Atunci trebuie sa fii fericita ca s-a intamplat asa. Asta inseamna ca nu te iubea. Cine iubeste nu se desparte toata viata de cel pe care-l iubeste.
Si sa stii ca tocmai rugaciunile tale au facut sa isi arate adevarata fatza. Ce-ar fi fost sa va casatoriti si apoi sa aveti si copii si el sa te inlocuiasca atunci cu alta? Ca sunt atatea si atatea cazuri! Asa ca bine ca s-a intamplat acuma cand nu e prea tarziu. Lasa-te in voia lui Dumnezeu. Tu roaga-te la El sa ti-l scoata in cale si vei vedea rasplata. Numa nu te ruga fara fapte, fa si vreo fapta buna. Ca altfel e ca si cum ai striga "Ajutor!" fara voce (in gand). Fa-te auzita!

• Personal, cred ca alesul este atunci cand vrei cu adevarat sa iubesti.

• Trebuie sa stii, sa pretuiesti o persoana, ca sa iti dai seama daca el este aleasul . Daca vei mai avea in gand sa nu te mai casatoresti niciodata cu altcineva odata ce te-ai promis a lui, orice s-ar intampla intre tine si el/ea, atunci da, sa stii ca el este alesul. Daca mergi cu ezitari, oare o fi el, oare n-o fi celalalt , oare nu apare altul mai bun, atunci. . . nu esti pregatita pt un ales, pt ca nu stii sa il pretuiesti. Si Dumnezeu nu iti va darui, pentru ca nu stii iubesti o singura data. Iti va daruii unul la fel ca si tine.

• Odata traiesti, o data iubesti, o data mori.

• Iar atunci cand iubesti, nu iti mai pasa ca esti singur toata viata. O data iubesti, o data te unesti cu el inaintea lui Hristos. Restul sunt doar ingaduiri ca nu ai stiut sa iubesti.

• Mereu am admirat pe cei vaduvi care nu s-au recasatorit. Au stiut sa iubeasca! Nu le-a pasat de ei, iubirea fata de aleasul / aleasa lui a invins iubirea de sine.

Da, e normal sa fie asa...dar depinde totusi foarte mult si de ce vrei in viata, de asteptarile pe care le ai de la acel cineva, pe care vrei sa il iubesti. Cred ca sentimentul de iubire ar trebui sa se tina de mana si cu rationalizarea lui. Multe persoane se trezesc peste ani alaturi de un om cu care nu sunt compatibili, cu care nu au ce discuta, in care nu gasesc nici un sprijin..practic langa un strain. De aceea cred eu ca inainte de a considera pe cineva " alesul/a" trebuie sa iti acorzi timpul necesar pentru a-l putea evalua si a vedea daca acea relatie e contructiva...sau e doar o autosugestie si o dorinta de a avea pe cineva alaturi, no matter what!

• La bine si la rau...

• Ce daca nu e constructiva? In ziua de azi ne preocupa mai mult binele nostru ,decat binele celui de langa noi, mai ales ca acel suflet e unit cu noi.

• E mai usor sa fugim de probleme pentru binele nostru, decat sa ne punem sufletul in pericol pentru binele persoanei cu care ne-am unit.

• Dumnezeul isi pune sufletul pentru noi. El fiind Dumnezeu , iar noi fiind oameni. Iar noi, ne cotim, sa ne punem sufletul pt cel pe care strigam in gura mare ca-l iubim.

• "Un prieten adevarat isi pune sufletul pentru prietenul sau. " Pai daca pentru prieten iti pui sufletul, pt sot/sotie pui doua suflete de ai putea.

Nu stiu daca ai raspuns la comentul meu, sau nu.....dar am sa explic mai clar ce am vrut sa spun :)
Vorbim despre conceptul de " ales/a", nu? Sau vorbim despre casatorie, ca nu inteleg...eu chiar ma refer strict la perioada de tatonare in care ar trebui sa ai niste criterii de selectie dintre cele cateva sute/zeci de barbati/ femei cu care intri in contact de-a lungul vietii :)) si dupa aia sa incepi sa simti iubirea si ca e " alesul/a".
Tu ai spus ca trebuie sa ne dorim sa iubim...insa iubirea in opinia mea trebuie sa intervina dupa ce constati ca ai si pe cine ...adica nu sa iubesti pe cineva ca esti intr-o stare favorabila iubirii si cam atat, sau pentru ca se nimereste sa apara primul pe strada unde locuim :))
Deci in opinia mea : Criterii de selectie, cunoasterea partenerului, analiza lui => Iubire si certitudinea ca e Alesul/a ;) si nicidecum ordinea inversa.

