omului, ci sunt spuse chiar de Dumnezeu în Sfânta Scriptură am să vă exemplific tocmai cu citate din Biblie:


Rom.4:11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate,
Rom.4:12. Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.
Rom.4:13. Pentru că Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinţă. […]
Rom.4:16. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
Rom.4:17. Precum este scris: "Te-am pus părinte al multor neamuri", în faţa Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt;
Rom.4:18. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: "Aşa va fi seminţia ta";
Rom.4:19. Şi neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit - căci era aproape de o sută de ani - şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
Rom.4:20. Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu,
Rom.4:21. Şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are putere să şi facă.
Rom.4:22. De acea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. "


Aşadar vedeţi că dreapta credinţă este cea care mântuieşte şi aceasta a avut-o şi Avraam, mai înainte de Moise?
Şi ca să nu ziceţi că Avraam a avut doar credinţa că va avea multe neamuri iată că Sfântul Apostol Pavel ne scrie că a avut aceeaşi credinţă cu a noastră


Rom.4:23. Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate,
Rom.4:24. Ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,
Rom.4:25. Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.

Din Pateric, cu durere şi dragoste 2
 

Iar dacă încă nu ştiţi vă spun eu: dreapta credinţă este traducerea în româneşte a cuvântului Ortodoxie. Deci Avraam este Ortodox.

Este evident că şi Moise a avut credinţa în acelaşi Dumnezeu ca şi Avraam, în Iisus Hristos, deci a fost Ortodox:

Marcu 12:26. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"?

Aici se vede că Moise a avut aceeaşi credinţă cu a lui Avraam.

Luca 24:27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
Luca 24:44. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi.
Luca 24:45. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
Luca 24:46. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.


Vedeţi că nu puteţi pricepe Sfânta Scriptură dacă nu vă deschide Dumnezeu mintea?

Ioan 1:45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.

Ioan 5:45. Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
Ioan 5:46. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
Ioan 5:47. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?


Deci dacă a scris Moise despre Domnul nostru Iisus Hristos nu a fost el creştin? Dacă a scris adevărul nu are credinţa dreaptă? Nu este aşadar Ortodox.
Dacă nu credeţi aşa vă va învinui şi pe dvs. ca şi pe evrei la Judecata de Apoi nimeni altul decât… Moise.
E adevărat că din punct de vedere trupesc, adică istoric, aveţi dreptate: Biserica Ortodoxă s-a născut la Cincizecime în anul 33 d.H., dar duhovniceşte de fapt Ea este Împărăţia Iubirii Sfintei Treimi, asemănarea cu viaţa Sfintei Treimi, aşa că de fapt Biserica Ortodoxă este din veşnicie în sânul Sfintei Treimi după cum spune însăşi Sfânta Scriptură:

Ioan 17:16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.

Vedeţi că Biserica nu este din lume?

Ioan 17:17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.

Vedeţi că Biserica are sfinţenia care se găseşte doar în adevăr adică în Ortodoxie?

Ioan 17:18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.



Vedeţi că, deşi nu este din lume, Biserica este trimisă în lume pentru a o sfinţi?


Ioan 17:19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
Ioan 17:20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,

Vedeţi că nu e vorba numai de Biserica Apostolilor ci a tuturor celor ce vor crede prin cuvântul lor, adică Ortodoxie?

Ioan 17:21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.


Vedeţi că aceasta este Biserica: asemănarea dragostei Sfintei Treimi deci veşnice?


Ioan 17:22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
Ioan 17:23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.



Vedeţi că Dumnezeu Tatăl iubeşte Sfânta Biserică precum pe Fiul Său (doar este Trupul Fiului Său)


Ioan 17:24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.

Vedeţi că Biserica îşi are locul acolo unde este Hristos adică în sânul Sfintei Treimi şi este iubită, fiind trupul lui Hristos, mai înainte de întemeierea lumii?


Ioan 17:25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.



Vedeţi că cei ce cugetă lumeşte, istoric, trupeşte nu-l pot cunoaşte pe Dumnezeu şi deci nici Biserica?


Ioan 17:26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

Vedeţi că Biserica nu a luat toată învăţătura atunci ci este învăţată şi mai pe urmă tot de Hristos?
Desigur că Biserică Ortodoxă îngerească a apărut doar la facerea îngerilor (căci şi ei slăveau drept pe Dumnezeu Ortodoxie = dreaptă slăvire) apoi cea omenească în rai când Adam contempla ortodox pe Dumnezeu din toţi pomii raiului. Desigur că Trupul lui Hristos s-a zămislit la Buna Vestire din pântecele Fecioarei Biserica cea Vie şi Rai cuvântător. Dar Biserica din punct de vedere al dragostei desăvârşite în adevăr este o realitate a Sfintei Treimi din veşnicie căci nicicând Sfânta Treime nu a fost fără dragoste, fără adevăr şi fără putere împărătească (Biserică= împărăţie).
Desigur însă că acestea nu le puteţi înţelege şi deci nu le puteţi crede deoarece sunteţi încă necreştin şi trupesc nefiind încă botezat şi neprimind încă decât un har chemător ( extern al Duhului Sfânt ca să veniţi la Hristos) iar nu cel mântuitor, intern al Sfântului Botez şi nu aţi primit nici Pecetea Darului Duhului Sfânt ca să primiţi Duhul Adevărului.

I.Ioan 4:6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
Ioan 14:16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
Ioan 14:17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
Ioan 3:2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.



Vedeţi Sfântul Nicodim primise harul chemător ca şi dvs. dar încă nu putea înţelege din cauză că încă nu se botezase


Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Ioan 3:7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
Ioan 3:8. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.



Dvs fiind încă firesc, iar nu de sus nu le puteţi înţelege dar dacă veţi primi harul Duhului Sfânt prin venirea în Biserica Ortodoxă veţi primi şi gândul lui Hristos


I.Cor.2:14. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.
I.Cor.2:15. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;
I.Cor.2:16. Căci "Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?" Noi însă avem gândul lui Hristos.

Din postarea dvs. reies, ca într-un material didactic foarte clar, o parte din defecţiunile protestantismului:
Duhul de a protesta în necunoştinţă de cauză şi fără rost şi fără a se apropia de adevăr (nu putea Luther în loc de a protesta şi a deschide drumul la atâta sânge vărsat fără noimă, pentru a alimenta iadul, să se apuce să cerceteze cu seriozitate care este voia lui Dumnezeu. L-ar fi dus Dumnezeu la Ortodoxie şi s-ar fi mântuit).

Din Pateric, cu durere şi dragoste 3
 

Duhul judecării a toate, inclusiv Sfânta Scriptură prin ochi firesc, trupesc, istoric şi politic.
Dragostea nespusă şi iraţională faţă de evrei de la care s-a preluat duhul fariseic de interpretare al Bibliei. Oare n-ar fi mai bine ca evreii să afle acum că Moise este Ortodox chiar cu dureri de inimă decât la Judecata de Apoi când va fi prea târziu?
Folosirea unei Biblii mincinoase evreieşti făcute în veacul al 9-lea special împotriva lui Hristos. Absolut toţi care au folosit-o s-au îndepărtat de la adevăr: evrei, papişti, (neo)protestanţi, monofiziţi.
Tipic sectar este şi felul dvs. de a cita din Îps Bartolomeu. După cum sectarii (rupţii de la Biserică) rup Biblia scoţând citate în afară de context pentru a le da un înţeles după mintea lor aşa aţi rupt şi dvs. introducerea pentru a ne demonstra că un ierarh zice că noi ortodocşii avem aceleaşi opinii cu rabinii că Moise a dat Biblia Bisericii Ortodoxe. Fals Dumnezeu a dat lui Moise Biblia iar Trupul lui Dumnezeu este Biserica Ortodoxă din care şi-a dorit cu toată inima Moise să facă parte. Îps Bartolomeu tocmai spunea că Biblia evreiască este contrafăcută şi împotriva lui Hristos deci nu au cum să se lămurească cei ce o folosesc ca adevăr ci doar să fie duşi în eroare. Biblia cu adevărat originală şi dăruită nouă de sus este Septuaginta.

Iar dacă dvs., fiind protestant, înţelegeţi ca rabinii despre Sfântul Prooroc Moise, Sfântul Apostol Pavel vă arată că greşiţi:


II.Cor.3:13. Şi nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător.
II.Cor.3:14. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos;
II.Cor.3:15. Ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor;
II.Cor.3:16. Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica.
II.Cor.3:17. Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
II.Cor.3:18. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.


Haideţi, deveniţi liber, lăsaţi pe rabini şi veniţi la Hristos.


Dăm citatul în întregime pentru dumirirea dvs. şi a celorlalţi:

