În prealabil postat de Erethorn (Post 300263)

Ce intelegeti prin "carnalul obsesiv" ? Dorinta de a te bucura de sex (impreuna cu sotul/sotia) ?

Probabil ca nu realizati, dar insasi faptul ca utilizati acest termen in raport cu ceea ce este modul in care v-a creat Dumnezeu - un suflet intr-un trup, in mijlocul unei lumi materiale - este o jignire la adresa Creatorului.

În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 300112)

Aceasta afirmatie are cu totul alt sens ! Ma mir ca puneti aceasta intrebare ! Nu ati citit nici o carte de zidire sufleteasca ? Eu ma si mir ce turnura a luat discutia pe o panta perfida in care se ridica la rang de cinste ,,iubirea de sine" tocmai cea care sta stavila, ca mare pavaza impotriva mintuirii omului .

Revenind la ce incercati sa sustineti dvs. iluzoriu(daca asta este intentia, de a sustine !) . Parerea mea este sa renuntati la asemenea cugetari pt. ca va v-a batjocoti acelasi ispititor cit de curind cu ginduri de marire pina veti ajunge chiar sa le credeti . Deci , subiectul iubirii de sine si nu o propozitie ca cea pe care mi-o dati dvs. mai sus , ei, acest subiect nu exista in evenghelie de sine statator decit absolut indirect in unele pilde si prin care se arata unde duce iubirea de sine adulata si nici decum incuviintarea ei : asa este pilda lucratorilor viei, a fiului risipitor, a bogatului nemilostiv (care-si indeamna sufletul sau pretios sa manince si sa bea desfatindu-se ca cica ar merita... si saracul Lazar !) Asadar , Mintuitorul stiind bine cit de mare este iubirea de sine care zace in noi in fiecare a incercat prin aceasta sa dea masura iubirii aproapelui , desi mai inainte spusese cu adevarat si comparativ, masura iubiri divine : din toata inima ta , cu tot sufletul tau, cu toata virtutea ta , cu tot cugetul tau . Dar pt. a fi sigur ca tinarul respectiv (bogat fiind , adica egoist la maxim ca de accea voia sa tina numai pt. el averea si orbit de iubirea de sine care era extrem de mare !) va intelege masura din cuvintele spuse i-a intarit afirmatia cu o comparatie in care termenul discutat il aseamana cu propria iubire de sine ! Adica , dumnezeirea se adora in termenii spusi initial iar aproapele cu diferenta ,dar pt. cei care au totusi nedumeriri in a o intelege ori pt orbi si surzi (orbitii de propria lor iubire si surzitii de propriul lor suflet in elogii permanente) a facut aceasta comparatie . Femeii desfrinate , de exemplu, nu a fost nevoie sa-i spuna acesta diferenta deoarece ea a fost vazuta ca a trecut de la iubirea de sine (iubind o viata intreaga propriile desfatari ale sufletului in desfrinari , precum doamnele si domnii aici de fata care au aceleasi pareri !) la iubirea lui D.zeu, o cu totul alta treapta de iubire, dar pe care o si manifesta, adica o marturiseste prin marea pocainta . Prin pocainta si despatimire , femeia desfrinata a putut sa-l descopere pe D.zeu , a putut sa inteleaga si sa treaca la o alta treapta superioara de iubire decit cea a iubirii de sine , singura maxima de care in mod nativ suntem in stare toti ! La iubirea lui D.zeu se ajunge insa prin mare efort si nu nativ ! Sa nu fiu inteles gresit , ceea ce am spus nu inseamna ca femeia desfrinata nu mai iubea aproapele, nicidecum (stiu ca ati fi tentata sa interpretati peiorativ !, este mai la indemina, mai rapid !) ci a reusit prin marea pocainta sa il vada pe D.zeu si ale Sale porunci , comparativ cu propria-i iubire de sine !

Deci ce era de neinteles sau mai bine zis unde face Mintuitorul vreo pilda sau vreo vorbire propriuzisa despre iubirea de sine ?

Ma intrebau fratii si surorile nu cu multe postari in urma , incununati de nonconformista Ynaf, ca unde scrie ca perversiunile sunt incriminate direct in biblie .
Pai nu ne spune sf. ap. Pavel ca ,, ...nici un desfrinat, sodomist, bautor si nici altii asemenea lor nu vor intra in imparatia cerurilor" Si ca pilda Sodomei si a Gomorei nu este destula, glumeau desigur ! Ori credeti ca sodomia ar fi ceva groaznic de rau si gomaria ar fi o desfatare permisa de Hristos .
... este uimitor cit de mult se sustin pacatele si mai ales citi ortodocsi sar in ajutorul denigratorilor de credinta curata ! Din anumite pacate grele se da in altele si mai grele , precum este cel al iubirii de sine , de ramii surprins de energia pe care o varsa oamenii pt. a-si cere ,,dreptul la pacate " ! Ce paradox real !

În prealabil postat de Rodica50 (Post 300265)

Citeste , draga prietene, tot ce s-a scris si iti vei raspunde singur. De la o intrebare, dealtfel indreptatita- unde s-a ajuns!Cred in cumintenia si curatenia casniciei!

În prealabil postat de Erethorn (Post 300272)

Si totusi... A te bucura de carnal, a-ti face placere sa faci dragoste cu jumatatea ta, a avea grija ca si celalalt sa se bucure de aceeasi placere, este in opinia dumneavoastra pacat ?

