Forum Crestin Ortodox - Sexul si mantuirea

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Nunta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5022)

- - Sexul si mantuirea (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4359)

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 246972)

Depinde despre ce a fost vorba concret...

Poate ca stiind dinainte cum stau lucrurile ar fi fost mai bine sa nu se casatoreasca.

Daca a fost un gest de credinta sau unul de nebunie, Dumnezeu stie.

Nu cred ca poate fi luata situatia asta drept un standard moral.

Nu cred ca ar fi nici un preot care sa impinga pe o femeie cu o conditie medicala serioasa sa aiba copii cu riscul de a-si pierde si sarcina si viata.

Exact (la ultima fraza) - poate doar un fanatic.
Ce inseamna de fapt standard moral? Multi dintre noi ajungem in situatii care nu sunt standarde morale. Dumnezeu ne ajuta ca si acolo sa putem sa traim cu El si sa ne ridicam.

Nu sunt de acord ca cei care au motive serioase sa nu aiba copii ar trebui sa nu se casatoreasca. Casatoria nu este doar pentru facerea de prunci. Stii foarte bine ca nu asta este opinia ortodoxa.
De altfel nici o dogma si chiar nici un canon nu spune asa ceva.

3. Nu vad de ce noi mirenii, oameni botezati care am primit Sf Duh si ne impartasim, nu am putea discuta de probleme de credinta, de ce numai preotii? [/quote]

n-am fost atenta cine a zis ca nu putem discuta. Nici eu nu vad de ce nu am putea discuta si noi mirenii. Pana la urma prin aproapele ne putem dobandi mantuirea si nu doar de unul singur nu?

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 246973)

Ei au primit un har pentru a sluji Tainele, nu neaparat pentru a discuta de probleme de credinta.

Da, intr-adevar. Dar si pentru a discuta probleme de credinta si sunt mai in masura ca noi sa dea sfaturi bune. Asta nu inseamna ca nu pot si preotii sa greseasca. Insa Dumnezeu nu ingaduie ca un duhovnic sa-ti dea sfat gresit decat daca exista o anumita iconomie a Domnului in asta (se indeplineste astfel o anumita lucrare spre mantuirea sufletului tau).

Eu cred ca in legatura cu lucrurile astea ar trebui sa ne intrebam duhovnicii, si ce spune duhovnicul, aia e. Chiar daca alt preot ii spune altui credincios altceva, pentru mine ce mi-a zis al meu, aia e. Plus ca nici n-ar fi normal sa stiu ce i-a spus altuia, ca lucrurile astea nu se discuta.
Daca mie mi-a zis duhovnicul ortodox ca e voie x y z, dar a b si c nu, gata, nu ma mai intereseaza ca vecinul are voie la tot alfabetul. Ca numai duhovnicul stie ce viata am, ce pacate am, ce inclinatii am. Atat..
Eu stiu de marti si joi, atat, pauza in sarbatori. Si mi se pare normal. Iar cand se intampla sa nu respect lucrul asta, o vad ca pe o cadere.

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 246771)

Mie mi se pare cam ipocrizie ca daca sunt bolnava sa zic ca asta este "asceza".
Sunt bolnava? Cu atat mai mult ar trebui sa traiesc in post si rugaciune.. nu sa ma culc pe o ureche zicand ca asta este nevointa si ca "fac deja destul".

Spui "copii care le iau tot timpul".. si copiii aceia care iau tot timpul sunt tot de la Dumnezeu ca sa ne invete pe noi (parintii) ce inseamna RENUNTAREA.
Daca ii vezi, ca un obstacol, ei bine, obstacol vor fi.
Copii mei, de ex. au program de la ora 6 am pana la 10 pm! (pt ca programele lor de somn nu se suprapun, unul este f matinal, celalalt, dimpotriva, mai "nocturn".) Mai adaug programul sotului (care face garzi si din nou are alte ore de dormit fata de mine...) pai noi nu ne intalnim niciodata.. Ar trebui sa zic ca asta este "nevointa" si postirea devine optionala? Sa fim seriosi!