„Dacă Noul Testament nu ridică probleme textuale majore, textul Vechiului Testament, în schimb, e şi astăzi obiectul unor diferenţe de opinii şi opţiuni, conturate de-a lungul timpului şi răspândite pe arii foarte largi, în funcţie mai ales de apartenenţele confesionale. Cu foarte puţine excepţii, cărţile Vechiului Testament au fost scrise în limba ebraică, pe durata a douăsprezece secole (se estimează că anul 1250 î. H. este acela în care Moise a primit tablele Legii pe muntele Sinai). Cărţile au fost scrise, desigur, în principal pentru Evrei. Aceştia însă s`au dispersat în timp, marea lor majoritate alcătuind ceea ce se numeşte „diaspora“ (împrăştiere). Fatalmente, cei din diaspora şi-au pierdut limba maternă. Dar nu numai ei; o dată cu întoarcerea din captivitatea babilonică (538 î. H.), nici chiar cei din Palestina nu mai vorbeau ebraica, aceasta fiind înlocuită cu dialectul aramaic (în care a vorbit şi Mântuitorul). Pe de altă parte, vastul imperiu al lui Alexandru cel Mare a inaugurat epoca elenistică, în care greaca devenise limba cultă a oricărui cetăţean.
Aşa se face că în cea de a doua jumătate a secolului III î. H. Ptolemeu al II-lea Filadelful a patronat şi finanţat traducerea Bibliei în limba greacă. Aceasta a fost făcută în oraşul Alexandria de către 72 de învăţaţi evrei, aduşi din Palestina (câte şase de fiecare trib), fapt pentru care noua versiune a fost numită Septuaginta. După tradiţie, cei 72 au lucrat separat, sub asistenţa Duhului Sfânt, versiunile lor dovedindu-se în final identice. Septuaginta a căpătat astfel o mare autoritate, fiind considerată ca al doilea original al Vechiului Testament; deşi Sfinţii Evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel cunoşteau ebraica, au preferat să citeze din Septuaginta; pe baza ei s`a răspândit creştinismul primelor secole în Asia Mică şi în toată aria Mediteranei. Nu e de mirare deci că Septuaginta a devenit textus receptus (textul revelat) al întregului Răsărit european, definit mai târziu ca Ortodoxie.
Cu peste şase sute de ani mai târziu, în secolul IV, Fericitul Ieronim avea să traducă Biblia în limba latină, pentru creştinătatea occidentală, versiune cunoscută sub numele de Vulgata. Cele mai multe din cărţile Vechiului Testament (începând cu Psalmii) au fost traduse mai întâi după Septuaginta, apoi după Textul Ebraic. Controversată, chiar de la început, de către contemporanii lui Ieronim (printre care şi Fericitul Augustin), Vulgatei i-au trebuit nu mai puţin de douăsprezece secole până să devină textus receptus al Bisericii Catolice, decretată astfel de către Papa Clement al VIII-lea în 1592 şi rămasă ca atare până astăzi.
Ce s`a întâmplat cu Versiunea Ebraică? Ea a continuat să fie citită în sinagogă, dar a rămas mai mult pe seama rabinilor şi a altor învăţaţi, circulaţia ei fiind tot mai restrânsă. A mai intervenit o dificultate: După cum se ştie, alfabetul ebraic era alcătuit numai din consoane. Pentru pronunţarea corectă a unui cuvânt, vocalele erau intercalate de cititorul însuşi, iar aceasta se făcea prin tradiţia orală transmisă de la dascăl la învăţăcel. Cu vremea însă, această tradiţie s`a tot subţiat, aşa încât noile generaţii nu mai erau sigure, de pildă, dacă cuvântul zkhr din Dt 25, 19 trebuie citit zekher = „amintire“, „pomenire“, sau zakhar = „bărbat“. Încă din secolul IV Fericitul Ieronim nota că dacă cele trei consoane dbr se citescdabar, ele înseamnă „cuvânt“; dar dacă se citesc deber, înseamnă „ciumă“ g. Astfel s`a născut nevoia de a se inventa semnele vocalice care să fie intercalate în sistemul consonantic, operă întreprinsă de către masoreţi (de la ebraicul masora = tradiţie) în secolele VIII-X d. H.; ultima versiune, realizată în jurul anului 900 de către Ben Aşer şi Ben Neftali, a primit aprobarea autorităţilor rabinice şi s`a constituit în ceea ce se cheamă, până astăzi, Textul Masoretic al Vechiului Testament. El stă la baza traducerilor moderne, devenind astfel echivalentul unui textus receptus pentru creştinătatea protestantă. Dar nu numai pentru ea; supusă unor îndelungate şi severe examene critice textuale, Vulgata şi-a pierdut mult din autoritatea iniţială, aşa încât chiar traducătorii catolici, unii din ei foarte valoroşi, s`au întemeiat pe Textul Masoretic.
Desigur, disputa dintre ebraişti şi elenişti nu se va isprăvi niciodată, fiecare tabără având argumente prin care să demonstreze că limba cultivată de ea e mai bogată, mai nuanţată, mai capabilă să exprime Cuvântul lui Dumnezeu. Ca de obicei, adevărul e pe undeva pe la mijloc, dar nu aceasta e problema cea mai importantă, ci aceea a diferenţelor de text. Dacă cele două principale versiuni biblice s`au produs în Răsărit (Septuaginta, în Alexandria Egiptului; Textul Masoretic, în Tiberiada Palestinei), tot aci, în Răsărit, s`au produs şi confruntările, iar acestea s`au consumat în contextul mai larg al confruntărilor dintre iudaism şi creştinism. Creştinii au băgat de seamă că textele masoretice prezintă unele deosebiri, mai ales în textele profeţiilor mesianice, care nu puteau fi puse doar pe seama unor raţiuni filologice. Iată un singur exemplu, extras din Deuteronom 8, 3:
SEPTUAGINTA: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“.
TEXTUL MASORETIC: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu“.
Deşi, aparent, cele două versiuni sunt foarte apropiate şi pot genera exegeze asemănătoare, totuşi e lesne de observat că din Textul Masoretic lipseşte termenul „cuvântul“ (în greceşterhéma = „cuvânt“ ca mijloc de comunicare, înrudit semantic cu lógos = „cuvânt“ ca raţiune divină şi rostire creatoare). Or, prezenţa acestui termen poate duce mai uşor la suita: rhéma – lógos – Logosul Întrupat – Iisus Hristos, ceea ce înseamnă o exegeză hristologică foarte clară. Acum e cazul să reţinem că textul e folosit de Iisus în dialogul Său cu diavolul (Mt 4, 4) şi că Domnul îl citează după Septuaginta.
E uşor de înţeles, aşadar, de ce creştinii, mai ales cei din Răsărit, au devenit circumspecţi faţă de Versiunea Masoretică, întărindu-şi opţiunea pentru Septuaginta. Dar nu numai ei; încă din secolul IV, după ce Ieronim a început să traducă Vulgata din ebraică, Fericitul Augustin îl suspecta că nu crede în caracterul revelat al Septuagintei. În zilele noastre intervine şi istoria însăşi a textului: faţă de Versiunea Masoretică (începutul secolului X d. H.), Septuaginta (a doua jumătate a secolului III î. H.) e mai veche cu aproape 12 secole; textul Septuagintei a fost stabilit de învăţaţi evrei cu mult înaintea ivirii creştinismului, deci fără putinţa unor partizanate polemice; actualele traduceri occidentale au la bază manuscrise masoretice din secolele VIII-X, pe când cei mai vechi codici ai Septuagintei datează din secolul IV (Vaticanus) şi chiar III (Freer), deci la distanţă de cel puţin o jumătate de mileniu. Dacă s`a constatat că masoreţii, din raţiuni de teologie iudaică, au operat intervenţii deliberate într`o seamă de texte, nu e mai puţin adevărat că diferenţele – mai mult decât notabile – între cele două versiuni se extind pe arii în care orice intenţie polemică este exclusă. Se pare că, în această privinţă, descoperirea (în 1947) şi studierea manuscriselor de la Qumran oferă noutăţi mai mult decât surprinzătoare. Cercetări recente ale unor biblişti occidentali – atât catolici cât şi protestanţi – arată că texte vechitestamentare contemporane cu Versiunea Alexandrină (sec. III î. H.) sunt mult mai apropiate de aceasta decât de cea Masoretică”

Din Pateric, cu durere şi dragoste 3
 

Ştiu că probabil şi dvs aveţi trăiri chemătoare frumoase la Hristos. Dar sunt din afară. Vă spun ca unul care am trecut şi prin ele. Ca să-L gustaţi pe Hristos cu adevărat veniţi înăuntru, în Biserica Lui. Vi se va deschide Raiul chiar din clipa Sfântului Botez. Doar gustând adevăratele trăiri, adevărata sfinţenie veţi putea să vedeţi diferenţa.
Primiţi cele scrise mai sus nu ca pe o jignire adusă dvs. ci ca pe o dragoste şi o chemare cu dor pentru a deveni fraţi, ca să vă bucuraţi şi dvs. de darul minunat al Ortodoxiei, pe care nicăieri nu-l veţi găsi în altă parte:
a iubi şi trăi pe Hristos în adevăr

pentru că doar aşa şi numai aşa puteţi să vă mântuiţi.

Şi nădăjduiesc că dvs. chiar doriţi sincer aceasta.

Cu durere şi dragoste, Alexandru

Aplicaţii practice ale Adevărului
 

Aplicaţii practice ale Adevărului privit din prisma infailibilităţii Bisericii în ceea ce priveşte medicina demonică.

Despre continuarea acestui subiect şi Francisc de Asisi şi înşelarea subtilă în credinţă şi medicină daţi-mi voie să scriu altă dată deoarece e târziu şi noi avem multă materie de pregătit pentru facultate. În plus mâine (azi) am foarte mulţi pacienţi.

Vă mulţumesc pentru înţelegere,
Vă doresc să călătoriţi cu toţii sub umbra Sfintei Cruci şi aşa să înviaţi de la Paşte în veşnicie.
Cu drag, Alexandru

Va multumesc frumos.Consider ca am facut si fac parte din Biserica Lui Hristos.Asa sa-mi ajute Cel de Sus pana la capat.Credinta mea si a celor din confesiunea mea, cu privire la acest aspect, o puteti gasi definita in Westminster Confession of Faith-Chapter XXV.Va asigur ,pe acesta cale, de intreaga mea consideratie si simpatie.Sa ne vedem cu bine in fata Celui de Sus.

Biserica lui Hristos nu se sprijina pe o denumire sau eticheta, ci pe trei coloane:
- pe credinta nestramutata in Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant,
- pe iubirea curata a celor ce o alcatuiesc, fie ei "oi", "oite" ori "mielusei" (Ioan 21:15,17),
- si pe slujirea aproapelui, slujire ce da adevarata masura a implinirii poruncilor.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Parerea mea e ca Biserica se sprijina pe transmisia apostolica. Altfel slujbele si Sfintele Taine ar fi fara rost, poate avea cineva cele trei puncte si fara sa se boteze, de exemplu. In schimb au fost si ierarhi care au sustinut ceva apropiat de arianism, dar nu au fost in afara Bisericii. De exemplu un hindus care crede in Sfanta Treime, are si fapte de care vorbiti, dar ramane hindus pentru ca asa au fost parintii lui si vrea sa pastreze traditia inseamna ca e in Biserica?
Cum spune si in Biblie, credinta au si ingerii cazuti. Fapte bune au si unii care nu sunt crestini. mai lipseste un al treilea element indispensabil mantuirii, harul. Mantuitorul a spus "luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, etc." apoi "cineva va bea din sangele....", si cine nu se va boteza nu poate intra in Imparatie. Pentru ca nu conteaza cate fapte avem, oricum fiecare om greseset in fiecare moment, din cauza faptului ca de la caderea lui Adam a pierdut legatura directa cu Dumnezeu.

Botezul este o rezultanta a celor trei si in special a primei conditii. Iar apostolii au transmis cele trei conditii cu specificatia ca ultima a si fost pusa in practica la modul cel mai concret. Adica Biserica Primara chiar traia in slujirea aproapelui, toti puneau tot ce aveau in comun si toti se slujeau unii pe altii. Astazi fiecare are ale lui, iar de slujirea aproapelui mai rar, asa "din cand in cand si atunci in gand" prin rugaciune. Eventual se practica etichetarea aproapelui, biciuirea aproapelui (cu vorbe) si batutul cu caramida in propriul piept bombat.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Perfect de acord, asa ar trebui. Cum spuneti, cei ce erau in Biserica, dar ii ajutau si pe cei ce nu erau. Vazand multele minuni facute de sfinti aveau si o credinta mai mare decat a noastra. Aceasta era una din aplicarea invataturii Mantuitorului. O alta era apararea invataturii de credinta, din efortul acesta avem si majoritatea scrierilor sfintilor.

Medicina contemporană și vindecările ei 64
 

Aplicaţii practice ale Adevărului privit din prisma infailibilităţii Bisericii în ceea ce priveşte medicina demonică.

