Caut în amintirile copilăriei dorul de Tine,
Demult am rătăcit chipul Tău,
Vreau să Te revăd,
De pe pereţi, ferestre de lumină mă privesc,
La porţi de aurore, străină poposesc,
Divinul să-mi deschidă dimineţi.
Doamne, învaţă-mă, în inimă de creştin
Să-mi construiesc Noul Ierusalim!
Nu îndrăznesc să Te poftesc
Oaspete la cină să-mi fii,
Numeşte-mă apostol, să Te măresc,
Fiule Împărătesc!
Spre Tine aleargă dorul meu,
La umbra luminii Tale sfinte mă opresc,
Cuminte privirea şi sufletul îmi odihnesc
Pe chipul Tău,
Mărite, Adorate,Sfinte!

Într-o zi am să fiu doar flacără
Arzând de dorul lui Dumnezeu;
Sufletul meu, suspin de viori
Se va risipi în zori,
Din inima mea va urca
O scară spre cer,
Mă voi răspândi printre flori
Simfonie de culori,
Printre crengi voi mlădia
Durerea din viaţa mea,
Bucuria-imn luminos,
Dorul de Iisus Hristos;
Vor ingenunchea în pulberi de stele
Gândurile mele,
Mă voi pleca, tăcândă,
Îmbrăţişând dureros
Crucea sfântă a lui Hristos,
Trecerea mea va lăcrima peste ape
Dragostea mea pentru oameni,
Cântec de curcubeu,
Iubirea de Dumnezeu.

Pe clape de pian
Lacrimile cad,
În cauşul palmelor m-am ascuns,
Mi-e teamă să nu mă trezesc,
În tăinuite acorduri
Paşii mei rătăcesc…
Muzica mă inspiră,
Fereşte, mi-am zis,
De cei ce Te admiră!
Gândul meu la Tine a ajuns,
Tu, prima şi ultima iubire,
Cel uns şi-n veşnicie necuprins,
Lumina Ta pe umeri azi mi-a nins!
Găseşte-mă, ridică-mă,
Ajută-mă, salvează-mă,
Tu, cel dorit şi-atât de aşteptat,
Tu cel lovit şi fară de păcat,
Revino, trezeşte-mă cu iubirea Ta,
Tu prima şi ultima stea,
Iisuse-nviere,
Dragostea mea!

Ah, dacă ai şti,
Regal ca un crin
Sufletul meu se deschide,
Mă regăsesc
În cete de silfide
Să Te cuprind aş vrea,
Mărită Stea,
Tron Ţi-am gătit
În inima mea !
La Răsărit
E calea de lumină,
Cu dor de Cer
Sufletu-mi Ţi se-nchină,
.

Cu glas de înger vreau să Te cânt
Cât mai trăiesc pe pământ,
Dor de lumină eu Ţi-am cerut,
Aştept Învierea să vină.
Nepătrunsă e taina cerească,
Oameni,învăţaţi ce-i iubirea,
Aripi din suflet lăsaţi să-nflorească,
Dumnezeiască e răsplătirea !

Într-o lume gata să lovească
Trebuia cineva să mă iubească,
Mi-ai spus atunci întâia oară
Nimic să nu mă doară;
Să Te caut printre stele şi sori,
În roua de pe flori,
În foşnetul mătăsos
Al iubirii de frumos,
În strigătul verde al ierbii
Şi-n liniştite valuri de mare,
Pe rătăcitele dealuri stelare
Legănate de cireşi în floare.
Mi-ai strigat sfăşietor
„Să nu mori !
Îţi voi veghea trecerea prin lume !”
Dragostea de oameni are un nume:
Dumnezeu,Cel ce lumea a zidit
De la nadir la zenit !
Trudei Tale la naşterea mea
Îi închin
Şirag de mătănii
Lacrima-mi-stea,
Rug aprins înalţ spre Tine,
Neţărmurită,
Dragostea mea.

Bine-ai venit
În suflet curat,
Îţi strigă toată fiinţa,
Tu, Dulce Mângâiere ,
M-ai ridicat
Şi mi-ai primit nevoinţa.
De Te-am uitat,
M-ai iertat,
Înfloreşte-mă,
Dulce chemare,
Săracă de prieteni
Te-am căutat,
Dorite, dă-mi alinare !

Ţi-am strigat într-o zi:
M-ai uitat,
Dulcele meu Adorat !
De ce mă înlănţuie vechi dureri,
Lacrimile mele se opresc
La porţi de Cer,
Îndurare sper,
Am suspinat tânguitor,
M-ai uitat,
Dulce Mângâietor !
Nu Mă lăsa în vremea necazului,
Ţi-am spus că de Tine
Mi-e cumplit de dor,
Obrazului lumina i s-a pierdut,
N-am ştiut să mă apăr
De urgia talazului,
Nu de încercări mă feresc,
La picioareleTale
Vreau să sfârşesc,
Crucea să-Ţi îmbrăţişez duios,
Iubirea mea,
Prietenul meu drag,
Dulcele meu Hristos !

Decembrie cu dalbe flori şi lerui ler,
Dar împărătesc,
Cu înfrigurare mă gândesc,
Ai fi putut fi
Oricare dintre pruncii ucişi
În zori de zi,
Steaua ar fi apus
Fără să fi dus la capăt menirea
Omenirea cine-ar fi salvat,
Blândule,Dulce –Adorat,
Braţele încă nedeprinse să legene,
Izvorul care Te-a alintat
Cui l-ai fi lăsat ?
Plânsul Tău divin
Ar fi sfâşiat cerul
Şi sufletul de mamă îndurerat,
Magii cui s-ar fi-nchinat,
Daruri pentru cine-ar fi adus,
Pruncule Iisus ?
Păstorii cum Te-ar fi aflat,
Îngerii din cer cui ar fi cântat,
Dulce Adorat !
Decembrie cu dalbe flori şi lerui ler,
Îmi gătesc sufletul să te aştept,
Inima s-a făcut peşteră deRrai,
La porţi de cer
Trei crai colindă lerui ler

Clipele de singurătate
Sunt pline deTine,
Spre tărâmuri de vise călătoresc,
Vina de aTe fi uitat o ispăşesc,
Să nu mă laşi Doamne,
Nu mă părăsi în momentele grele,
Ridică-mă cu sufletul la stele,
Redă-mi forţa să biruiesc,
Pe Tine, dorite, Te iubesc!
Nepreţuită comoară,
Greşeli tăinuite de vremi
Încep să mă doară,
Revino ăn inima mea,
Călăuzeşte-mă spre lumină,
Tu, cel nepătat şi fără de vină,
O zi fără Tine e noapte,
Un pas spre abis şi spre moarte,
Înflăcărează-mi dorul de Tine,
Pentru ieri, pentru azi, pentru mâine!