M-a impresionat aceasta povestioara! Nu cred ca voi putea fi suficient de recunoscatoare celor care m-au ajutat la nevoie in viata aceasta! Si nici nu am capacitatea sa ma jertesc pentru altul... am incercat o data, dar lucrurile erau amestecate si a iesit prost...

De retinut , in minte si mai ales in suflet :
 

“Sora moarte ne dezleagă de cele de aici: de ispite, de căderi, de pământ … de necazuri.

De aceea, cine o primeşte ca pe o dezlegare de acestea, o doreşte ca pe o odihnă şi ca pe
o cale de unire cu Hristos, şi pentru acela - ea e sora moarte.

Pentru cei legaţi cu pământul, ea e înspăimântătoarea sentinţă de moarte.

Sora moarte mai are şi darul că aduce călătorului din lumea această toate întâmplările
vieţii sale într-o clipită.

Deci este o vreme când toţi muritorii, ori vor, ori nu vor, ori cred, ori nu cred, trebuie să
cunoască Adevărul, căruia poate că o viaţă întreagă I-au stat împotrivă.”

Părintele Arsenie Boca

Nu putem fi frati cu moartea, pentru ca noi am ales Viata.

" Cu o moarte toţi suntem datori. "

"Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor,Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn.
Eu bat si astept.
Grabeste-te sa-Mi deschizi prin smerenie;nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta.
Daca ti-ai cunoaste-o pana-n adanc si deplin,ai muri de durere.Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu pentru tine.
Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine;doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul meu.
Sa nu te increzi in tine fara Mine,caci altfel voi fi nevoit sa te las in cadere in masura cu care tu te apreciezi.
Nu te framinta ca n-ai virtuti.Am sa-ti dau Eu Sfintenia Mea.Deschide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu,pe care in dar ti-L dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa Ma iubesti mai mult decit iti inchipui. Lasa sa curga Sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta.
Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica.Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata ,incat sa poata mijloci pentru tine.
Orice s-ar intimpla,nu astepta sa devii sfant ,ca pe urma sa Ma iubesti...in acest fel tu nu m-ai iubi niciodata.
Si acum ,du-te !....
Eu sunt cu tine!!!..."...........Ierom.Rafail Noica

Multumim, Iolanda, pentru stradania de a fi cules acest cuvant de mare folos!:25:

Cu multa placere ...de multe ori cind gasesc ceva care imi "atinge "sufletul ma gandesc imediat si la "fratii "si surorile "mele intru credinta si cred ca poate voi reusi sa bucur si eu pe cineva ..Doamne ajuta!!!!!!!!

"O viata curata spune mai multe decat orice cuvant". (Staretul Tadei)

Sf. Antonie cel Mare
 

" Ceea ce face ca maretia omeneasca sa fie intr-adevar mare , este ca omul sa-si simta ticalosia lui "

Isaia Pustnicul-Despre pazirea mintii
 

Sarguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; gandind ca iti poarta de grija si ca cele ce le graisti intru inima ta sunt descoperite inaintea Lui.

Zi deci sufletului tau: Daca te rusinezi de pacatosii, care-s ca si tine, sa nu vada pacatele tale, cu atat mai mult trebuie sa te rusinezi de Dumnezeu, care ia aminte la toate.

necazuri si bucurii
 

"Necazurile si bucuriile vietii sunt asemenea umbrei si rotii - pentru ca sunt nestatornice ca umbra si se invart ca roata". (Sfantul Nil Sinaitul)

" Domnul il iubeste pe cel care vrea cu adevarat sa se mantuiasca si care nu se impotriveste medicamentelor trimise de El.
Iar acestea sunt durerile si intristarile pe care ni le trimite Dumnezeu prin felurite nenorociri .
Cel care se impotriveste nu cunoaste castigul pe care l-ar fi dobandit din ele dupa ce ar fi plecat din aceasta viata " ( Sfantul Maxim Marturisitorul )

"Tu să ai grija sa nu zici rău absolut nimanui, indiferent ce nedreptate ţi-ar face,
pentru că iertandu-le toate, așa urmezi lui Iisus, așa ţii (împotriva firii sau mai bine zis mai presus de fire)
legea lui Dumnezeu – a iubirii.

