Domnule, am ascultat o talcuire foarte frumoasa aseara prin radio de la Catedrala, frumos explicata pilda shi talcurile shi totul invartindu-se in jurul unei galetzi... galeata devenita prin Hristos cristelnitza, galeata cu care se scotea apa din putzul lui Iacov...

dar ce ash vrea sa remarc este faptul ca toata discutzia este legata de faptul ca samaritenii furasera galeata de la fantana din pricina iudeilor care ii obligau sa se inchine in Ierusalim shi practic strainii care treceau prin acele locuri nu puteau sa-shi mai scoata apa ca sa-shi astampere setea, o sete care nu le va fi potolita ci iarashi vor inseta, deci iata cata tragedie, ca veliar, furul, ii pusera sa se certe shi sa se bata cap in cap pe iudei cu samarineni shi ii facusera pe unii oameni ce evita intalnirea cu fratzii lor iar pe ceilaltzi furi shi paznici ai galetzii ca sa nu mai poata scoata apa shi sa bea din fantana parintelui lor Iacov, devenit Israil... deci iata era ca un fel rana deschisa ce puroia cu molt puroi shi pe care Domnul a vindecat-o din prima secunda printr-o smerita cerere ca o rugaciune a strainului, eventual iudeu, luand asupra sa grija pentru cel insetat shi strain zicand o rugaminte ca o porunca:

"Da-mi sa beau"

dupa o lunga discutzie, femeia Samarineanca milostivindu-se cedeaza shi lasa galeata la putzul respectiv ca oricine sa-shi poata astampara setea, shi-l crede pe Hristos ca este Mesia, caci a realizat in sine ca pe ea a scos-o din "lupta fratricida" (dintre hotzii shi fardishtii), oameni orgolioshi care din pricina "credintzei" facusera sa nu se mai poata adapa nimeni din putzul lui Iacov, shi astfel Hristos mantuind-o pe ea de slujirea la veliar shi indemnandu-i pe ucenici shi apostoli la secerish-ish cerandu-le sa ridice ochii shi sa vada ca holdele sunt "albe", deci sa curetze locurile cereshti de minciuna shi ura.

Ea probabil din inima ei buna a intzeles sensul shi talcul cel duhovnicesc shi smerindu-se abea asha a lasat galeata in mana Domnului, sa se reintoarca galeata la fantana, caci a realizat cat de deplasata era aceasta tzinere de minte a raului, acest zid de fier aceasta cortina de fiere intre fratzi pe motivul unde este bine sau mai bine ca sa ne inchinam... "pe muntzi sau in Ierusalim" asha cum am spune astazi, la biserica sau acasa, sau la manastiri sau pe strazi si fiecare devenind fideli shi sustzinatori shi suporteri ai unei mai "bune inchinari" shi astfel sa luam din calea celor din partidele adverse galetzile, sa otravim fantanile, sa dam foc holdelor ca sunt albe shi gata de secerish-ish ori sa facem cineshtie ce alte lucruri prin care sa risipim filoxenia shi bunatatea inaintashilor pentru noi dar shi pentru straini...

iar apoi spune ca ceasul a shi venit ca sa se inchine credincioshii in Duh shi in adevar shi ca ceasul a shi venit, shi cum venise ceasul? poi ea sarmana samariteanca, o victima a "sherpilor shi furilor" a ascultat shi a crezut pe Hristos, deci iata ca pe ea a facut-o Domnul ca un fel de incepatura a celor ce se inchina in Duh shi in Adevar, adica se inchina Tatalui prin Fiul shi prin Duhul Sfant...

apoi se spune de putzul lui Iacov ca cine va bea iarashi va inseta dar cine va bea din apa Vietzii nu va mai inseta niciodata ci in el se va preface in izvoare de apa vie... iar asta daca legam cu fericirile: "fericitzi cei flamanzi shi insetatzi de dreptate ca ei se vor satura" ne arata ca sensul acelui Cuvant este de a face o punte intre VT shi NT ca cercetand mereu scripturile shi insetand mereu de dreptate, de sfintzenie, sa continuam spre NT shi Apocalipsa caci abea prin Hristos, apa VT se va face apa vie in noi... deci nu este aratata inutilitatea fantanii lui Iacov ci inutilitatea ei in viitor daca se va bea din ea in absentza Domnului, fara Hristos, caci Iacov, devenit Israil, pe Hristos il prevestea... il proorocea.

in final am impresia ca Samarineanca era o femeie ushoara, o eretica shi o hoatza, caci era in echipa de hotzii samariteni care furasera galeata... dar iata ca de dragul lui Hristos, acea femeie care a fost curatzita de Dumnezeu in adancul sufletului ei a devenit o lumina in lume shi in tzinuturile ei luand numele de Fotini, cum a zis Arhiereul la catedrala, deci ceva asemantor cu fotonii, adica o lumina, dar ce fel de lumina este scrisa in numele ei de sfanta?

fo de la foc iar tini de la tina, deci iata, ea insashi devenise un foc contra intinarii... deci o sfanta Lumina duhovniceasca...

iar Hristos le-a spus clar shi ucenicilor:
"am venit sa manac o mancare pe care voi n-o cunoashtetzi, sa fac voia Celui care M-a trimis shi sa implinesc Lucrarea Lui" ceva de genul asta... asha ca le spunea ca "degeaba Ma tot imbiatzi shi rugatzi sa mananc din ce atzi cumparat voi shi atzi adus sa mancam la fantana lui Iacov"... ceva de genul asta, in sensul ca voi vretzi sa facem o chermeza campeneasca cu gratare shi mici shi bere tocmai aici la fantana sfanta sapata de Iacov in stanca...

