Si ce fel de ortodocsi erau aia? Ca sunt de mai multe feluri.
Eu din ce am observat sunt doua categorii de "ortodocsi" care il ataca.
Unii din aia "induhovniciti" foarte, care tin de niste manastiri "speciale" si aia care nu prea au treaba cu biserica dar le place presa, televiziunea, sa comenteze si sa barfeasca.
De ce nu merg ei la biserica? Pentru ca preotii, pentru ca Patriarhul si etc.

Pff, nu stiu unde sa-i incadrez. Nu am auzit de obsesii cu cip-uri sau teme derivate, merg pe la slujbe la Biserica, unii tin post, cred ca toti se roaga, sau cel putin zic des ,,Doamne ajuta!". Cam prin aceasta categorie, nu am intrat in detalii din viata lor, mi s-a parut nepoliticos.Oricum nu-i sunt favorabili.

Credeam ca-l fac mason, asa cum spunem noi ceilalti. :)

Acum lasand gluma la o parte, sigur ca exista o problema cu barfa asta in randul crestinilor ortodocsi. Sigur ca e mult de lucrat acolo si poate si unii dintre noi suntem deranjati de anumite lucruri. Eu personal nu le spun pentru ca daca ma compar pe mine cu unii prelati aia-s sfinti stalpnici pe langa mine.

Ce m-a deranjat insa pe mine in aceste zile este ca alti oameni care nu prea au nimic de-a face cu ortodoxia sau chiar cu crestinismul, i-au facut agenda Patriarhului. Ca trebuia sa fie intr-un loc sau in altul, ca trebuia sa spuna aia si nu aialalta si asa mai departe. Si vocile astea strambe si-au gasit ecou in randul celor din piata si din pacate si in randul unora de-ai nostri. E trist.

Acu, la capitolul barfe: am vazut pe undeva azi in articol in care se spunea ca in maxim 3 luni Patriarhul s-ar retrage, ar avea problema de sanatate, si ar veni in functie un alt prelat, ziceau cine, dar nu am retinut eu cine. In fine, thx pt dialog, desi nu am participat prea multi la el dar... orice microcosmos are relevanta lui :)

Nu ştiai că ortodocşii ştiu şi să tacă. :)
Asta nu înseamnă că cei care au vorbit nu sunt ortodocşi.

Ovidiu, am inteles :)

Dacă explodează şi mingea de fotbal... ne-am ars!

Un articol excelent, pe care l-ar putea scrie (în esenţa lui, simplu şi la obiect) orice om care mai are încă oarece priză la realitatea din ţara noastră. Iar prin realitate nu înţeleg doar starea economică, politichia mizeră şi tulburarea chinuită în care îşi fac veacul majoritatea românilor. Nu, prin realitate înţeleg simţământul lucid al disproporţiei dintre România visurilor noastre şi România pe care credem că o voieşte Dumnezeu. Pentru că noi visăm, constrânşi din toate părţile, ceea ce Domnul nu ne-a hărăzit, cred eu. Visurile noastre sunt, în cea mai mare parte a lor, manifestări triste ale stării de cădere în care cred că ne aflăm ca naţie. Forme nesfârşite ale unor frustrări şi dezordini generalizate... Când bisericoşi peste măsură, când exaltaţi de un meci al Stelei, când foarte corecţi, mai catolici decât Papa, când excesiv de "miloşi" şi dispuşi la "iertare" sau, poftim astăzi cu Becali, milostivi nevoie mare.... Mi-e limpede, mie unuia, că nu mai ştim unde-i nordul, unde-i sudul şi cine mai ne este baciul... Starea inimii noastre este una pe care doctorul Dragomir ar putea să o numească aritmie, sincopă sau mai ştiu eu cum...
Doctore, ce credeţi, ne paşte vreun infarct, cumva?

Poate asa se intelege mai clar :

https://www.facebook.com/bogdan.alex.duca/posts/10205423803100332?pnref=story


Cum sunt izgoniti din strada oamenii care au un mesaj crestin.