Că toţi sunt fiii lui Dumnezeu, chiar dacă ei tăgăduiesc asta,
iar tu trebuie să ştii că şi ei au un suflet de mântuit."

(Părintele Arsenie Boca)

"S-a facut Fiul lui Dumnezeu om pentru tine; fa-te si tu dumnezeu pentru El!" (Sfantul Varsanufie)

„Arată-mi omul din tine şi eu ţi-L voi arăta pe Dumnezeu din mine“

Mult prea "greu " pentru noi , dar nu imposibil ! Intelept citat ai adus aici , George !

„Religia este cea mai inteligentă specie a gândirii. Un om inteligent nu se poate să nu-şi pună la un moment dat problema religioasă. Altfel, înseamnă că s-a prostit pe drum.” (Al. Paleologu)

L-am auzit si pe Gabriel Liiceanu spunand, ca viata ne este data, ca sa rezolvam relatia noastra cu Dumnezeu. Iata ce da cu adevarat sens vietii: mantuirea.

26. Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?
27. Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
28. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.

Sfânta Evanghelie după Luca - Capitolul 10

preluat de la Pilda zilei
 

Dumnezeu răspunde după inima omului

Sfantul Varsanufie marturiseste ca uneori i s-a zis: nu face cutare lucru. Alteori, cand a intrebat pentru a doua oara despre acelasi lucru, i s-a spus: fa-l.

Cum se explica aceasta? Ioan Profetul a raspuns: Dumnezeu pune in gura Parintilor cuvinte care corespund la ceea ce ucenicul are in inima, fie pentru a-l incerca, fie pentru ca inima lui s-a schimbat si el doreste sa auda alte lucruri acum, fie ca Dumnezeu voieste acum sa vorbeasca altfel pentru Sfantul Sau, dupa cum a vorbit regelui Iezechia prin Isaia. Intai i-a spus ca va muri, apoi ca i-a prelungit anii cu inca patrusprezece.

In aceasta privinta, Parintii duhovnicesti citeaza intotdeauna textul din proverbe: "Nu raspunde celui nebun dupa nebunia lui, din teama de a nu te face si tu insuti ca si el. Raspunde celui nebun dupa intelepciunea ta, din teama de a nu-l face sa se creada intelept".

tot de la Pilda zilei citire
 

Necredinţa bătrânului credincios

Odata traia un om tare evlavios. In fiecare zi, de cum se trezea, se spala si apoi mergea la biserica pentru slujba de dimineata. Inalta mereu o ruga fierbinte: "Doamne, eu vin mereu la tine, n-am lipsit niciodata. Dimineata si seara, ma rog, fac pomana. N-ai putea veni si tu odata la mine? Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si i-a spus: "Maine voi veni la tine!”
Ce bucurie pe bietul om. A curatat toata casa, a facut mancare, a aprins lumanari. In camera de oaspeti a oranduit multime de tavi pline cu fructe, placinte dulci si flori. Toate erau pregatite pentru a-l primi pe Dumnezeu.

La ceasul slujbei de dimineata, un baietel, care tocmai trecea pe acolo, zareste prin ferestra deschisa tavile cu placinte, se aproprie si spune:
- Tataie, ai multe placinte, nu-mi dai si mie una?

Maniat de indrazneala, omul cel credincios ii raspunde suparat:

- Ia sterge-o, impielitatule, cutezi sa-mi ceri, ce-am pregatit pentru Dumnezeu?