Iisus a zis: „Adevarat, adevarat zic voua: <<Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac>>. Iudeii I-au zis: <<Acum am cunoscut ca ai demon. Avraam a murit, de asemenea si proorocii; si Tu zici: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va gusta moartea in veac. Nu cumva esti Tu mai mare decat tatal nostru, Avraam, care a murit? Si au murit si proorocii. Cine te faci Tu a fi?>>. Iisus a raspuns: <<[COLOR=red]Daca Ma slavesc Eu pe Mine Insumi, slava Mea nimic nu este.[/COLOR] Tatal Meu este Cel care Ma slaveste, despre Care ziceti voi ca este Dumnezeul vostru. Si nu L-ati cunoscut, dar Eu Il stiu; si daca as zice ca nu-L stiu, as fi mincinos asemenea voua. Ci Il stiu si pazesc cuvantul Lui. Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat>>. Deci au zis iudeii catre El: <<[COLOR=red]Inca nu ai cincizeci de ani si l-ai vazut pe Avraam?[/COLOR]>>. Iisus le-a zis: <<Adevarat, adevarat zic voua: [COLOR=blue]Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam[/COLOR]>>. Deci au luat pietre ca sa arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit si a iesit din templu si, trecand prin mijlocul lor, S-a dus.“ (Ioan 8, 51-59)

din ce am subliniat cu roshu se vede ca evreii credeau ca sarbatoarea jubileului, adica aia ce se sarbatorea odata la 50 de ani este mentru mandria de sine cu cautarea de a vedea pe parintele Avraam, deci o invartoshasera in a discuta cu dracii shi cu cei din sheol ca shi cum asha trebuia sarbatorita liberarea de sub faraon shi asha se pazeshte Cuvantul lui Dumnezeu... deci erau indracitzi shi orbi shi vorbeau shi vedeau mortzii ca o mare realizare dua varsta de cinzeci de ani...

iar Hristos i-a vindecat in doi timpi shi trei mishcari caci a zis Adevarul pe care ei nu l-au suportat din pricina propriilor lor smerenii trufashe shi fariseice, caci incercand sa-i cheme la manture din narav shi patima minciunii shi vrajeala shi hipnoza sharpelui le-a zis: "[COLOR=#0000ff]Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam" deci iata cum a incercat sa-i scoata din mandria shi laudaroshenia moshtenirii averii pamanteshti ce te trage spre sheol, aratand ca inainte de Avraam este Dumnezeu, este El, deci sa caute in scripturi spre Noe, spre Adam, spre Cel care i-a creat din lut pe Adam shi Eva shi nu sa il vada pe Avraam doar ca pe un tata trupesc, caci "inainte de Avraam sunt Eu" zice Domnul:[/COLOR]
[COLOR=#0000ff][COLOR=#000000]"26. Terah a trait saptezeci de ani si atunci i s-au nascut Avram, Nahor si Haran.
27. Iar spita neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au nascut Avram, Nahor si Haran; lui Haran i s-a nascut Lot.
28. Si a murit Haran inainte de Terah, tatal sau, in pamantul de nastere, in Urul Caldeii.
29. Iar Avram si Nahor si-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatal Milcai si al Iscai.
30. Sarai insa era stearpa si nu nastea copii.
31. Si a luat Terah pe Avram, fiul sau, si pe Lot, fiul lui Haran si nepotul sau, si pe Sarai, nora sa, si femeia lui Avram, fiul sau, si a plecat cu ei din Urul Caldeii, [COLOR=red]ca sa mearga pana in tara Canaanului[/COLOR]; [COLOR=blue]dar au mers pana la Haran si s-au asezat acolo.
[/COLOR]32. De toate, zilele vietii lui Terah in pamantul Haran au fost doua sute cinci ani. Si a murit Terah in Haran. "[/COLOR]
[/COLOR]
"1. Dupa aceea a zis Domnul catre Avram: "Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu.
2. Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele tau si vei fi izvor de binecuvantare.
3. Binecuvanta-voi pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului". "

deci ceea ce face Domnul pentru fiii lui Avraam nu este permis sa faca fiii Imparatziei... ("iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema")

ce putea fi mai clar? un orb care suferea mai mult de ocara oamenilor shi judecata lor decat de faptul ca era orb din nashtere sa inceapa sa vada pentru prima data, caci ei ziceau siguri de ei: "fie el a pacatuit fie parintzii lui shi de aia e orb" iar orbul auzea shi simtzea shi shtia cum il osandeau mereu in trufia lor totzi trecatorii privindu-l dispretzuitori... totzi fiii lui Avraam...

dar a indraznit orbul shi auzind despre Mesia ca e cineva care este Daruit de Dumnezeu cu putere, a strigat dupa El : "Fiul lui David, miluieshte-ma pe mine pacatosul"

shi Hristos a scuipat in pamant shi a facut tina shi cu ea a uns shi a pus pe ochii celui orb, i-a acoperit ochii cu tina... shi l-a trimis la apa/izvorul celui Trimis ca sa se spele, deci cel trimis de Cel Trimis s-a spalat pe ochi shi a inceput sa vada... shi cei ce "vedeau" au inceput sa nu mai vada.

dar ce semnificatzie are? poi tina aia era facuta din scuipat shi din pamant, iar scuipatul este ocara cu care il servea mereu orice fariseu shtiind ei fara ieshire de unde shi de la ce i se trage meteahna respectiva, iar pamantul e clar, e pacatul pe care ei shtiau sigur ca l-a facut fie orbul din nashtere, fie parintzii lui caci intrebarea lor misheleasca nu vedea alte posibilitatzi decat vrednicia lor proprie shi hula aproapelui... deci iata din ce fel barfa spurcata era facuta tina aceea, caci tina aceea explica in mod sublim de ceea ce sufera poporul lui Dumnezeu, boala lor, orbirea lor... despre care vorbise Domnul acum, prin aceasta minune fara cuvinte, vorbise tuturor celor care il batjocorisera mereu pe sarmanul orb... deci tina era acel amestec ticalos dintre apa cei ieshea din gura lui Dumnezeu ca ocara shi barfa shi blestem shi pacatul pamantului, formand amestecul plin de scarba ce se numeshte intinarea shi orbirea omului mincinos shi necredincios... asta avea orbul pe ochi, tina asta o avea orbul de la fratzii sai, dar orbul cel cu adevarat orb nu era sarmanul orb din nashtere ci aceia care deshi vedeau ca acum orbul cel din nashtere vede, nu mai recunoshteau ca a fost vreodata orb ci ziceau ca nu fusese orb din nashtere... deci ca ei sunt orbi shi nu-l vazusera pana acum ca fusese orb ci ishi tagaduia propria lor vedere, se facusera cu totzii orbi shi mai degraba marturiseau ca nu-l vazusera orb, ori ca niciodata nu fusese orb, ori ca ceva putred era la mijloc decat sa recunoasca adevarul ce le arata boala de care sufereau ei cu totzii shi sa se vindece de ea... deci unii au preferat sa orbeasca iar altzii sa vada...