Învăţând ce este Ortodoxia şi cum putem fi ortodocşi ne este simplu să ne descurcăm în hăţişul ideilor de astăzi. Înţelegem că dacă nici sfinţii nu au fost scutiţi de greşeli, într-un mediu curat în general, majoritar creştin de pe vremea lor, cu atât mai mult noi şi părinţii de azi, trăind într-un mediu intoxicat de minciună şi viclenie, putem greşi.
Aşadar dacă un părinte, chiar sfânt, poate chiar duhovnicul nostru care pururea ne foloseşte, ne spune că bioenergia, homeopatia sunt ori bune ori indiferente ori măcar nu aşa de rele iar un altul ne spune că sunt mijloace de îndrăcire ce ne facem?
Desigur că trebuie cercetat părintele care a spus aceasta în contextul lui. Dacă de pildă este orb şi deci nu are acces la informaţii decât în măsura în care i se citeşte într-un timp limitat de către un ucenic (cu părerile lui ce pot fi greşite la care se adaugă şi lipsa de experienţă duhovnicească şi patimile personale ale ucenicului), dăm mai puţin crezare informaţiilor provenite de la el, chiar dacă ne îndulcim de trăirea lui duhovnicească unde îl urmăm după posibilităţi. Aşa a fost citat de pildă Pr. Teofil Pârâianu, de care sunt încredinţat din tot sufletul că este sfânt dar tot aşa că, în privinţa bioenergiei şi homeopatiei era dezinformat.
Dacă ne spune aceasta un părinte care cunoaşte mai puţin medicină şi mult mai puţin capcanele subţiri şi viclene ale diavolului nu ne luăm după el.
Dacă mediul în care s-a format era deformat de aceste idei, tot aşa nu ne bizuim.
Dacă are prieteni sau ucenici ce practică acestea şi sunt foarte apropiaţi părintelui, putând să-l înşele, prin evlavia lor nelămurită în credinţă şi intoxicată de interesul lor personal şi obiceiul cu păcatul pe care ei îl văd bun, nu credem de loc (cum mi-au spus telefonic unii de pe forum că au păţit cu duhovnicii lor).
Dacă însă cei ce ne spun despre bioenergie (inclusiv homeopatie) sunt curaţi de acelea de mai sus şi în plus, cu toată râvna şi cunoaşterea medicală şi duhovnicească s-au apucat să studieze şi apoi, nu din idei preconcepute, ci din experienţa şi discernământul studiului, au arătat concluziile, pe aceştia mai de grabă îi credem. Mă refer la cărticica Homeopatia Contrară Credinţei Ortodoxe scrisă de Părintele Damaschin Grigoriatul, Sfânta Mănăstire Grigoriu, Sfântul Munte Athos, care, după ce a învăţat limba română, a trimis ucenicii săi monahi medici să studieze homeopatia la ea acasă şi după ce i-au spus concluziile pe care le-au tras, a întrebat cu lacrimi pe Dumnezeu ce să facă cu acestea aflate, a fost înştiinţat de Dumnezeu înlăuntrul său şi apoi s-a apucat să tragă semnalul de alarmă.
Dacă în mediul rusesc (care are sfinţenia atât de frumoasă a trăirii dar care, în majoritatea cazurilor de-a lungul istoriei, este păgubit de discernământ pentru că uită se separe prin teologie binele de rău) se apără de pildă homeopatia iar în mediul grecesc (desigur mai rece la trăire dar foarte atent la cele mai mici amănunte teologice şi ştiinţifice) se trage un semnal de alarmă, noi românii, care avem vocaţia sintezei, mai de grabă căutăm să ne însuşim învăţăturile greceşti şi trăirile ruseşti ca să realizăm integralităţi româneşti, adică creştinismul deplin.
Desigur putem studia bioenergia în scrierile ei şi medicina în ale ei, teologia şi sfintele canoane şi să tragem singuri concluziile care, sunt mai mult decât evidente. E foarte bine aşa dar este un proces de durată influenţat de patimile şi întunecimile noastre.
Vă spun un mic secret care vă va face să deosebiţi mai puţin ostenitor binele de rău:
Pr. Cleopa ne spune ceva tare folositor în Călăuză în credinţa ortodoxă, la pagina 146:


„Preotul: Semnele adevăratei Tradiţii le arată Vincenţiu de Lerin, zicând aşa: „In Biserica Universală trebuie mare grijă, ca acel lucru să-l ţinem, care a fost crezut pretutindeni, totdeauna, de toţi... Lucrul acesta va fi aşa, dacă urmăm universalitatea, vechimea şi consensul. Vom urma universalitatea în chipul acesta, anume, dacă mărturisim că singură această credinţă este adevărată, pe care întreaga Biserică o mărturiseşte pe pământ. Vom urma vechimea dacă nu ne depărtăm deloc de acele înţelesuri, pe care se ştie că le-au practicat sfinţii înaintaşi şi Părinţii noştri. Vom urma şi consensul, dacă, chiar în vechime, ţinem definiţiile şi părerile tuturor sau aproape ale tuturor preoţilor şi învăţătorilor deopotrivă"21.
Tradiţia trebuie să vină de la Apostoli. Aşa înţelegem vechimea ei. Ea trebuie să fi fost totdeauna şi pretutindeni în Biserică, fără schimbare.”


În privinţa vechimii trebuie să aplicăm canoanele celor vechi (dar de fapt înnoiţi duhovniceşte) referitoare la ocultism, alchimie şi vrăjitorie să vedem se potrivesc la bioenergie (inclusiv homeopatie)? Răspunsul este DA, bioenergia (inclusiv homeopatia) au caracteristici identice cu ocultismul, alchimia, vrăjitoria.

În privinţa universalităţii, să cercetăm ce au spus Sfinţii Părinţi în scrierile lor şi Sfinţii Apostoli în Noul Testament despre aceste subiecte: ştiinţa cu nume mincinos, vrăjitorii, înşelare demonică şi să vedem: se aplică la bioenergie (inclusiv homeopatie)? Răspunsul este DA parcă le-ar fi descris pe ele doar cuvintele sunt mai arhaice după cum se numeau în vocabularul ştiinţei de atunci bioenergia (inclusiv homeopatia).

În privinţa consensului, văzând că doar cei vechi sunt într-un consens iar cei contemporani se contrazic să aplicăm Sfânta Scriptură:

Rom.14:23. Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat.

Aşadar dacă bioterapia este cu îndoială, chiar dacă nu ar fi păcat (DAR E!) este păcat din cauza îndoielii, căci nu este din credinţa adevărată adică a întregii Biserici.

Iac.1:5. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
Iac.1:6. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
Iac.1:7. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
Iac.1:8. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.


Însăşi îndoiala, că unii spun aşa alţii invers, nefiind în consens, ne învaţă că mai bine decât să facem un păcat, fie că este păcat propriu-zis [cum spun cei ce zic că bioenergia (inclusiv homeopatia) sunt păcate pentru că sunt cu adevărat], fie că este păcat prin îndoială (cum presupun unii nelămuriţi în credinţă asupra acestui aspect), mai bine nu vom practica sau merge la acestea în veac. Putem aplica şi aici pariul lui Blaise Pascal (care, desigur, are limitare în importanţa pe care o dă omul lui: „a fi bine aici pe pământ” mai mult decât lui: „a fi bine în viaţa veşnică”): „dacă bioenergia n-are drac şi n-am folosit-o n-am pierdut nimic decât cel mult o slabă resuscitare provizorie şi un confort de nimic [cam atât oferă în realitate bioenergia (inclusiv homeopatia)] iar dacă are drac şi am folosit-o am pierdut totul, dacă nu ne-am căit cu putere şi cu multe sudori şi lacrimi.”
Aşadar din toate punctele de vedere, după ce le-am studiat, rezultă că bioenergia (inclusiv homeopatia) nu sunt metode primite de Sfânta Biserică Ortodoxă. Lucru pe care îl vom amănunţi mai jos, luând fiecare metodă a bioterapiei în parte. Dacă ne va ajuta Dumnezeu.


PS Am inclus în text, spre subliniere, în bioenergie doar homeopatia pentru că ea este forma cea mai subtilă de vrăjitorie de acum. Asta nu înseamnă că nu sunt incluse şi cele de mai jos din medicina alternativă: homeopatie, acupunctură, osteopatia ca şi chiropractică, masaj bioenergetic, shiatsu, medicina holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, reflexoterapie, reflexologie, medicina ayurvedică, dialogism transcendental, meditaţia transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, gândirea pozitivă, mişcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, helioterapia, longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, magie albă, magnetoterapie, magnetism, scientologie, auditare, electropsihometru (E-metru), dianetică, engramele minţii, orgonomie, spiritism, medium, credinţa în puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul (biorezonanţă) şi orice altă medicină cu orice altă denumire care nu se foloseşte de puterile vindecătoare pe care le-a pus Dumnezeu ori în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe ori în legile naturale fizice sau chimice (cum sunt bunele metode medicale clasice: medicamentele, plantele, fizio- şi kinetoterapia). Am apelat la orice medicină care se bazează pe puterile „vindecătoare”, miraculoase, bioenergetice ale omului, aparaturii sau naturii şi care indiferent de denumire este vrăjitorie (exemple de termeni moderni folosiţi în vrăjitoriile şi/sau şarlataniile moderne: paranormal, structuri subtile electromagnetice a celulelor şi componentelor sale, reglaj de energie, reglaj al câmpului magnetic, energii Yin şi Yang, energii pozitive şi negative, diluţie şi/sau dinamizare homeopatică sau atingerea „esenţei dumnezeieşti a creaţiei” – idee care provine din erezia panteismului).

Vă doresc ca Sfânta Maria Egipteanca să vă ajute să dobândiţi fierbinţeala fără de întoarcere a adevăratei pocăinţe.

Hai ca pe asta inca nu am auzit-o!
Fierbinteala????...dupa asta ce urmeaza, delir???

În medicină cuvântul Neo desemnează cancerul
 

Dragul meu, m-am uitat o leacă pe profilul tău de adolescent să văd de unde ţi-a venit un răspuns aşa de caraghios.
Am înţeles de unde, dar am găsit nişte contradicţii în cele spuse de tine care arată că nu eşti lămurit încă în credinţă, mai trebuie să cercetezi, cu răbdare, multe.
Astfel dacă eşti:
"pragmatic, realist care nu traieste din inchipuiri ci din verificari, confirmari si certitudini"

ar trebui să te documentezi care este Ortodoxia şi care este New Age-ul. Deoarece

Location
Hristos, Budha, Mohamed, Krisna, iubire, pace

face parte din ghiveciul murdar new age care încearcă să arunce diamantul Ortodoxiei în mizeriile hulei şi să-l pună în troaca porcilor, uitând de cuvântul Domnului:

"Matei 7:6 Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi."

Sfinţii Părinţi explică: câinii reprezintă pe eretici care prin hule vor să sfâşie adevărul, Biserica şi pe creştini iar porcii reprezintă pe cei care sunt indiferenţi la credinţă, amăgindu-se că nu e adevărată, pentru a trăi în păcat, de care se îndulcesc ca de o mâncare. Iar atunci când încerci să-i aduci la adevăr te sfâşie că le înţepi conştiinţa şi vor mai degrabă să scape de tine decât de patimile lor pe care le iubesc ca pe idoli.


Interests
studiez coralii din insulele Caraibe
Occupation
observ fascinat lumea cu respiratia intretaiata

Asta e tare bine că

Ps.18:1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Ps.18:2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
Ps.18:3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
Ps.18:4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.


Aşadar şi din frumuseţea creaţiei poţi să-l cunoşti pe Dumnezeu, cu condiţia să ai smerenie şi să ceri sfat de la bătrâni îmbunătăţiţi. Natura nu se explică prin ea însăşi. Sensul ei adânc, contemplativ, liturgic se poate deprinde doar la Sfânta Liturghie

Religie
Ortodox

Aceasta nu mai este adevărat la tine dacă ai astfel de concepţii deoarece tu crezi New Age. Ar fi o şansă dacă te-ai duce la Sfânta Liturghie şi spovedanie deoarece Hristos, Doctorul cel bun ce lucrează în spitalul lui minunat numit Sfânta Biserică Ortodoxă, te-ar trata şi în timp te-ar dezintoxica de ideile caraghioase şi păguboase pe care le ai.

