Nikola Tesla a fost sfant dupa Igor? Acelasi Nikola Tesla care avea tangente cu budismul?

Nu, aia cu sfantul am bagat-o de la mine pentru ca sunt o gramada de oameni care-l considera pe Tesla un personaj mesianic, dar daca omul poate gasi sensuri si daca intelege spusele lui intr-un fel si daca le intelege invers, e clar ca e mare teolog. :)

Măi, tu te bucuri de răul altuia? Râzi de necazul şi neputinţa lui? Of, vai !
Cum va mai fi salvat omul acela din întuneric, când e banat?
Cum se va mai bucura de cele ce a aflat?
Avem nevoie de el, avem nevoie să moştenească cerurile ! Cu noi !
Acum, învăţătura mântuitoare ce i-am scris-o, o va desconsidera, în mânia lui că a fost banat, nu va mai citi cu drag, nu va mai pune la inimă, nu se va mai gândi la ce i-am scris...
Oricum în faţa Adevărului, nu are nicio şansă, şi tocmai aici e o cheie ermeneutică pentru sufletul şi salvarea lui: are nevoie să audă Adevărul, să-i fie reamintit, ca să poată alege sănătos, că Adevărul-Hristos, nu fuge niciunde, e mereu acolo, la uşa inimii lui şi bate.
Şi apoi, va avea de ales, mereu are de ales, să fie cu El, sau împotriva Lui, cum spune versetul.

Şi te rog ai grijă că ai smintit pe cei mici, "you two get a room" are conotaţie de desfrânare.

Şi Tesla nu-i sfânt. Glumim, dar nu cu Sfinţenia. Nu că s-ar supăra Sfinţenia, dar ne slăbim noi. Precum vezi, ai smintit pe frăţiorii mai mici, care rătăcesc şi risipesc. Ei nu citesc cu simplitate şi dragoste, cu ci aroganţă şi orice amănunt nepotrivit, se împiedică de el şi acuză-n gura mare, că aşa-i învaţă jucăuşii. Mare grijă, fratele meu drag.

Nu ştii ce vorbeşti Adriane... Înmulţeşte dragostea ce ţi se arată şi ţi se dă...

Io' nu mis' teolog, îs' piuliţă, şaibă, plumb, rugină... Vai şi-amar de mine.

Teolog e cel îndumnezeit. Scriitorii Noului Testament sunt teologi. Şi Sfinţii Părinţi. Atât. Sunt şi alţii la măsura teologilor, dar ei dacă n-au scris nimic, din mila Domnului, n-au nevoie de recunoaşterea de Teolog, cu care-i împodobeşte Domnul, revelându-Se şi dăruinduni-Se, prin aceste alese, mari şi minunate vase prin care El lucrează pentru a înmulţi cu libertate şi dragoste, în Adevăr, Biserica Sa.

Pomeniţi şi iertaţi.

Pai eu te iert dar nici tu sa nu mai faci. :21:

Sa stii ca nu-i nici o problema daca nu intelegi ce a vrut sa spuna unul intr-o limba straina. Sau daca treci prea rapid peste cele scrise si intelegi exact pe dos ce a vrut sa spuna ala care a scris inaintea ta. E mai rau cand dupa ce ti s-a explicat ca ai inteles pe dos, sa te faci ca ploua si sa... scrii in continuare mesaje lungi fara ca de fapt sa spui nimic. :)

Aşa-i cu adevărat, frate. Iartă-mă dacă ţi-am greşit. Să te rogi şi pentru mine, te rog, că vezi şi tu că sunt păcătos şi sunt vai şi-amar de mine.
Dar mă silesc să fiu pe placul lui Hristos, cât mai mult, şi al oamenilor, mai puţin...
Pe lângă dulcea rugăciune, să ne ajute Dumnezeu să ne silim să smintim cât mai puţin posibil sau deloc.