dar tina aceea era mai mult smerenia lui Dumnezeu, caci iata ce facuse Fiul omului, se smerise ca sa dea orbul nu Lui lauda ci lui Dumnezeu, Tatalui, caci il puse pe orb sa se spele de tina de pe ochi, adica de ce muncise Hristos shi sa poata sa-i spuna, ascultarea shi credintza ta te-a facut sanatos, tzi-a deschis ochii...

dar apoi ce minune de marturisire a avut orbul care il marturisise pe Fiul lui Dumnezeu, in fatza sinedrului, in fatza fariseilor... zicea cam asha:

"24.Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos.
25.A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd.
26.Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?
27.Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?
28.Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29.Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este.
30.A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii.
31.Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.
32.Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. 33.De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic.
34.Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară.
35.Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?
36.El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?
37.Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.
38.Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.
39.Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.
40.Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?
41.Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. "

ubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului. (1 Petr. 2, 11)
Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. (1 Petr. 2, 16)
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1 Petr. 2, 3-4)
Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră. (1 Petr. 3, 15)
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. (1 Petr. 4, 8 )
Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. (1 Petr. 5, 8 )
Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt. (2 Petr. 1, 20-21)
Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. (2 Petr. 1, 1-3)
Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. (2 Petr.2. 9)
Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. (2 Petr.2. 19)
Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El. (1 Ioan 1, 5)
Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El (1 Ioan 2, 5)
Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.(1 Ioan 2, 9-11)
Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2, 15-17)
Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.(1 Ioan 3, 8-10)

Este mai usor ca o camila sa treaca prin gaura unui ac, decat un om bogat sa ajunga in imparatia lui Dumnezeu.”
“Daruieste si ti se va da. Pentru orice lucru cat de mic daruit sau impartit de tine cu altii, vei primi inzecit.”

“Dragostea este rabdatoare, dragostea este buna
si nu invidiaza pe nimeni.
Dragostea nu este laudaroasa, nici ingamfata sau nepoliticoasa;
niciodata egoista,nu poate fi jignita,
Dragostea poate infrunta orice,
nu exista limite pentru credinta ei,
dragostea este speranta si rabdarea.
Intr-un cuvant, exista trei lucruri
care vor exista intotdeauna: credinta, speranta si dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Multumiri Alin:53:, pentru aducere aminte.

1Pentru ce se întărâtă nemulţumirile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

Ps 46.6;Fapt 4.25-26;

2Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

Ps 45.7;Ioan 1.41;

3"Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!" -

Ier 5.5;Luc 19.14;

4Cel ce stă în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Ps 11.4;Ps 37.13;Ps 59.8;Prov 1.26;

5Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:

6"Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt."

2Sam 5.7;

7"Eu voi vesti hotărârea Lui", - zice Unsul - "Domnul Mi-a zis: "Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Fapt 13.33;Evr 1.5;Evr 5.5;

8Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!

Ps 22.27;Ps 72.8;Ps 89.27;Dan 7.13-14;Ioan 17.4-5;Ioan 19.15;

9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar."

Ps 89.23;Apoc 2.27;Apoc 12.5;

10Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!

11Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând.

Evr 12.28;Filip 2.12;

12Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!

Doamne ajuta Mirela.


Face parte din psalmul 2

1Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri.

Ps 148.13;Ps 113.4;

2Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.

Mat 11.25;Mat 21.16;1Cor 1.27;Ps 44.14;

3Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna şi stelele pe care le-ai făcut,

Ps 111.12;

4îmi zic: "Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?

Iov 7.17;Ps 144.3;Evr 2.6;

5L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.

6I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

Gen 1.26-28;1Cor 15.27;Evr 2.8;

7oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,

8păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.

9Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!

Psalmi

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

Isa 65.17;Isa 66.22;Apoc 21.1-27;

14De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.

1Cor 1.8;1Cor 15.58;Filip 1.10;1Tes 3.13;1Tes 5.23;

15Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,

Rom 2.4;1Pet 3.20;2Pet 3.9;

16ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

Rom 8.19;1Cor 15.24;1Tes 4.15;

17Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;

Marc 13.23;2Pet 1.12;Efes 4.14;2Pet 1.10-11;2Pet 2.18;

18ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.



Petru II

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;

Rom 12.2;Efes 5.17;Efes 5.27;1Cor 6.15-18;Efes 5.3;Col 3.5;

fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,

Rom 6.19;1Cor 6.15-18;

nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.

Rom 1.24-26;Col 3.5;Efes 4.17-18;1Cor 15.34;Gal 4.8;Efes 2.12;Efes 18;2Tes 1.8;

Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.

Lev 19.11-13;1Cor 6.8;2Tes 1.8;

Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.

Lev 11.44;Lev 19.2;1Cor 1.2;Evr 12.14;1Pet 1.14-15;

De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.

Luc 10.16;1Cor 2.10;1Cor 7.40;1Ioan 3.24;

Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,

1Tes 5.1;Ier 31.34;Ioan 6.45;Ioan 14.26;Evr 8.11;1Ioan 2.20-27;Mat 22.39;Ioan 13.34;Ioan 15.12;Efes 5.2;1Pet 4.8;1Ioan 3.11-23;1Ioan 4.21;

şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.

1Tes 1.7;1Tes 3.12;

Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.

2Tes 3.11;1Pet 4.15;Fapt 20.35;Efes 4.28;2Tes 3.7-12;
Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.

Rom 13.13;2Cor 8.21;Col 4.5;1Pet 2.12;

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.

Lev 19.28;Deut 14.1-2;2Sam 12.20;Efes 2.12;

Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

1Cor 15.13;1Cor 15.18-23;1Tes 3.13;

Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.