Ma gandesc la oamenii care in trecut aveau 5-10 copii si traiau in case cu 2-3 camere.. Pai cred ca intimitatea era ceva exceptional de rar. Si totusi nu cred ca le zicea duhovnicul: lasati zilele de abstinenta ca voi aveti abstinenta "fortata".

Si de ce spun ca punctul tau de vedere este "ipocrit". Pentru ca pornesti de la premisa implicita ca am merita ceva: meritam sa avem sanatate, copii atat de discreti incat parca nu exista, relaxare etc.. (toate conditiile pt o relatie romantica).
Bleah. In realitate nu meritam nimic. Daca suntem sanatosi, aceasta este doar mila lui Dumnezeu samd. Daca ar fi sa avem dupa pacatele noastre, ar fi vai de capul nostru.

Am cunoscut in orasul in care traiesc o romanca maritata cu un strain. El traieste aici, ea in Romania si se vad cateva luni pe an. Ea doreste copil. Ultima data cand am vazut-o era post si ea tinea postul.. chiar daca se vede f putin cu sotul, doreste copilul si restul.. Asta inseamna a fi crestin, zic eu.

Eu nu am scris aici numai ce gandesc eu ci ce am auzit de la unii preoti.

Eu nu am zis ca cei care au o asceza suplimentara de dus (ca a ta, a mea sau a altora) sunt obligati sa renunte la cealalta. Am spus numai ca pentru ei aceasta aceza poate fi eventual tot ce pot ei duce. Daca ei cred ca pot duce mai mult.. treaba lor, dar sa aiba grija sa nu cada in ispita.
UIn legatura cu privirea bolii ca asceza, este o afirmatie clasica; poate ai mai citit si tu despre asta, este de ex. o carte a lui JC Larchet (pe care mi se pare ca il apreciezi) despre boala in care zice astfel de lucruri.
Si cred ca stii ca bolnavilor li se recomanda sa nu mai tina post alimentar, de obicei, sau sa il tina sub o forma mai putin aspra. De ce acest lucru nu ar fi valabil si pt postul conjugal? Este acelasi principiu.

Eu cred ca credinta crestina este maximalista in alt sens, nu in sensul asta al ascezei fizice exagerate (pentru noi, mirenii cel putin). Cred ca parintii au fost intotdeauna destul de intelepti ca sa nu puna pe oameni poveri mai mari decat pot duce in stadiul lor duhovnicesc.

In leatura cu meritatul: nu este vorba de nici un merit aici. Notiunea de merit nu este o notiune ortodoxa ci de tip scolastic. Noi tot ce primim de la Dumnezeu bun, fericire, odihna, placere, bucurie (cate sunt ele), nu le primim ca le-am merita (ar fi nebunie sa gandim asa), ci pentru ca Dumnezeu este bun, ne iubeste, ne vrea binele, vrea sa ne mangaie, vrea sa ne usureze poverile pe care trebuie sa le purtam, si ar trebui sa le primim cu bucurie si multumire. Nu cu scrasnire din dinti si refuz.

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 246975)

Nu sunt de acord ca cei care au motive serioase sa nu aiba copii ar trebui sa nu se casatoreasca. Casatoria nu este doar pentru facerea de prunci. Stii foarte bine ca nu asta este opinia ortodoxa.
De altfel nici o dogma si chiar nici un canon nu spune asa ceva.

So..so :1:

Sf. Apostol Pavel spune ca din pricina desfranarii e mai bine ca omul sa se casatoreasca decat sa cada in pacat.

Daca optezi pentru o casatorie "alba" desi esti activ(a) sexual cred ca mai degraba te expui decat te feresti de desfranare.