Pai unul din mijloacele prin care ne putem ajuta sa nu ne smintim pe noi si pe altii este sa avem simtul masurii, sa intelegem cand vorbim cu peretii si sa ne despartim de omul eretic dupa prima si a doua mustrare. Ca daca-l vezi ca scrie intr-una despre Sf. Luca fotograful, Verginica si trambita Udrea, e clar ca omul nu se mai indreapta nici daca dai cu agheasma. Si atunci te desparti de el. Nu il inviti sa-si scrie in continuare prostiile doar ca sa ti le poti scrie si tu pe ale tale. :)

Oioooi... Naaa... c-ai luat-o pe arătură şi prin coclauri şi hăuri... :)
Acuma trebuie să alerg după tine să te aduc înapoi... :)

Şi mai ai şi viteză... io' îs' tot ruginit, cum te prind mai prind eu acuma ? :)

Cu Doamne miluieşte te prind. Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte...

Tu crezi şi vrei ca toţi să aibe acelaşi simţ al măsurii?
Asta-i măsură diabolică, ispită ce imită harul... ispită puternică şi fină, de mătase... Printre cele mai periculoase...

Da' ce crezi că suntem comunişti? Doamne fereşte... Trebuie să-i nivelezi pe toţi?
Sau capitalişti? Fiecare ia de la fiecare, cu egoism, cât mai mult, apoi nu ne mai săturăm şi ajungem să ne distrugem în războaie, cu interese, să luăm iar, şi apoi să conducem lumea şi apoi să conducem Universul? Astea-s boli. Ne ferim de ele.

Deci, spune-mi ce ştii tu despre "simţul măsurii" ?
Cu ce măsură mărturiseşti tu pe Hristos? Cu ce măsură te sfinţeşti? Cu ce măsură iubeşti? Cu ce măsură primeşti? Cu ce măsură dai? Cu ce măsură trăieşti? Cu ce măsură înmulţeşti, ierţi, te smereşti, te mântuieşti?

Tu pui măsura Sfintei Maria Egipteanca de exemplu, cu măsura Sfântului Ignatie Briancianinov, cu măsura tâlharului de pe Cruce, ce-a fost mântuit, cu măsura lui Pavel, a lui Ioan, a lui Toma şi cu măsura creştinilor celor mulţi? Creştini care, desigur, merg la Sfintele Liturghii, iau Sfânta Împărtăşanie, dar îşi trăiesc viaţa cum pot şi ei, mai o onomastică, se mai pilesc, mai cad pe sub masă, i-adevărat, se căiesc, le pare rău, Dumnezeu îi iartă spontan.
Se mântuiesc? Sigur că da. Toţi. Aceştia da, toţi. Dar au măsuri diferite. Cu cât dai mai mult lui Dumnezeu, cu atât primeşti mai mult de la Dumnezeu. Şi Domnul, oricât îi dai, e mulţumit. Şi te răsplăteşte ce îi dai, însutit şi în viaţa asta şi în veşnicie.

Deci cine dă şi face măsura? Dragostea ce-o ai în tine, ce vrei s-o ai, ce o doreşti, ce-o înmulţeşti, ce-o răspândeşti. Indirect, tu singur îţi dai măsura. Înmulţirea talanţilor. Care sunt talanţii? Fiecare virtute e un talant. Şi îi avem toţi, odată, toţi talanţii, daţi tuturor oamenilor, la naştere. Unii sunt mai importanţi ca alţii, şi mai importanţi ca alţii. Talanţi.
Dragostea e cel mai mare. Apoi credinţa. Şi nădejdea. Dacă ai talantul milosteniei şi eşti musulman, nu te mântuieşti. Fiindcă talantul -credinţei- în Sfânta Treime, îl scuipi, îl batjocoreşti, îl huleşti şi-l îngropi, nu vrei s-auzi de el. Na, cu ce-i de vină Dumnezeu? Dacă acei 3 talanţi mari lipsesc, nu poţi primi har. Fără har, nu poţi să te mântuieşti. Şi... mai sunt şi jucăuşii care imită harul... Ăla-i alt subiect...