Baietelul infricosat pleaca fugind. Clopotul anunta sfarsitul slujbei de dimineata. Crestinul isi spune: "De buna seama, Dumnezeu va veni dupa rugaciunea de amiaza. Sa-l asteptam.” Obosit s-a asezat pe banca din fata casei. Vine un cersetor si-i cere de pomana. Omul il alunga, fara prea multa vorba. Apoi spala cu grija locul, unde a calcat cersetorul. Trece si amiaza si Dumnezeu tot nu apare. Vine seara. Tot mai abatut omul nostru asteapta vizita fagaduita. La ceasul rugaciunii de seara, se infatiseaza un pelerin si-l roaga:

- Ingaduie-mi sa ma odihnesc pe banca ta si sa-mi petrec noaptea aici…
- Nici gand! E locul, pe care l-am pregatit pentru Dumnezeu!
S-a innoptat. "Dumnezeu nu si-a tinut fagaduiala” isi spune sarmanul om necajit.

A doua zi, omul merge la biserica, la slujba de dimineata, ducand prinoasele si izbucneste in lacrimi:
- Doamne, n-ai venit la mine asa cum ai fagaduit! De ce?
- De trei ori am venit si de trei ori m-ai alungat…

Omul Ipocrit-Pilda
 

Dupa ce a muncit cateva ceasuri pe camp, un taran s-a asezat la umbra unui pom sa se odihneasca. Deodata, langa el a venit in zbor o rata salbatica si s-a oprit chiar alaturi, sa ciuguleasca boabele cazute pe ogor. Usor, taranul si-a scos caciula si - zdup! - a prins pasarea.
- Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O sa fac un foc de vreascuri si o sa prajesc rata asta. Sa vezi ce buna o sa fie!
Dar in timp ce incerca sa scoata pasarea de sub caciula, aceasta se strecura repede pe langa mana omului si, ridicandu-se imediat in zbor, dusa a fost. Privind cu necaz dupa ea, taranul a mai zis:
- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu sa vada cum m-am indurat de pasarea aceasta, dandu-i drumul, si sa ma rasplateasca pentru binele pe care l-am facut!
Oare ce rasplata ar fi meritat un asemenea om ? Cel ce incearca sa ascunda un pacat cu alt pacat, o minciuna cu alta
minciuna, un rau cu alt rau, acela singur se pacaleste. Asa cum intunericul se alunga doar cu lumina, tot astfel raul nu poate fi alungat decat cu bine.


"Pacatul este nedreptate. Cine pacatuieste fie se nedreptateste pe sine, fie nedreptateste pe altul."

Sursa:CrestinOrtodoxWebsite

"Sa nu ramana Sfanta liturghie ca o slujba pe care am facut-o si de care suntem multumiti ca am temrinat-o, ci Sfanta Liturghie sa ramana lucratoare si sa fie in toate zilele vietii noastre!"

"Partea cea mai mare in mantuire o are Dumnezeu, dar Dumnezeu nu lucreaza fara angajarea omului pentru inaintarea lui intr-o viata pe care s-o binecuvinteze Dumnezeu."

"Conditia ca sa intri in imparatia lui Dumnezeu este pocainta si credinta. Cine are credinta si nu are si pocaintainca nu are conditia intrarii in imparatia lui Dumnezeu, nu este omul imparatiei lui Dumnezeu. Iar pocainta este parasirea pacatelor."

"Dumnezeu ne primeste nu pentru multimea faptelor bune, ci pentru ceea ce se realizeaza in noi de pe urma faptelor bune, pentru ca ceea ce faci te si face, adica te realizezi pe tine insuti prin ceea ce faci."

