În prealabil postat de sophia
(Post 220824)
@Mihnea Dragomir - fara a vrea sa lezez in vreun fel pe catolici, vreau sa spun ca acele diferente dogmatice de care aminteai, sunt facute de oameni, nu stiu exact in care moment (daca inainte sau dupa schisma).
Normele legate de post si altele sunt facute tot de om pana la urma.
Nu scrie (sau poate nu stiu eu) de la Dumnezeu (in Biblie sau alte scripturi originare), ca trebuie postit, nici cand si nici in ce fel.
Mi s-a explicat aici pe forum si a fost si un articol pe site in acest sens, ca postul a fost o actiune benevola pornita de la...iudei.
Ei asa au simtit sa-si arate credinta si este f.bine. Dar de aici si pana la a face din asta o norma...la ortodoxi este und drum lung si eu una nu l-am inteles.
Mi-ar fi placut sa fi fost asa ca in forma initiala: sa fie ceva benevol, fiecare cum si cand poate. Fiecare sa poata face dupa puteri si dorinta pentru Dumnezeu si credinta.
Mie nu-mi place chestia asta cu reglementarea sufletului. Credinta este ceva de suflet si este a fiecaruia in masura sa. Nu se poate impune si nici reglementa.
Ei, in timp, diversi oameni (cu tot resepctul pentru ei) au gresit si au facut din toate cele ce li s-a parut sau au vazut prin oras la vremea aceea, o lege, o norma.
Biserica in calitate de institutie, cu cler, ierarhie, organizare, traditie, mod de realizare a slujbelor etc. este facuta de om, asa cum a putut si stiut el.
Dumnezeu a adus legea noua, credinta, niste reguli de baza. El predica impreuna cu apostolii in aer liber, cu oamenii in jur, nu avea biserica, altar, strana, cor, etc.
Era liber, benevol, cu iubire totul.
Nu stiu exact cand au aparut primii preoti crestini si primele biserici.
Stiu ca primii care au propovaduit noua lege au fost apostolii Domnului.
Nu mi se pare incorect ca unul din ei a fost facut de oameni capul bisericii, acolo in Roma. Dumnezeu l-a facut sfant si i-a dat cheile Imparatiei.
Poate confund eu acum ceva cu Petru si primul Papa si infailibilitatea.
In fine nu vreau sa intru acum si aici in discutii legate de diferentele intre catolici si ortodoxi.
Dupa intelegerea mea mi se par mici, de nuanta.
Ruptura a fost puternica insa.
Dumnezeu ne-a lasat o singura biserica. Priviti cum a fost faramitata, cate s-au facut in timp.
Si daca dorim s-o facem la loc, e nenorocire si nu e crestin. Pai sa ma ierte Dumnezeu pe mine atunci, dar nu inteleg.
Revenind la subiect: credinta este suflet si iubire de Dumnezeu si de aproape. Iubirea nu are de a face cu obligatii, constrangeri, interdictii.
Ar trebui sa nu existe asemenea norme, sa fie lasat fiecare sa-si aduca prinosul cum si cand poate.
Pe urma seamana unele lucruri cu o epoca apusa, unde tot asa se facea totul cu "hei rup" si toata lumea, numai ca nu era iubire, ci obligatie.
Mi-as dori sa nu ajunga credinta o povara, o obligatie, un jug. S-o purtam cu drag si pace in suflet.
|