Deci ce spui? Vorbim cu pereţii? Trebuie să ne despărţim de omul eretic? Da, aşa spune versetul:
"De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te" - Tit 3, 10
Daaa ! Perfect. Jucăuşii ştiu toată Biblia pe de rost, cum ai citit versetul ăsta, prima dată apar ei. Fiindcă citind din Biblie, te deschizi harului, de-aia apar jucăuşii foarte repede, ca să risipească harul din-lăuntrul tău şi te închidă înapoi. Harul ţi se dă ca să lucrezi cu el. Nu ca să te gâdile... E o unealtă. În fine, ăsta-i alt subiect.
Cu harul lucrezi prin rugăciune. Primul pas. Apoi cu osârdia, stăruinţa, silirea în rugăciune, ceri dragoste şi smerenie şi ascultare de Biserică şi de Sfinţii.

Când ai făcut chestia asta, dulcea rugăciune, care nu-i chestie, iertare, ceri ajutorul şi rugăciunile Preacuratei şi Sfinţilor. În momentul ăsta, jucăuşii fug. Sfinţii de la care ceri, încep rugăciunile pentru tine, în comuniune cu ei, înveţi să lucrezi cu harul, jucăuşii sunt înspăimântaţi că începi să lucrezi cu harul şi mânioşi şi plini de ură, fugind cu promisiunea că se întorc, şi întotdeauna îşi ţin promisiunea. Se întorc mai mulţi şi mai hotărâţi...
Cu cât ceri cu mai multă smerenie, zdrobire, cu atât primeşti mai mult. De fiecare dată, pe lângă orice cer, să nu uiţi să ceri dragoste. E ca un fel de ulei, care unge unealta harului, să lucrezi strună cu el.

Deci citind versetul, te rogi. Dacă nu ştii ce să spui, spune: "Doamne miluieşte, Doamne iartă-mă, Doamne îţi mulţumesc, Doamne slavă Ţie, Doamne, fie-ţi milă de mine şi dă-mi dragoste şi smerenie, ajută-mă să te slujesc cât mai bine pe Tine şi pe oamenii pe care-i vrei în Împărăţia Cerurilor, Doamne dă-mi dragoste şi ajută-mă să înţeleg şi să lucrez cu harul Tău, ajută-mă să iubesc, că eu nu pot nimic, Doamne şi Tu poţi toate, Doamne... Doamne miluieşte..."

Cu jertfă, cu lacrimi dacă poţi, cu zdrobire, apoi fără să ştii cum, harul Duhului Sfânt, va lucra în tine şi vei primi ce ceri, dacă-ţi este de folos spre mântuire.
Dacă ceri: "Doamne, ajută-mă să-l biruiesc pe ereticul ălaaaaaaaaa, să-l zdrobesc, că Tu ai putere şi vrei să arăţi că eşti puternic, prin mine, să mă faci puternic, pentru Tine..." şi alte prostii, e ca şi cum ceri un Lamborghini, primeşti zero.

Harul pleacă, rămâi gol, şi abea aşteaptă jucăuşii să pună pe tine, şi-apoi tu singur te pedepseşti prin asta. Primeşti nimic şi apoi te învaţă jucăuşii să-L acuzi tot pe Dumnezeu, parcă El ar fi de vină cu ceva, din nerozia ta...

Nu mai lungesc, citeşti versetul acela Tit 3, 10, cu rugăciune, ceri dragoste, smerenie, ascultare, în pronia Domnului te pui în mâinile Domnului, şi îţi vine răspunsul în conştiinţa care ai curăţit-o.
Şi uite, eu, când m-am rugat, am primit în har, răspunsul în conştiinţa mea, care spunea: "dar n-am spus cât să dureze nici întâia, nici a doua mustrare".
Şi mi s-a dat să înţeleg "măsura".