1Împ 13.17-18;1Împ 20.35;1Cor 15.51;

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

Mat 24.30-31;Fapt 1.11;2Tes 1.7;1Cor 15.52;1Cor 15.23-52;

Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

1Cor 15.51;Fapt 1.9;Apoc 11.12;Ioan 12.26;Ioan 14.3;Ioan 17.24;

Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte


Tesaloniceni

Citatul corect si complet este:
3:36. Cel ce crede in Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.

Si satanistii stiu (deci cred ca exista Dumnezeu) dar asta nu inseamna ca vor avea viata vesnica!:30:

Ioan 5:19-40, foarte frumos si revelator:

19. A raspuns Iisus si le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine, daca nu va vedea pe Tatal facand; caci cele ce face Acela, acestea le face si Fiul intocmai.
20. Ca Tatal iubeste pe Fiul si-I arata toate cate face El si lucruri mai mari decat acestea va arata Lui, ca voi sa va mirati.
21. Caci, dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste.
22. Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului.
23. Ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal care L-a trimis.
24. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata.
25. Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia.
26. Caci precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine;
27. Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului.
28. Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29. Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii.
30. Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
31. Daca marturisesc Eu despre mine insumi, marturia Mea nu este adevarata.
32. Altul marturiseste despre Mine; si stiu ca adevarata este marturia pe care o marturiseste despre Mine.
33. Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit adevarul.
34. Dar Eu nu de la om iau marturia, ci spun aceasta ca sa va mantuiti.
35. Acela (Ioan) era faclia care arde si lumineaza, si voi ati voit sa va veseliti o clipa in lumina lui.
36. Iar Eu am marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatal ca sa le savarsesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis.
37. Si Tatal care M-a trimis, Acela a marturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-ati vazut vreodata, nici fata Lui nu ati vazut-o;
38. Si cuvantul Lui nu salasluieste in voi, pentru ca voi nu credeti in Cel pe care l-a trimis Acela.
39. Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine.
40. Si nu voiti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata!

"Si trecand El dincolo, in tinutul Gadarenilor, L-au intampinat doi demonizati, care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea.
Si iata, au inceput sa strige si sa zica: [COLOR=Red]Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu[/COLOR]? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?"

Iata cum in Evanghelia de astazi demonii marturisesc dumnezeirea lui Hristos, iar iudeii dupa atatea minuni pe care Hristos le savarsise ii tagaduiau dumnezeirea, ba chiar -L-au condamnat la moarte acuzandu-L de blasfemie.

pace tie
 

prietene am ceva f f interesant pentru tine, si anume .....daca poti sa te uiti si tu un pic in biblie si sa imi dai si mie un raspuns la .......II Regi”(8:26) „Ahazia avea douazeci si doi de ani cand
a ajuns imparat..”
„II Cronici”(22:2)” Ahazia avea patruzeci si doi de ani
cand a ajuns imparat....”
Intrebare: Douazeci si doi sau patruzeci si doi?
.................................................. ......
.................................................. ......
„II Samuel”(24:1) „Domnul S-a aprins de manie din nou
impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor,
zicand: “Du-te si fa numaratoarea lui Israel si lui Iuda.”
„I Cronicele”(21:1) „Satana s-a sculat impotriva lui
Israel, si a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel.”
Intrebare: Asadar Stapanul lui David este Satana?
Doamne fereste!


Deci se vede clar ca nu mai putem avea incredere in biblie.
pentru ca au fost luate, si adaugate cuvinte.am si eu o intrebare",
........ daca un om e prins inselind, furind etc,
de nenumarate ori, mai putem avea incredere in el?

Bunul Dumnezeu n-a dat oportunitatea de a alege ce vrem noi.

eu sincer recunosc ca Nu Exista O Alta Divinitate In Afara De Dumnezeu Cel Unic!

Iar Moise, Isus, Muhamed, si Toti ceilalti Profeti Sunt Mesagerii Lui Dumnezeu Cel Unic.

Singura Carte la care nu s-au facut adaugiri, este Sfintul Coran.

Daca va spun ca Biblia este plina de contraziceri si neadevaruri cred nu ma credeti.
Dar totusi uita-te la ce ti/am scris si poti vedea in ce ai crezut ani de zile.

poi cum la evrei deveneai barbat la o varsta mai inaintata presupun ca la 42 de ani a devenit imparat Ahazia ca 22 e tot un fel de 42 ca 2+2=4 ori ca 4:2=2 deci imparat era shi altfel nu numai gLumeshte ci intzeleptzeste caci era rege dar shi imparat ca nu e vorba doar de stapanire gLumeasca shi de aia cele doua cifre sunt diferite, eu asha presupun, intrucat era o devenire ca rege imparat cu dublu sens... ca sa ne faca trimiterea, sa bata apropoul spre altceva.

in ce priveshte pe David, ambele sunt valabile, ca Domnul a trimis pe David sa numere pe Israel, dar Davind nerespectand Legea, shi randuiala asha cum sa faca numaratoarea a ascultat mai mult de satana shi asha a atras pedeapsa shi din cele trei pedepse a ales-o pe cea mai ushoara, ciuma trei zile. parca, dar ce shtiu eu ca abea de am citit cate ceva shi am atatea lacune...

e o parere ce am scris, o presupozitzie caci nu shtiu daca nu ma inshel... precis ma inshel asha ca mai bine recunosc... nu shtiu catzi ani avea Ahazia, 22 sau 42 cand a devenit imparat, shi nu shtiu peste cine, peste Iuda sau peste Israel...

Evanghelia Duminicii a VIII-a dupa Rusalii: Inmultirea painilor
 

Matei 14, 14-22

14. Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
16. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
17. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
19. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
20. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
21. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

http://inlinethumb56.webshots.com/41...600x600Q85.jpg

Pentru mine, aceasta Evanghelie deja prefigureaza Liturghia. Aducerea darurilor de catre credinciosi prin preoti si binecuvantarea- sfintirea lor de catre Dumnezeu. Interesant, Hristos a dat Apostolilor sa imparta painile, nu le-a dat direct multimii- a vrut sa sublinieze rolul preotului- nu ca loctiitor al lui Dumnezeu, ci ca organ personal prin care lucreaza Hristos.