(par. Teofil Paraian)

Dintre ultimile cuvinte ale Parintelui Arsenie Papacioc - Dumnezeu sa-l odihneasca !+
 

". . . viata inseamna moarte continua . . . Nu se poate fara jertfa. Ca sa luminezi trebuie sa jertfesti . Masura iubirii lui Dumnezeu este dincolo de inchipuire . Ne iubeste , dar asta nu inseamna ca putem sa speculam iubirea lui , Hristos ne-a dat exemplu prin propria viata . A murit , dar moartea Lui n-a fost o tragedie . O tragedie - dar de o mare frumusete . . .
In invatatura crestina , moartea nu este pierdere . Ai nostri , martiri , sunt eroi , macar ca i-au spintecat si le-au taiat capetele . Dar nu au murit , ci , din contra , s-au adaugat la vesnicie . Pentru ca viata pe pamant nu e altceva decat pregatirea pentru cealalta viata . . .
VIATA E DINCOLO , SI NOI ASTA FACEM , TRECEM DINSPRE MOARTE SPRE VIATA . . . "

Parintele Arsenie a trecut deja de la moarte la VIATA !


Vesnica lui pomenire !+

Acelasi
 

Dezobisnuiti-va de ideea ca vremurile noastre ar fi mai deosebite. Nu! Zilele noastre sunt zilele Apostolilor. Intotdeauna au fost greutati si suferinte. Pentru ca mantuirea noastra se savarseste pentru fiecare dintre noi pe cruce in suferinta.


Deci, trebuie sa ai curajul sa nu fugi, sa nu o iei la goana, sa nu dezertezi, ci sa stai mai departe pe front si sa lupti.


Eu zic, si zic cu adevarat, Parinte Cleopa, ca eu sunt sigurul care nu ma mantuiesc! Am mare nadejde la Dumnezeu, dar ce as putea sa zic eu cand am vazut ca sunt atat de slab, de nepatruns de marile taine ale lui Dumnezeu? Cu cat traiesc mai mult, cu atat ma caiesc mai mult! Cu cat te apropii de munte, cu atat il vezi mai inalt! Dar am avut la un moment dat curajul sa spun lucrul acesta, pe care l-am simtit, ca daca nu pot sa sui muntele, vine muntele la mine! Asta m-a incurajat! Cat despre faptele mele: "Iadul, Arsenie!"

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ist-81086.html

Parintele Arsenie Papacioc - sfaturi duhovnicesti
 

Sa ne iubim cu adevarat unii pe altii!
Sa incercam sa iubim pe toata lumea, si pe aceea care se zice ca e rea.
Sa iubim, sa iubim mult si sa iubim frumos.
Sa iubim rana si pe cel care ne-a facut rana.

Sa stim sa furam pe Hristos de la dusmanii nostri. El sta ascuns la cei care ne sunt dusmani. Nu poti fi gazda lui Hristos daca nu-ti sunt dragi cei care Il tin ascuns, daca inima ta nu este un mic cer al iubirii.
Lui Hristos I se cuvin primele roade ale tuturor lucrurilor, dar mai cu seama primele roade ale iubirii!

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ioc-81088.html

Cineva mi-a semnalat si acest site despre parintele Papacioc si mucenicii nostri, prigoniti in inchisorile comuniste:
http://www.fericiticeiprigoniti.net/...senie-papacioc

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe parintele Arsenie Papacioc. Nu l-am cunoscut, din pacate.

Ca sa-l cunosti, citeste cartile lui, marturiile despre sine.

Pentru a-l cunoaste pe Pr. Arsenie Papacioc putem vedea si filmele care s-au facut cu sfintia sa. Dar oricate filme ai vedea si oricate carti ai citi, tot nu echivaleaza cu 5 minute in prezenta Parintelui. Cred ca la asta se referea Mirela, cand a spus ca nu l-a cunoscut.
Multumim insa ca exista aceste filme, caci il putem vedea pe Parintele de cate ori ni se va face dor de sfintia sa.
Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu cei Sfinti ai Lui.

Omul zice iartă-mă de formă...
 