A-ti face placere gustul unei mancari bune este pacat ? Al unui vin bun ? A te bucura de o baie rece, in mijlocul verii ?

De caldura unui foc, in toiul iernii ?

De muzica ?

De un pat bun, de o hain calda ? Este in sine un pacat ?

Si atunci de ce sexul ar fi ?

În prealabil postat de Rodica50 (Post 300273)

Tot ce depaseste normalul nu vi se pare pacat? Eu nu am nimic impotriva normalitatii, dupa cum am expus.Si nu incercati sa dati alta nuanta- sunt un om care stiu sa ma bucur, dar incat sa-L fac fericit si pe Dumnezeu.

În prealabil postat de Erethorn (Post 300281)

Si cine defineste normalul ?

De cate ori este normal sa faci dragoste cu sotia intr-o saptamana ? O data ? De cinci ori ? De saptesprezece ? Ce spun canoanele ?

Pe ce parte din trupul celuilalt este normal sa pui mana ? Pe fata ? Pe sani ? Pe umeri ? Ce spun canoanele ?

In ce pozitie este normal sa se desfasoare actul sexual ? Cine este normal sa fie deasupra ? Ce spun canoanele ?

Este normal ca unul din parteneri sa aiba orgasm de fiecare data, iar altul aproape niciodata ?


S.A.M.D.

Iar daca la cele de mai sus ati raspuns cumva "canoanele nu spun exact ce si cum", atunci aveti dreptate.

Biserica (cel putin Biserica mea) nu se amesteca in patul conjugal decat pentru a spune "actul sexual trebuie sa duca la nastere de prunci, prin urmare, nu faceti nimic care sa impiedice asta; pentru asta, iubiti-va si bucurati-va unul de altul si unul pe altul".

Atat.

Biserica nu-mi spune unde am voie sa pun mana, cat de mare are voie sa fie gaura din cearsaf si daca e voie sa-mi sarut sotia de mai mult de opt ori.

Si mi se pare normal.

Pentru ca aici intra in joc si responsabilitatea mea, si in final eu sunt cel care definesc normalul. Daca o singura data imi sarut sotia, cast, pe obraz, gandindu-ma la alta, e anormal, e pacat.

Daca de o suta de ori imi sarut pasional sotia, din dragoste, si pentru a-i face placere, in timpul unui act sexual care poate duce, cu voia Domnului, la naterea unui prunc, e normal; nu e pacat, e virtute.

În prealabil postat de heaven (Post 300125)

Cel care se iubeste pe sine incearca sa fie obiectiv,sa se analizeze (si nu doar dpdv rational cum spunea cineva),sa lucreze cu el insusi pentru evolutia sa spirituala si pe toate planurile,doar ca face asta incearcand sa se cunoasca si sa isi asculte fiinta in fiecare clipa,pentru ca este vie si comunica cu noi:trupul ne da semnale,mintea,spiritul,dar n-avem ochi sa vedem si nici urechi s'auzim,de aceea ne zbatem intr-o continua suferinta,pentru ca din lipsa iubirii ni se trag toate pacatele.

În prealabil postat de Erethorn (Post 300238)

Domnule, din cate vad, parintele Gheorghe v-a numit, cu cateva posturi mai sus, "Parinte". De aici deduc ca ati putea fi preot. Ma rog sa nu fie asa, pentru ca daca este adevarat, este ingrozitor sa-mi imaginez ca exista enoriasi carora prin omilie sau sfat duhovnicesc le inculcati aceasta conceptie necrestina, de sorginte eretica, a groazei fata de sine, a necesitatii lipsei de respect pentru sine insasi (si, prin extensie logica, chiar daca nu va convine, de lipsa de respect pentru aproape).

Nu pot sa fac abstractie nici de faptul ca predicati pe de o parte smerenia, iar pe de alta parte va arogati dreptul de a categorisi cine este crestin si cine nu.

Dintre toate schimonoselile pe care le-a suferit crestinismul de-a lungul secolelor, imi aduceti aminte cel mai bine de puritanismul secolului XVII (si nici macar, poate de reprezentarile sale caricaturale; nu degeaba a amintit domnul Dragomir de sexul prin cearsaful gaurit).

Domnule, sunt putine lucruri mai nocive pe lume decat complexele si frustrarile imbracate in haina fanatismului religios.

Daca dumneavoastra nu va iubiti pe sine insiva, lasati-ne macar pe noi sa ne iubim, si sa va iubim, dar pentru ca suntem oameni supusi greselii, ajutati-ne sa va iubim - incepeti prin a inceta sa aruncati cu pietre in noi. Oamenii care arunca cu pietre sunt greu de iubit, de catre altul sau de catre sine.

Edit - acum vad pe profilul dumneavoastra ca nu sunteti preot, ci misionar. Eu am sustinut intotdeauna ca ortodoxia are mare nevoie de misionari, dar.....

În prealabil postat de Erethorn (Post 300238)

Domnule, din cate vad, parintele Gheorghe v-a numit, cu cateva posturi mai sus, "Parinte". De aici deduc ca ati putea fi preot.
Edit - acum vad pe profilul dumneavoastra ca nu sunteti preot, ci misionar. Eu am sustinut intotdeauna ca ortodoxia are mare nevoie de misionari, dar.....

În prealabil postat de heaven (Post 300246)

Autocunoasterea si cunoasterea omului in complexitatea sa nu exclud crestinismul,ci se impletesc in armonie cu acesta.Sunt ca piesele unui puzzle care se completeaza una pe cealalta.