Adevarat, insa toate cele enumerate sunt forme de iubire interesata. Care urmaresc un castig propriu, in natura acestei lumi.

Budismul promoveaza o iubire dezinteresata. Are plangere si durere pentru toata faptura.

Aceasta este diferenta care nu se doreste a fi sesizata.

Budismul nu este o "bucata de caramida", desi o asimileaza, pentru ca nimic nu este omis sau exclus.

Asemanarea cea mai evidenta este dragostea indurerata pentru fiecare faptura care se afla in suferinta.

Fara aceasta dragoste nu avem nici crestinism, nici budism, nici Dumnezeu.

Nu cred ca ai inteles la ce fel de iubire ma refer, sau se refera Crestinismul si Budismul.

Iubirea sexuala este diferita fata de sentimentul de iubire in sine. Primei poti sa-i spui "atractie".

(In)Noaptea(din mintea noastra?) toate pisicile sunt negre si...iubirea budista si cea crestina arata la fel.

Citeste despre Buda si Hristos compara-le viata si activitatea.A afirmat vreodata Buda ca e Dumnezeu ?Dar Hristos ? Ce fel arata dumnezeul lui Buda ,dar al lui Hristos? Tu crezi ca daca fundamentul iubirii e diferit ,e vorba de aceeasi iubire? Asa cum sunt bani falsi care in ochii unor amatori sunt "foarte" adevarati ,asa sunt si religii care par foarte reale in ochii unora,depinde de gradul de detaliere la care se priveste.Tu pari foarte cunoscator si ne bucuram ca ne impartasesti din cunostintele tale care ne sunt de un real folos...sa intelegem.

Cred că a-L căuta pe Dumnezeu este înclinarea/ dorinţa sufletului nostru pe care tot El a pus-o în noi. De noi ţine doar să urmăm această dorinţă.
În fragmentul citat de mine nu se pune în antiteză faptul că unii Îl caută pe Domnul iar alţii nu. Ci doar metoda. Unii au credinţă, şi atunci Domnul li se descoperă; alţii se bazează pe mintea lor, pe logică... dar mintea fiind zidită, nu poate de una singură să Îl afle pe Ziditor. Constrângerea aşa o văd: constrângerea minții, a puterilor limitate, de a cuprinde pe Cel ce le-a creat.

Dumnezeu nu se ia doar cu buna, ci si cu forta.

Dumnezeu nu trebuie doar laudat, ci si tras de haina.

Situatia de fata o impune.

Nu mă-nnebuni! Nea Nicu?

Plata pacatului

“Plata pacatului este moartea.” - moartea ca dezintegrare a trupului.

Ambele religii sustin aceasta afirmatie, bineinteles din propria perspectiva.

In budism rationalizarea procesului ontologic se face detaliat in cadrul analizei celor 12 verigi interdependente.

Moartea este legata inerent de nastere - daca n-ar fi nastere atunci n-ar fi nici experienta mortii. Odata ce ne-am nascut, moartea reprezinta un fenomen inevitabil. Cele doua nu pot fi separate. Una este cauza, celalalta un efect inexorabil, o fatalitate. Nasterea si moartea sunt fatete ale aceluiasi continuum.

Pentru ca nasterea si moartea sunt expresii ale unui singur proces, se poate observa cu usurinta ca, de fapt:

“Plata pacatului este nasterea.”

Imbatranirea, boala si moartea nu sunt evenimente rezultate dintr-un capriciu de manie a Lui Dumnezeu, ci sunt expresii ale Legii.

Similar, nici nasterea nu este efectul unei “spontaneitati” in afara Legii, ci tot o expresie a Legii.

Mantuirea omului nu depinde exclusiv de dorinta Lui Dumnezeu. Nu depinde exclusiv nici de sacrificiul ultim. Daca ar fi fost asa, toate fapturile ar straluci acum in lumina Adevarului.

Legea este mai presus de dorinta Lui Dumnezeu. Dumnezeu doreste, dar trebuie intrunite mai multe conditii pentru ca eliberarea sa se produca.
Toate evenimentele curg in virtutea Legii, nu ar unor fluctuatii emotionale.

--------

Deci, de fapt, plata pacatului este nasterea. Nastere care deschide usile mortii.


Din aceasta perspectiva, invingerea mortii in budism este abordata prin invingerea nasterii mortale. O nastere care ne face intrarea intr-o alta existenta patrunsa de stricaciune.


Dar de ce este produsa nasterea fatala? De poftele si spaimele vietii actuale – forta motrice care arunca fiinta intr-o alta existenta a mortii.

Dar eliberarea? De lepadarea necunoasterii, cauza poftelor si a spaimelor, de gasirea Adevarului.

Asa e...in budism si dovedeste faptul ca budismul e o eroare. Afirmatia de mai sus are consecinte ilogice, printre care si faptul ca dumnezeul(?) budist e cam incorect.

Nu este evidentiat niciun dumnezeu budist. Totusi, in ce fel este incorect? Alte consecinte ilogice?

…

O apreciere facuta instinctiv, cu evidentierea unei afirmatii rupta de context.

Budismul pretuieste si celebreaza viata la fel de mult pe cat este pretuita si in crestinism.

Nu ai sesizat diferenta dintre cele doua tipuri de nasteri: una in robia mortii iar cealalta in Adevar.

Pentru tine, mai explicit:

Plata pacatului este nasterea…in robia mortii.