Va salut cu respect
 

Va salut cu respect!

. Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!"
33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!"
35. Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36. Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37. Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu". Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi.
38. Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi.

Intrebarile mele sunt:care este interpretarea Sfintilor Parinti cu privire la acest episod? de ce a fost permis incestul in V.T? Cand a fost interzis? Multumiri anticipate!

si eu am remarcat asta. este un detaliu care ar trebui sa le dea serios de gandit acelor credinciosi care cred ca n-au nevoie de biserica si de preoti in relatia cu Dumnezeu.

"Lac sa fie, ca broaste-s destule..." (proverb romanesc)
 

[quote=simona31;153105] prietene am ceva f f interesant pentru tine, si anume .....daca poti sa te uiti si tu un pic in biblie si sa imi dai si mie un raspuns la .......II Regi”(8:26) „Ahazia avea douazeci si doi de ani cand a ajuns imparat..”
„II Cronici”(22:2)” Ahazia avea patruzeci si doi de ani cand a ajuns imparat....”
Intrebare: Douazeci si doi sau patruzeci si doi?
.................................................. ......
„II Samuel”(24:1) „Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor, zicand: “Du-te si fa numaratoarea lui Israel si lui Iuda.”
„I Cronicele”(21:1) „Satana s-a sculat impotriva lui Israel, si a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel.”
Intrebare: Asadar Stapanul lui David este Satana?

Deci se vede clar ca nu mai putem avea incredere in biblie pentru ca au fost luate, si adaugate cuvinte.am si eu o intrebare........ daca un om e prins inselind, furind etc, de nenumarate ori, mai putem avea incredere in el?

Singura Carte la care nu s-au facut adaugiri, este Sfintul Coran.
QUOTE]

Noh, mare-i gradina... citeste si te minuneaza ce le mai poate mintea unora!
Bre, multi talibani in ziua de azi... Nici aici nu ne lasati?

Zic sa vad unde-o fi pescuit fata asta celebrele "contradictii"... evident, nu ma asteptam sa fie din Biblia Ortodoxa (pe aia oricum n-o prea deschid cei care ii tot dau cu "Sfantul Coran"), dar mahomedanii se intampla deseori sa fie frati buni cu protestantii cand e vorba de atacat Biserica, icoanele, sfintii, apostolii si ortodoxia in general (cazul sarbilor sau grecilor e doar un detaliu...) Banuiala confirmata, in Biblia Ortodoxa numele apare sub transcrierea Ohozia, in Cornilescu e sub forma Ahazia (in limbile semite vechi se scriau doar consoanele si in pronuntie se adaugau vocalele, in plus grecii elenizau numele ebraice; deci un nume poate apare sub transcrieri usor diferite in editia greaca: Ohozia, fata de cea latina: Ahazia; vezi http://www.katapi.org.uk/katapiNSBun...hp?GB=14&GC=22 ) Cat despre versetele in cauza, doar unul din ele exista in bibliile ortodoxe, si anume:

Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)
2. Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim un an.

Deci nu in II Regi (8:26), ci in Paralipomena II (sau Cronici II), draga Simona! Iar pretinsul verset din Cronici II: ”Ahazia avea patruzeci si doi de ani cand a ajuns imparat" pur si simplu nu exista in Biblia Ortodoxa.

E de bun-simt sa dai si sursa cand citezi ceva... Iar daca faci copy-paste dupa ce a scris unul pe softpedia sau pe un forum musulman (cum ar fi rasarit.com) despre "Erori biblice", verifica in prealabil ce postezi, ca sa nu cazi in ridicol... Cu search dupa pasajul pretins din Regi, in Biblia greaca gasim in Regi II (8:26) "Twenty and two years old [was] Ochozias when he began to reign" (http://www.katapi.org.uk/katapiNSBun...php?GB=12&GC=8 )

Daca protestantii si Cornilescu si-au facut versiunile lor din Biblie si au gresit la traducere sau transcriere pe ici pe colo (inclusiv in puncte esentiale) ii priveste; ei nu sunt Biserica (unica si apostolica), nu au pastrat mii de ani cuvantul Evangheliei sau Sfanta Scriptura cu pretul vietii (ca ortodocsii, respectiv evreii), ci au luat-o (fara permisiune) acum cateva sute de ani si au folosit productia de serie (tiparul, iar mai nou radioul si Internetul) ca sa inece Adevarul cu un potop de "spam". Musulmanii au folosit mereu sabia ca mijloc de propaganda si "convingere", dar au sesizat in final ca mass-media bate iataganul si acum invata (de la "maestri") metodele protestante...

Biblia Ortodoxa in romana spune la Regi IV (8:26) "Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege", identic cu ce scrie mai departe la Paralipomena II - Cronici II (22:2) "Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim un an." (pt. conformitate: http://www.bibliaortodoxa.ro/cautare...hp?text=ohozia )

De curiozitate, hai sa vedem de unde varsta de 42 de ani (care nu apare nicaieri in Biblia Ortodoxa) pentru Ohozia: un google search "Ahazia avea patruzeci si doi de ani" ne da doar cateva intrari, doua-trei situri neoprotestante si unul musulman (islamulazi.ro) cu traducerea in romana a marturiei unui protestant convertit la mahomedanism:"Dialogul Musulman-Crestin", care pare sa fie sursa comuna a acestor "erori" gasite in Biblie (la pag.26 din acel "Dialog" e chiar mot-a-mot chestia postata de simona31). Cei iscoditori mai dau poate un google search "Dialogul Musulman-Crestin" sa afle ce-i cu celebra brosura (nu e singura, se pare) si gasesc www.frontpress.ro/?p=3182 (dupa EVZ din 28.6.09); sa intelegem ca "Fratia Musulmana" a luat-o pe calea dialogului, mai nou... :)

