Despre regimul comunist din Romania
 

Principala parghie prin care se practica aceasta politica era cea a repartizarii in munca. Astfel, majoritatea directorilor de intreprinderi industriale, ingineri si maistri erau adusi din RSFSR si RSS UCraineana in industria din RSS Moldoveneasca. Acestia primeau imediat repartitie pentru locuinta (la Kazan sau Harkov daca ramaneau mai asteptau un an doi pentru aceasta), un salariu mai mare si in plus si aprovizionarea cu produse alimentare in RSS Moldoveneasca era net superioara celei din alte republici unionale a URSS.
Multi dintre acestia veneau cu o mentalitate tipic sovietica, multi dintre ei nevrand nici macar sa invete limba romana! E adevarat ca nu trebuie generalizat, printre ei fiind si oameni de treaba!

In acest timp, inginerii care terminau politehnica la Chisinau era repartizati in alte republici unionale a URSS!

Astfel, la nivelul anului 1987, moldovenii detineau o pondere de 48% in industrie, 78% in agricultura, 56 % in comert, in sanatate 58% iar in organele de conducere numai 43%!
In viziunea organelor unionale, principalul domeniu de activitate in care trebuia indrumata sa lucreze populatia moldoveneasca era agricultura! Daca prin aceasta promotorii unor asemenea conceptii au dorit sa aduca o jignire populatiei moldovenesti, viata s-a razbunat pe ecestia, agricultura fiind singurul domeniu care asigura o anumita stabilitate economiei din RSS Moldoveneasca, si fiind singura ramura care s-a apropiat de nivelul european!

Se dezvolta si cercetarea stiintifica si tehnica, exceptand acele domenii considerate "sensibile" de catre autoritatile sovietice- istorie sau sociologie.
Dupa 1970 se stabilesc primele contacte intre savantii moldoveni si cei din vestul Europei.
Se afirma in aceasta perioada si unii artisti basarabeni, cum ar fi Anastasia Lazariuc, Zinaida Julea, Olga Ciolacu, Nicolae Botgros si altii.

In general, relatiile inter-umane dintre populatia moldoveneasca (in procent de 63% din totalul populatiei) si cea venita din alte republici unionale era relativ buna, desi frictiuni au existat!

Motivul pentru care multi au votat- in naivitatea lor- in anul 2000 pe comunistii lui Voronin- a fost o anumita nostalgie pentru nivelul de trai existent pe vremea URSS! Multi moldoveni au considerat ca macar pe vremea URSS- de bine de rau aveau un servici asigurat, primeau o locuinta de la stat (chiar daca asteptau un timp!), puterea de cumparare era destul de buna si-si permiteau sa-si petreaca concediul la Soci sau in Crimeea! Preturile la utilitati (gaz metan, curent electric, transport, servicii comunale, etc) era mici, ca si la combustibili (o sticla de benzina era mai ieftina decat una de apa minerala!). Aprovizionarea cu produse alimentare era destul de buna, in Moldova neexistand restrictii la carne, lactate, zahar, ulei cum au fost in Romania in anii 80'! Deficitara era aprovizionarea cu textile-incaltaminte, iar cea cu bunuri electrocasnice era sadisfacatoare (multi romani care calatoreau in URSS inainte si imediat dupa 1990 isi achizitionau diferite aparate electrocasnice)

Despre regimul comunist din Romania
 

Atitudinea conducerii Romaniei fata de Basarabia, dupa 1945, cuprinde doua perioade distincte:
-anii 50', cand Romania fiind total dependenta de URSS, problema Basarabiei era una "tabu"", iar pozitia conducerii de atunci a Romaniei era una total subordonata URSS;