Semnătură
Sunt NEO-Ortodox

Asta o cred deoarece în medicină cuvântul Neo desemnează cancerul iar credinţa ta este o ortodoxie care nu este Ortodoxia deoarece s-a tumefiat prin multiplicarea fără control a ideilor culese de pe la TV şi i-net pe sufletul tău care, poate, a fost cândva ortodox.
Ştii? Cancerul aşa apare: prin multiplicarea prea rapidă, deci fără de control, a celulelor sănătoase care devin... celule canceroase. Aşa şi Neo-ortodoxia (de fapt Ne-ortodoxia) se dezvoltă în mintea ta din nişte concepte (poate?) la bază ortodoxe dar nelămurite, nelucrate ci înmulţite prea repede, fără cugetare şi filtru din amestecarea cu tot felul de idei demonice - scârbe lipite de mintea ta - cine ştie de pe unde - de aiurea.

caracterizat prin pragmatism cercetare,verificare, confirmare, izvoare istorice=ADEVAR

Asta nu se confirmă deoarece tu te documentezi pentru credinţă în chip neserios la

Phil Collins (aplicabil la toti):
http://www.youtube.com/watch?v=VB4IkChXJzs

Oare eşti tu Judecătorul sau Phil o fi ca să le aplici la toţi?

Dacă ai fi serios în cercetările tale ai studia ce înseamnă pocăinţa fierbinte chiar la Sfânta Maria Egipteanca, şi (mai şti?) poate te-ai pocăi să te poţi mântui.

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsa...gipteanca.html

dar dacă rămâi doar cu Phil Collins precis nu vei experimenta decât cel mult delirul.

Cu durere pentru ceea ce eşti şi cu dragoste pentru ce poţi deveni dacă iei credinţa cu maturitate şi dor de Adevăr,
Alexandru

Medicina contemporană și vindecările ei 65
 

Pentru că se repetă astfel de idei de către mulţi, pentru a merge mai departe cu explicarea înşelării în medicină trebuie negreşit să terminăm cu discuţia despre înşelarea în credinţă. Cum să convingi omul că se păgubeşte făcând medicină demonică dacă are credinţa că există mântuire şi în afara Ortodoxiei?

De aceea pentru a răspunde la afirmaţiile celor doi de mai sus, [care au aruncat replici dar apoi au dat bir cu fugiţii sau au şters-o englezeşte din forum, lucru incorect deoarece blochează dialogul şi face (poate?) osteneala în zadar, cel puţin în direcţia lor] trebuie să lămurim şi această problemă:

Se pot mântui non ortodocşii? Dacă se pot mântui ei atunci se pot mântui şi cei ce urmează medicinii demonice şi orice înşelat, şi nu mai are rost să ne agităm sau să mai continuăm dezbaterea.
Dacă însă, după cum descoperă Dumnezeu în marea lui milostivire, în Sfânta Scriptură şi la Sfinţii Părinţi nu se pot mântui decât ortodocşii (lucrători în Ortodoxie) atunci vai şi amar de cei ce nu vor să se desprindă de bioterapie! Căci vor înghiţi concepte eretice până la intoxicare, şi, dacă pentru hulele lor aplicate chiar şi în trup, Dumnezeu îi va părăsi în iadul cel mai de jos (care este al ortodocşilor apostaţi) ce vor face?

„Pocăiţi-vă” (Matei 4,17) strigă Domnul Hristos cu toată dragostea.

Dar despre acest subiect, dacă ne ajută Bunul Dumnezeu, vom discuta data viitoare.


PS Aş fi dorit să-i arăt scoţianului punct cu punct unde huleşte şi contrazice Sfânta Scriptură credința eretică numită THE WESTMINSTER CONFESSION OF FAITH. Şi mai ales în punctul 25. Dar dacă a plecat nu-i spun decăt atât:

Dragul meu ai părăsit credinţa tuturor creştinilor din toată lumea de până la marea schismă, deci o credinţă veche de 2000 de ani - după cum crezi tu (noi ortodocşii însă ştim că este din veşnicie) pentru voturile unor oameni rătăciţi şi tulburaţi din 1646. L-ai părăsit pe Hristos şi Mireasa Lui Biserica pentru nişte tradiţii omeneşti. Dacă sincer vrei să ne vedem cu bine în faţa Celui de Sus revino la credinţa Lui!


Marcu 7:13. Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Şi faceţi multe asemănătoare cu acestea.
Ier.2:13 Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă.

Pentr domnul doctor Anastasiu
 

Am venit special pentru dvs,ca sa aveti parte de un dialog si nu de un monolog.Desi,in mod normal,nu as accepta acest gen de sfaturi,pe acest ton usor ultimativ, cu privire la mantuirea mea de la cineva care inca se lupta pentru propria mantuire,fara sa stie daca propria lui viata il indreptateste sau nu sa se considere bun de a predica altora mantuirea pe care el inca nu a atins-o,chiar si in cadrul propriei sale confesiuni,am zis fiu politicos si sa va ascult punctul de vedere.Dupa aceea veti avea si raspunsul meu.

Mi-as fi dorit ca acesta discutie sa fi avut loc dupa Pasti,gandindu-ma ca in acesta perioada sunteti mai dedicat analizei starii propriului dvs suflet in vederea mantuirii decat substituirii Celui de Sus si judecarii altora,dar o putem avea si acum.Nu pot spune ca in acest moment exemplul dvs personal,in totala contradictie cu apelul ca in post omul sa se elibereze de patimi si sa se uite mai atent la el,ma convinge.Totusi consider ca oricine are dreptul sa-si spuna opinia si prin urmare va ascult cu ceea mai mare atentie.Va stau la dispozitie dupa ce va postati opinia.

Scotianule.....ma surprinzi la modul placut din nou ! :25:

Scoty, sa ramai calm si detasat..Cand simti ca te incorzi, aminteste-ti bancul cu Nemuritorul pe care ti l-am spus pe privat..:-))

PS- bine ai revenit!:53:

Bine-ai revenit ... sub ghilotina, Scoty! Iarta-mi, te rog, sinceritatea. Vei fi scurtat de-un cap ca sa te poti mantui mai usor!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Medicina contemporană și vindecările ei 66
 

HRISTOS A ÎNVIAT!

Citatele de mai jos sunt date din cartea lui Patrick Barnes
„NON-ORTODOCŞII”.

Patrick Barnes, convertit la Ortodoxie de la Anglicanism în 1995, este hirotesit citeţ, slujind la biserica Adormirii Maicii Domnului (www.DormitionOrthodoxChurch.org). El conduce un popular web site „Orthodox Christian Information Center" la www.Orthodoxlnfo.com. îi puteţi scrie pe adresa patrick@orthodoxinfo.com
Acesta expune în cartea de mai sus nişte citate foarte folositoare pentru lămurirea problemei mântuirea la Ortodocşi şi faptele bune şi facerea de minuni la eretici (dar fără posibilitatea de a se mântui). El personal însă, cu vederea minţii slăbită în acest punct datorită durerii pentru rudele sale anglicane, este atins în discursul său de forma cea mai subtilă de ecumenism care se centrează pe ideea că „Ortodocşii sigur se mântuie, ereticii nu ştim ce se întâmplă cu ei”. Sunt convins că este sincer în afirmaţia că el nu ştie şi nu face doar un joc de cuvinte, dar Sfânta Biserică ştie foarte precis: se pot mântui doar ortodocşii, ereticii nu se pot mântui decât dacă vin la Ortodoxie iar cel mai groaznic chin din iad, mai cumplit decât al tuturor ereticilor este tot al ortodocşilor deoarece ei au avut darul Ortodoxiei şi şi-au bătut joc de el prin nelucrare după cuvântul Domnului:


Luca 12:47. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.

Luca 12:48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.


„Non ortodocşii”:


Harul extern - chemător
Iconomia generală Sfântului Duh

Vestita convorbire a Sfântului Serafim din Sarov cu Nicolae Motovilov ne oferă o înţelegere mai profundă a învăţăturii ortodoxe despre har:
Totuşi aceasta [adică faptul că Duhul lui Dumnezeu nu era încă în lume, cf. In. 7: 39] nu înseamnă că Duhul lui Dumnezeu lipsea cu desăvârşire din lume, ci doar că prezenţa Sa nu era atât de vădită. Se manifesta doar exterior, şi doar semnele prezenţei Sale în lume au fost cunoscute de oameni. Astfel, de pildă, multe taine legate de mântuirea ce va veni a neamului omenesc le-au fost descoperite atât lui Adam cât şi Evei, după căderea lor. (...) Harul Duhului Sfânt lucrând exterior se reflecta şi în toţi Proorocii Vechiului Testament şi în Sfinţii Israilului. După aceea, iudeii au întemeiat şcoli prooroceşti anume, în care fiii proorocilor erau învăţaţi să deosebească semnele manifestării lui Dumnezeu sau a îngerilor, şi să distingă lucrările Duhului Sfânt de fenomenele naturale obişnuite ale vieţii pământeşti lipsite de har. Simeon, care L-a ţinut pe Dumnezeu în braţele sale, bunicii lui Hristos, Ioachim şi Ana, şi nenumăraţi alţi slujitori ai lui Dumnezeu au avut parte mereu de diferite apariţii Dumnezeieşti, descoperiri, şi au auzit voci care au fost însoţite de întâmplări minunate vădite. Cu toate că nu cu aceeaşi tărie ca la poporul lui Dumnezeu, prezenţa Duhului lui Dumnezeu a lucrat totuşi şi în păgânii care nu-L cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu, pentru că, chiar şi printre aceştia, Dumnezeu a găsit oameni aleşi. (...) Cu toate că filosofii păgâni au rătăcit şi în întunericul necunoaşterii lui Dumnezeu, totuşi ei au căutat adevărul, care este iubit de Dumnezeu. Din pricina acestei căutări plăcute lui Dumnezeu, ei s-au putut bucura de Duhul Domnului. Se spune că neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu împlinesc din fire cerinţele legii şi fac ceea ce este plăcut Lui (cf. Romani 2: 14).22
Vedem aici o gamă variată a iconomiei Duhului în creaţie. Legat de aceasta, Sfântul Atanasie cel Mare, în Despre întruparea Cuvântului, afirmă:
Slăvite lucruri lucrează Mântuitorul printre oameni; în fiecare zi El convinge în mod nevăzut mulţimi mari de oameni, atât dintre elini cât şi din afară, făcându-i să creadă în El şi să-I primească învăţătura.20
Sfântul Ioan Cassian face afirmaţii asemănătoare în Convorbirea a ΧΙΙ-a - „Despre ocrotirea lui Dumnezeu":
Întotdeauna harul lui Dumnezeu lucrează în bună parte în tovărăşie cu libertatea voinţei noastre, pe care o ajută în toate, o ocroteşte şi o apără, uneori cerând şi aşteptând şi de la ea unele încercări de bunăvoinţă, ca să nu pară că oferă darurile Sale unui trândav care doarme în adâncă nepăsare. Harul lui Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Tim. 2: 4), chemându-i pe toţi, până la unul, şi zicând: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu Vă voi odihni pe voi (Mt. 11: 28).21
Legat de versetul din Evanghelia Sfântului Ioan
Ioan 1:9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
Sfântul Ioan Gură de Aur comentează:
Dacă El luminează pe tot omul ce vine în lume, cum dar sunt atâţia oameni care nu sunt luminaţi? Căci nu toţi I-au cunoscut slava şi s-au închinat Lui. Cum deci luminează pe tot omul? El îi luminează pe atâţia câţi sunt în El. Dar dacă unii, cu rea-voinţă îşi închid ochii minţii şi nu primesc razele acelei Lumini, întunericul lor nu se ridică din natura acelei Lumini, ci din răutatea lor, care în mod voit se lipsesc de dar. Căci harul este vărsat peste toţi, nu se dă înapoi nici de la iudeu, nici de la elin, nici de la barbar, nici de la scit, nici de la cel liber, nici de la sclav, nici de la femeie, nici de la bărbat, nici de la tânăr, nici de la bătrân, ci îi cheamă pe toţi cu aceeaşi chemare, fără părtinire. Iar cei care nu se învrednicesc să se bucure de acest har, se cuvine ca numai loruşi să-şi impute orbirea; căci atunci când poarta este deschisă tuturor, neînchizându-i nimănui intrarea, cei ce vor să stăruie în rău rămân afară, pierind numai prin păcatele lor.23
Pe scurt, oricine se naşte în această lume este totodată şi un primitor al iconomiei generale a lui Dumnezeu în iconomia Sa mântuitoare. Se poate limpede vedea lucrarea lui Dumnezeu, atât în începutul mântuirii omului - luminarea generală a omului (care este, aşa cum se va arăta, deosebită de luminarea dată numai la Sfântul Botez), care face ca sufletul raţional al omului să fie făcut răspunzător în faţa lui Dumnezeu (cf. Rom. 1: 19-20) - cât şi plinătatea mântuirii acestuia: unirea cu Dumnezeu în lumina neapropiată (theosis). (Mai jos)