Apropos, o parte din filmul facut undercover de David Henshaw in cateva moschei din Anglia in 2007 poate fi gasit cu search "Undercover Mosque Dispatches" pe youtube; politia engleza a pierdut procesul cu Channel 4 pentru acuzatia ca reporterii ca ar fi "distorsionat" filmul ca sa defaimeze musulmanii (http://en.wikipedia.org/wiki/Undercover_Mosque )
Un site mai incisiv pe tema asta ar fi (ATENTIE, simona31 - nu te uita pe astea daca esti intr-o tara araba! intra pe ele mai bine cand ajungi in Ro...): http://www.islammonitor.org/index.ph...1637&Itemid=96
Bun, sa intelegem ca mahomedanii sunt contra sodomiei... OK, dar de ce taceau cand Mahomed Cuceritorul il cucerea pe Radu cel Frumos? (unii zic ca a fost chiar bruscat de Vlad Tepes pentru avansurile lui) N-am auzit sa fi fost anatemizat (si nici alti sultani sau califi)... Sau uita ei chiar asa repede de baietii de la curtile califilor, de mameluci sau de "copiii de suflet ai lui Allah" (ienicerii) ?

Cat priveste asa-zisul verset din II Samuel (24:1) „Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor, zicand: “Du-te si fa numaratoarea lui Israel si lui Iuda” - e luat tot din Cornilescu si protestanti, Biblia Ortodoxa spune in Regi II (24:1) "Mânia Domnului s-a aprins iarăşi asupra Israeliţilor, pentru că cineva din ei îndemnase pe David, zicând: "Mergi de numără pe Israel şi pe Iuda!"; daca versetele urmatoare si 24:10 spun ca Dumnezeu l-a pedepsit apoi pe David (cu toate ca si-a recunoscut vina) pt. numarare, evident ca cel care l-a indemnat pe David (prin sfetnici) sa faca acest lucru fusese Satana.

Dumnezeu nu-l trimite pe Satana sa ispiteasca, ci ii ingaduie intre niste limite f.precise anumite actiuni ca sa-l smereasca pe credincios sau sa-l intareasca prin lupta (cazul lui Iov), iar alteori ii ridica omului o parte din protectia divina atunci cand acesta insista sa se conduca dupa capul lui si nu asculta mustrarile sfintilor; daca l-ar lasa pe mana Satanei, acela l-ar sfasia imediat, ca un leu flamand... David a fost incercat prin ispita de multe ori (ca argintul curatit prin foc) si a avut doua caderi (prima cu numararea israelitilor, apoi cea mai grava cu femeia lui Urie si uciderea aceluia) dar s-a pocait si a platit pentru ele, si asa se adevereste Psalmul 142 al lui David: "Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta."

Singurul fara pacat a fost Hristos, Care le spune ucenicilor ca fara El nu exista mantuire (Ioan 15):
4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
9. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea.
10. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui.

si apoi despre Duhul Sfant (adica Mangaietorul):
8. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată.
9. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine;
10. De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea;
11. Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.

Asadar, prin jertfa lui Hristos, Satana a fost judecat si legat - deci in nici un caz nu mai poate primi el misiuni de la Dumnezeu!

Doamne ajuta!

asa-zisele contradictii descoperite de simona31
 

interesante toate explicatiile, felicitari pentru cercetarea detaliata si rabdarea expunerii !

PS: si eu m-am gandit ca ar fi niste erori de traducere, dar nu mi-am batut capul cu simona31 - mi s-a parut ca nu cauta de fapt raspunsuri la intrebari, ci doar sa tulbure apele pe-aici.

Evanghelia Duminicii a IX-a dupa Rusalii: Umblarea pe mare - Potolirea furtunii
 

Matei 14, 22-34

22. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
23. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.
24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
26. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.
27. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
28. Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.
29. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.
30. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
31. Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32. Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. 33. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
34. Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.

http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...hristwater.jpg


Foarte frumos ne-a zis azi parintele la predica:
In lupta cu valurile vietii, nu trebuie sa spunem decat Doamne, scapa-ne! si indata El ne va intinde mana sa salvatoare, ca odata lui Petru.

Da Mirela. Daca tinem cont ca Biserica este simbolizata de corabie, iar marea este lumea cu incercarile ei, iata ca Hristos lucreaza nu doar in Biserica, ci si in lume, este prezent tainic in viata noastra de zi cu zi important este doar sa- i cerem ajutorul, sa strigam ca Petru: Doamne scapa-ne.

Interesant este ca vantul s-a potolit atunci cand Mantuitorul a urcat in corabie. Atat timp cat Hristos va ramane in afara noastra nu vom face decat sa prelungim scufundarea lui Petru. Din nefericire multi nu mai striga "Doamne ajuta-mi" si se pierd in lume.

Asa ca linistea noastra sta in aceasta impreuna petrecere cu Hristos. Sa-I facem loc inima si nu vom mai avea parte de tulburari.

O intrebare: stie cineva un site unde se gasesc lecturile biblice zilnice? Nu numai cele de duminica.

Pe crestinortodox.ro am vazut ca se gaseste o sectiune dedicata Evangheliei zilei: http://www.crestinortodox.ro/evanghelia-zilei

Multumesc mult!!

Evanghelia Duminicii a 11-a dupa Rusalii: Pilda datornicului nemilostiv
 

Matei 18, 23-35

23. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.
24. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi.
25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească.
26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.
27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.
28. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator.
29. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.
30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?
34. Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
35. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.

:25:Pentru ca la noi se citeste Evanghelia in engleza, cand ajung acasa imi place sa o mai citesc o data, de data asta in romana. Si ma gandesc ca si voua poate va face bine sa recititi aceste versete.

Am inteles ca cei 10.000 de talanti erau de fapt o suma imensa, suma ce nu ar fi putut fi platita intr-o viata de om, dar numai ptr ca l-a rugat, acel stapan a acordat iertarea slugii aceleia disperate. Iata insa ca egoismul ii fura darul ce-i fusese dat, si pentru ca nu a invatat sa fie si el iertator si sa stearga acea datorie de numai 100 dinari, ajunge inapoi in temnita din care scapase prin gratia lui Dumnezeu. Bine este cand invatam la timp lectiile vietii!