-PERIOADA 1960-1990.
Dupa ce in anul 1958 conducerea de atunci a Romaniei (Gheorghe Gheorghiu Dej cu ajutorul lui Emil Bodnaras) l-au convins pe Nikita Hrusciov sa retraga trupele sovietice din Romania, se initiaza o politica de distantare fata de URSS, care culmineaza cu "Declaratia din aprilie"" (1964).
In scrierile unor istorici si in manualele scolare apare formularea corecta ""in urma notelor ultimative prezentate de URSS...."", apar lucrari stiintifice care trateaza corect istoria Basarabiei.
Academia Romana publica "note"" a lui Karl Marx prin care se condamna anexarea Basarabiei de catre Imperiul Tarist in 1812, intr-un discurs din 1965 Nicolae Ceausescu citeaza "note"" a lui Friederich Engels in care de asemenea se condamna anexiunea tarista din 1812, iar in 1966, intr-un alt discurs, condamna apelurile facute de Partidul Comunist Roman din perioada interbelica prin care se "cerea"" anexarea Basarabiei la URSS.
Dupa "Primavara de la Praga"" din 1968- in care Romania este singura tara membra a Tratatului de la Varsovia ce refuza sa participe la interventia militara din Cehoslovacia- relatiile romano-sovietice se racesc.
In 1976 Nicolae Ceausescu este primul sef de stat roman ce viziteaza Basarabia dupa 1945.
Insa, aceste discutii despre Basarabia erau numai la nivel istoric si stiintific, necostituind nicioadata un subiect de negocieri diplomatice serioase intre Romania si URSS!
La ultimul congres al PCR din noiembrie 1989 Nicolae Ceausescu condamna public si cere anularea consecintelor pactului Ribentrop-Molotov!

Despre regimul comunist din Romania
 

DEsi incepand din anii 60'' majoritatea populatiei din Basarabia si nordul Bucovinei se ïmpacasera"- de voie, de nevoie cu regimul sovietic, (viata trebuia sa mearga inainte!), totusi actele de rezistenta- din partea unor oameni curajosi si patrioti nu au lipsit!
Amintesc doar cate dintre ele:

-In 1972 Valeriu Graur (care lucra la Institutul pedagogic din Tiraspol) realizeaza, impreuna cu Gheorghe Ghimpu), un document cu privire la situatia romanilor basarabeni. Este condamnat la 4 ani de inchisoare;

-in 1969 se infiinteaza "Frontul National Patriotic", de catre Alexandru Usatiuc si altii. In 1972 , impresionat de atitudinea lui Nicolae Ceausescu din timpul "primaverii de la Praga", intocmeste o scrisoare, in care prezinta politica de deznationalizare a romanilor din Basarabia. Scrisoarea o prezinta autoritatilor romane, si aceasta ajunge la Ion Stanescu, pe atunci seful securitatii romane. Acesta face cea mai mare greseala a carierei sale, si aprecind in mod eronat ca respectiva scrisoare este o inscenare pusa la cale de KGB (pentru a testa loialitatea Romaniei in cadrul Tratatului de la Varsovia), il informeaza pe Iuri Andropov (seful de atunci al KGB) despre continutul scrisorii! Ca urmare, Alexandru Usatiuc este condamnat la doi ani de inchisoare si 5 ani de exil, la Tiumen (in Siberia)

-Mihai Morosanu protesteaza impotriva intentiilor autoritatilor locale din Chisinau de a muta statuia lui Stefan cel Mare.

Dupa venirea la conducerea URSS in 1985 a lui MIhail Gorbaciov, cu politica sa de "glasnost"" si ""pere"stroika"', sentimentele nationale din republicile unionale, care fusesera inabusita timp de decenii, se manifesta pregnant, iar diversele conflicte mocnite rabufnesc cu brutalitate!
In 1986 se constituie ""Miscarea pentru sustinerea restructurarii din Moldova"", devenita apoi ""Frontul popular din Moldova"", pana in 1988 aflat in ilegalitate.
In martie 1989, au loc ample proteste la Chisinau, iar in Letonia este editata revista "Glasul"", cu alfabet latin, de catre Leonida Lari si alti colaboratori;
"Frontul popular din Moldova"" cere, in revista ""Literatura si Arta"": suveranitatea republicii, declararea limbii romane ca limba de stat, trecerea la alfabetul latin si adoptarea tricolorului ca drapel de stat.
In urma "Marii Adunari Nationale"de la Chisinau, din ziua de 27 august 1989, la care au participat cca 700.000 de oameni, trei zile mai tarziu "Sovietul Suprem"" a republicii este obligat sa declare limba romana ca limba de stat.
La 7 noiembrie 1989 patriotii moldoveni impiedica desfasurarea parazii armatei rosii. Au urmat evenimente controversate, si inciendierea ministerului de interne de la Chisinau.
Din pacate atunci la conducerea MInisterului de Interne se afla un personaj- pe nume Vladimir Voronin- care a dat dovada de o prostie mai rar intalnita! Desi primisera informatii ca cetatenii demonstreaza pasnic, si doleantele lor sunt intemeiate, in loc sa-si protejeze cadrele de militie, el a decis sa reactioneze in forta, trimitandu-si cadrele din subordine sa disperseze manifestantii prin forta! In aceste conditii, si manifestantii reactioneaza violent, ajungandu-se la confruntari cu fortele de ordine!
In urma acestor evenimente, primul secretar al republicii Simeon Grossu este inlocuit cu Petru C. Lucinschi.
In martie 1990 au loc primele alegeri libere, castigate de ""FRontul Popular Moldovenesc"".
La 27 aprilie 1990 tricolorul este adoptat ca drapel de stat, iar primul "pod de flori"" este organizat in luna urmatoare.
La 23 iunie 1990 este adoptata "DEclaratia de suveranitate"" a Republicii Moldova. Dupa aceasta, conducerea URSS decide, in august 1990, ca teritoriul din stanga Nistrului sa fie organizat intr-o "republica autonoma"", lucru care va constitui una din premizele declansarii razboiului din Transnistria.
La 3 septembrie 1990 Mircea Snegur este numit presedinte al RSS Moldovenesti, iar Mircea Druc prim-ministru.
La 16 decembrie 1990 are loc ce-a de-a doua "Mare Adunare Nationala"de la Chisinau, cu participarea a cca 800.000 de oameni.
Moldova boicoteaza referendumul unional propus de Mihail Gorbaciov la inceputul anului 1991.
La 27 martie 1991, pentru prima data dupa 50 de ani, se sarbatoreste UNirea Basarabiei cu Romania din 1918.
La 27 august 1991 se proclama independenta de stat a Republicii Moldova, recunoscuta in acceiasi zi de Romania, dar nu si de conducerea URSS, care äprinde fitilul ce declanseaza razboiul din Transnistria.
In septembrie 1991 guvernul moldovenesc preia controlul asupra punctelor vamale, structurilor KGB si incepe constituirea armatei nationale.

