Salut Cătălin,

Dar de preoți care se împărtășesc mai des decît săptămînal spovedindu-se din cînd în cînd ai auzit? Care e secretul lor, cum de ei au voie? Nu sînt și ei oameni ca mine și ca tine, cu neputințele și căderile lor? Ba da. Mai mult decît atît, ei săvîrșesc dumnezeiasca Liturghie nespovedindu-se înainte de fiecare Jertfă! Hai să-ți spun eu care e secretul lor: este pravila de acasă, este rugăciunea de curățire de păcate pe care o rostesc tainic și public la Liturghie. Așa îndrăznesc ei să se apropie, deși au oarecare păcate asupra lor, nimeni nu poate contesta lucrul acesta. Dar ei se roagă cu credința că sînt iertați și curățiți, pe cînd - iată - văd că sportul ăsta este oarecum necunoscut creștinilor de rînd. Cum, să ne ierte Dumnezeu imediat păcatele atunci cînd spunem rugăciunile începătoare? Cînd spunem psalmul 50 sau acatiste și paraclise și canoane? Da, fraților, chiar așa. Altfel, rugăciunea făcută cu necredință este pierdere de vreme sub înșelare de la cel viclean.

Practica împărtășirii fără spovedanie pornește din zorii creștinismului, așa cum au arătat Larchet și Pruteanu. Atunci nu oricine devenea creștin, decît după cateheză și după ce demonstra că înțelege într-adevăr ce cere creștinismul schimbîndu-și vechile oriceiuri rele. După care creștinii se împărtășeau la fiecare Liturghie și, doar în cazurile exceptionale cînd păcătuiau flagrant, se cerea intervenția preotului - spovedania - cînd duhovnicul decidea dacă respectivul era sau nu excomunicat pentru o vreme de la Împărtășanie.

Ce-i drept, pe la eterodocși și cu prcădere în străinătate astăzi există influența religiilor creștine locale, dar nu acesta este motivul pentru care teologii de renume militează pentru împărtășania cît de deasă, ci pentru că primirea Lui Hristos este sensul și scopul participării normale la Liturghie a creștinilor ortodocși, așa cum era odinioară și nu mai e acum decît în puține biserici ortodoxe.

Florin tu faci o confuzie. Nimeni nu leaga impartasania de spovedanie.

Aminteai de preoti. Exemplul tau nu justifica nespovedirea anumitor pacate.
Vezi ca te-ai smintit? De unde stii tu ca preotii respectivi nu isi mai spovedesc pacatele mici. Si ce daca se impartasesc mai des si se spovedesc mai rar, asta nu inseamna ca lasa uitate cateva pacate.

Disputa nu este rar sau des ci nespovedirea anumitor pacate, atunci cand se spovedeste omul.

Si in Didahia la cap. IV spune asa:
14. In Biserica sa iti marturisesti pacatele tale si sa nu te duci la rugaciune cu constiinta rea.

Cum nimeni? Cred că 99% dintre preoți împărtășesc doar dacă ești spovedit imediat înainte.

Exemplul justifică nespovedirea unor tipuri ușoare de păcate înainte de Împărtășanie.

Disputa rămîne, deoarece nu te poți împărtăși des dacă preotul te condiționează să te spovedești de fiecare dată înainte.

Nespovedirea anumitor păcare minore nu e un lucru bun fiindcă duhovnicul trebuie să te cunoască bine, să știe pe unde ești și tot ce faci. Dar, Dumnezeu - prin rugăciunea particulară și a Bisericii - îți iartă acele păcate mai mici dacă te rogi cu credința că primești iertarea. Deci teoretic nu e nevoie să le spui din moment ce sînt deja iertate, dar practic e indicat să le mărturisești ca să-l pui la curent pe duhovnicul tău care îți urmărește activitatea.

De cand facem noi voia noastra si nu mai ascultam de preoti?

Si daca te conditioneaza un preot, de ce nu asculti? Nu stii ca prin gura duhovnicului insusi Dumnezeu iti graieste?

Atît duhovnicul meu din România cît și preotul venit tocmai din Chile la care mă împărtășesc acum (după ce m-am spovedit la el o dată acum vreo 5 săptămîni) fac parte din cei 1% care oferă Împărtășania fără o Spovedanie obligatorie cu cîteva ore sau cu o zi înainte. Sînt rarități în lumea noastră ortodoxă.

Nu sunt raritati Florine ci tine cont de locul unde te afli , de situatia in care te afli, sunt mai multe aspecte. Dar asta nu este o regula generala pentru toata lumea.

Nu e? Ar trebui să fie.

Atunci pentru care motiv se mai săvîrșește Liturghia în fiecare săptămînă?

Adica cei care n-au binecuvantare sa se impartaseasca, n-ar trebui nici sa participe?

Rar/des nu inseamna neaparat bun/rau.

Mai bine sa sufli in iaurt decat sa te arzi cu ciorba.