Viorica: catisma 17
Ultima catisma disponibila: 16

o dilema!
 

Ma intreb ,din ceea ce cunosc eu cat de cat,mai aproape de zilele noastre.....

Oare cand Romania suferea in razboaie,cele doua mondiale,existau rugatori pentru Romania!?

Sau in toata perioada comunista au fost oameni care s-au rugat pentru Romania!!! ?

Parintii Gheorghe Calciu,Cleopa,Arsenie Boca si toti marii duhovnici pe care i-am avut in aceasta perioada,au putut scurta timpul acela groaznic al comunismului?

Oare cand era omorata toata elita intelectuala,tot ce era mai pur romanesc,in inchisori ,se ruga cineva pentru Romania? (Mircea Vulcanescu,Valeriu Gafencu si toti cei cunoscuti sau mai putin cunoscuti,dar patrioti si buni crestini)

Oare suferim noi acum mai mult decat a suferit acest popor in cele doua razboaie si in timpul comunismului?

Era mai multa credinta atunci ,sau acum?

Miscarea legionara care a vrut sa faca ceva pentru Romania,si a creat chiar si un sistem prin care oamenii sa-si imbunatateasca viata ,sa devina buni crestini,de ce oare a fost nimicita pana la dizolvarea completa?

Ei, cu asta chiar ca "m-ai dat pe spate!" Sa inteleg ca...? Mai bine, nu!

Cred ca finalul intrebarii tale ar trebui sa sune: "Oare nu e mai mult decat clar ca toate acele crime si nenorociri facute impotriva bisericii si a intelectualitatii, trebuiau sa fie platite intr-o zi?" Chiar daca spunem ca NU NOI am facut toate acele fapte, pacatul neamului, tot aici ramane, iar concluzia ar fi ca tot rugaciunea ne salveaza!


Cu siguranta era mai multa credinta atunci, dar si mai multa lipsa de informatie. Eu nu spun neaparat ca o ducem mai rau ACUM, dar e evident ca viitorul apropiat e mai mult decat trist pentru toti!

Raspunsu, Daniel, este : DA, se rugau si atunci oameni petnru Romania si implicit pentru poporul roman. Se rugau chiar acei inchisi si multi altii pe langa ei. Sa nu te indoiesti o clipa ca au existat rugaciuni tot timpul.
As vrea sa te intreb daca nu vrei sa tealaturi noua, luand ultima catisma disponibila, sa u cu orice alte rugaciuni. Toata lumea este binevenita, ca sa fim cat mai multi.

Intrebarea a fost bineinteles retorica...bineinteles ca se rugau,dar totusi au fost vremuri fff grele pentru Romania...

Intrebarea ar fi daca sa am speranta ca vremurile vor fi mai bune pentru noi,sau sa tind sa ma pregatesc sa fac fata ORICAROR vremuri...

S-ar putea sa vina vremuri mai bune pentru Romania si sa nu fim pregatiti pentru ele sau e posibil sa fie vremuri mai rele decat astea si sa nu fim pregatiti pentru ele...

Raspunsul este ,pentru alaturare,din pacate momentan nu,atat timp cat pentru mine nu este definita clar aceasta problema .....

Cu siguranta era mai multa credinta atunci, dar si mai multa lipsa de informatie. Eu nu spun neaparat ca o ducem mai rau ACUM, dar e evident ca viitorul apropiat e mai mult decat trist pentru toti![/quote]


Daca spui ca e clar ca viitorul apropiat va fi mult mai trist decat acum,care ar fi scopul rugaciunii pentru Romania? Sa nu fie fff trist?!

Daniel, nu esti singurul care isi pune aceste intrebari. Am avut fericirea sa cumpar cartea Pr. Petroniu Tanase, care se refera tocmai la aceasta problema, a suferintei la care au fost supusi cei mai credinciosi ai poporului roman, dupa razboi. El vine cu urmatoarea explicatie: in estul Europei, credinta a fost pusa la incercare prin suferinta, si a iesit invingatoare. In vestul Europei, credinta a fost pusa la incercare prin proba bunastarii, si a iesit invinsa. Intelegi? Tot ceea ce permite Dumnezeu are un sens, iar acolo unde e suferinta, vine si rasplata. Nu vezi cati sfinti au fost ininchisorile comuniste? Curge mir din moastele lor. Ce alt raspuns mai clar asteptam de la Dumnezeu?

