Cred că ţie îţi place să postezi, aşa, la cantitate!

Si replicile la fel, la cantitate ca la obiect, nu prea. :)

E o subtilitate care vad ca-ti scapa... Nu-i bai, multime mare mi-a scapat si mie, ani si ani (de egopraxie, de mandrii pe care le tot port si-acum, nenorocitele de ele... nenorocitul de mine... )
Nu tine de natura, de vegetal, de biologie, de pamant si iarba verde, nici macar de mersul Soarelui si-al Lunii.... ci de ceva la fel de viu si cu mult mai alambicat: de insusi sufletul cu natura lui aparte, frate... Care tine de alte legi, deseori, de voiesti sa accepti asta. (Si stiu ca accepti, din principiu, ca sa zic asa, din POSTURA de credinta.)
Ca urmare: cat dai sa iti vand pontu?....:)

Alin, uite cum vad treaba: am constatat si eu, deopotriva cu altii mai priceputi ca mine (din cate am citit, am auzit), ca raul se hraneste cu atentia pe care i-o acordam.
Asadar, mai intai oprire de la a acorda atentie (energie vie, vitala) gandurilor negative. Sunt multe, sunt toptan mereu... Dracii, rugina, ura nu au limita, NU AU SOMN (tocmai de-aceea te trezesc chiar si la rugaciune, nu-i asculta!)

Spor la gandul bun: rugaciune, pentru uzul launtric.
La fel in afara: subliniem mereu, cu apa vie a vorbei, a intregii fiinte, micul semn al pasului pe drumul bun. Si la noi si la semen.

Greu sa pui mereu pariu pe mugurele verde, cand in tine te-au invatat mereu ceilalti sa te ocupi mai ales cu critica, cu evidentierea ratarilor, a neimplinirilor... Oh si cate sunt...

Dar ai cui fii suntem, frate? Ai lui sa moara?

Sau ai lui SA FIE!

Amin, Amin, asadar. AMIN!

P.S. Din pacate sunt prins mai mereu de tendinta criticii si a criticarii, de evidentierea negativului, de suspiciuni, de banuieli. Dar incerc sa ma dezobisnuiesc, cu oarecare folos uneori, si am vazut ca in majoritatea relatiilor acest nou mod de comunicare da roade bune.
Trecerea de la "pai" la "barna" e un proces indelungat, cred.

Ce bine ca voi doi va intelegeti de minune: adica tu cu tine. :3:

Versetul postat de mine se referea la acest citat din AlinB:
Noapte buna, dragii mei, si sper ca maine veti avea o zi buna.

Cine ti-a spus tie ca esti gradinar? Chiar vrei sa creada toata lumea ca tu lupti pentru o cauza nobila? Nu-ti vezi viermii care-ti devoreaza sufletul? Din pacate, tu smulgi florile si protejezi buruienile, facand jocul lui Antihrist. Ai si tu cateva cunostinte teoretice pe care le scoti pe taraba, insa trebuie sa-ti spun ca esti departe de a fi lucrator in gradina lui Dumnezeu.

Ce faci tu ar putea face foarte bine si un om nebotezat, adica sa se dea mare ortodox si sa lupte din interior impotriva Bisericii.

Cum se explica faptul ca atunci cand vine vorba despre cipuri cauti cu indarjire sa arati ca ingrijorarea crestinilor n-are suport biblic? Niciun argument nu te convinge, asa ca nu esti capabil de un dialog real pe aceasta tema. Misiunea ta e, probabil, sa-i faci pe cititori sa creada ca din postura de mare crestin iei atitudine impotriva duhovnicilor care ne avertizeaza sa nu ne insemnam cu 666 si impotriva celor care repeta cuvintele lor.

Inconstienta sau prefacatorie? Cati or mai fi ca tine?

As reveni cu doua precizari scurte:
1. Trecerea de la "paiul din ochiul altuia" la "barna din ochiul propriu" e un proces complicat, indelungat - cam cat dureaza viata intreaga.
2. De curind rasfoiam cartea lui Larchet "Terapeutica bolilor spirituale". Cum poate ai remarcat deja, acolo sunt stranse pretioasele invataturi ale multor Parinti ai Bisericii. Si se poate remarca strategia terapeutica de baza: nu critica-sublinierea-lupta cu pornirea patimasa cat mai ales cultivarea cu toata sarguinta a virtutii complementare.

Altfel spus, ingrijind florile, oferindu-le conditiile optime de viata, ele prind puteri si sporesc chiar daca in jurul lor se afla si buruieni.
Oare nu se afla atat graul cat si neghina in lume? Si nu va fi, cum zice pilda, lamuritor ceasul vanturarii din urma?...

In orice caz, sa vezi ca un om se straduieste sa isi depaseasca in bine propria masura iar tu sa il descurajezi aducindu-i aminte greselile din trecut si indoindu-te de progresul lui, nu mi se pare un lucru prea camaraderesc, te rog sa ma ierti de opinie...
Primavara incepe doar cu un ghiocel... Si nu-i asa ca mai apoi se umple campul de flori?

Ce ar fi sa ajungem noi forumisti la un consens?
 

Dar tot la fel de bine trebuie sa facem ascultare si apelez la voi care va tot contraziceti:

,,5. Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele."

Incearca sa dobandesti mai mutle convingeri -si pozitive - vizavi de propria persoana, decat rele fatza de altii.

Asta daca tot ai se pare notiunile de baza despre Dumnezeu.

Asta este probabil ce ai inteles tu, contextul insa poate sa arate ca de fapt este vorba de cu totul altfel de lucruri decat cele la care ne referim aici.

Asta o spui pentru ca probabil n-ai crescut niciodata flori.
Incearca sa aplici astala modul practic, sa ne arati si noua cum arata un ghiveci in care din aceeasi apa si din acelasi pamant s-au hranit si floarea si buruiana.

Una e sa vorbim despre patimi altceva despre oameni (ca despre oameni era vorba despre citatul ala aruncat la plesneala de Miha-anca).

Tocmai ca nu incearca o schimbare, ci persevereaza in acelasi gen de tactica aplicata de la inceputuri.

Spune o enormitate dupa care incearca sa o acopere cu citate fara nici o legatura cu subiectul discutiei, citate prin care isi aroga o anumita prestanta duhovniceasca inexistenta.

Iar faptul ca reuseste sa pacaleasca pe unii cu ea, cu atat mai mult oameni de un anumit nivel si cu pretentii, nu o descurajeaza ci chiar dimpotriva - sa persiste in greseala.

E drept ca mai sunt momente si cand trebuie sa treci cu vederea anumite lucruri, dar in acest caz nu inseamna decat a incuraja raul.