Multi sustin ca atunci s-a ratat un moment favorabil pentru realizarea Unirii! Mircea Druc sustine ca daca ar mai fi ramas macar o luna prim-ministru, ar fi reusit sa realizeze unirea! Intradevar, atunci era o adevarata ëferfescenta in privinta relatiilor moldo-romane, constiinta nationala a romanilor din Basarabia se afirma din plin, insa pasi practici, concreti in acest sens se realizau mai greu!
In primul rand, dependenta energetica aproape completa a Moldovei de Rusia, legaturile comerciale si piata de desfacere a produselor agricole moldovenesti era orientata tot spre Rusia. Apoi mentalitatea de decenii, formata in spiritul colosului sovietic, dar si anumite disensiuni intre liderii de atunci a Moldovei (poate si o prea mare slabiciune a presedintelui Snegur), faceau realizarea unirii atunci mai dificila decat ceea ce se vedea in euforia "podurilor de flori""!
Totusi, la un moment dat, Mircea Snegur s-a aratat dispus sa organizeze un referendum, in care populatia sa decida daca doreste sau nu unirea cu Romania!

Despre regimul comunist din Romania
 

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=D8jmXFDBiTk

"Realizarile" de dupa 1990!

Ce a fost in vremea ceausestilor a fost o porcarie, ce traim acum e tot o porcarie, ce va urma?!?

Despre regimul comunist din Romania
 

Despre anii 50':

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=NDjpiWq699Y

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=Q9dIQODEW_A

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=gE8HNB4sKzk

Dar si realizarile incontestabile a anilor 1964-1981- si chiar dupa:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=C8ULhcVbvwg

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=DRZve_MDd5I

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=V-4f-dE7E9M

Văd că domnul Florin încearcă să ne "vândă" acea perioadă a istoriei trecând peste agresiunea spirituală nemaiîntâlnită până atunci împotriva României şi a creştinismului (în special a celui ortodox, fiind majoritar). Însă, domnul Florin, după cum v-am mai spus, ateismul, umanismul (socialist), materialismul (aici dialectic şi istoric) nu sunt nişte componente auxiliare şi nesemnificative ale socialismului, ci sunt fundamentale, constitutive. România nu era "stat ateu" între ghilimele, ci chiar era şi devenea un stat din ce în ce mai ateu şi mai ateist, ideologia oficială, din ce în ce mai puternic propagată şi implementată, fiind ateistă, materialistă, în esenţa ei nu doar anti-religioasă, ci anti-creştină şi anti-hristică. "Lucrurile bune" care s-au făcut s-au făcut totuşi în numele unei ideologii anti-creştine.