Aceea de care vorbeai tu mai sus. Şi observ că măsura ta e mică. Foarte mică. Fiindcă dragostea ta e mică, puţină. Răbdarea ta e şi mai mică. Fugi de jertfă, de răstignire, şi-atunci cum să te mai deschizi harului? Iar dacă te deschizi puţin, jucăuşii aleargă foarte repede să închidă înapoi ce-ai deschis, şi dacă nu ştii să deschizi, să ţii deschis, să lărgeşti inima, să o ţii deschisă, să ţii harul înăuntrul, să lucrezi cu el, atunci cum te mai faci unealta Domnului? Vas al Domnului? Măcar de lemn, dar să fi vas. Dacă n-ai dragoste, rugăciune, smerenie, ascultare, credinţă, nădejde, nici de lemn nu poţi să fi. Abea o să te ţii tu pe drumul spre mântuire. Dacă o să te ţii.

Şi-atunci cât să dureze o mustrare? Durează câtă dragoste ai: un minut, o oră, o zi, o săptămână, o lună, un an, 5 ani, 10 ani, 50 de ani, toată viaţa... :) Depinde şi în ce îmbraci mustrarea: în dreptatea cu care vrei să tai, în jertfa cu care vrei să te smereşti, în milostenia cu care vrei să mângâi. Cu discernământ, trebuie toate, în măsuri diferite, în circumstanţe diferite...

Măsurile... Mare taină...
La alte versete, după rugăciune, primeşti alte răspunsuri, în conştiinţa ta, din har, să citeşti mai mult, să mergi la Sfinţii Părinţi, să te rogi mai mult, să te smereşti mai mult... Uneori Duhul Sfânt îţi ia harul, brusc, spontan, ca să vadă cum reacţionezi, ce faci, să te încerce, să te călească ca aurul în topitoare, te lasă deschis şi gol, să vadă ce faci, cum lupţi, ce spui, ce gândeşti, ce fapte ai, ce doreşti, ce înmulţeşti. Biruieşti sau nu. Şi depinde ce faci, harul vine înapoi mai puternic, mai limpede, sau vine mai slab, că tu l-ai slăbit, credeai că ţi se cuvine ceva... Eh, multe... multe şi sunt taine.

Nu îţi pot spune prea multe, trebuie să le trăieşti tu, să le experimentezi tu. Citeşte din Noul Testament, din Sfinţii Părinţi. Îndrăgosteşte-te de Hristos...
Doamne miluieşte... Doamne miluieşte... Doamne miluieşte...

BA CHIAR PENTRU CEI CE VOR TRECE PE AICI, SĂ CITEASCĂ ÎN ACEST TOPIC, JUCĂUŞII (demonii) ÎI VOR SPUNE ACELUIA: nu citi aici, a scris mult şi a scris numai prostii, copilării, tu poţi mai mult de atât. ŞI MULŢI NU VOR CITI.

PREA MULŢI VOR FI AMĂGIŢI AŞA... DAR... CU MILA DOMNULUI TOATE... :)

De ce am scris cu litere mari şi îngroşate aceste rânduri?
Nu să ies eu în evidenţă, ci să ajut, să îndemn la citit, că poate am greşit ceva pe undeva şi cineva vrea să mă ajute.

Ţi-aş mai scrie, dar am spus ce trebuia spus... Fă acestea şi vei fi viu.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă.

Doamne miluiește, Doamne miluiește, ... miluiește!

Vezi tu, simtul masurii inseamna sa intelegi ca exista ispite care vin din partea dreapta si sa incerci sa ramai cu picioarele pe pamant. Nu sa incerci sa le demonstrezi celorlalti ca esti vreun sfant stalpnic coborat din Filocalii direct pe forumul crestin ortodox. :21:
Indiferent daca incerci sa o ascunzi in spatele unei false smerenii, mandria ta razbate prin toti porii. Nu ar strica sa te smeresti in liniste si sa ceri ajutor de la parintele din parohia ta. Pentru ca mi se pare ca nu doar ca vrei sa-l ajungi din urma pe vsovivivi, dar sunt sanse chiar sa-l intreci, daca nu cumva ai facut-o deja. Trambitele sunt deja arvunite, asa ca incearca sa-ti gasesti un loc mai modest in ceata dreptilor. :)

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, ... miluiește!