nu, nu este intre toate si, este intre rugaciune si impartasanie, asta inseamna ca sunt doua parti din acelasi intreg, asta e in limba romana, dar ti-am zis, poate e traducerea gresita. ;)

tu te faci ca nu intelegi sau vrei cu tot dinadinsul sa eviti faptul ca ortodoxia conditioneaza impartasania de spovedanie, de fapt asta e problema. asta contesta ambrozie inca de acum 1500 ani ortodocsilor si ii acuza de mandrie.


sigur, dar nu in sensul pe care i-l dai tu si pe care si-l aroga clerul ortodox de atata amar de vreme. in fata divinitatii ei au obligatii mult mai mari decat credinciosul obisnuit, hirotonisirea ii face diferiti printr-o functie administrativa, nu ii duce in niciun caz mai aproape de mantuire, nu ii duce mai aproape de dumnezeire, chiar dimpotriva! ei trebuie sa fie din momentul ala inmiit mai curati decat credinciosii obisnuiti. iar clerul ortodox chiar asa se credea, de aici confiscarea euharistiei, de aici toate ereziile astea ce le promovezi, "mai" induhovniciti, "imbunatatiti", si alte asemenea... lucruri care nu fac decat sa-l indeparteze de biserica pe cel care chiar vrea sa se pocaiasca.

si inca ceva, ar trebui sa se inceteze cu singura biserica, etc. daca tii mortis iti pun textul delegatiei papale din 1054, catolicii nu l-au acuzat decat pe celularie, de fapt chiar si-au manifestat incantarea despre spiritualitatea din oras si din biserici.

pentru asta am sa raspund in fata altcuiva, in niciun caz nu e treaba ta sau a altora. dar gresesti intr-o buna masura, ma intereseaza subiectul.

:24: ...spune canonul sa te impartasesti la fiecare sf. Liturghie? spune! spune alt canon sa te impartasesti peste 25 de ani sau doar sfarsitul vietii? spune! Ia lumineaza-ne mihaita de care canon sa ascultam...daca te impartasesti la sfarsitul vietii mai vii in timpul vietii tale la sf. Liturghie sau participi la sf. Liturghie o singura data la sfarsitul vietii?

Canoniștii bizantini Balsamon, Aristen, Zonara și ații înțeleg contrariul. Respinge Biserica interpretările acestor canoniști?

Probabil este vorba de aceeași canoniști pe care i-am amintit. Deci, s-a înșelat și Sf. Nicodim Aghioritul?

Hai să-ți citez chiar din finanlul articolului Pr. Pruteanu:

”Pentru a nu se ajunge la tot felul de excese, pentru ca cineva să se poată împărtăşi (după Sfântul Simeon Noul Teolog), este obligatoriu să aibă şi binecuvântarea duhovnicului... Dacă nu vor fi încălcate rânduielile stabilite de Biserică pentru primirea Împărtăşaniei (împăcarea cu toţi, spovedania, pravila de rugăciune, postul etc.), nu se va ajunge la nici o extremă.”

Iar legat de îndemnul la deasa împărtășanie spune așa:

”Acest sfat însă, aşa cum cred că s‑a înţeles deja, nu este valabil pentru toţi, căci majoritatea „ortodocşilor” nu prea fac cele ale Ortodoxiei. Sfatul sau, mai bine zis, îndemnul este valabil doar pentru cei care merg regulat la biserică, ţin toate posturile (inclusiv miercurile şi vinerile), au un canon stabil de rugăciune, fac ascultare de un duhovnic, se feresc de păcat şi lucrează virtuţile. Creştini din aceştia sunt relativ puţini, dar suficienţi pentru a putea împărtăşi în fiecare duminică măcar câte 20‑30 de credincioşi (adulţi), iar la mănăstiri chiar întreaga obşte.”


Nu, chiar deloc. Dar să știi că nu este onest ceea ce faci, eviți o confruntare directă, deși ai această posibilitate.

Nu stiu ce ai vrut sa spui acolo.
Nu am negat niciodata asta, dimpotriva,a sta am afirmat tot timpul. Am spus doar ca spovedania se face si fara impartasire.
Asta nu e ceea ce s-a inventat acum, ortodoxia afirma ceea ce au lasat chiar Apostolii. Am spus de doua ori ce scrie in Didahia. Didahia este considerata ca fiind din timpurile Apostolilor. In ea scrie asa: "Cand va adunati in dumninica Domnului, frangeti piinea si multumiti, dupa ce mai intai v-ati marturisit pacatele voastre, ca jertfa voastra sa fie curata." Deci marturisirea pacatelor inainte de impartasire.
Dimpotriva, din ceea ce scrie in cartea sa diac. Ica catolicii au schimbat in secolul XVIII.
Hai ca e culmea, tu fiind necredincios spui care sunt erezii, desi nu stii despre ce vorbesti. Nu sunt erezii, crestinii care ajung mai induhovniciti se numesc imbunatatiti. Dintre acestia cei care reusesc intr-o masura mai mare sa faca asta sunt calugarii. De aceea se si fac calugari, doar nu renunta la tot pentur nimic. Preotia nu este functie administrativa, functii administrative sunt altele.
Daca zici tu te si asculta. Asta e adevarul, nu renunta niciodata Biserica la adevar. Din cate stiu actul depus de delegatia apuseana anatemiza atat pe patriarh, cat si toti clericii si credinciosii rasariteni. Dimpotriva, ecomunicarea rasaritenilor viza doar pe cardinal sau delegatia apuseana. Deci e invers. Oricum, asta nu are importanta, importanta e invatatura de credinta, din aceasta cauza s-a produs schisma si din aceasta cauza raman catolicii despartiti.

Cuviosul era în pustia Sinaiului și de fiecare dată când cobora la Litughie se pregătea pentru a se împărtăși. Și vedea împărtășania ca pe o nevoie permanentă, ca pe un medicament: ”Hristoase al meu, Tu ştii câtă nevoie am.” Vezi, nu se împărtășea pentru că se considera mai vrednic ca alții, deși trăia permanent în post și rugăciune. Nu vedea împătășania ca pe o încununare a eforturilor sale ascetice sau a virtuților pe care mereu le lucra.

Da, a făcut ascultare, s-a smerit și Domnul l-a binecuvântat. Tot el spune: ”Ce? Să mă cert? De fiecare dată când coboram mă pregăteam pentru Sfânta impărtăşanie şi mergeam la biserică.” ....adică el așa se pregătea pentru fiecare Liturghie. Lucrurile sunt destul de clare.

Sau sfinți care s-au împărășit des, deci nu toți se împărtășesc după cum crezi tu.

Irelevant, prefer interpretarea unor canoniști mai vechi decât a unora mai noi pe care îi accepți tu.

Adică preotul care mănâncă de dulce sâmbăta păcătuiește?

Subiectul discuției este dacă împărtășirea des este o practică greșită. Nu eu sunt subiectul discuției.

Este imposibil așa ceva. Sunt preoți care liturghisesc zilnic. În acest caz este imposibil să se spovedească zilnic. Și ar trebui să țină post permanent.

Nu.

Nu.

Ba da, dar scopul principal este de se împărtăși credincioșii și eu am amintit mereu de acesta.

Categoric! Decât să fii spectator la TV, mai bine spectator în biserică (glumesc!).

Nu.

Greșit! Acelea sunt doar exemple din Biserica primară pentru a înțelege cum stau lucrurile. Pr. Pruteanu spune destul de clar că îndemnul la împărtășirea des nu este adresată tuturor credincioșilor, ci numai acelora care îndeplinesc anumite condiții, iar aceștia sunt relativ destul de puțini.

Așa trebuie privită. Grav este să crezi că te împărtășești datorită perfomanțelor tale duhovnicești.

Greșit! Am să citez tot din articolul Pr. Pruteanu:

”Sfântul Apostol Pavel spune clar: Oricine (preot sau mirean, nu contează – n.n.) va mânca pâinea aceasta sau va bea din paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au şi murit (I Corinteni 11:27‑30). În baza acestor versete biblice de necontestat, Sfinţii Părinţi au arătat că cei care au păcate grave, într‑adevăr, nu se pot împărtăşi cu Trupul lui Hristos, care, aşa cum spune Sfântul Simeon Metafrast, „este foc care arde pe cei nevrednici”[49]. Aşa se explică faptul că Sfinţii Părinţi opreau, pentru anumite păcate, mai mulţi ani de la Împărtăşanie. Sfântul Vasile cel Mare, de exemplu, opreşte 7 ani pentru desfrânare, 15 – pentru preadesfrânare (adulter), 10 – pentru mamele care îşi ucid pruncii (fac avort), 6 – pentru jurământ strâmb şi mărturie mincinoasă etc.[50]; iar îndeplinirea acestui canon nu însemna absenţa pentru 6‑7 ani de la biserică, ci prezenţa în fiecare duminică la Liturghie...”

Cei care erau orpiți de la împărtășire după liturghia catehumenilor părăseau biserica. Cei care rămâneau și la liturghia credincioșilor se împărtășeau, iar cei ce rămâneau și nu se împărtășeau erau excomunicați.

Unde s-a spus spovedanie din când în când? Dar miercurea și vinerea nu postești? Cine te reține să nu postești și sâmbăta? Dar să postești de fapte și gânduri?

Respinge Biserica interpretările acestor canoniști?

Adică de a nu se depăși acest termen.

Și iată că au fost părinți care au contestat acest termen.

Nu este cam mare lista ta neagră?

Mai exact unde este menționat?

Și cine stabilește acest lucru?

Spune clar că se referă la cei care se împărtășeau o dată pe an.

”În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi” ... ar trebui să fie destul de clar.

mai cataline, ce ai ajuns sa scrii...

Daca nu cunosti un subiect de ce insisti sa crezi ca il stii. Nu am scris nimic gresit, daca nu stii nimic despre asta singura solutie e sa cauti informatiile pe net si sa nu-mi mai scrii mesaje de genul asta, fara rost.

Repeti ce spune parintele Pruteanu, care se pare ca a copiat cele trei nume dintr-un articol care sustinea impartasirea deasa, fara sa studieze ce spun cei trei. Asa cum am mai spus, Aristen sustine exact interpretarea corecta, pe care am dat-o si eu, cu a nu pleca de la slujba. Citatele sunt in cartea diac. Ica, este copiata si pe net. Toti trei au trait in secolul XII, Zonara la inceputul secolului, Aristen pe la mijloc, iar Balsamon pe la sfarsitul secolului. https://ro.orthodoxwiki.org/Alexie_Aristin

Doar primul, Zonara, a dat acele interpretari canoanelor, pe el l-a citat si Sfantul Nicodim. Aristen, desi a trait la ceva timp dupa Zonara si, probabil, cunostea interpretarea acestuia, a scris o interpretarea corecta. Utimul, Balsamon, a copiat interpretarile lui Zonara, adaugand si comentariile sale, de exemplu scrie in continuare ca exista si alte interpretari, care contrazic oligativitatea impartasirii. Tot el spune ca acel canon spune de cei care nu raman, nu a adaugat cei care nu se imparatsesc. Mai spune ca nici nu e cu putinta sa se faca asa ceva, ca toti sa fie obligati sa se impartaseasca. Tot Balsamon, care a fost si Patriarh al Antiohiei, mentioneaza ca anafura a fost data pentru cei ce nu se impartaseau. Deci e doar un canonist care a dat aceasta interpretare.

Da, e ceea ce am spus si eu, impartasirea fara pregatire (chiar daca doar pentru unii). Pregatirea inseamna spovedanie si post inainte de fiecare impartasire, nu cand considera un duhovnic partizan acestor conceptii. Pentru ca asa spune Biserica, asa spun duhovnicii si fintii, chiar si Didahia. Aceasta practica este luata de la catolici, cuvant cu cuvant, nu are nicio legatura cu ortodoxia. Iar catolicii au adoptat-o, se pare, in sec. XVIII, daca ce spune diac. Ica, prin moda aparuta la catolici asta inseamna.
Ce confrunare directa? Parintele spune cele mai multe lucruri eronate dintre toti pe care i-am citit. Din cate am inteles din mesajele sale multi preoti i-au atras atentia ca greseste, eu cred ca nu prea iubeste adevarul. Nu stiu ce as putea discuta, din moment ce contesat si minunea de la Ierusalim, cu ce as putea eu sa-l conving. In schimb cu cei de la razboi intru cuvant da, am ce discuta, aceia sunt receptivi si nu resping adevarul. Exista oameni care accepta adevarul si cei care il resping, daca nu se muleaza pe ce cred ei. Poti sa discuti zile intregi cu un adventist, daca nu e dornic sa afle adevarul nu are importanta niciun argument.

Discutam degeaba de vreo 10 mesaje. Pentru ca tu nu intelegi, ca nu vrei, doar ca sa pierdem timpul. E vorba de 40 de zile intre doua impartasanii, sa nu fie mai putin, nu sa nu fie depasit. Din moment ce am spus ca sfantul critica acest termen, pentru ca era partizanul impartasirii dese era logic despre ce termen e vorba. Sper ca stii ca sfantul si parintii colivari (cei care au adoptat aceasta gandire) propovaduiau impartasirea zilnica, nu doar la o saptamana. La fel fac si unii din cei de azi care propovaduiesc impartasirea deasa. Tu citezi aripa mai moderata.
Da, aceeasi grea dilema, s-a inselat Biserica (ceilalti sfinti nespunand ca se freseste) sau un parinte sau sfant? Uite un indiciu foarte interesant: Sfantul Paisie Velcicovski, care a fost la Manastirea Neamt, e considerat tot un parinte colivar. A stat la Muntele Athos in perioada parintilor colivari, dar nu a propovaduit practica impartasirii dese, nici macar la calugari, dovada ca nu era de acord cu aceasta noua moda (raspandind, in schimb, practica rugaciuniii inimii). A raspandit, de asemenea, a doua carte a Sfantului Nicodim, oarecum opusa celei cu impartasirea deasa, in care sfantul spunea de spovedania deasa. Se pare ca prima carte a fost o reeditare a cartii calugarului Neofit Kavsokalivitul, aparuta cu cativa ani inainte (se pare ca a fost scrisa in Brasov). Acesta venise cu aceste conceptii, probabil preluate de la catolici, diac. Ica spunand ca aparuse chiar atunci aceasta moda la catolici.
Nu-i asa ca tu n-ai auzit de parintii colivari?
La toti cei care propovaduiesc impartasirea deasa si contesta acest termen existent in Biserica (inclusiv la Sfantul Nicodim). Ca sa ai referinta de la cei pe care ii citezi.
Duhovnicul, Parintele Cleopa spunea ca unii se pot impartasi si la o luna, la fel ca si calugarii (si avand un urcus duhovnicesc apropiat de cel al lor, evident).
Aceeasi idee, ca daca nu se impartasesc credinciosii se face in zadar Liturghia in acea zi? Citat scos din context, ba chiar corupt (nu de tine, evident, de cei pe care ii sustii). Omilia o gasim aici: https://ortodoxiamarturisitoare.word...ic-sa-le-auzi/
In loc de "daca" este "ca", o diferenta esentiala, care schimba tot sensul frazei. "Zadarnic se săvârșește Liturghia în fiecare zi, că nu vă împărtășiți." Sfantul spune ca nu se impartasea nimeni la Liturghii, majoritatea se impartasea o data pe an (pentru ca spune "multi se impartasesc o data pe an"). Asta spune sfantul in continuare: "Zadarnic stăm în fața Altarului, că nimeni nu vine să se împărtășească." Nu e vorba de faptul ca toti ar trebui sa se impartaseasca des, ci ca nimeni nu se impartasea. Iar la inceputul omiliei spune ca multi se impartaseau doar pentru ca asa era obiceiul, toti veneau si se impartaseau de Pasti, chiar daca erau vrednici sau nu. Chiar acum am citit ce spune Sfantul Paisie Aghioritul, scopul Liturghiei este impartasirea, macar sa existe unul care sa se impartaseasca. Deci impartasirea cuiva, nu a tuturor. Asta spune si Sfantul Ioan Gura de Aur. Din fericire in zilele noastre exista aproape tot timpul cineva care se impartaseste, mai ales duminica, pentru ca se impartsesc bebelusii.

Nu e vorba de vrednicie, ci de curatie. Nu intelegi acest lucru esential pentru ca propovaduitorii impartasirii dese propaga invataturi gresite despre impartasanie. Toti sfintii spun de impartasirea cu vrednicie, asta nu inseamna a te considera vrednic, ci a fi pregatit, adica in stare de curatie, asa cum scrie si in Didahia. Asta e problema, ca partizanii desei impartasiri au si invataturi gresite, nu doar ca propovaduiesc aceasta practica.
Se pregatea, dar nu se impartasea. Si spune ca a simtit mai mult decat daca s-ar fi impartasit. Deci nu e necesar sa te impartasesti des, in schimb e foarte bine sa te spovedesti des, ca sa te cureti si sa capeti har. Scopul vietii este dobandirea harului, cum spune Sfantul Serafim de Sarov. Asa cum spune si Sfantul Nicodim Aghioritul in a doua sa carte, in care scrie de spovedania deasa.
Da, dar esential e cuvantul sfinti in acea fraza. Despre asta tot vorbim noi.
Ti-am spus ca nu stiu ce face un preot, nu cunosc niciunul in mod atat de strans, sa stiu care e viata lui privata in amanunt. De aceea nu stiu nici ce reguli au preotii.
Parintele Cleopa spunea ca la manastire calugarii se spovedeau zilnic cu cativa ani inainte, iar in timpul cand vorbea se spovedeau saptamanal.

Cei ce sustin impartasirea deasa spun altceva, parintele Pruteanu vrea sa dea o intelegere mai moderata, cel putin in aparenta.
Asta am explicat in mesajul precedent, e o intelegere complet gresita, desi intelegerea corecta e esentiala in intelegerea impartasirii.
Ceillalti partizani ai impartasirii dese sustin altceva, parintele Pruteanu incearca sa dea o aparenta mai apropiata de invatatura ortodoxa.
Noi vorbim de spovedania si impartasirea inainte de impartasire, nu de faptul ca se spovedeste de Craciun si mai tine si un post peste an.

:)) Hai că e tare de tot asta cu Pr. Pruteanu vrea să dea o înțelegere mai moderată.

Adica vrea sa imbine si invataturile corecte, ale Bisericii, cu ceea ce sustin partizanii desei impartasanii. Fara sa reuseasca, am recitit articolul domniei sale, aproape fiecare pasaj contine invataturi gresite si interpretari eronate ale canoanelor sau citatelor sfintilor. http://www.teologie.net/2010/01/05/c...sim/#_ftnref59
Sa luam un exemplu, se da ca argument canonul 80 Trulan, care ar spune ca daca nu s-ar impartasi cineva trei duminici la rand sa fie afurisit. Nicidecum nu scrie asa ceva in acel canon, scrie ca daca lipseste cineva de la Liturghie trei saptamani, nu daca nu se impartaseste. http://manastirea-saharna.md/fisiere...ne_V-VI_ec.pdf Din nou, acelasi argument circular, presupun ca ei se impartaseau in fieacre duminica, desi asta incercau sa demonstreze. Totusi, aceeasi interpretare o gasim si la primul canonist, deci de acolo a pornit eroarea si arata clar ca acesta s-a inselat, in acel canon nu e vorba de asa ceva.

Un alt exemplu, scrie ca Sfantul Ioan Gura de Aur ar fi spus "preoţii au nevoie de aceeaşi pregătire pentru împărtăşire ca şi mirenii, căci în această privinţă nu este nici o deosebire între ei." referinta este cartea Sfantului Nicodim. Dar Sfantul Ioan nu a spus asa ceva, da chiar Sfantul Nicodim ce spune, ca si preotii si mirenii se impartasesc din aceleasi Taine. Deci nimic despre aceeasi pregatire, doar ca toti ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Aici e lucrarea Sfantului NIcodim: https://saraca.orthodoxphotos.com/bi...mpartasire.htm Si la aceasta carte putem observa ceva foarte interesant, la autori e trecut si Neofit Kavsokalivitul, de care am mai scris, care a fost criticat chiar de un sfant colivar pentru invatatura gresita. Se pare ca lucrarea este scrisa de acest calugar, care a inceput si cearta colivarilor, el era un invatat si putea sa scrie o astfel de lucrare. Sfantul Nicodim probabil doar a completat ceva sau doar a editat acea lucrare.

Sunt si argumente complet eronate, cred ca am mai vorbit despre acest argument dat acolo in trecut. E vorba de canonul cu cel ce s-a intinat in somn, care trebuie sa nu se impartaseasca o zi. Parintele spune ca acesta e un argument ca se impartaseau des, chiar zilnic. Cand, de fapt, e vorba ca in acea zi sa nu se impartaseasca, daca trebuie sa se impartaseasca atunci. De exmplu, daca cineva s-a hotarat sa se spovedeasca in ziua urmatoare si in acea noapte are acea problema nu se poate impartasi in ziua urmatoare, trebuie sa o faca a treia zi. Acest canon se aplica si azi.

Dar cele mai problematice sunt invataturile gresite din acel articol, probabil preluate de la cei ce au scris despre impartasirea deasa. De exemplu, ca impartasania iarta si pacatele sau ca e un medicament nu doar pentru cei curati. Mai spune ca un credicnios nu trebuie sa se spovedeasca pentru pacatele usoare, doar cand face un pacat greu, pentru ca se iarta prin rugaciune pacatele. Acestea sunt conceptii protestante. Cineva din Republica Moldova, care facea studii teologice spunea ca parintele Pruteanu neaga necesitatea botezului, s-a contrazis cu domnia sa pe tema asta. O alta conceptie protestanta.

In articolul parintelui Pruteanu gasim, in schimb, explicatii mai detaliate despre aparitita modei acesteia la catolici, de care amintea diac. Ica. Parintele spune ca si catolcii se impartaseau la fel ca noi, pana in sec. XVIII. Atunci a aparut moda impartasirii dese, datorita conceptiilor preluate de la protestanti. Cel mai probabil Neofit Kavsokalivitul a preluat aceste conceptii de la catolici, dupa aceea fiind insusite si de Sfantul Nicodim. De asemenea, impartasirea la fiecare Liturghie scrie parintele Pruteanu ca apare la catolici in preajma Conciliului Vatican II, adica atunci cand apare si al ortodocsi, clar preluata tot de la catolici.
Asadar, toate argumentele sunt gresite, se incearca impunerea unor conceptii false. Sa ne tinem de invatatura Bisericii, pentru ca este singura infailibila, nici macar un sfant nu poate fi infailibil.

Nu spune că păcatele ușoare nu trebuie spovedite, ci că păcatele ușoare nu te rup de Biserică și deci nu te opresc de la împărtășire. Biserica nu interzice împărtășirea deasă.

În concluzie Sf. Nicodim și alți sfinți au greșit, iar tu ai dreptate. :))
Ideiea împărtășirii dese este luată de la catolici, în schimb ideea împărtășirii la 40 de zile este ortodoxă. :))

Scrie, cum să nu scrie? ”... de ar fi cleric, să se caterisească, iar de ar fi laic, să fie îndepărtat de la împărtăşire (de la comuniune, afurisit).” Reiese clar că mersul la bserică era comuniune euharistică. Iar canonul 9 Apostolic nu lasă loc de interpretări: ”Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu rămân în continuare la slujbă şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să se excomunice ca făcând neorânduială în Biserică.”

Da știu, curația apare fix după 40 zile, înainte de 40 de zile este imposibil să fie invers. :))
Sf. Ioan Gură de Aur tocmai asta spune că vrednicia nu ţine de timpuri, perioade sau soroace.

Pentru că făcea ascultare! Dar la fiecare Liturghie mergea pregătit pentru a se împărtăși. O fi întâmplătoare această înțelegere?

Da, ascultarea aduce mult folos. Și nu se putea împărtăși fără binecuvântare.

Serios? Faptul că unii au ajuns la concluzia asta și alții la cealaltă, nu înseamnă că una din variante este greșită. Fiecare alege ceea i se potrivește mai bine sau, mai exact, ceea ce consideră duhovnicul că i se potrivește.
Concluzia ta este în totală contradicție cu practica Sf. Ioan de Kronstadt. Am dat doar un exemplu.

Împărtășirea des automat implică spovedanie sistematică, oricum mai des decât termenul de 40 de zile. Spre exemplu spovedania la 3 săptămâni este de ori mai mult decât cei care se împărtășesșc la 40 zile și văd spovedania ca pe un act juridic.

Și uite așa eviți să dai un răspuns pertinent. Nu ai participat la niciun botez/nuntă care s-a ținut sâmbăta și preotul a fost invitat la masă?

Greu de tot măi Cătă! Eu te întreb de mere, tu îmi răspunzi de pere. Preotul care slujește zilnic crezi că se spovedește zilnic și ține post permanent?

Serios? Eu am înțeles altceva. Citez: ”Menţionăm însă încă o dată că practica desei împărtăşiri era aproape străină Bisericii Apusene din secolele al XII‑lea–al XVII‑lea, în care scolastica era pusă deasupra Tradiţiei, iar din cauza iezuiţilor acest curent a pătruns şi în Teologia Răsăriteană.” Deci în această perioadă catolicii nu se împărtășeau des, contrar practicii din Biserica Răsăritenă.

:)) Greșit! Împărtășirea des este o învățătură apostolică păstrată de Biserică până astăzi. Practica s-a păstrat cel mai bine la preoți, iar canoanele nu sunt expirate.