Referitor la aşa-zisa lipsă de restricţii de natură religioasă, din nou vă înşelaţi grav şi v-am mai spus deja acest lucru. Vorbeşti apoi despre o "încetare a persecuţiilor", dar până atunci uiţi că prin persecuţii i-au "dresat" şi i-au pus la "respect" pe ortodocşi, şi cred că nu numai pe ei, aşa încât este destul de cinic să vorbim despre "încetarea" persecuţiilor. Şi mai este un aspect, foarte important, faptul că au mai "încetat" persecuţiile asta nu are chiar aşa de multă relevanţă pentru că Uniunea se conducea după principii marxist-leniniste, învăţătura creştină fiind marginalizată total, aşa încât Biserica nu avea nicio influenţă semnificativă în societate. Aşa cum s-a întâmplat şi în România, dar la o scară mai mică a durităţii în comparaţie cu Rusia. Dar problema este că şi asta este de fapt tot persecuţie, doar că sub altă formă. Faptul că unii sau alţii îşi botezau copiii la biserică nu are relevanţă prea mare atâta timp viaţa lor era orice numai nu creştinească. La putere era altă lege, nu cea creştinească, ci una anti-creştină.

Ceea ce nu înţelegi dumneata sau nu cunoşti este că însăşi învăţătura filozofică sau ideologică a comuniştilor prevedea o astfel de "tolerare" a "libertăţii de conştiinţă", în acest caz a mersului la biserică, însă pe de altă parte se lucra la toate aspectele vieţii să fie descreştinate şi comunizate, marxizate, "umanizate". Astfel comuniştii, prin tocmai dezvoltările multilaterale la care lucrau, prin falsa tolerare a creştinismului, prin promovarea şi propaganda tot mai agresivă a substraturilor "umaniste" ale comunismului urmăreau dispariţia pe cale "naturală" a religiei în general şi a creştinismului în special. Aşa zisa toleranţă pe care o dădeau religiei era doar una de faţadă, de spoială, pentru a părea în ochii lumii drept democraţi, drept unii ce respectă "libertatea de conştiinţă", însă dincolo de această faţadă mincinoasă "umanismul socialist" lucra la dispariţia pe cale "naturală" a religiei, în special a creştinismului, prin propaganda şi îndoctrinarea ateistă marxistă şi materialistă dialectic şi istoric, prin introducerea "moralei" socialiste, prin introducerea şi impunerea la nivel social a criteriilor de selecţie "morală" comunistă, prin îndoctrinarea sau silirea oamenilor la o viaţă condusă după legi antireligioase şi anticreştine aşa încât să păstreze faţada religioasă, dar să înlocuiască fondul cu "etică" şi "spiritualitate" umanistă comunistă.

Lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. Existau şi părţi eficiente şi unele ineficiente din punct de vedere economic, şi asta s-a văzut inclusiv prin rezistenţa sistemului mult după 1989; şi multe ar fi rezistat şi chiar ar fi înflorit până în ziua de azi, dacă nu ar fi fost o conspiraţie anti-românească la mijloc, ce a urmărit sabotarea economică (şi cu celelalte implicate) a poporului şi statului român. Dumneata eşti victima unei propagande mincinoase, începută încă de la aşa zisa revoluţie din 1989, revoluţie făcută de alţii, străini de România şi de interesele ei, şi în care masele de români au fost nişte mase manipulate în scopurile străinilor, iar această propagandă mincinoasă susţinea că "Industria românească ar fi fost un morman de fiare vechi" (Chifa Neulander, aşa zisul Petre Roman [şi care recent şi-a botezat un fiu într-o biserică ortodoxă !!], fiul comunistului invadator Erno Neulander, aşa zisul Valter Roman) şi susţinea aceste lucruri tocmai pentru ca românii să se obişnuiasă mental cu ceea ce urmăreau complotiştii anti-români, anume cu distrugerea industriei naţionale româneşti (aşa comunistă cum era), cu furtul averii, prin legi date în "democraţia" post-decembristă, create în perioada socialistă de poporul muncitor în acest domeniu etc.