Ei Andrusca, socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ. Cand teimpietresti in anumite idei, ai mari sanse sa iti dai seama prea tarziu ca e prea tarziu sa mai schimbi ceva.

1.criteriile de selectie - aici ai dreptate, pe acestea trebuie sa le ai dinainte. Nu te casatoresti cu un turc, un baptist, un betiv, unul care si-a parasit deja 2 neveste si copii, astea-s chestiuni majore.

Cunoasterea partenerului, analiza merg bine impreuna cu iubirea. In dragoste nu poti face contracte.

De regula apare cineva care iti atrage atentia, sau caruia ii atragi tu atentia. Apare dorinta sa va cunoasteti cam simultan cu infiriparea sentimentelor. Vreti sa iesiti impreuna, sa vorbiti despre voi, dar asta e foarte greu sa se faca cu totul "la rece". Pentru a judeca la rece in astfel de situatii e nevoie de mandrie si lipsa de dragoste. Apoi dupa ce am studiat produsul si vedem ca corespunde criteriilor noastre hotram brusc sa inceapa dragostea. Nu-i asa nici la inceput, nici in timpul casniciei. Dragostea (adevarata, curata) e acel sentiment care trece peste toate, care creeaza, care lupta, nu cea care judeca la rece si stabileste criterii.
Dragoste e ceva minunat, dar exista intotdeauna riscul sa ne ardem putin. Trebuie sa ni-l asumam.

Inca ceva: oricat am cauta noi sa ne asiguram ca omul cu care ne vom casatori, partenerul zici tu, eu prefer iubitul, are calitatile necesare si nu ne va face sa suferim... intotdeauna descoperim multe dupa, intotdeauna e necesara o perioada de acomodare, de intelegeri, discutii si compromisuri. Nu e usor si nu ai liniste de la inceput. Casnicia e o lucrare nu un contract.

Aveti grija de voi!

Nu m-am indragostit niciodata de la inceput...poate mi-a placut insa de la bun nceput, ca altfel nu as putea sa ma intalnesc cu o persoana care nu imi spune nimic chiar de la prima vedere ;) Eu am analizat intotdeauna de la inceput si am apasat cate putin butonul LOVE....dar nu apasat frenetic si bezmetic de la prima intalnire :))...nu mi se pare normal.
Iubirea in opinia mea este un sentiment care apare in timp, care implineste relatia ...
Nu cred ca toti cei care au impresia ca se indragostesc de la prima intalnire sfarsesc prin casatorie...sa fim seriosi, de ce oare?...cumva criteriile, examenul de admitere in suflet??? Nu cumva oamenii aia raman in final capitole incheiate din motive foarte rationale?

Da..daca m-am indragostit de cineva nu inseamna ca am ajuns si sa ma marit cu el, de ce??? pai pentru ca am simtit ca nu pot face acest lucru ...cum am simtit asta?, conversand, si analizand mai multe lucruri ( asta nu inseamna ca l-am supus la detectorul de minciuni sau ii adresam intrebari capcana...iar el era ca o musca in plasa mea ' regizoarea" :))...totul foarte natural. Indragostita fiind nu as fi putut lua o decizie majora numai in baza sentimentelor...dar cu siguranta vazand si ce fel de persoana e.
In concluzie...in majoritatea cazurilor m-am indragostit abia dupa ce am vazut si cum este...si nu de la prima intalnire si dupa prima zbatere din gene :))

Si eu prefer apelativele :iubirea mea, sotul, partenerul meu de viata, prietenul meu cel mai bun, persoana deosebita din viata mea si darul de la Dumnezeu :)....

Doamne ajuta si sa aveti grija de iubirea voastra!!!

Aha, te-ai indragostit de mai multe ori, deci ai patit ca toata lumea. A existat o atractie, putin sentiment dar si cunoastere, analiza... decizia majora nu ai luat-o doar in baza sentimentului ci si in baza analizelor (chiar in ciuda sentimentului). Deci nu ai fost atat de rationala pe cat dadeai indicatii, dar nici fara-de-minte. Cam asta e calea de mijloc.
Sa fiti iubite! :1: