@suslik: Asta-i părerea ta (şi a mea), pentru că accepţi nuanţele. Dar nu e şi părerea celor care nu le acceptă.

Acei altii au calea lor, pe care cale le doresc sincer mintuire, conform cu relatia lor personala cu Dumnezeu, prin Taine si rugaciuni. Treaba noastra e sa fim mai departe intelepti si sa evitam conflictele si discutiile inutile cu cei care nu sint apti de nuantari si retractari in discutii.

Pentru Catalin:
 

Iar cartile despre calugari, îndeosebi despre cei din Athon: le-am gasit, mai ales pe cele hagiografice, ca fiind prizonierele unui limbaj de lemn, steril, agasant, stereotip. Cu un cuvint: plictisitoare si mistic-popularizatoare.

Nu sunt deloc tendentios. Eu de obicei spun adevarul dar, sunt sigur ca nu ai observat, incerc sa-l spun intotdeauna cat mai delicat, sa nu supar prea tare pe cel cu care vorbesc. Dar pana acum nu am intalnit pe cineva pe care sa nu-l deranjeze adevarul, daca nu vrea sa-l accepte.

Asadar, pana la urma, ii privesti pe toti calugarii in acest fel, asa cum am spus in mesaj. Din cate imi amintesc era un sondaj in Franta si un mare procent din cei ce se declarau catolici (cred ca vreo 30%-50%, daca nu ma insel) au afirmat ca de fapt ei nu sunt credinciosi, vad BC ca o institutie culturala, istorica. Nu ma indoiesc ca tu esti credincios, doar ca poate tinzi spre o vedere mai seculara a Bisericii si credintei. Plus ca e valabila prima fraza pe care am scris-o in mesajul precedent, foarte posibil nu-i agreezi pe calugari pentru ca sunt impotriva conceptiilor ecumeniste. In ortodoxie, spre deosebire de catolicism, calugarii sunt varfurile, cei mai apreciati. Nu inseamna ca nu sunt apreciati si preotii si ierarhii.

Ce-o sa-i mai plangem! Dumnezeu nu Se lasa batjocorit!
Dar cine spune ce e legal si ce e canonic? Cei care au gresit! In cazul acesta, dreptatea leului este asigurata!

Ba am observat că încerci să-l spui delicat, dar îmi dai senzatia unui părinte care, pentru a-i putea da copilului o doctorie amară îl minte că în lingurită e ceva dulce.

La fel cum Antonia, atunci când ne dăruieste (v. mai sus) o vizionare, mă duce cu gândul la Sid din Ice Age, când încearcă să-i convingă pe cei doi rinoceri cât de bun este un con de pin. :)

Iar de tendentiozitate am scris cu referire nu la felul în care prezinti învătătura de credintă, ci la modul în care interpretezi credinta mea si chiar cuvintele mele, iar acolo unde ti se pare că lipseste ceva, pui de la tine, ca să se potrivească mai bine cu imaginea pe care deja o ai în ce mă priveste; pe mine sau pe altul.

Citeste, daca vrei, vietile sfintilor, eu asta am citit cand am devenit credincios (si inainte). Aici sunt pe net, astea le citeam si eu acum cativa ani, a ramas site-ul: http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html De asemenea, Limonariul mi s-a parut mai interesant decat alte carti si paterice: https://saraca.orthodoxphotos.com/bi.../limonariu.htm

Toti oamenii de pe pamant au convingerea ca ceea ce cred ei e adevarul. Si, majoritatea, cred ca ceea ce stiu ei e tot ce se poate stii. Problema e ca unii chiar stiu adevarul iar altii cred ceva gresit, unii chiar absurditati, cum sunt unele secte. Tu, la fel ca orice om, crezi ca ceea ce stii e adevarul, dar nu poti accepta ca s-ar putea ca ceea ce crezi sa fie gresit si ca eu s-ar putea sa stiu ceva in plus, pe care tu il consideri adaugare la vorbele tale.

Catalin, sincer, fara rautate: le gasesc ca fiiind propaganda depasita, in limbaj prea arhaic, chiar si pentru un iubitor de vechi ca mine. Da, si "Vietile sfintilor", si Limonariul.

Chiar de asta te-am intrebat daca doresti sa afli adevarul, pentru ca multi nu vor sa afle un raspuns si eu imi pierd doar timpul. Si, desi Cristian n-o sa creada, stiu si ce crezi tu si ce conceptii ai.

Nu. Diferenţa e că unii ştiu că nu ştiu, în timp ce alţii cred sau sunt convinşi că ştiu şi vor să-i scoată pe cei dintâi din fericita stare interogativă pe care o păstrează şi care îi poate propulsa mereu mai sus sau mai adânc.

Indiferent de perioada in care a scris cartea si indiferent de cine l-ar fi scris, acest fragment reflecta realitatea. Perioada de inflorire a crestinismului a fost cat timp au fost impreuna. o data cu cearta a venit si decaderea. Si sa nu uitam ca intr-o cearta nu exista un singur vinovat. Va fi iarasi bine cand cele doua biserici vor fi iar Una.

Unii stiu ca nu stiu si altii stiu ca Socrates a fost un jucator exponential al nationalei Braziliei. Pacat ca dupa ce a castigat Cupa Mondiala a baut cucuta din ea. :)

Adevărat. Dacă am avea cu toţii conştiinţa asta, deja altfel ne-am privi unii pe alţii.

Numai Dumnezeu ştie dacă şi când se va întâmpla asta. Dar până atunci, cum zicea iarăşi Răzvan Codrescu (pe care văd că îl tot citez în ultimele zile), nu unire, dar unitate.

Şi viceversa: Unii (ca mine) nu şti(a)u cine a fost Socrates.

Pai am vazut ca citezi spusele lui. Nu a spus el "stiu ca nu stiu nimic" ? :)

Dar am crezut că e tiz cu un fotbalist brazilian. Pe ăsta nu-l ştiu.
Că pe primul îl ştim ca Socrate (noi, românii).

Pe mine ma intriga incrancenarea fata de tot ce e dincolo de "granitele" ortodoxiei. Acrivie la sange. In interior insa, iconomie cat incape. Cand nu mai incape, inchidem ochii.

Da, e explicabilă psihologic tendinţa asta de a fi aspru cu ceilalţi şi îngăduitori cu noi înşine. Nu doar la nivel confesional sau social, ci şi individual. Mi se întâmplă adesea, mai ales când mă aflu în biserică.

În plus, se pare că reproşăm mai abitir altora păcatele pe care le facem noi înşine. Sau invers, cum spunea părintele Stăniloae: Când râzi (arăţi cu degetul) de păcatele altuia, cazi din har şi Dumnezeu te lasă să cazi tu în acelaşi păcat, ca să te smerească.

Şi apropo de obiceiurile proaste care ne supără la noi, ortodocşii. Ele sunt tributare unei credinţe magice, superstiţioase, care vine poate nu neapărat din păgânismul care a supravieţuit prin satele noastre, ci dintr-o concepţie de viaţă care, din păcate, nu e creştină.

Dar adevărul este că cea creştină este rară oriunde, în orice confesiune care se numeşte ca atare, cred eu, pentru că ea înseamnă a pune accentul pe celălalt, pe o altă persoană, a lui Dumnezeu sau a altui om, şi nu pe tine.

Or, omul merge cel mai adesea la biserică ca să-i fie bine lui şi familiei sale în această viaţă şi, dacă se poate, şi în cealaltă. Chiar şi când ne gândim la mântuire, de regulă o dorim într-un mod egoist, pentru noi înşine.

Însă după mine preoţii fac tot ce pot ca să schimbe mentalitatea asta. Poate nu toţi, însă eu am întâlnit mulţi care se luptau cu modul superstiţios de a înţelege şi a practica credinţa, încercând să-l pună în loc pe cel evanghelic. Chiar şi când acceptă diverse obiceiuri din popor, încearcă să le resemnifice, în aşa fel încât să capete sens creştin.

Da, asa este. Ni se intampla insa. sa nu constientizam asta si atunci nu ne smerim, ba din contra.

Eu, din pacate am intalnit mai mult preoti care incurajeaza un crestinism idolatru si care nu lupta cu superstitiile. Poate este nesansa de a ma fi nascut intr-o zona in care Ortodoxia nu a fost, poate, niciodata la ea acasa.

Bine, recunosc că eu sunt selectiv - probabil ca fiecare dintre noi -, dar am avut de unde alege.

Intr-o istorioara duhovniceasca, se făcea comparație intre ortodoxie și o fecioara care cauta sa își păstreze curăția stand intr-un copac. Un prinț recurge la un șiretlic. Trimite o baba sa o ademenească sa coboare de acolo. Baba se duce și nu îi spune sa coboare, ci o provoacă la dialog. Cerne faina în covata întoarsă invers etc. Fata îi spune ca nu e bine, dar baba sustine ca e oarB și cere ajutor. Fata coboară, iar prințul o necinsteste.
Dacă ortodoxia se menține la inaltimea ei spirituala, nu poate fi necinstita. Dacă începe sa cedeze, este necinstita cu ușurință. Succes la dialog!

Daca se rupe craca si fecioara asta cade din copacul mandriei, ce se intampla?

Probabil ca istorioara se refera la vreun duhovnic care ii spune ucenicului sa nu coboare din manastire.
Daca se refera insa, la Ortodoxie inseamna ca cel care a spus-o n-o fi citit Faptele Apostolilor.

Sigur ca exista și riscul de a cădea în mândrie. Necuratul are multe feluri de ispite și pentru ortodocsi. Iar mândria Îl supara foarte mult pe Dumnezeu. Dar se poate lupta și cu acest păcat.

În măsura în care biruim mândria, si alte pacate, Il simțim pe Dumnezeu în inimile noastre. În acel moment, Duhul Sfânt lucrează prin noI. Nu vrem sa facem un păcat, ca sa nu ne desprindem de acea stare de fericire oferită de Duhul Sfânt. Știm ca aceasta stare nu e a noastră, ci este un Dar de la Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu vrea sa ne umilească, ci doar sa recunoaștem ca suntem ai Lui, ca nimic bun nu putem face fără ajutorul Lui. E un Parinte care vrea sa tina legătură permanenta cu ai Săi.

Spre aceasta stare trebuie sa tindem, adică spre înălțimi spirituale. Trebuie sa avem o relație strânsă cu Dumnezeu, ca sa dobândim cuvânt cu putere multa. Putere oferită de Dumnezeu, nu de vreo autoritate lumeasca!

Sfântul Serafim de Sarov a ieșit din pustie sa le vorbească oamenilor abia când a primit porunca de la Maica Domnului, după ce își curățase sufletul foarte bine. Chiar și atunci, mărturisește el, dacă nu se ruga, risca sa dea sfaturi după manea sa, nu sfaturi iluminate de Duhul Sfânt.

Povestirea este tâlcuita așa cum am scris mai sus. Dacă avem grija sa urcam la anumite înălțimi spirituale, atunci, prin exemplul personal însoțit de puterea cuvântului, avem șanse sa îi convingem pe multi sa se întoarcă la Ortodoxie. Dacă vorbim cu mândrie și înainte de a ajunge la inaltimea spirituala necesara, nu convingem pe nimeni, ci cădem și noi. Apostolii au predicat după ce s-au umplut de Duh Sfant. Nimic bun nu putem face, dacă nu ne ajuta Dumnezeu.

De aceea, prin ecumenism, nu se va întoarce nimeni la ortodoxie, ci, dimpotriva, ortodocsii vor cădea. Vor fi preocupați de unitate intre confesiuni și intre religii mai mult decât de relația personala cu Dumnezeu. Vor relativiza Adevărul, aducând, astfel, hule împotriva Duhului Sfânt. Acest lucru îl văd cei disprețuiți, unii călugări de care lumea nu e vrednica! Ei sesizează pericolul și ne îndeamnă sa ne aparam ortodoxia.

Exista confesiuni și religii care aduc grave ofense Maicii Domnului, icoanelor și care murdăresc de-a dreptul sufletele în loc sa le sfințească! Dacă le declaram biserici și pe acelea, înseamnă ca nu iubim acele suflete care zac în greșeală, deoarece le cream iluzia ca se vor mântui și astfel. Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa!

Păi orice fecioară există spre a deveni femeie și mamă, teoretic cel puțin. Fecioara aia din pom trebuia valorificată sexual și afectiv de cineva, nu trebuia să delireze mistic și izolaționist toată viața, nun-style.

Ce face băieţii?
Neplictisi-ţi şi neobosi-ţi, este?

Vă rog să nu duceți discuția în derizoriu!

Sa nu uitam ca ierarhii nu sunt ucenici incepatori. Cei ce se ridica impotriva lor si nu fac ascultare sunt ca ucenicii care se cred mai intelepti decat duhovnicii.

:24:
Mă iertaţi.
:26:

Aici e o problema delicata. Majoritatea au petrecut la studii în Apus mai mult decât în mănăstire! Așa ca riscul de a lua si decizii greșite este foarte mare.
Nu trebuie sa-I subestimam pe cei care nu au studii în Apus, ci au căutat sa dobândească Duh Sfânt și smerenie. Însă foarte mulți dintre aceștia au plecat la Domnul în ultimii ani ( mai mult sau mai puțin ,,ajutati".). Trebuie sa deschidem bine ochii, pentru a nu cădea noi înșine în ispite. În același timp, trebuie sa avem încredere în primul rand în Dumnezeu și apoi în oameni, nu invers, cum ni se sugerează în ultimul timp!

Trebuie sa avem incredere si in Dumnezeu si in oameni, altfel ne situam inafara bisericii. Citind ce scrii ma gandesc iar la cat de adevarat e ce scrie in acel fragment Despre Apus si Rasarit pe care l-am pus mai sus.
Si sa nu uitam de formularea din finalul fiecarui sinod al Bisericii Ortodoxe: "Parutu-s-a Duhului Sfant si noua"...

Cuvînt-cheie: "ni s-a părut".

Parintele Calinic cuvant de invatatura 09.02.2017 in fata Manastirii Sf. Sava


https://www.youtube.com/watch?v=pgCtSEdDloM

Asta-i discurs si atitudine neoprotestanta, nu cuvant de invatatura ortodoxa.

Formularea e de la primul Sinod Apostolic, Fapte 15;28. In versiunea Preasfintitului Bartolomeu Anania "...pentru ca Duhul Sfant si noi am hotarat...".

Na belea! Ortodocsilor trebuie sa li se explice totul in lumina documentelor Sfantului si Marelui Sinod!!!

Daca preotul pomeneste ceva despre patimi si invata poporul sa traiasca ortodoxia, este...protestant! Poate pentru ca protesteaza impotriva pacatului!