Industria, deşi a fost proiectată de la centru, nu era chiar atât de artificială, ea avea de asemenea conexiuni cu economia internaţională şi, dacă nu ar fi fost sabotată şi distrusă, furată programatic, "cu metodă şi sistem", o bună parte din ea ar fi fost încă viabilă, ar fi ţinut încă multe locuri de muncă, ar fi putut garanta dezvoltări ulterioare sau reorientări în aceleaşi ramuri sau în alte ramuri industriale, dat fiind deja stocul de capital ce era la dispoziţie în urma investiţiilor. De asemenea, la distrugerea sau furtul industriei româneşti, fenomen care continuă până în ziua de azi şi va continua până vor sabota totul, au contribuit "cozile de topor" româneşti (dintre care o anumită parte creştini ortodocşi, membri ai BOR) prin căpuşările firmelor industriale, transformarea lor în firme ineficiente şi privatizarea la preţuri derizorii sau direct tăierea la fier vechi. Averea creată de muncitorii, inginerii şi economiştii români a fost sabotată, distrusă, furată, deturnată de agenţii imperialismului occidental, de cozile de topor (nu neapărat lipsite de inteligenţă, dar trădătoare) româneşti, urmând planul de distrugere a puterii politico-economice a României socialiste precum şi a poporului român, ajutaţi de agenţiile şi agenţii mass-mediei şi de pasivitatea civică, morală, socială a românilor (creştini ortodocşi) la modul general.

Din nou te înşeli, domnule Florin, or fi scuturat ei jugul sovietic, dar nu au scuturat jugul comunist, ci doar i-au creat o varietate pe scena istoriei, naţional-comunismul românesc. Dar şi acesta a avut partea lui criminală, aşa cum am arătat într-o postare anterioară. Românii s-au dovedit nişte copii fideli ai marxiştilor, nişte răsaduri bune şi credincioase ale însămânţărilor marxis-leninist-staliniste. Comuniştii români au avut partea pozitivă în aceea că au lucrat la construirea unei industrii naţionale, pentru că România era totuşi o ţară subdezvoltată; însă aceste lucruri s-au făcut numai după cucerirea puterii politice prin slugile comuniştilor sovietici. Spre deosebire de trădătorii şi sabotorii din ziua de azi, comuniştii români au avut puterea şi inteligenţa de a nu transforma România într-o colonie a Uniunii Sovietice, deşi existau astfel de planuri, în special de transformare a României într-o ţară preponderent agricolă, fără o industrializare serioasă. Aici a fost meritul lui Gheorghiu-Dej şi al celor care l-au sfătuit, pentru a nu ceda presiunilor sovietice şi a susţine cu toată fermitatea dezvoltarea capitalului industrial chiar dacă într-un sistem socialist.

Însă şi acestea s-au făcut cu multe nedreptăţi, pe fondul instaurării fricii şi a terorii, a lipsei de libertate, de dreptate etc, şi a menţinerii şi continuării planului de comunizare şi de ateizare a României şi românilor, de construire a omului nou, comunist, şi a umanismului comunist anticreştin şi antihristic, satanist, transformarea omului în Dumnezeu, idolatria omului, închinarea la omul-zeu, secretarul general al partidului. Ce sens mai au toate când sunt construite pe o temelie atât de şubredă, atât de satanică în plan spiritual, atât de ilegitimă şi criminală? Ce sens mai are să câştigi lumea toată, cu strălucirile şi gloria ei efenere, dacă îţi pierzi sufletul? Iar marxismul asta a fost în esenţa lui spirituală, un program de pierzanie spirituală a oamenilor, fie că a fost sau nu conştient Marx de asta, fie că a urmărit sau nu acest lucru. Şi cum ţi-am mai spus, marxismul nu se reduce doar la partea economică sau politică, ci ateismul, materialismul, anticreştinismul sunt componente fundamentale, constitutive, fără de care altfel nu ar fi decât o ideologie socio-economică şi politică.

Dacă Ceauşescu a vârât omul în bloc, politrucii de după '90 îi vâră pe oameni în stradă, sau direct afară din ţară. Ţăranul român a ajuns de la sat în blocul de oraş, dar după '90 a ajuns emigrant prin alte ţări, străine. Şi să vezi acolo românisme şi naţionalisme, conştiinţe naţionale şi identităţi culturale: deromânizarea nu doar a ţării ci şi a românilor plecaţi, mai bine zis vârâţi afară din România, pierderea identităţii culturale româneşti şi a celei spirituale (atât cât or fi avut-o) creştin ortodoxe, pierderile iremediabile pe plan demografic. Dar văd că le-ar fi plăcut unora şi le-ar mai plăcea ca românii să fi stat şi să stea în continuare în habitatul lor strămoşesc, la lucrul pământului, în interacţiune cu animalele etc. Ar fi ceva romantic, dacă nu ar fi o batjocorire a obrazului românesc al românului, dacă nu ar fi o dorinţă de a continua statutul de iobăgie şi cvasi-sclavagire a ţăranilor români, sub masca păstrării frăţiei lor cu codrul, a identităţii lor culturale, a cutumelor strămoşeşti.