Harul intern – mântuitor
Iconomia specială a Sfântului Duh pentru ortodocşi

Expresia „harul de la Botez", numit şi „harul eclesial" (bisericesc), ne ajută să înţelegem o distincţie importantă în modul în care Dumnezeu Se împărtăşeşte celor din interiorul Bisericii. Astfel, Sfântul Botez este Taina prin care o persoană este încorporată în Hristos, Care este cap al Bisericii (cf. Ef. 1: 22-23)28. Prin această Taină noi îl primim pe Duhul Sfânt, începând să ne împărtăşim, ca o nouă creaţie şi „biserică umană" (cf. I Cor. 6: 19), de energiile dumnezeieşti sau harul lui Dumnezeu. Această împărtăşire specială de Duhul Sfânt nu poate fi oferită decât de Biserica Ortodoxă.
Dincolo de iconomia Sa generală în creaţie, există şi o iconomie a Duhului Sfânt în cei din Biserică. Pentru o descriere a acesteia, ne îndreptăm din nou către diferiţi sfinţi, începând cu convorbirea Sfântului Serafim de Sarov cu Motovilov:
Dar când Domnul nostru Iisus Hristos a împlinit întreaga lucrare a mântuirii, după învierea Sa, a suflat asupra Apostolilor, a restaurat suflarea de viaţă pe care o pierduse Adam, şi le-a dat lor acelaşi har al Preasfântului Duh al lui Dumnezeu de care s-a bucurat Adam. Dar asta nu a fost tot. Le-a mai spus că este mai bine pentru ei ca El să meargă la Tatăl, pentru că dacă nu S-ar duce, Duhul n-ar mai veni în lume. Dar dacă El, Hristosul, se duce la Tatăl, îl va trimite pe Acesta în lume, şi El, Mângâietorul, îi va îndruma pe ei şi pe toţi ceilalţi ce le vor urma învăţăturile întru plinătatea adevărului, şi le va aminti tot ce le-a spus El pe când era încă în lume. Ce a fost apoi făgăduit a fost har peste har (Ioan 1:16)
Apoi, în ziua Rusaliilor, El le-a trimis în mod solemn, într-un vânt puternic, Sfântul Duh, în chipul unor limbi de foc, care i-au luminat pe fiecare dintre ei, au intrat întru ei şi i-au umplut de puterea arzătoare a harului dumnezeiesc, care adia ca şi cu nişte aripi de rugăciune, lucrând cu bucurie în sufletele care se împărtăşesc de puterea şi lucrările Sale (cf. Fapte 2: 1-4). Iar acest har arzător al Sfântului Duh, care ne este dat nouă tuturor celor credincioşi în Hristos prin Taina Sfanţului Botez, este pecetluit prin Taina Mirungerii pe părţile osebite ale trupului nostru, după cum este rânduit de către Sfânta Biserică, veşnica iconomă a acestui har.24
Vladimir Lossky
scrie:
Pogorând peste ucenici [la Cincizecime] sub forma limbilor de foc, Sfântul Duh coboară în chip nevăzut asupra noilor botezaţi prin Taina Sfântului Mir. (...) Sfântul Duh lucrează în amândouă Tainele. El creează din nou firea, curăţind-o, unind-o cu Trupul lui Hristos. El împărtăşeşte, de asemenea, persoanei umane dumnezeirea, energia comună a Sfintei Treimi, adică harul. Legătura strânsă a acestor două Taine - Botezul şi Mirungerea - este cauza pentru care darul cel necreat şi îndumnezeitor pe care îl dă pogorârea Sfântului Duh membrilor Bisericii este adesea numit „harul de la Botez". (...)
Harul de la Botez, prezenţa
Sfântului Duh în noi, inalienabilă şi personală pentru fiecare, este temelia întregii vieţii creştine.27În clasicul tom duhovnicesc Războiul nevăzut al Sfântului Nicodim Aghioritul se găseşte o afirmaţie asemănătoare:
Astfel învaţă Sfinţii Părinţi. Sfântul Diadoh este [în această privinţă] cel mai limpede dintre ei atunci când zice că înainte de Sfântul Botez dumnezeiescul har îl îndeamnă pe om din afară spre cele bune, iar Satana foieşte în adâncurile lui, încercând să stăvilească toate ieşirile dinspre dreapta ale minţii. Dar din ceasul în care ne renaştem [prin Botez], diavolul e scos afară, iar harul intră înlăuntru (Filocalia 4: 76).26

Medicina contemporană și vindecările ei 67
 

Ceea ce s-a spus până acum - mai ales în privinţa deosebirii dintre harul din afară şi harul dinlăuntru –

ne ajută la oferirea unei explicaţii teologice privind existenţa creştinilor heterodocşi care manifestă în mod evident lucrările harului dumnezeiesc în viaţa lor. Avem nenumărate exemple de credincioşi care par în mod limpede să fi avut relaţii profunde cu Hristos, după cum o mărturisesc cuvintele şi faptele lor.29 Unii dintre cei mai faimoşi şi-au venit cu uşurinţă în sine: C.S. Lewis - un apologet creştin a cărui gândire se apropia în multe direcţii de Ortodoxie - este, pentru mulţimea de creştini de tot felul, un adevărat „erou”. Scrierile lui i-au condus pe mulţi la credinţa în Hristos. Apoi o avem pe Maica Tereza, care este cinstită de mii de oameni ca pildă de filantropie creştină.30 Să ne amintim şi de William Law, care a scris clasica şi provocatoarea lucrare despre viaţa spirituală, A Serious Call to a Devout and Holy Life [O serioasă chemare la o viaţă evlavioasă şi sfântă]. Şi nu-l putem uita nici pe cardinalul John Henry Newman, a cărui dragoste pentru Dumnezeu, ce reiese din biografia sa intelectuală, Apologia pro vita sua, este limpede dovedită. Desigur, creştinii ortodocşi nu vor întârzia să-şi exprime dezacordul faţă de multe lucruri pe care aceşti oameni le-au scris şi le-au făcut. Cu toate acestea - recunoscând în ele o evlavie, o simţire adevărată şi o dragoste de Dumnezeu - pe bună dreptate îi putem mulţumi lui Dumnezeu pentru vieţile şi faptele lor, Dumnezeu. Este evident că în astfel de oameni Dumnezeu a aflat inimi deschise către El.

[Nota lui Alexandru Faptul că n-au ajuns la Ortodoxie însă arată că au avut o suficienţă de sine care nu l-a lăsat pe Dumnezeu până la capăt să lucreze în ei şi că dacă ar fi ajuns la Ortodoxie ar fi căzut din această suficienţă într-o mândrie mai mare care le-ar fi adus osândă şi mai mare... veşnică.]

Dar creştinii ortodocşi pot de asemenea să spună că această deschidere este în realitate primirea influenţei externe a harului lui Dumnezeu (energiile dumnezeieşti) asupra vieţii lor, ceea ce nu este acelaşi lucru cu lucrarea lăuntrică a harului eclesial ce se dă numai prin Botez. Cu alte cuvinte, se poate spune că creştinii heterodocşi, precum cei pe care i-pomenit – fiind profund motivaţi de o dragoste de Dumnezeu stârnită din lucrarea exterioară a harului dumnezeiesc - „fac din fire cele ale [cerinţele] legii, lucrând ceea ce este plăcut lui Dumnezeu".
Totuşi, „nici unul dintre ei nu se află pe sine sub lucrarea harului prezent numai în Biserică, mai ales harul care se dă prin tainele Bisericii. N-au fost hrăniţi la masa cea de taină care conduce pe calea desăvârşirii morale”32. Desigur că, în afara Bisericii, este posibil să se ajungă la o admirabilă sporire spirituală şi morală. Dar, cu toate acestea, nu e acelaşi lucru cu participarea la viaţa plină de har a Bisericii - o vieţuire negrăit mai diferită decât se găseşte în creştinismul din afară sau de aiurea33 - şi nici nu poate fi vorba, în această viaţă, de atingerea scopului ultim al credinţei creştine: îndumnezeirea (theosis).34"

[Nota lui Alexandru: dar nici măcar mântuirea după cum vom vedea mai jos]
până aici „Non Ortodocşii”

Va urma cu
FĂRĂ SFÂNTUL BOTEZ ORTODOX NU NE MÂNTUIM

Bine ai revenit în România!
 

Hristos a înviat!
Bucuria mea, îţi mulţumesc că ai revenit pentru mine, dar tonul postării tale şi postările de după tine cam sună a invitaţie la duel - exact ca în filmul numit în română „Nemuritorul” sau cum îi spune în original „Scoţianul”: cine taie capetele la toţi poate în sfârşit... după atâta osteneală… să moară.
Cum ţelul meu nu este să mor, evident că nici nu vreau să tai capete sub ghilotină, dacă aş putea aş tăia câteva coarne şi cozi... mi-ar face plăcere. Dar ghilotina asta de draci este în mâna preoţilor ortodocşi. Noi mirenii nu o avem.
Până una alta mai bine să folosim ghilotina pe post de... unghieră ca să nu ne zgâriem unii pe alţii. După spusa Apostolului:

Gal.5:14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Gal.5:15. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.

Dacă reuşeşti să treci peste senzaţia că aş fi folosit vreo ironie sau jignire împotriva ta sau că doresc să demonstrez nu ştiu ce superioritate a mea personală faţă de tine şi doreşti să discutăm (dar nu cu artificiala
politeţe ci cu delicateţea dragostei de adevăr) aştept cu drag trialogul: eu – tu şi Hristos în numele Sfintei Treimi.

Dacă nu… cred că nu ne foloseşte nici mie nici ţie cearta pe cuvinte:

I.Tim.6:3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
I.Tim.6:4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,

Tonul nu a fost de loc ultimativ sau al unuia care te dispreţuieşte sau îţi dă sfaturi ci doar un strigăt, poate ultim, poate nu, de dragoste pentru a nu te pierde de la aceeaşi masă a dragostei din veşnicie la care m-ai invitat.

Noi (ortodocşii) căutăm să urmăm Sfinţilor Apostoli care credeau că:

I.Tim.1:15. Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.

Aşadar nu poate omul să mântuiască pe om iar noi trebuie să ne considerăm ca fiind cei mai mari păcătoşi. Dar tocmai pentru a fi iertaţi trebuie să dăm mână de ajutor celor aflaţi în ananghie, fie trupească fie sufletească:

Iac.5:19. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,
Iac.5:20. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.