Da! Si uitam cat de importanta este iertarea celorlalti si nejudecarea lor pentru iertarea noastra.
Era o povestire in Pateric cu un calugar care nu dusese o viata prea sfanta, avusese si multe slabiciuni si pacate.. iar cand era pe patul mortii era foarte senin si vesel. Ceilalti, mirati, il intreaba: parinte, nu ti-e frica de judecata lui Dumnezeu? Iar el spune: Nu, fratilor, eu sunt sigur ca Dumnezeu o sa ma ierte si o sa ma primeasca la el. - Dar cum poti fi atat de sigur? - Pentru ca a zis: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati'. Or eu, toata viata nu am judecat pe nimeni...
(Este valabil si pentru iertare)

NB si toti cei care scrieti de ceilalti crestini...

Da, in Evanghelia de mai sus, ne este prezentata importanta rugaciunii: acea sluga a fost iertata fiindca a cazut in genunchi, s-a inchinat si a cerut ingaduinta, mila, iertare.("fiindca M-ai rugat")
Asta ne intareste si mai mult in credinta noastra ca suntem iertati prin pocainta, spovedanie, rugaciune.
Deasemenea, ceea ce spunem noi in rugaciunea Domneasca Tatal Nostru"si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri" trebuie sa si indeplinim caci daca nu, iata rezultatul in Evanghelia de astazi:Il maniem pe Stapanul si ....temnita ne asteapta!
Da, minunat lucreaza Dumnezeu si bine este sa invatam la timp lectiile!

Evanghelia Duminicii a 12-a dupa Rusalii: Tanarul cel bogat
 

http://2.bp.blogspot.com/_x3rYJrlAAD...sf%2Bevang.jpg

Matei 19, 16-26

16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
20. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
21. Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
22. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
23. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

Acest tanar se dovedeste ca avea preocupari religioase, nu era un tanar care nu cunostea legea. Iata o dovada ca bogatia materiala nu va reusi sa potoleasca setea dupa absolut, vesnicie sadita de Dumnezeu in fiecare dintre noi. Ce-i lipsea acestui tanar?

Calea spre Mantuire, Hristos, caci iata ce i-a zis Hristos daca a avut tupeul sa intrebe "Care" shi apoi a zis shi ca pe astea le pazise, deci vroia sa pazeasca mai mult shi mai mult shi atunci Hristos i-a zis:

-" daca voishti sa te desavarsheshti atunci vinde averea ta, da-o saracilor shi apoi vino de urmeaza Mie "

iar Iuda Iscarioteanul cum a priceput el afacerea asta caci shi el era printre ucenici?

shi ucenicii care ascultau oare se mai intreaba shi astazi de ce le-a comparat urechile lor cu urechea unui ac? shi ce se face cu sforile, cu itzele, cine trage sforile ca sa se impunga intre ei creshtinii? shi averea face ea ca sfoara sa se tot ingroashe, asha ca shi gLuma, shi sa nu mai intre pe gaura urechilor dar iata ca pana shi sfoara groasa totushi poate sa intre prin gaura unui ac mai degraba decat un bogat sa intre in Imparatzie, caci acesta nu poate sa intre in Imparatzia Cerurilor... dar la ce bogatzie se referea Hristos ca trebuie sa o vanda daca voieshte sa se desavarsheasca? shi de ce s-a intristat shi s-a mahnit bogatul? ce afaceri trebuia el sa faca deacuma pentru ca sa moshteneasca Viatza Veshnica? sa-shi risipeasca averea? ce ii era atat de greu? dar intrebare este pentru ce s-o fi mahnit shi intristat, caci deobicei te intristezi pentru pofte shi placeri... tanarul acela Bogat de ce s-o fi intristat shi mahnit? ce il robise? de ce anume nu se putea dezlipi... pentru ce anume se credea el pe sine vrednic shi drept?

iar ucenicii care erau saraci de ce or fi intrebat ca atunci cine poate sa se mantuiasca?

comentarii proaspete
 

Din ce am retinut eu ieri la predica, acest tanar ar fi putut fi unul dintre apostoli, dar el ramane consemnat in NT numai ca "tanarul bogat", ptr ca averea lui pamanteasca era mare si se lipise destul de mult de sufletul lui, astfel ca n-a putut renunta (de bunavoie) la ea pentru a se alatura Domnului.

In alta ordine de idei, se pare ca noi cei din ziua de azi suntem mult mai bogati decat orice persoana amintita in Noul Testament, noi avem de toate si mult mai mult decat ne trebuie, mancare, haine, case... de aceea mare grija sa nu ne lipim de ele ca si acest tanar, care facuse multe fapte bune dar totusi nu putea fi desavarsit... si asta sa ne aminteasca intotdeauna ca desavarsirea nu este un merit, ci un dar de la Dumnezeu.

Si il primim pe Hristos intreg prin Sfanta Euharistie.
Despre tanar, am citit predica Patriarhului Daniel si spune ca potrivit Traditiei acest tanar a devenit ucenic al lui Hristos mai tarziu.