Dar in continuarea ideii Pr. Petroniu Tanase, as zice, ca acum toata Europa este supusa testului bunastarii. Sa vedem unde va iesi invingatoare credinta.

Da ,aici sunt de acord cu tine,cu ceea ce ai scris,si este in continuarea a ceeea ce am spus mai inainte!

E posibil sa fim incercati in credinta prin suferinta in continuare,si ar fi bine ca in aceste conditii credinta sa creasca....
Dupa cum e posibil sa vina vremuri mai bune,care sa ne erodeze credinta,sa ne faca mai delasatori..

Eu de exemplu as dori pentru Romania in primul rand un conducator crestin,practicant ,care merge la Liturghie..

Dar nu stiu daca mai poate fi posibil in conditiile de astazi,cand nici pe sfintii inchisorilor nu mai avem voie sa-i recunoastem oficial...

Deci am putea defini putin rugaciunea pentru Romania,ca o rugaciune pentru sporirea si pastrarea credintei ortodoxe,indiferent de ce vremuri o sa vina....

Parerea mea sincera este ca daca un singur om,sa spunem de talia unui Nicolae Velimirovici,ar pleda poporului pentru credinta,s-ar produce o revolutie spirituala in poporul roman...

S-ar trezi somnii(cum spunea Dan Puric) care dormiteaza,dar nu dorm...vegheaza si pastreaza nealterata credinta si spiritualitatea Romaniei

Avem aici cateva dintre semnele de intrebare care se refera la "Romania - incotro?" Oricum am lua-o, bine nu are cum sa fie. Imi amintesc acum de un banc care circula intr-un timp peste tot. Nivelul nostru de trai in comparatie cu al altor tari era intotdeauna mai prost si se cauta o solutie - ca si acum! - salvatoare. Se amintea spre exemplu cazul Germaniei dupa razboi: decimata, faramitata, distrusa. Dupa care, considerata invinsa, a fost compatimita si iertata, astfel punand toata lumea umarul la refacerea ei. Solutia pentru noi ar fi fost sa declaram razboi Statelor Unite. Ei ne vor bate mar, iar tara noastra va prospera dupa aceea ca nimeni alta, ridicandu-se din cenusa ca Pasarea Pheonix. Problema grava era legata de carma Romaniei: se stie ca dintotdeuna am fost o tara extrem de ghinionista si ca exista riscul sa castigam razboiul cu Statele Unite!!!
Mai in gluma, mai in serios, practic pentru noi ar fi imposibil sa reusim sa achitam o datorie atat de mare. Si-atunci, ce? Se va numi tara aceasta Romania Israelita? Nu stiu, suntem destul de limitati daca incercam sa avem o parere pertinenta in aceasta privinta. Ce alternative avem? Sa o vindem altora (care de bine de rau, isi pot permite sa aduca civilizatie si prosperitate) sau sa o lasam pe mana propriilor nostri confrati care o secatuiesc complet de vlaga si se retrag intr-un final cu tot clanul mafiot in Tenerife.
Am un foarte bun prieten, tanar inginer, cu un entuziasm si un potential fantastic. Lucreaza zi lumina ca un sclav pentru un salariu de 12 milioane, in timp ce patronul il trateaza de undeva de foarte sus cu multa aroganta, jignindu-l la fiecare tei vorbe. Spunea ieri ca abia asteapta sa intre tara asta in colaps, ca poate numai asa se va invata si el minte sa plece inapoi in Anglia, de unde s-a intors cu o mie de vise in valiza!
Sper din suflet sa nu fie niciodata vorba de colaps, dar numai un miracol ne mai poate salva si nu stiu de ce imi vine sa spun ca acest miracol va avea loc dupa 2012. Cand nu vor mai fi nici datorii, nici ... FNI...

Pana atunci... Doamne, ai grija de noi!