De aceea pentru mântuirea mea e nevoie ca să-ţi arăt unde greşeşti nu faţă de mine ci faţă de Hristos iar aceasta nu se poate nici cu explozibil nici cu sabia nici cu ghilotina şi probabil că nici cu unghiera ci numai cu dragostea, dar o dragoste adevărată după cum ne-a poruncit Domnul Hristos:

Matei 18:15 De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Matei 18:16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

Aşadar nu se pune problema comparării între mine şi tine ca două persoane una mântuită şi una păcătoasă ci de raportarea între două credinţe: una adevărată şi mântuitoare pentru că nu e omenească ci dumnezeu-omenească şi alta inventată de oameni în coproducţie cu tatăl minciunii şi pierzătoare pentru oricine deci şi pentru mine dacă merg la ea şi pentru tine dacă nu te desparşi de ea. Dacă eu am scăpat de ea şi te iubesc nu sunt oare dator să-ţi slujesc (nu a porunci, sfătui, dispreţui, da ultimatumuri etc.) şi ţie pentru a veni şi tu la adevăr şi deci la mântuire? Şi nu fac apel la cunoştinţele mele limitate şi supuse greşelii - dacă ai urmărit mai sus discuţia despre adevăr te vei convinge că aşa le consider şi pe ale mele şi pe ale altora – ci la descoperirea lui Dumnezeu prin Sfânta Biserică.


Iar Sfânta Biserică nu este ceva abstract cum susţine credinţa tulbure din 1646 la care ai aderat (fiind şi tu şi votanţii de atunci victime ale tatălui minciunii) ci este atât de concretă precum soţia pentru soţul ei căci este Mireasa şi Trupul lui Hristos:

Ef.5:31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
Ef.5:32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.

Aşadar pentru a fi uniţi între noi şi noi cu Hristos după cum spune Domnul:

Matei 18:20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

Trebuie să împlinim condiţiile de mai jos:

Ef.4:3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
Ef.4:4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
Ef.4:5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
Ef.4:6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
Ef.4:7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.


Trebuie pentru a fi în pace, în Duhul, să avem:
1. o nădejde a mântuirii (nu tu să speri în rămurelele tăiate şi eu în trunchi ci amândoi în trunchi)
2. un Domn (nu tu să speri într-un Hristos cu un trup împrăştiat deci mincinos - nici tu nu şti pe unde - cum zice capitolul care te-a păcălit pe tine numit 25 şi eu în Sfânta Biserică Ortodoxă ci amândoi să facem parte din Biserica lui Hristos, adică cea Ortodoxă unită prin împărtăşirea foarte concretă cu trupul lui Hristos)
3. o credinţă (nu tu în credinţa votanţilor de la Westminster şi eu în credinţa sinoadelor apostolice şi ecumenice ci amândoi să avem credinţa de sus adică cea ortodoxă)
4. un botez (nu tu o stropitoare cum a inventat grădinarul papei şi eu o întreită afundare cum au botezat Sfinţii Apostoli)
ca să putem lua ca plată amândoi harul mântuirii după măsura darului Mântuitorului.


Lupta noastră nu este eu împotriva ta ci noi oamenii luptăm pe acelaşi front împotriva duhurilor necurate:


Ef.6:12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.


Nu tu eşti vrăjmaşul meu pe care trebuie să te birui prin cuvinte iscusite ci noi, oamenii, ne luptăm cu duhurile necurate printre care şi cu ceata duhurilor îngâmfării care scornesc erezii şi vrăjitorii. Şi dacă eu azi am primit darul ortodoxiei şi doresc să ţi-l dau şi ţie mâine poate tu, dacă devii ortodox, te rogi pentru mine şi mă ajuţi prin aceasta când voi avea nevoie şi eu ca un om. Şi am câştigat amândoi o prietenie în Hristos.
Vezi dragul meu că nu te dispreţuiesc ci te cinstesc cu adevărat şi cred că, dacă din adâncul inimii, cu sinceritate, mai presus de sângele tău şi ideile tale, vei dori adevărul, vei ajunge ortodox, căci puternic este Dumnezeu. Că o vei face prin mine mă voi bucura, că o vei face prin altul mă voi bucura, că va lucra Dumnezeu minunile lui cele mari direct cu tine voi fi tot plin de bucurie. Nu şti oare că Pr. Rafail Noica, fiul filozofului Constantin Noica, avea mamă protestantă şi se ruga fierbinte, zilnic, cu dragoste de adevăr, dar după înţelesul lui greşit: „Doamne ajută-mă ca niciodată să nu cad în eresul numit… Ortodoxie!!!” şi văzând Dumnezeu atâta dragoste de adevăr l-a luminat şi a ajuns ieromonah… ortodox !!!... ?
Nu doresc nicidecum să ne batem joc unul de altul prin politeţe (pentru că politeţea este un fals în dragoste) ci să ne iubim în adevăr şi de aceea te rog să mă ierţi că special nu folosesc „dumneavoastră” nu că nu v-aş aprecia ca pe un om nobil ci pentru a anula tocmai rigida politeţe.
Ştiu că te dor cele ce ţi le-am scris mai sus mai mult decât dacă te-aş fi jignit personal dar crede-mă că noi suntem chemaţi să ne iubim cu adevărat nu doar să ne prefacem şi dacă eu ştiu, nu prin părere personală (căci eu pot greşi) ci prin Sfânta Biserică cum ne putem mântui nu aş fi cel mai mare duşman al tău dacă te-aş linguşi că te mântuieşti şi tu doar aşa… ca să fiu politicos? Ştiu că nu poţi lua ca atare tot ce spun eu, că o viaţă întreagă aşa ai crezut şi aşa ai lucrat şi ar fi mărturia experienţei mele împotriva experienţei tale ceea ce nu ţine: e om contra om. De aceea te chem [ca să fie un dialog real şi nu o discuţie englezească (desigur extrem de politicoasă, dar care nu spune nimic decât eventual un fin, fad umor englezesc)] să ne traduci nouă credinţa catedralei de vest punct cu punct şi eu să-ţi arăt unde contrazice aceasta Sfânta Scriptură. Dacă vei face aşa vei vedea că nu am nimic cu tine personal şi (nu te chem la ceva al meu personal ca şi cum tu ai fi rău şi eu bun ci doresc să te convingi tu singur) că te chem cu Sfânta Scriptură (eu neînsemnat fiind dar dorind să te ajut) la tinele tău cel bun după care tânjeşti.
Adică să te duc la Hristos căci Ortodoxia oricum am numi-o: dreapta credinţa, dreapta slăvire, credinţa Bisericii, Credinţa Apostolică, Adevărul – Hristos este de fapt firea adevărată a lucrurilor, (ceea ce nu este alterat în ele) şi deci şi firea adevărată a ta.
Şi dacă vei vrea, la sfârşit, îţi voi poveşti ce a simţit un prieten de-al meu, englez din neam în neam, care a fost anglican şi a căutat cu ardoare adevărul şi, prin mila lui Dumnezeu, a ajuns să se convingă cu toată fiinţa sa despre Ortodoxie şi la al cărui Sfânt Botez în Ortodoxie am avut cinstea să fac parte ca delegat cu catehizarea.

Bine ai revenit în România!
 

Hristos a înviat!
Bucuria mea, îţi mulţumesc că ai revenit pentru mine, dar tonul postării tale şi postările de după tine cam sună a invitaţie la duel - exact ca în filmul numit în română „Nemuritorul” sau cum îi spune în original „Scoţianul”: cine taie capetele la toţi poate în sfârşit... după atâta osteneală… să moară.
Cum ţelul meu nu este să mor, evident că nici nu vreau să tai capete sub ghilotină, dacă aş putea aş tăia câteva coarne şi cozi... mi-ar face plăcere. Dar ghilotina asta de draci este în mâna preoţilor ortodocşi. Noi mirenii nu o avem.
Până una alta mai bine să folosim ghilotina pe post de... unghieră ca să nu ne zgâriem unii pe alţii. După spusa Apostolului:

Gal.5:14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Gal.5:15. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.

Dacă reuşeşti să treci peste senzaţia că aş fi folosit vreo ironie sau jignire împotriva ta sau că doresc să demonstrez nu ştiu ce superioritate a mea personală faţă de tine şi doreşti să discutăm (dar nu cu artificiala
politeţe ci cu delicateţea dragostei de adevăr) aştept cu drag trialogul: eu – tu şi Hristos în numele Sfintei Treimi.

Dacă nu… cred că nu ne foloseşte nici mie nici ţie cearta pe cuvinte:

I.Tim.6:3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
I.Tim.6:4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,

Tonul nu a fost de loc ultimativ sau al unuia care te dispreţuieşte sau îţi dă sfaturi ci doar un strigăt, poate ultim, poate nu, de dragoste pentru a nu te pierde de la aceeaşi masă a dragostei din veşnicie la care m-ai invitat.

Noi (ortodocşii) căutăm să urmăm Sfinţilor Apostoli care credeau că:

I.Tim.1:15. Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.

Aşadar nu poate omul să mântuiască pe om iar noi trebuie să ne considerăm ca fiind cei mai mari păcătoşi. Dar tocmai pentru a fi iertaţi trebuie să dăm mână de ajutor celor aflaţi în ananghie, fie trupească fie sufletească:

Iac.5:19. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,
Iac.5:20. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.


De aceea pentru mântuirea mea e nevoie ca să-ţi arăt unde greşeşti nu faţă de mine ci faţă de Hristos iar aceasta nu se poate nici cu explozibil nici cu sabia nici cu ghilotina şi probabil că nici cu unghiera ci numai cu dragostea, dar o dragoste adevărată după cum ne-a poruncit Domnul Hristos:

Matei 18:15 De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Matei 18:16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

Aşadar nu se pune problema comparării între mine şi tine ca două persoane una mântuită şi una păcătoasă ci de raportarea între două credinţe: una adevărată şi mântuitoare pentru că nu e omenească ci dumnezeu-omenească şi alta inventată de oameni în coproducţie cu tatăl minciunii şi pierzătoare pentru oricine deci şi pentru mine dacă merg la ea şi pentru tine dacă nu te desparşi de ea. Dacă eu am scăpat de ea şi te iubesc nu sunt oare dator să-ţi slujesc (nu a porunci, sfătui, dispreţui, da ultimatumuri etc.) şi ţie pentru a veni şi tu la adevăr şi deci la mântuire? Şi nu fac apel la cunoştinţele mele limitate şi supuse greşelii - dacă ai urmărit mai sus discuţia despre adevăr te vei convinge că aşa le consider şi pe ale mele şi pe ale altora – ci la descoperirea lui Dumnezeu prin Sfânta Biserică.


Iar Sfânta Biserică nu este ceva abstract cum susţine credinţa tulbure din 1646 la care ai aderat (fiind şi tu şi votanţii de atunci victime ale tatălui minciunii) ci este atât de concretă precum soţia pentru soţul ei căci este Mireasa şi Trupul lui Hristos:

Ef.5:31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
Ef.5:32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.

Aşadar pentru a fi uniţi între noi şi noi cu Hristos după cum spune Domnul:

Matei 18:20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

Trebuie să împlinim condiţiile de mai jos:

Ef.4:3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
Ef.4:4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
Ef.4:5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
Ef.4:6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
Ef.4:7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.


Trebuie pentru a fi în pace, în Duhul, să avem:
1. o nădejde a mântuirii (nu tu să speri în rămurelele tăiate şi eu în trunchi ci amândoi în trunchi)
2. un Domn (nu tu să speri într-un Hristos cu un trup împrăştiat deci mincinos - nici tu nu şti pe unde - cum zice capitolul care te-a păcălit pe tine numit 25 şi eu în Sfânta Biserică Ortodoxă ci amândoi să facem parte din Biserica lui Hristos, adică cea Ortodoxă unită prin împărtăşirea foarte concretă cu trupul lui Hristos)
3. o credinţă (nu tu în credinţa votanţilor de la Westminster şi eu în credinţa sinoadelor apostolice şi ecumenice ci amândoi să avem credinţa de sus adică cea ortodoxă)
4. un botez (nu tu o stropitoare cum a inventat grădinarul papei şi eu o întreită afundare cum au botezat Sfinţii Apostoli)
ca să putem lua ca plată amândoi harul mântuirii după măsura darului Mântuitorului.


Lupta noastră nu este eu împotriva ta ci noi oamenii luptăm pe acelaşi front împotriva duhurilor necurate:


Ef.6:12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.


Nu tu eşti vrăjmaşul meu pe care trebuie să te birui prin cuvinte iscusite ci noi, oamenii, ne luptăm cu duhurile necurate printre care şi cu ceata duhurilor îngâmfării care scornesc erezii şi vrăjitorii. Şi dacă eu azi am primit darul ortodoxiei şi doresc să ţi-l dau şi ţie mâine poate tu, dacă devii ortodox, te rogi pentru mine şi mă ajuţi prin aceasta când voi avea nevoie şi eu ca un om. Şi am câştigat amândoi o prietenie în Hristos.
Vezi dragul meu că nu te dispreţuiesc ci te cinstesc cu adevărat şi cred că, dacă din adâncul inimii, cu sinceritate, mai presus de sângele tău şi ideile tale, vei dori adevărul, vei ajunge ortodox, căci puternic este Dumnezeu. Că o vei face prin mine mă voi bucura, că o vei face prin altul mă voi bucura, că va lucra Dumnezeu minunile lui cele mari direct cu tine voi fi tot plin de bucurie. Nu şti oare că Pr. Rafail Noica, fiul filozofului Constantin Noica, avea mamă protestantă şi se ruga fierbinte, zilnic, cu dragoste de adevăr, dar după înţelesul lui greşit: „Doamne ajută-mă ca niciodată să nu cad în eresul numit… Ortodoxie!!!” şi văzând Dumnezeu atâta dragoste de adevăr l-a luminat şi a ajuns ieromonah… ortodox !!!... ?
Nu doresc nicidecum să ne batem joc unul de altul prin politeţe (pentru că politeţea este un fals în dragoste) ci să ne iubim în adevăr şi de aceea te rog să mă ierţi că special nu folosesc „dumneavoastră” nu că nu v-aş aprecia ca pe un om nobil ci pentru a anula tocmai rigida politeţe.
Ştiu că te dor cele ce ţi le-am scris mai sus mai mult decât dacă te-aş fi jignit personal dar crede-mă că noi suntem chemaţi să ne iubim cu adevărat nu doar să ne prefacem şi dacă eu ştiu, nu prin părere personală (căci eu pot greşi) ci prin Sfânta Biserică cum ne putem mântui nu aş fi cel mai mare duşman al tău dacă te-aş linguşi că te mântuieşti şi tu doar aşa… ca să fiu politicos? Ştiu că nu poţi lua ca atare tot ce spun eu, că o viaţă întreagă aşa ai crezut şi aşa ai lucrat şi ar fi mărturia experienţei mele împotriva experienţei tale ceea ce nu ţine: e om contra om. De aceea te chem [ca să fie un dialog real şi nu o discuţie englezească (desigur extrem de politicoasă, dar care nu spune nimic decât eventual un fin, fad umor englezesc)] să ne traduci nouă credinţa catedralei de vest punct cu punct şi eu să-ţi arăt unde contrazice aceasta Sfânta Scriptură. Dacă vei face aşa vei vedea că nu am nimic cu tine personal şi (nu te chem la ceva al meu personal ca şi cum tu ai fi rău şi eu bun ci doresc să te convingi tu singur) că te chem cu Sfânta Scriptură (eu neînsemnat fiind dar dorind să te ajut) la tinele tău cel bun după care tânjeşti.
Adică să te duc la Hristos căci Ortodoxia oricum am numi-o: dreapta credinţa, dreapta slăvire, credinţa Bisericii, Credinţa Apostolică, Adevărul – Hristos este de fapt firea adevărată a lucrurilor, (ceea ce nu este alterat în ele) şi deci şi firea adevărată a ta.
Şi dacă vei vrea, la sfârşit, îţi voi poveşti ce a simţit un prieten de-al meu, englez din neam în neam, care a fost anglican şi a căutat cu ardoare adevărul şi, prin mila lui Dumnezeu, a ajuns să se convingă cu toată fiinţa sa despre Ortodoxie şi la al cărui Sfânt Botez în Ortodoxie am avut cinstea să fac parte ca delegat cu catehizarea.

Bine ai revenit în România! 2
 

Dacă însă nu doreşti să cercetezi cu adevărat adevărul despre cele spuse de votanţii de la Westminster ci le iei ca adevăr absolut, având deci această prejudecată nu te mai pot ajuta în nici un fel deoarece atunci când îţi voi arăta greşeala într-un loc vei sări ca ars la altul şi din această fugă a minţii nu poate ieşi decât... tulburare.

Trebuie să îţi atrag atenţia însă şi despre o lipsă de succesiune logică în argumentarea ta şi anume:
Eu consider că pe româneşte se spune că logica ta este pentru unii mumă pentru alţii ciumă, adică:

1. Oare cei din Westminster aveau certitudinea că sunt mântuiţi, dacă propria lor viaţă îi îndreptăţea sau nu să se considere buni de a predica altora mântuirea, dacă da cum o aveau? Dacă nu, cum au îndrăznit să voteze credinţa pe care tu ai adoptat-o ca şi cum ea te-ar duce la mântuire când ei încă nu o atinseseră?
2. Pentru ei adopţi o logică şi pentru mine alta, adică ei aveau dreptul să te sfătuiască ce să faci ca să te mântuieşti deşi nu erau siguri că sunt mântuiţi dar eu nu am acelaşi drept? Sau poate aştepţi cumva să mor şi să dobândesc în cer un certificat ştampilat de Domnul Hristos că sunt mântuit şi apoi să mă întorc şi să vin să-ţi scriu pe forum, ataşând certificatul în anexă?
Oare nu şti ce zice Domnul Hristos:

Luca 16:31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.


Încă o dată te rog să mă ierţi dacă poate cuvintele mele te-au jignit sau te-au desconsiderat. Nu a fost în intenţia mea decât să-ţi spun mai energic că… te iubesc şi nu numai declarativ, din entuziasmul politicos, ci cu toată seriozitatea afirmaţiei.
În plus să-ţi spun din nou, dar nu din politeţe, că preţuiesc atenţia ta la citirea postărilor ceea ce vădeşte un interes adevărat pentru mântuire. Dacă nu vedeam aceasta nici nu îţi spuneam vreun cuvânt căci ar fi fost zadarnic şi deşertăciune.

Închei cu un cuvânt tot din Pateric:

Doi bătrâni erau în pustie. Unul din ei a căzut. Celălalt, fiind văzător cu duhul a văzut. Şi-a luat toiagul şi s-a dus după o zi de mers pe jos la bătrânul căzut. A bătut la uşa chiliei: "Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Blagosloviţi şi iertaţi." Bătrânul căzut i-a răspuns: "Domnul!". Bătrânul musafir a intrat. S-au îmbrăţişat plângând. Oaspetele i-a spus Bătrânului căzut:

"Frate, fă o faptă de dragoste şi lasă-mă să te ajut!"

Cu dragoste, Alexandru

Pentru domnul doctor Anastasiu
 

Hristos a inviat domnule doctor.Am citit cu mare atentie cele scrise de dvs si am sa incerc sa fiu cat se poate de concis.Din punctul meu de vedere este o dovada de respect si va rog sa o intelegeti in acest sens.Nu consider necesar sa-mi schimb Credinta.Nici nu consider necesar sa-i determin pe altii sa si-o schimbe pe a lor.Schimbarile formale in general nu pot spune ca ma intereseaza.Pentru ca un om sa-si schimbe Credinta sunt necesare mai multe conditii si,din punctul meu de vedere,nici una nu este indeplinita in lumea virtuala in care dialogam in acest moment.In aceasta lume apartinem eventual unui balci a desertaciunilor,fiind la rascruce de vanturi.

Un alt aspect hotarator este determinat de faptul ca un om,ca sa creada in ceva,din punctul meu de vedere,analizeaza acel lucru si ajunge la anumite concluzii.Nu sunt si nu voi adeptul unei schimbari care sa fie impotriva la ceea ce cred si care s-ar realiza din alte motive decat voia Celui de Sus sau decat propria mea constiinta.Nu am simtit pana in acest moment ca voia Celui de Sus ar fi sa fac un asemenea pas.Iar constiinta si judecata mea,atat cat le am,imi spun acelasi lucru.

,,In Evanghelie,Libertatea pe care Hristos a obtinut-o pentru cei credinciosi consta in eliberarea lor de sub vina pacatului,de sub mania condamnatoare a lui Dumnezeu si de sub severitatea si blestemul date de incalcarea Legii morale.Ea include de asemenea eliberarea din acesta lume rea,de sub sclavia lui Satan,de domnia pacatului,de frica si boldul mortii,si de condamnare vesnica.Mai mult ea include accesul liber la Dumnezeu si abilitatea lor de a se supune Lui nu dintr-o frica ce transforma omul in sclav ci dintr-o dragoste ca de copil,si o minte dornica de ascultare.

Dupa cum doar Dumnezeu este domnul constiintei,EL a lasat-o libera de orice obligatii catre doctrinele si poruncile omenesti care sunt in orice mod contrare Cuvantului Sau,sau care nu sunt continute in Cuvantul Sau.Astfel ca a crede astfel de doctrine,sau de a te supune la astfel de porunci fara a avea consimtamintul constiintei tale,este o tradare a adevaratei libertati de constiinta.A solicita unei persoane sa aiba o credinta implicita,sau o ascultare absoluta si oarba,inseamna a distruge libertatea de constiinta.

Aceia care practica orice pacat sau orice placeri pacatoase,sub pretextul liberatii crestine,pervertesc principalul scop al harului Evangheliei,spre propria lor distrugere.Ei distrug astfel complet scopul libertatii crestine care este ca noi,fiind eliberati de toti dusmanii nostrii spirituali,sa il slujim pe Domnul fara frica,in sfintenie si neprihanire inaintea Lui,in toate zilele vietii noastre"

Aceea Confesiune de Credinta are un suport biblic.Fiecare fraza are un suport biblic.Cei din alte confesiuni pot sa fie sau sa nu fie de acord cu intelegerea noastra sau sa aiba propria lor interpretare.In ultima instanta toate drumurile,cel putin cu privire la acesta Confesiune,duc la textul biblic.Nu la altceva.Acesta abordare reprezinta si pozitia mea.

Desi multi,fara a ne cunoste absolut deloc Credinta sau modul cum o traim,trag concluzii nu din cercetarea lor directa si atenta,ci din surse colaterale,eu as dori sa va spun ca mie Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie,incredere,speranta si tarie in fata adversitatilor.Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu.Nu vad nici un motiv sa procedez altfel decat in conformitate cu ceea ce simt.Daca crezi in ceva trebuie sa crezi cu toata fiinta ta ori eu deja simt acest lucru.Nu cred,sincer vorbind,ca as putea sa simt acest lucru,la fel de puternic,pentru doua Credinte simultan iar sa-mi abandonez Credinta nu se pune problema pentru ca nu am nici un motiv sa fac asta.