Ar fi fost culmea ca Părintele Pruteanu să aducă argumente care să-i taie craca de sub picioare

Problema e ca tu ai putine cunostinte teologice si nu intelegi tot ce citezi. Aceea e pedeapsa, nu are legatura cu impartasirea la fiecare Liturghie. Oprirea de la impartasire era pedeapsa cea mai comuna data laicilor, o sa vezi ca la majoritatea canoanelor e aceasta pedeapsa. De exemplu, si in cazul pacatelor grele se opreste de la impartasire pe o anumita perioada. Acea perioada putea fi de la o zi (ca in cazul canonului sf. Ioan Postitorul, amintit si de paritnele Pruteanu), pana la sfarsitul zilelor, in unele cazuri grave. Canonul acela spune de cei ce lipsesc trei saptamani la rand de la Liturghie, preotii amintesc in predici de acest lucru (cel putin cei pe care i-am auzit eu). Cei care propovaduiesc imparatsirea deasa presupun ca la Litughie se impartaseau toti, acesta fiind un arguemnt circular (introduc in datele pe care le stim ceea ce vor sa demonstreze, adica o presupunere a lor).

Legat de canonul 9 Apostolic, acolo e citat gresit, nu am mai mentionat asta in mesajul dinainte, ca sa nu fie prea lung. Probabil nu parintele Pruteanu a scris citatul gresit, ci l-a copiat de la cei ce sustin impartasirea deasa. Canonul spune de "rugaciune si Sfanta Impartasanie", nu "slujba". In forma cu "rugaciune" se arata clar ca e vorba de ramanerea la toate etapele slujbei Liturghiei (citirea Scripturilor, rugaciune si impartasanie), in timp ce forma cu "slujba" induce ideea ca e vorba de impartasire mentuinata special, pe langa slujba Liturghiei.

Si daca nu te spovedesti inainte de impartasire nu inseamna ca pacatele usoare nu le-ai spovedit atunci (presupunand ca acela nu are pacate grele sau stie care sunt acelea grele)? Daca cineva se spovedeste la trei saptamani si se impartaseste in fiecare saptamana (cum spuneai), pacatele mici adunate intre-o saptamana raman nespovedite. Tocmai de aceea parintele Pruteanu incearca sa argumenteze cu faptul ca pacatele acestea se sterg si la rugaciune, cam cum spun si protestantii. Parintele interpreteaza partizan si un citat din Sfantul Nicolae Cabasila , in care spune ca daca cineva nu are pacate grele (opritoare) se poate impartasi, desi sfantul spune exact ce spune si Biserica azi, nu faptul ca daca nu are pacate grele se poate spovedi si fara sa se impartaseasca.

De asemenea, parintele Pruteanu spune de impartasirea zilnica, nu cea la o saptamana, cum spui tu (in care nu ar aparea prea multe probleme cu spovedania inainte,d aor la cea zilnica e o problema): "Ca o concluzie referitor la cele două probleme care apar atunci când se vorbeşte despre deasa împărtăşire ( adică spo*vedanie şi post), putem spune că nu greşeşte cu nimic cel care vrea să se împărtăşească o dată sau de două ori pe săptămână sau chiar zilnic, ba, dimpotrivă, mult bine duhovnicesc îşi face."
Si tocmai spuneam intr-un mesaj anterior ca unii ecumenisti au obiceiul sa dea un citat (scos din context, de obicei) dintr-un sfant si apoi sa reproseze ca are mandrie cel ce contrazice un sfant. Culmea e ca e exact invers, tu spui ca Biserica a adoptat niste invataturi gresite si tu ai dreptate. Toti sfintii au gresit, impreuna cu Biserica si grupul vostru a gasit adevarul. Uite ce spune si parintele Pruteanu, pe care am observat ca ai ajuns sa il consideri infailibil, nici macar un cuvant nu consideri ca ar gresi: "ignoranţa care a cuprins cea mai mare parte a Bisericii Ortodoxe Ru*se şi aproape întreaga Biserică Ortodoxă Română este una fără precedent şi cu grave repercusi*uni asu*pra vieţii duhovniceşti a creştinilor." Nu e doar o alternativa, cum spui tu, ci o mare greseala in Biserica.

Ce scrie de fapt in carte aceea atribuita Sfantului Nicodim? Ca impartasirea de doua sau trei ori pe an e buna (cum se practica la greci), dar ca impartasirea mai deasa e si mai buna. Deci nu cum spune parintele Pruteanu si cei ce sustin impartasirea deasa, ca e o gresala cea rara.
Am spus cartea atribuita sfantului pentru ca acum am citit ce scrie acolo, in incheiere. Lucrarea fost scrisa de fapt de calugarul Neofit Kavsokalivitul, asa cum banuiam, la Brasov, in 1772. Manuscrisul se afla la Biblioteca Academiei Romane. Scrie apoi asa: "Lucrarea s-a tipărit îndată în Veneţia în două ediţii, în anii 1777 şi 1783, fără însă a se indica numele autorului, din care pricină ea a fost atribuită unor mari cărturari ai vremii: Sf. Macarie, mitropolitul Corintului şi Sf. Nicodim Aghioritul." Abia a doua editie se presupune ca a fost imbunatatita de Sfantul Nicodim. Asa cum se arata in articolul dat de mine Neofit Kavsokalivitul avea mai multe erori de invatatura, inclusiv legate de impartasanie.

Degeaba ironizezi, daca nu cunosti ce este Taina Spovedaniei. Curatia tine de pregatirea inainte impartasirii, adica spovedirea si postul. Prin spovedanie se iarta toate pacatele (bineinteles, daca se spovedeste corect), credinciosul devine curat si primeste har, e ca botezul. De aceea, chiar si un credincios obisnut se poate impartasi astfel, desi nu a ajuns la masura celor despatimiti. Termenul de 40 de zile este dat pentru credinciosii obisnuiti, ca sa nu se vateme. In timp ce cei imbunatatiti, calugari sau pusticii, se pot impartasi si mai des. Cineva care a ajuns la masura despatimirii nu e mai curat si vrednic decat un credincios obisnuit? Dar aici e vorba de invatatura gresita propovaduita de cei ce sustin impartasirea deasa, ca nu trebuie sa fie curat cel ce se impartaseste, sau se curateste singur. (sunt unii care spun ca imparatsirea trebuie data la toti, pentru ca e ca un medicament pentru pacatosi, ca spovedania).
Deci, daca se duce cineva pregatit in fiecare duminica, dar se impartaseste cum spune Biserica are mai mult folos. Tot Sfantul Paisie Aghioritul spune ca impartasirea deasa nu aduce sfintenia.
Si daca asculti de Biserica si de episcop crezi ca e gresit, in loc sa asculti de oarecare?
Nu e doar un exemplu Sfantul Ioan de Kronstadt, e singurul exemplu. Si sfantul a primit aprobarea speciala a Sinodului si nu impartasea fara spovedanie (era o spovedanie colectiva, dar nu nimic). Facem acultare de Biserica, nu de un duhovnic oarecare, ca orice preot poate sa spovedeasca sis a fie duhovnic. Inclusiv cei ce au devenit eretici, stilisti, nepomenitori etc. Vedem ca aceasta practica luata de la catolici e eronata pentru ca aproape toate arguentele sunt false, cu invataturi false. Tu vrei sa faci parte din Biserica sau dintr-un grup cu o invatatura diferita de cea a Bisericii?
Dar de ce trebuie sa iei practica de la catolici, pentru ca in ortodoxie nu se sustine impartasirea fara spovedanie, adica fara curatie. In Didahia, invatatura Apostolilor, scrie ca cel ce se impartaseste sa se spovedeasca inainte. Catolicii au luat, la randul lor, aceasta practica sub infleunta protestantismului. Nu crezi ca Biserica stie mai bine decat altii?
Asta tinea de ideea ca Sfantul Ioan Gura de Aur ar fi spus ca si preotii trebuie sa aiba aceeasi pregatire ca mirenii. Dar acest singur argument am aratat ca e fals, nu exista. Nu stiu ce post trebuie sa tina preotii. La fel cum nu stii daca toti se impartasesc, vedem in canonul apostolic ca pot sa nu se impartaseasca. In multe biserici sunt cate trei preoti, stim ca unul sigur trebuie sa se imparatseasca. Daca dai tu ce canoane au preotii o sa putem discuta pe baza lor.