mai bine mai tarziu decat niciodata
mai bine mai curand decat altadata
mai bine mai smerit decat mandru
mai bine mai trist decat hatru
mai bine mai credincios decat credul
mai bine mai incet decat visul
mai bine bine mort decat rau mort
mai bine mar copt decat kkt copt
mai bine mai iubitor decat hulitor
mai bine shi mai iubitor decat lingushitor
mai bine "haimana" decat securist
mai bine "golan" decat activist
mai bine "tzigan" decat rasist
mai bine "huligan" decat dictator
mai bine "prost" decat scamator
mai bine "haimana" decat propagandist
mai bine "mort" decat comunist
mai bine "extremist" decat mitoman contrabanbandist
mai bine "bogat" decat nemultzumit razvratit
mai bine "nebun" decat plin de fum shi scrum
mai bine "uscat" decat beat shi pishat
mai bine "inghetzat" decat caldeecel
mai bine curajos decat mishel
mai bine infocat decat increzut
mai bine virgin decat priceput
mai bine retardat decat bestiutor
mai bine bubos decat sulimenizator
mai bine "pacatos" decat fariseu
mai bine "umilit" decat ateu
mai bine "adormit" decat plin de cafea
mai bine "strain" decat nu in tzara mea
mai bine demodat decat drogat
mai bine mut decat surogat
mai bine robot decat violat
mai bine acuzat decat avocat
mai bine român decat tradator
mai bine rastignit decat judecator
mai bine inviat decat lasat la fund
mai bine ridiculizat decat inca un rand
mai bine milos decat uituc
mai bine fricos decat nauc
mai bine cretin decat fricos
mai bine copil decat artzagos
mai bine bolnav decat lash vindecat
mai bine cu coshuri decat speriat
mai bine uitat decat apreciat
mai bine canceros decat eutanasiat
mai bine cocoshat decat la draci inchinat
mai bine garbovit decat cu sineîmbatat
mai bine "ratacit" decat fals mantuit
mai bine "pierdut" decat de oameni slavit
mai bine "parasit" decat vrednic nascocitor
mai bine "urgisit" decat trufash amagitor
mai bine "oacărât" decat plin de flatOAţii
mai bine "amărât" decat plin de criminale decoraţii
mai bine "student repetent" decat invatzator
mai bine "chiulangiu" decat nimfoman spectator.

Daruind vei dobandi!
 

Un tanar bogat care a impartit averea saracilor si L-a urmat pe Hristos atunci cand a auzit la Sf. Liturghie cuvintele dumnezeiesti: "Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi" a fost Sfantul Antonie cel Mare. Cu adevarat, fara sa stea pe ganduri si-a luat crucea (la varsta de douazeci de ani), iar mai apoi auzind de prigoana pornita de imparatul Galeriu a plecat din desert la Alexandria sa moara ca martir - dorinta de a fi mucenic insa nu i-a fost indeplinita, pentru ca Dumnezeu avea alte planuri cu el: intemeierea monahismului si rostirea Crezului (la Niceea)

Demult am auzit un episod din viata lui (nu am reusit sa regasesc sursa acelei povestiri ca sa verific daca de Sf.Antonie cel Mare era vorba si nu de altul precum Sf.Vasile cel Mare, care a facut la fel - din tinerete toata averea a dat-o saracilor, ca sfintii Nicolae, Ioan Gura de Aur, Dimitrie si nenumarati altii - iar apoi tot ce primea impartea la sarmani): Se spune ca devenise atat de renumit si respectat, incat multi il cautau in desert si-i aduceau bani sau bunuri - pe care le impartea celor lipsiti; iar cu cat impartea saracilor, mai mult i se ducea vestea, incat si mai multi bogatasi veneau sa-i puna averile la picioare. La un moment dat ii striga Dumnezeu: "Antonie, crezi tu oare ca poti fi mai darnic decat Dumnezeul tau?" - si i-a mai trimis o corabie de daruri s-o imparta la saraci... Pentru ca tot ce daruiesti, Dumnezeu iti intoarce insutit (cum spune Evanghelia), iar Antonie ajunsese la o adevarata intrecere cu Dumnezeu! :)
In momentul cand am auzit aceasta povestire mi-am zis (nu stiam prea multe din ortodoxie): "Asta a fost cel mai mare sfant! Daca a ajuns sa se ia la intrecere in darnicie cu Dumnezeu, nu cred ca l-a mai depasit careva!" Dupa o vreme am aflat ca el chiar a fost daca nu cel mai mare, oricum cu mult printre cei mai mari sfinti si cei mai iubiti lui Dumnezeu.

Bogatia nu e rea, cand e dobandita cinstit (pt. ca atunci e dar de la Dumnezeu) si daca e folosita la lucrul cel bun, insa trebuie convertita din ceva care se depreciaza (averea pamanteasca, pe care oricum o vom pierde la moarte) in VALUTA FORTE - adica faptele bune, comoara nestricacioasa din ceruri care ne asteapta cand vom ajunge acolo, si din care vom plati inclusiv la trecerea vamilor vazduhului (Pr. Arsenie Boca zicea ca vamesii aceia sunt tare rai, si cum spuneam - cer plata in valuta forte!)

Doamne ajuta!

inca un detaliu f.important...
 

Atunci cand daruim, pe cat posibil sa nu o facem catre cineva care ne-ar putea intoarce ajutorul! de aceea Pr.Arsenie Boca spune ca la parastase si pomeni sa nu chemam rude; daruind celor saraci sau necunoscutilor (si cu atat mai bine daca o facem fara sa se stie de unde au primit ajutorul) ne asiguram de rasplata dincolo si nu aici (pilda cu fariseul care tinea mult sa fie vazute faptele lui bune, deci si-a luat plata lui in lumea asta)!

Si inca ceva, esential: Hristos nu vindeca niciodata doar trupul, ci si sufletul (cel putin il trimitea pe omul respectiv la templu si la preoti, sa multumeasca lui Dumnezeu). De aceea si darurile trebuie sa nu fie doar materiale (mancare, imbracaminte, bani) ci mai ales sufletesti (dragoste, prietenie, cateva cuvinte frumoase) si daca e posibil ceva ziditor pentru suflet: o carte sau o iconita cu sfantul caruia ii poarta numele acea persoana. Se fac parastase si lumea aduce mancare, bautura, dar mai ales in strainatate oamenii sufera de foame spirituala, nu au macar o Psaltire, o carticica de rugaciuni sau un indrumar de spovada (care costa mai putin decat un bilet de autobuz); incerc sa mai copiez si eu carti si le dau pe unde apuc, dar e greu de schimbat o mentalitate, iar oamenii sa invete ca si sufletul are nevoie de hrana, de rugaciune, de afectiune, altfel se stinge. E ingrijorator ca in anii din urma romanii nu mai sufera de foame sau lipsa hainelor, ci de lipsa vietii spirituale, de materialism si viata exclusiv trupeasca.

Doamne ajuta!

Pilda lucratorilor viei
 

Matei 21,33-44.

33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
41. I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"?
43. De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.
44. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.

Prin aceasta Pilda Hristos si-a anticipat jertfa de pe Cruce si a descris in simboluri astepatrea mesianica din Vechiul Testament.