Daca n-ai dorinte sexuale, poti f. bine sa nu te casatoresti, care ar fi scopul? Sa-ti faci un soi de sora..?

Ma rog, sunt cazuri si cazuri..

Citat:

În prealabil postat de Jane Says (Post 246984)

Pai daca tu stii asa si iti place asa si iti displace altfel, chiar ar fi pacat sa-ti zica altul altceva... ;)

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 246989)

Stai, ca nu ne-am inteles: nu am zis mai sus nimic de o casatorie alba. Poate n-am inteles la ce te refereai tu. Credeam ca vorbesti de intrebarea de la inceputul topicului, cu presupunerea ca ar exista cupluri care ar avea motive de boala sa nu vrea copii. Deci, astfel de oameni sunt la fel de indreptatiti sa se casatoreasca ca altii - asta ziceam.

Citat:

În prealabil postat de Jane Says (Post 246984)

Intr-un fel iti dau dreptate.
Pana la urma, lucrurile astea sunt foarte personale, asta ziceam si eu. Depind de situatia fiecaruia, pe are o stie duhovnicul.
Eu de fapt asta tot incerc sa zic, dar altii pun in fata reguli absolute si zic ca tot ce este altfel este pacat, cautarea placerii, autoindreptarire, trisare, etc.
Tu stii de marti si joi din carti, sau de la duhovnic? ;-) (stiu, este o intrebare foarte indiscreta, ia-o ca pe o mica ironie daca vrei dar nu rautacioasa)

Citat:

În prealabil postat de maria32 (Post 246907)

Se intreba cineva daca este in regula sa te feresti de facerea de copiii in cazul unei femei care are o boala ce ar fi agravata de o sarcina sau ar transmite boala mai departe copilului.

Simt ca daca mai continui sa va explic cum e cu calea cea ingusta si cu "cetatea de aici" care nu e statatoare si ca aici ne pregatim pentru viata vesnica si ca trebuie sa cautam sa ne fie greu si nu usor si bine si frumos... deja o sa ma acuzati pana si voi ca sunt ........ uf!

Vreau doar sa va povestesc din experienta mea (nu personala, caci eu am mai spus si afirmat ca eu una sunt cea mai mare pacatoasa si nu fac altceva decat sa incerc mereu si mereu sa aplic ceea ce spun).

Cunosc cazul unei femei care stia cu siguranta ca o sarcina ii va pune in pericol viata. Si totusi, casatorita fiind, a respectat porunca Domnului de a nu opri in vreun fel facerea de prunci.

Nu a putut duce sarcina la bun sfarsit si a pierdut copilul. Dupa nici un an starea ei de sanatate s-a inrautatit si nu a mai putut-o salva nici un medic. A murit. F tanara. la 32 de ani.

Este altceva cand esti deja insarcinata, atunci este vorba de o alta viata pe care vrei sa o protejezi.
Noi vorbeam aici la un moment dat tocmai de evitarea unei astfel de situatii, printr-o forma de contraceptie care sa nu puna in pericol viata nimanui.

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 246771)

Ma gandesc la oamenii care in trecut aveau 5-10 copii si traiau in case cu 2-3 camere.. Pai cred ca intimitatea era ceva exceptional de rar. Si totusi nu cred ca le zicea duhovnicul: lasati zilele de abstinenta ca voi aveti abstinenta "fortata".

De fapt, ce stii tu ce le zicea duhovnicul? Astea chiar sunt presupuneri. Daca te uiti la cati copii aveau, pun pariu ca nu le zicea ce zici tu. Dar sigur, este tot o presupunere.
Fanaticismul asta cu marti si joi ca regula absoluta nici nu exista poate pe atunci.
In orice caz nu exista in vrelmea sfantului Ioan Gura de Aur si al celorlalti mari marinti, unde nu s-a auzit de asa ceva, ci doar de sfatul general de a practica si abstinenta in anumite perioade, cu buna intelegere.