Asta e ce spune gresit paritnele Pruteanu, tu ai ajuns sa crezi ca fiecare cuvant rostit de domina sa e corect, nu poate gresi niciodata. Complet gresit ceea ce spune, in cartea Sfantul Nicodim scrie ca se impartaseau de doua sau trei ori pe an. In timp ce Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca multi (probabil majoritatea, din moment ce spune ca de multe ori nu se impartasea nimeni in cursul anului) se impartaseau o data pe an. Nu am mai mentionat data trecuta o alta greseala la parintele Pruteanu, diac. Ica spune ca moda catolica aparuse cu putin timp inainte de miscarea colivarilor, in timp ce parintele Pruteanu spune ca apusenii s-ar fi inspirat de la ortodocsi, datorita cartii sfantului Nicodim. Atunci era vorba de impartasirea zilnica, probabil. In sec. XX se implementeaza acesta practica la catolici, impartasirea saptamanala (fara spovedanie de fiecare data), pe care o iau si ortodocsii care au propovaduit impartasirea deasa, prima data aparuta la ortodocsii din vest. Spune chiar parintele Pruteanu ca aceasta practica apare la catolici in preajma Conciliului Vatican II.
Practica nu s-a pastrat niciunde, e o afirmatie nefondata a celor ce sustin impartasirea deasa. In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur se impartaseau cei mai multi o data pe an, iar in timpul Sfantului Nicodim de doua sau trei ori pe an. Si a ramas la fel pana in sec. XX, pana au aparut cei ce s-au luat dupa catolici si au construit false argumentatii. Mai mult, multi se botezau in acele timpuri la varste ai inaintate, inclusiv sfinti, deci nici nu se impartaseau.
E normal, fiind infailibil. Parintele Pruteanu a copiat, cel mai probabil, majoritatea argeumentelor din cartile celor ce sustin impartasirea deasa. Am aratat ca spune gresit si fata de ceea ce scrie diac. Ica, nu era greu sa verifice cateva minute citatele acelea ale canonistilor. Dar cand cineva devine obsedat de un parinte nu mai vede nimic gresit la el.

Deci între credinciosul care se spovedește la 40 de zile și cel ”îmbunătățit”, care, după părerea ta, are dreptul să se împărtășească mai des, nu este de fapt nicio deosebire, amândoi sunt curați.

Și atunci de ce să nu se împărtășească și credinciosul ”obișnuit” mai des, dacă prin spovedanie devine curat ca la Botez ?

Nu vezi ruptura de logică din afirmațiile tale de mai sus ?!

Chiar daca spovedania iarta toate pacatele nu ajung toti la acelasi nivel de induhovnicire, pentru ca nu ar mai exista diferente intre un sfant si un credincios obisnuit. Spovedania si postul il ajuta pe un credincios sa fie pregatit sa se impartaseasca, dar impartasirea mai deasa sau mai rara depinde de gradul de induhovnicire. Se spune ca, asa cum Sfanta Impartasanie il arde pe cel nepregatit, la fel si impartasirea deasa are un efect negativ asupra cuiva la un nivel mai redus de induhovnicire. De aceea calugarii se pot impartasi mai des, iar schimnicii si pustnicii si mai des. Impartasirea in cele patru posturi, cum a randuit Biserica, e o masura care e suficienta pentru orice credincios, fara sa faca rau cuiva. Iar cine ajunge la nevointe mai mari si grade mai inalte de induhovnicire se poate impartasi mai des, chiar si la 40 de zile. In schimb spovedirea deasa este chiar incurajata.

https://doxologia.ro/viata-bisericii...ima-spovedanie
"Păcatele mărturisite sunt iertate de Dumnezeu, dar rănile pe care le-au cauzat sufletului rămân în suflet. Ele trebuie vindecate prin rugăciune şi canon, dar şi printr-o prezenţă ritmică şi atentă la scaunul de spovedanie, pentru a eradica rădăcinile şi prilejurile de păcatuire.
Pentru a curăţa sistematic sufletul şi pentru a creşte spiritual, omul are nevoie de Spovedanie, cum are nevoie de spălarea trupului."

Unde se spune prostia asta ?

Am mai dat acest citat pe acest subiect, iar link-ul l-am dat acum cateva zile. http://www.cuvantul-ortodox.ro/taina...asa-pregatire/

Parintele Arsenie Papacioc: "Aşa cum am spus, impărtăşirea nu trebuie considerată după idei fixe, numaidecât deasă sau rară. Rară, pentru că e prea mare Dumnezeu, prea mare harul Său. Si iţi trebuie o pregătire. Dacă n-ai haină de nuntă…!? Păi, Scriptura spune că te leagă şi te dă afară. Deci trebuie să fii pregătit. Si dacă te impărtăşeşti foarte des, incepi, ca fiinţă omeneasca nerodată, neşlefuită, s-o iei ca un obicei, nu cu teamă şi frică de Dumnezeu. Dar dacă o iei din obişnuinţă sau zilnic, cum am auzit ca se face in unele părţi, este o greşeală extrem de mare. Pentru că nu postirea în sine decide, dar ea este necesară, ca să te mai strujească niţel trupeşte."