Acuma nu știu cum e mai bine, să zici mereu iartă-mă doar de formă și fără să simți nimic ci numai așa ca să scapi mai ușor de răspundere sau să nu zici de loc și să crezi întotdeauna că celălalt e mai vinovat și tu să te dezvinovățești mereu învinovățindu-L până și pe Dumnezeu... ca dacă începi nu se mai termină... afacerea asta.

Cred că cel mai bine e să nu greșești, să nu cazi în ispită, dar te ia gura pe dinainte și începi de te lauzi cu ce ai furat... și ce fură omul de la ascultare? Păi fură argumentul și zice că-i al lui. Unul vede porumbel alb și altul vede cioară negră care aduce carne în cioc, de la jerfele de la templu cum era pe vremea lui Ilie... și se ceartă care vede mai bine neștiind ei că ceea ce se vede e minciună și ceea ce nu se vede e defapt Adevărul... pe Cale.

Evlaviosul Macarie a vazut un baietas care ii spunea mamei lui:
"Un om bogat ma iubeste, dar eu nu stiu pentru ce il urasc, iar un om sarac ma uraste si eu nu stiu pentru ce il iubesc!"
Auzind aceste cuvinte Macarie, a stat pe ganduri si a zis: "Cuvintele pe care le-am auzit insemneaza urmatoarele: Domnul Dumnezeu este bogat in mila si ne arata zilnic dovezi de dragoste parinteasca, dar noi, nebunii, nu stim sa pretuim darurile lui. Duhul pierzarii, sarac si rau, ne uraste si cauta ca un leu sa ne inghita, iar noi, orbi, il iubim si nu ne rusinam sa slugarnicim in fata lui.

Pe om il pierde nu marimea, nu multimea pacatelor, ci inima nepocaita si impietrita."



(Din invataturile par. Arsenie Boca)

Marturiile despre ... sine?.... Vai, i-as opune marturiile despre mine...
Slava lui Dumnezeu si marturiilor despre Sine!

De reţinut !
 

De data asta , ai pus excelent degetul pe rană, punctul pe I . Păcat că s-a trecut atât de uşor peste postarea ta . Mult adevăr stânjenitor , dar adevăr !

Nu inteleg ce vrei sa spui, toti marii duhovnici au si marturii despre sine, adica biografice, unele chiar foarte ample.

Nu e bine sa ascunzi talantul si ajutorul lui Dumnezeu; ca nu puterile proprii l-au ajutat pe par. Papacioc sa supravietuiasca in puscarie, nici pe par. Cleopa sa stea atatia ani in pustie, nici pe par. Teofil sa ajunga calugar, in ciuda deficientei sale. Citind vietile lor, intelegi mai bine ca nu se lauda pe ei insisi povestind faptele extraordinare prin care au trecut in viata, ci lauda ajutorul Domnului pe care s-au invrednicit sa il primeasca.

De ce sa nu povesteasca prin ce au trecut ei insisi? Asta ar fi falsa smerenie.

Oh, nu sensul acesta il tinteam, desigur. Imi pare adevarat ca sfintii, atat cat ii cunosc eu din scrierile la care am avut acces, au vorbit despre ei insisi ca prilej de a aduce slava lui Dumnezeu. Nimic nu si-au atribuit, ci harului Domnului au spus ca le datoreaza totul. Cat despre Plansurile Sfantului Efrem ce sa mai spunem? Or, de pilda, iata-l pe Fericitul Augustin marturisind in Confesiuni.
Desigur, au descris nevointa lor ca noi sa avem un model de urmat pe drumul catre castigarea Duhului Sfant. Uite, de pilda, cum scrie Gheron Iosif sau Gheron Paisie. Ce nevointe! Cutremurator, cu adevarat.
Iar toate aceste nevointe ale lor ei le-au atribuit harului Domnului care le-a dat prilejul sa se sfinteasca in impreuna-lucrare.
In fine, e un subiect delicat si cred ca riscam destul de mult sa ne pierdem dincolo de intentii in mreaja cuvintelor... Sa fie cu iertare...