Unii ne numesc eretici,inselati sau alte apelative pline de dragoste.As dori ca si dansii sa aiba in Credinta lor partea de bucuria si incredintarea de care am eu parte in Credinta mea.Atunci probabil nu ar mai fi atat de ocupati sa ii judece pe altii ci si-ar trai in fiecare moment in Credinta lor bucuria si impacarea pe care ti-o aduce in suflet linistea Celui de Sus.Nu am dorit niciodata sa-mi definesc Credinta prin negarea altora desi este foarte greu tinand cont de circumstante.As vrea sa mi-o definesc prin Adevarul din ea,Adevar de care eu sunt convins si pe care l-am vazut atat de clar exemplificat in viata.Raspunsul la certitudinile pe care le invocam il vom avea in fata Celui de Sus si pana atunci si eu,ca si dvs,voi merge pana la capat in Credinta mea.

Credinta mea,desi unii s-ar putea sa fie surprinsi,nu are drept esenta o confesiune sau o consecinta de tipul predestinarii sau perseverentei sfintilor.Esenta,inima ei,este suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Restul sunt derivate din acest lucru mai presus de tagada.Daca crezand acest lucru gresesc fata de Cel de Sus voi fi judecat pentru asta.Pana atunci imi rasuna in minte cuvintele Apostolului Pavel:

,,Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos.In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale,spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui.

In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant.

In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale,ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos."

Lucrul pe care il regret cu siguranta este abordarea mai dura pe care v-am oferit-o.Este o consecinta a faptului cand nu ai o problema cu altii dar descoperi,cu surprindere, ca altii au o problema cu Credinta ta,desi putini dintre ei stiu despre ce este vorba.Nu ma refer la dvs,poate nu ar fi trebuit sa intervin in postarile dvs care,in definitiv,nu ma privesc direct pe mine.Intrucat,de-a lungul timpului,am avut posibilitatea de a sta de vorba cu multi preoti si credinciosi ortodocsi,si intrucat eram deja familiarizat cu anumite aspecte,s-ar fi impus o mult mai mare stapinire de sine din partea mea.Se pare ca mai am de lucrat la acest aspect,ca si la multe altele.

De-a lungul vietii,in jurul lumii,am vazut multe credinte.Fiecare mi-a spus despre Adevarul credintei sale iar unii au incriminat neadevarul din credinta altora.Am incercat mereu sa inteleg cum gandeste fiecare si ce pot invata din gandirea lui,acolo unde este posibil acest lucru.Mai mult decat atat sta doar in mainile Domnului si sunt convins ca ati inteles ce am vrut sa spun.

Inclusiv pe acest forum am avut onoarea sa cunosc cel putin trei credinciosi ortodocsi care m-au impresionat atat prin modul frumos si discret prin care isi traiesc Credinta cat si prin sfaturile sincere si plin de bunatate pe care mi le-au dat de-a lungul timpului.Le sunt profund recunoscator si tocmai din acest motiv voi pastra discretia cu privire la identitatea lor.Ca sa nu se trezeasca cu prea multi prieteni peste noapte.La final am sa va dau si eu un citat din The Holy Bible care ar sintetiza punctul meu de vedere.Cuvintele ii apartin Celui de Sus.

,,Tineti minte aceste lucruri si fiti oameni! Aduceti-va aminte de cele petrecute in vremurile strabune; caci Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este niciunul ca Mine.Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Eu zic: "Hotararile Mele vor ramane in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea".

Va salut cu respect si fie ca Cel de Sus sa va dea putere si devotament in tot ceea ce faceti.

Adevărat a înviat!
 

Vă mulţumesc că v-aţi deschis inima faţă de mine şi vă cer permisiunea să-mi daţi voie să vă răspund tot din inimă, (la fel cum aţi făcut şi dvs.) la cele ce mi-aţi spus.
Sunteţi de acord?

Hristos a inviat!
 

Hristos a inviat, domnule profesor sau domnule doctor ANASTASIU!
Eu sunt un amarat de programator, exemplul negativ de pe acest forum si abia astept sa vad la lucru un exemplu pozitiv. Daca simtiti nevoia sa taiati unghi si cornite ma pot oferi eu, unghiile mi le tai singur, dar cornitele nu stiam ca le am, insa cineva mult, mult mai inaintat de pe forum mi le-a detectat, e drept ca mi-a spus ca au crescut pe ceva trunchi de mamaliga, dar sper sa va descurcati si asa. Domnul sa va lumineze sa graiti (si sa faceti) doar ce ii este placut Lui.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Sunt perfect de acord domnule doctor sa trageti dvs cortina acestui dialog.Voi face tot posibilul sa reactionez cu discretie si bun-simt si sa meditez in tacere la cele ce vor fi postate de dvs.Desi am un sentiment precum cel care l-a incercat pe Hamlet intr-un anumit moment nu pot decat sa respir adanc si va spun: ,,Apasati pe tragaci domnule doctor.Din fericire nu pot muri decat o singura data" :)

Adevărat a înviat!
 

Cu o asemenea postare precis, dacă aţi avut, corniţele s-au scuturat, că secretul decornilării este smerenia. Acum mai trebuie doar să faceţi lungul drum de la declararea smereniei la trăirea ei în taină şi atunci veţi fi omul cel mai fericit de pe pământ... că veţi trăi deja raiul. Doar că nu înţeleg ce-au avut cu dvs. de v-au spus că v-au crescut coarnele pe trunchi de mămăligă. E o expresie originală dar nu prea delicată.
Cu dragoste, Alexandru

Hristos a înviat!
 

Dragul meu îţi mulţumesc.

Acum însă te mai rog ceva. E mult mai greu să vorbeşti din inimă decât din canoane şi din înălţimile cărturăreşti ale teologiei. Din cauză că adevărata teologie se face când în inimă îmbrăţişezi cu lacrimi omul căruia îi vorbeşti. Pentru aceasta este nevoie de linişte în cămara duhului ca să auzi adierea vântului lin din care grăieşte Domnul.

3 Reg.19:11. A zis Domnul: “Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur;
3 Reg.19:12. După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul”.


Ori eu acum, până în iulie sunt în pregătirile de sesiunea a 2-a şi, printre multe altele, trebuie să învăţ limba ebraică, greacă veche iar timpul este foarte redus (am foarte mulţi pacienţi). De aceea te rog să urmăreşti postările pe care le voi face pe acest subiect dar tratat din punct de vedere dogmatic, canonic şi după Sfintele Scripturi (deoarece deja le am pregătite mai de mult şi doar le copiez din fişierul care este gata). Şi aşa este util pentru că foarte multe nedumeriri în credinţă se lămuresc astfel.

Dar ca să-ţi vorbesc aşa cum ar iubi Dumnezeu şi deci şi tu (vibrând inima mea pentru a vibra şi a ta - sunt convins că eşti tixit până la saturare de citate) va trebui să mă mai aştepţi până după sesiune, fără să te superi pe întârziere. Altfel ar ieşi şi examenele şi postările un dezastru duhovnicesc. Asta desigur dacă şi Domnul nostru Iisus Hristos ne va ajuta să o împlinim.

Iac.4:13. Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
Iac.4:14. Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.
Iac.4:15. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
Iac.4:16. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.


Eşti de acord aşa?

PS: Până atunci, dacă doreşti, ai putea citi cartea aceasta? E tare frumoasă deoarece este din inima unuia care a trăit-o total în propria lui viaţă şi nu doar a gândit-o din vârful stiloului:

http://www.scribd.com/doc/35982/Mich...spre-Ortodoxie

Hristos a Inviat!
 

Nu-mi gasesc cuvintele sa-mi exprim emotia si bucuria pe care am simtit-o citind acest ADEVAR pe care atat de frumos l-ati asternut aici!

Coplesitor de frumos!:53::53::53:

O, am cale lunga de strabatut pana la smerenie dar va multumesc, domnule profesor, pentru incurajare. Ei, expresia aceea cred ca a fost o ironie spusa nu cu rautate de un spirit cultivat daar care are aprinderea mai rapida, bujiile fiind mai curatate ca ale mele, si dau scanteie mai repede. Oricum, mamaliga ma onoreaza fiindca sunt un mare consumator in materie, recunosc, desi nu sunt moldovean, ci banatean get beget.
Cu dragoste, MariS
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pentru domnul doctor Anastasiu
 

Ma inclin cu respect in fata demersului dvs academic,voi citi ce mi-ati recomandat si voi urmari,cu mare atentie, tot ceea ce urmeaza sa postati cand va va permite programul.Eu am tot timpul din lume cand primesc o asemenea invitatie,care nu se poate refuza si pe care voi incerca sa o primesc,cat pot eu,cu inima deschisa.Cel de Sus sa va calauzesca pasii.

Hristos a înviat!
 

Tocmai am fost la nunta sorei mele cu un englez convertit la Ortodoxie unde am avut ocazia să vorbesc cu o mulţime de anglicani şi cu un Arhimandrit englez convertit în 1968 la Ortodoxie.
A fost o nuntă misionară, cu trei preoţi iar mirii au ţinut la sfârşit un cuvânt în care au comparat nunta ortodoxă cu monahismul. Multe bucurii duhovniceşti am avut, nu s-a pus accentul pe trup ci pe Hristos, dar vom mai vorbi despre asta când termin sesiunea.
Îţi mulţumesc că ai citit cartea care ţi-am recomandat-o. Îţi mai recomand o carte despre 2000 de protestanţi din america, nemulţumiţi de îndepărtarea "bisericilor" contemporane de Biserica primară. Aceştia n-au început să protesteze ca Luther, ci au parcurs, cu ajutorul lui Dumnezeu, drumul pe care ar fi trebuit să-l parcurgă şi Luther dacă ar fi pus mai mult accentul pe Dumnezeu şi nu pe sine. Aceştia au început să caute în liturgica, istoria, dogmatica, patrologia, tâlcuirea Sfintei Scripturi originalul lăsat de Sfinţii Apostoli adică Biserica Primară şi apoi au verificat ceea ce au găsit cu textele originale din Sfânta Scriptură . Au ajuns la concluzia că singura Biserică ce nu s-a abătut este Biserica Ortodoxă. Dar pe vremea aceea nu ştiau dacă mai există o asemenea biserică pe pământ. După alte căutări şi încă multe alte întâmplări dure prin care Dumnezeu le-a verificat dorinţa lor de mântuire dacă este sinceră, au ajuns în sfârşit să se convertească la Ortodoxie.
Îţi recomand cartea, şi aceasta vie, fără plictiseli prin ea, deoarece este un bun exemplu pentru noi toţi, ortodocşi sau nu, de a căuta cu sinceritate şi fără prejudecăţi, până la capăt pe Dumnezeu, din toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul din toată virtutea după cum se cuvine unui aşa minunat Dumnezeu.
Te rog să mai îngădui cu răspunsul meu pentru tine până în iulie.
Cu dragoste, Alexandru.
Ps. Aici se găseşte cartea parţial publicată pe internet:

http://www.scribd.com/doc/47773630/P...dox-fragment-1

Dacă vrei să o citeşti integral, merită, trebuie să o cumperi de aici. De asemenea sunt convins că se găseşte şi în engleză.

http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...-peter-e..html

Hristos a înviat!