In plus, Parintele Paisie Olaru: “Nu deasa Impărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea pacatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Impărtăşanie este semnul slăbirii credintei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Indreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii incepe cu deasa spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, impăcare cu toţi şi smerenie. Numai după ce facem toate acestea ne putem impărtăşi mai des. Altfel cum sa-l primeşti pe Domnul cerului şi al pământului când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales, plin de mândrie?”

Parintele Staniloae: "De aceea trebuie o pregatire in acest sens din partea omului. ÂŤCine se impartaseste cu nevrednicie judecata siesi mananca, nedeosebind trupul DomnuluiÂť (I Corinteni 11, 29). De ace*ea e mai buna o impartasire mai rara dar bine pregatita, primita cu mare concentrare de putere si cu hotararea de a conlucra cu puterea din Trupul Domnului, decat o impar*tasire int-o stare laxa, nepasatoare, a puterilor proprii. O impartasire deasa cu Trupul si Sangele Domnului poate duce la slabirea concentrarii in primirea Lor. De aceea credem ca nu e bine sa se impartaseasca toti credinciosii sau foarte multi la fiecare Sfanta Liturghie, fara spovedanie si fara post, chiar daca ei se socotesc lip*siti de pacate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simtire al primirii Sfintei Impartasanii. Prin spovedanie ne recunoastem greselile: doar astfel ne taiem mandria noastra. De aceea Biserica Ortodoxa pas*treaza randuiala de a conditiona participarea la jertfa euharistica de marturisirea pacatelor, de recunoasterea vinovatiei noastre."

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, despre cei ce se impartasesc cu nevrednicie: „Boala şi neputinţa, precum şi moartea celor ce se fac vinovaţi de Trupul şi Sângele Domnului nu sunt obişnuite, ca la toţi oamenii. De obicei la aceştia bolile şi neputinţele sunt mai mult sufleteşti, dar se răsfrâng şi asupra trupului. La ei vine boala pe neaşteptate şi făra sa aibă vreo pricină firească. Ii ajunge de multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toţi au mereu fiori de frică, neastâmpăr şi sunt cu ideea că-i urmăreşte cineva şi-i persecută, intocmai cum spune in Sfanta Sfânta Scriptură despre Cain“.

.."ignoranţa care a cuprins cea mai mare parte a Bisericii Ortodoxe Ru*se şi aproape întreaga Biserică Ortodoxă Română este una fără precedent şi cu grave repercusi*uni asu*pra vieţii duhovniceşti a creştinilor"...


.."Dacă protestan*ţii spun tot mai des „Înapoi la (Sfin*ţii) Părinţi!”, nu ar trebui oare noi să facem în primul rând acest lucru?"...
(Pr.Pruteanu)

Parintele Arsenie Papacioc spunea ca e un mare pacat sa judeci un preot,dar un preot adevarat nu se pune niciodata deasupra Bisericii si nu vorbeste de rau Biserica.

cataline, asa pornit si habotnic cum te consider, erai o sursa importanta pentru mine, te citeam cu interes chiar daca ma contrariau scrierile tale, dar cand ai scris ca "de ce ar renunta la tot pentru nimic" m-ai pierdut. mi se pare o afirmatie cinica, pagana, o contrazicere completa a crestinismului. nu ai retractat, dimpotriva, ai intarit afirmatia...

cred ca pot posta o explicatie completa a controversei:

sursa: Mitropolitul Serafim – Conferință ținută în cadrul Congresului Internaţional de Teologie „Sensurile şi importanţa Sfintei Taine a Spovedaniei şi ale Sfintei Taine a Împărtăşaniei în teologia, spiritualitatea şi misiunea ortodoxă contemporană”, Bucureşti, Centrul Național pentru Formare Continuă „Dumitru Stăniloae”, 5-8 octombrie 2014

Îndemn legat de Taina Spovedaniei şi Împărtăşaniei – câteva gânduri şi îndrumări practice

https://parohiae.wordpress.com/taine...-impartasania/

Tu insisti, habotnic, in ignoranta ta. Nu e nimic gresit in ceea ce am scris eu, aceste lucruri sunt stiute de orice ortodox. E ciudat doar ca tu nu stii aceste lucruri elementare, inseamna ca tu nu cunosti absolut nimic despre ortodoxie. Nu stiu ce idei ciuate ai capatat tu despre calugari din cine stie ce scrieri si nici nu ma intereseaza.

Ai descoperit roata, am vorbit despre ce spune Mitropolitul de vreo cateva ori.

inseamna ca tu nu intelegi nimic din ce scrie acolo. da peste cap aproape tot ce spui tu aici.

daca ar fi asa ar fi foarte grav, din fericire nu este.

tu spui, pur si simplu, ca oamenii aia se fac calugari din interes. ca sa nu mai spun ca atunci cand spui ca renunta la tot pui ceea ce este vremelnic deasupra permanentei.

in alta ordine de idei, nu te intereseaza nimic din ceea ce nu-ti da dreptate.

Inseamna ca tu nu ai inteles nimic din ce s-a discutat pana acum la acest subiect. Tot ce scrie acolo e exact despre ce am vorbit in toate aceste zile, nimic in plus. Toti cei ce sustin impartasirea deasa scriu aceleasi lucruri si folosesc aceelasi argumente, majoritatea copiaza ceea ce au scris altii desore asta. In lucrarea parintelui Pruteanu e tratat mult mai detaliat tot ce spune mitropolitul. Un exemplu, mitropolitul scrie ca Sfantul Nicodim ar fi citit sursele istorice si si-ar fi dat seama de practica imparatsirii dese, asa s-a gandit sa scrie acea lucrare. De fapt chiar in acea lucrare scrie ca e scrisa de calugarul Neofit, deci nu sfantului i-ar fi venit ideea sa scrie acea lucrare. O dovada ca mitropolitul a copiat ce au spus altii, nu s-a uitat si pe lucrare. Iar despre Mitropolitul Serafim am scris aici, nu mai repet: https://www.crestinortodox.ro/forum/...&postcount=561
Tu esti convins ca ai dreptate in orice, chiar daca nu stii nimic despre acel subiect. Unde am spus eu ca se fac calugari din interes? Stii ce sunt voturile monahale si care sunt acelea? Nu ma intereseaza cand cineva sustine niste lucruri complet gresite, nestiind despre ce e vorba, dar insista ca are dreptate.

tu traiesti pe o planeta speciala, a ta si a catorva calugari, ori citesti si nu pricepi, ori pricepi fara sa citesti. ;)

"Sfântul Nicodim și reînnoirea vieții liturgice. Aceeaşi strădanie o găsim şi la Sf. Nicodim Aghioritul, care a iniţiat în secolul al XVIII-lea o mare mişcare de înnoire isihastă şi liturgică prin revenirea la practica Bisericii primare, atât în ce priveşte Spovedania şi Împărtăşania, cât şi în ce priveşte rugăciunea lăuntrică sau a inimii. Astfel Sf. Nicodim a adunat scrierile mai multor autori din vechime referitoare la practica rugăciunii lăuntrice sau a rugăciunii lui Iisus, dar şi la viaţa liturgică cu centrul în Euharistie şi le-a publicat în cartea intitulată de el „Filocalia” (Veneţia, 1782). Din aceste scrieri înţelegem că rugăciunea lăuntrică sau a inimii nu poate fi despărţită de rugăciunea liturgică a Bisericii, îndeosebi de Euharistie, din care ea îşi trage seva. Până şi isihaştii, care se dedicau exclusiv practicării rugăciunii lui Iisus, nu lipseau sâmbăta şi duminica de la Sf. Liturghie pentru a se împărtăşi cu Sf. Taine. Din cercetarea acestor scrieri, Sf. Nicodim şi-a dat seama că decadenţa vieţii duhovniceşti din vremea sa se datora uitării rugăciunii inimii, cu consecinţa reducerii vieţii liturgice la un ritual monoton, care mai mult oboseşte, decât înnoieşte mintea şi inima. Sfânta Liturghie însăşi devenise o slujbă printre altele, din moment ce nu se mai împărtăşea decât preotul la Altar. Astfel Biserica se reducea la preotul slujitor.

Sf. Nicodim a cercetat, de asemenea, şi scrierile marilor Părinţi, îndeosebi din secolele IV şi V, precum şi canoanele referitoare la împărtăşirea cu Sfintele Taine şi a alcătuit un tratat despre „Deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine”. Primul ei capitol începe aşa:„Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des. Acest lucru îl poruncesc: 1) Stăpâneştile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos, 2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi, 3) Cuvintele, rânduiala şi sfinţita lucrarea Sfintei Liturghii şi 4) însăşi rânduiala Sfintei împărtăşiri”. În aceste patru puncte, Sf. Nicodim sintetizează Tradiţia sănătoasă a Bisericii dintotdeauna privitoare la împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine. În acelaşi timp, Sf. Nicodim a scris şi un “Îndreptar pentru Taina Spovedaniei”, un manual scurt de spovedanie cu îndrumări deosebit de preţioase care n-ar trebui să lipsească din mâna niciunui preot şi credincios. Aceste două scrieri, împreună cu „Filocalia” şi cu celelalte numeroase scrieri ale Sf. Nicodim au exercitat o mare influenţă asupra vieţii duhovniceşti din întreaga Ortodoxie. Din păcate, cartea despre „Deasa împărtăşire… “ n-a fost tradusă şi publicată, în româneşte, decât recent (1992). Explicaţia o putem găsi şi în faptul că, în tradiţia românească, părinţii noştri duhovniceşti au pus accentul mai mult pe spovedanie, decât pe împărtăşire. Practica spovedaniei dese, mai cu seamă în mânăstiri, şi a rugăciunilor de dezlegare de păcate este o caracteristică a spiritualităţii româneşti care accentuează conştiinţa păcatului şi necesitatea pocăinţei, fără de care harul Sfintelor Taine nu poate lucra în credincios. Părinţii noştri au avut îndeosebi în vedere folosul duhovnicesc pe care-l aduce spovedania deasă."

nu ma intereseaza ce "pricepi" de data asta.

uite ce enormitate ai scris:

Ba da, dar tocmai că ele nu sunt opritoare de la împărtășire.

Rămân nespovedite până la următoarea spovedanie (adică mai puțin de 2 săptămâni).

Și care este scopul rugăciunilor personale de iertare a păcatelor? Oare aceste rugăciuni nu sunt în conlucrare cu spovedania? Sau tu crezi că e suficient să te spovedești fără să mai faci nimic altceva? Aceste rugăciuni pot face parte dn canonul de rugăciune dat de duhovnic. Iată că nu mergi nepregătit dacă faci ascultare. Ascultarea te ajută să fii pregătit.

Sf. Nicolae Cbasila explică destul de clar, iar Pr. Pruteanu nu este singurul care a înțeles acest lucru. Am să citez mai mulți părinți ca să vezi că nu e singurul.

Se referă la acea categorie de creștini care sunt relativ puţini. Dintre mireni cine merge zilnic la Liturghie? Mai mult pensionarii. Știi tu ce viață duc unii bătrâni ca să vii să spui că numai pustnicii și călugării se pot împărtăși des?

Care sfinți? Din păcate nu am timp să caut să vezi câți sfinți au practicat și recomandă împărtășirea des. Am să postez ce am la îndemână.

Și reține: Biserica nu a creat o regulă care să specifice cât de des se poate împărtăşi un credincios, singurul care poate stabili acest lucru este duhovnicul.

Nu îl consider infailibil. Cu singuranță are și el greșelile lui, dar nu e treaba mea să-l corectez. Asta e treaba episcopului locului și a Bisericii.

Pardon, o parte a Bisericii. Eu asta înțeleg. Și nu am spus că ar fi o greșeală.

Nu te poți împărtăși mai des pentru că te spovedești mai des, ci te împărtășești mai des doar dacă părăsești păcatele opritoare și ajungi la o anumită măsură pe care numai duhovnicul o poate stabili.

Termenul îl stabilește doar duhovnicul.

Nu este greșit să privești împărtășania ca pe un medicament. Mai greșit este să te crezi curat și vrednic.

Edificator este exemplul Sf. Ioan de Kronstadt care împărtăşea mii de oameni, zilnic se împărtăşeau câteva sute. Într-o zi sfântul iese cu potirul şi spune aşa: cei care s-au pregătit şi sunt vrednici de împărtăşanie treceți în dreapta; cei care se simt nepregătiţi şi nevrednici treceți în stânga. Cei din dreapta mai veniţi altă dată, cei din stânga, poftiţi.


Duhovnicul este cel care îți spune cât de des să te împărtășești. Iar Biserica te cheamă la fiecare Liturghie.

Acel oarecare este sub ascultare unui episcop și a Bisericii.

Eu m-am referit la cum și cât de des se împărtășea Sf. Ioan de Kronstadt. Spre exemplu a mâncat de dulce într-o miercuri sau a tras din pipă și a doua zi s-a împărtășit. Dar se căia de fiecare dată pentru păcatele făcute . Și bineînțeles că se spovedea, dar nu cred că zilnic toată viața.