Nu ne putea salva altfel?

Readucere la viaţă din ce? Din nimic? Dacă după moartea omului nu mai există nimic din el, atunci conform sectei adventiste, Dumnezeu îl recrează total pe om la Înviere. Lucru antibiblic.
Filipeni 1. "22.Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. 23.Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; 24.Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup."
La fel o face şi sfântul Ioan în Apocalipsă. Iată ce ne spune el despre Înviere:
Apoc.20."4.Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani".
Amândoi apostoli văd învierea ca un eveniment ce se petrece cu un suflet ce există conştient, care capătă un trup duhovnicesc, nou, nestricăcios, nu e vorba de un om inexistent şi recreat.

Ce satisfactie are Dumnezeu in moartea Fiului Sau?

Nu esti capabil sa definesti procesul invierii dupa cum va invata la secta voastra?Daca habar nu ai ce e Invierea de ce tot folosesti conceptul acesta?
Vor fi fabrici, institutii , banci, rate, masini , etc,etc sase zile veti lucra si apoi va veti opri si veti tine sambata , nu ?Saducheule!Ratacesti necunoscand Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu!

Ai tu soluţii alternative pe care Inteligenţa Divină nu le-a întrezărit?

Cum nu mai există nimic? Ţărâna în care s-a transformat trupul e nimic? Suflarea de viaţă pe care Dumnezeu o retrage la moarte e nimic? Şi chiar de nar rămâne nimic, puterea lui Dumnezeu poate să readucă la viaţă pe cel mort. Vă rătăciţi pentru că nu credeţi nici în Scriptură, nici în puterea lui Dumnezeu (Mat. 22,29). Credeţi atunci în sf. Părinţi şi în puterea moaştelor lor şi veţi vedea unde o să ajungeţi...



Am pus o întrebare, şi o repet că n-ai binevoit a-mi răspunde: unde scrie apostolul Pavel de înviere în citatul din Filipeni?

Măi, nu mai repeta prostia asta cu explicarea şi definirea procesului învierii. Nu există om să poată explica sau defini acest proces (nici măcar nu ştim dacă e un proces). Putem şti doar ce ne spune Scriptura: în-viere readucere la viaţă prin puterea lui Dumnezeu "într-o clipeală de ochi" (1 Cor.15,52).
Ce spun oamenii despre reîncarnare, transmigraţia sufletului, etc. sunt basme.


De ce eşti absurd? În Eden erau fabrici, maşini, etc.?

Ce satisfactie are Dumnezeu in moartea Fiului Sau?

Daca nu stii ce inseamna inviere , nu mai folosi cuvantul.

Bine ca este sambata lui White! :))

citeste pe silabe : Sa-du-che-u-le!

Ti-am oferit explicaţiei Scripturii cu privire la înviere. Ţi-ai luat timp s-o citeşti?

Ma tot "cert" de cateva zile cu o adventista dupa ziua a 7-a care spune ca Biblia lor scrisa si tradusa de Cornilescu spune adevarul fata de BIBLIA noastra. Vreau sa ma ajutati sa ii aduc raspunsuri exacte s icu acordul vostru o sa postez aici o parte din discutii daca se va cere.

doua lumi diferite:cain si abel
 

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor.

19. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

22. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

23. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

27. tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

29. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

30. bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.



Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”

17. El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ,Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

18. „Care?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;

19. să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

20. Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?”

21. „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.”

22. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.

23. Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

24. Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.”

25. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mântuit?”

26. Isus S-a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

27. Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

28. Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.

30. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună, este Fiul omului.

38. Ţarina, este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina, sunt fiii Celui rău.

Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam”. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

40. Dar acum căutaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.

41. Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”

42. Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.

43. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

44. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână.

15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.”
După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.

4. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;

5. dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, şi i s-a posomorât faţa.

6. Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat, şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?

7. Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”

Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu, şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.”

26. Lui Set i s-a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.



Căci vestirea, pe care aţi auzit-o de la început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;

12. nu cum a fost Cain, care era de la cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.

13. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.

El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

Bun, deci pana la urma ce ai inteles tu din toat citatele astea ca sa ne spui si noua la ce concluzie ai ajuns vizavi de ce am intrebat eu?

Pai ce argumente are?
Sau arunca cu piatra in balta si asteapta ca altul sa se arunce sa o scoata..

Pai tot basm este sa crezi ca o data ce ceva rau s-a stricat, a disparut, Dumnezeu o sa-l faca din nou, asa rau cum era, doar ca sa vada lumea ca distruge cu mana Lui raul pe care tot el l-a creat.

Scamatorii din astea gasesti doar pe la showurile alea de "crestinism" american.

Cred că v-ar ajuta noul topic (pe care dl. ovidiu-s întârzie să-l deschidă), cu privire la erorile şi diferenţele între versiunea Cornilescu şi versiunea sinodală.

Se pare că n-ai reuşit încă să înţelegi, în ciuda dezminţirilor repetate pe acest subiect. Dumnezeu nu-l recrează pe om, ci-l readuce la viaţă, asta înseamnă de fapt în-vierea.
Aşa cum Dumnezeu nu intervie brutal în viaţa omului făcându-l cu forţa din rău bun, aşa procedează şi la înviere: readuce omul la starea în care a fost înainte de moarte.

Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.

25. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat.

Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.
Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie.

15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura Nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.

21. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!

22. Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.

23. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.

Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care stă pe ape mari.

2. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!”

3. Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.

4. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.

5. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”

6. Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.

Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,

2. abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

3. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.

Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,

4. este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,

5. zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.

De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.

13. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

14. Tu să rămâi în lucrurile, pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat:

15. din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

17. pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

4. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
Am inteles ca D-zeu seamana dragoste si lumina pe cind cel rau confuzie si intuneric al caror rezultat este ura si dezbinarea din atit de multe religii,secte si alte organizatii.Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”

17. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

18. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”

Prin venirea lui Iisus s-a aratat ca "Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu".
La voi sectantii am vazut ca se obisnuieste ca cel care a gresit sa fie exclus din comunitate ,voi sunteti cei care faceti judecata pe pamant ,nu il lasati pe Hristos sa judece lumea.
Unde este legea noua ,a iubirii , lasata de Hristos?
Am mai observat ca aveti Noul Testament altfel decat la ortodocsi ,cu ce drept ati modificat cuvintele Scripturii?
Pe cand o noua religie ?

1. Excluderea din comunitate nu înseamnă automat condamnarea la moarte cum se deduce din preambulul tău şi cum practica biserica istorică.
2. Ecluderea din comunitate nu înseamnă că cel exclus este părăsit şi iubirea faţă de el se transformă în ură.
3. Excluderea nu realizează "judecata pe pământ", este doar o modalitate aleasă de Biserică pentru a face îndreptarea celui greşit şi în acelaşi timp de a se delimita de păcatul săvârşit (se condamnă păcatul, nu păcătosul).
4. Până la excludere, mai există alţi paşi de făcut conform Matei 18,15-17


Concret la ce te referi? Iar ajungem la topicul pe care dl. ovidiu-s se fereşte să-l deschidă....

Ma refer la faptul ca Scripturile scrise de Cornilescu nu pot fi un reper pentru noi ortodocsii.
Cornilescu s-a servit in traducerea lui de versiunile in limba engleza ,franceza si germana de unde influenta protestanta.
Am gasit deosebirile dintre traducerea lui Cornilescu si traducerea din limba greaca a Bibliei la ortodocsi pe internet ,pe un blog.Le redau aici:


"Traducerea Cornilescu contine numeroase greseli, iar însusi stilul traducerii conduce la pierderea adâncimii de întelesuri din traducerea ortodoxă. Iată câteva dintre greseli:

• În primul rând, cea mai mare si mai importantă greseală apare la traducerea cuvintelor Apostolului Pavel cu privire la mântuire. În timp ce în traducerea ortodoxă este folosit un timp gramatical continuu - crestinii se mântuiesc - în traducerea lui Cornilescu scrie că crestinii "sunt mântuiti", în spiritul învătăturii protestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viata credinciosului si că este sigură. Originalul grecesc cuprinde un timp gramatical asemănător prezentului continuu din limba engleză - crestinii sunt mântuiti (se mântuiesc) în cadrul unui proces duhovnicesc prin care vietile lor sunt transformate (vezi si cuvintele Sf. Ap. Pavel despre alergarea către tintă). Această traducere eronată folosită de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradictie cu cuvintele Apostolului Pavel, în care el afirmă că nu este mântuit si că încă aleargă după cunună.[
• O altă schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectivă a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la traditii. În Tesaloniceni 2: 15, citim în traducerea lui Cornilescu: "Asadar, fratilor, rămâneti tari si tineti învătăturile pe care le-ati primit fie prin viu Cuvântul tradus aici "învătăturile" este cuvântul grecesc paradosis, acelasi cuvânt care apare si în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi ceartă pe iudei pentru că respectă mai mult niste porunci omenesti în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecăti împotriva traditiei ortodoxe, a preferat sa folosească un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credinciosi sa tina traditia pe care au preluat-o de la el. Aceasta traditie era atât scrisa, cât si orală.
• La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: "dar Iisus are o preotie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac", pe când în traducerea Cornilescu scrie "Dar El, fiindcă rămâne "în veac", are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul". Citatul este folosit de protestanti pentru a justifica necredinta lor fată de succesiunea apostolică. ]
• Textul ortodox "rusinati cei care se închină chipurilor cioplite" devine în traducerea Cornilescu "rusinati cei care se închina icoanei". În Apocalipsa, "chipul fiarei" devine pentru Cornilescu "icoana fiarei". Icoana e totusi un termen care apare mult mai târziu. In textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moarta) nu apare. La Cornilescu însă apare.[/SIZE]
• În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este mentionat si ca "ultimul Adam" (ESCHATOS ADAM - în greacă, conform f]1 Cor 15:45. Cornilescu traduce eronat si foloseste "al doilea Adam" pentru Iisus, si nu Ultimul, cum indică termenul eschatos.[/SIZE]
• În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discutia Domnului Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: "Dacă nu se naste cineva de sus, nu poate să vadă împărătia lui Dumnezeu". Cornilescu, traducând în fapt după versiunile protestante engleză si franceză ale Bibliei (neoprotestantii îl laudă totusi ca pe un erudit al limbilor vechi), scrie "dacă nu se naste cineva din nou...", pentru a face potrivirea cu doctrina neoprotestantă a nasterii din nou a crestinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată si încheierea mântuirii. Textul original grecesc - gennisi anothen - înseamnă "să se nască de sus". De altfel, la versetul 4, unde Nicodim întreabă cum poate să se nască un om bătrân, Cornilescu adaugă de la sine "...din nou".

• Mai înainte de toate, ţin să atrag atenţia că a greşi nu e totuna cu a adăuga, a falsifica.
• Mai apoi, traducerea selectivă nu este o caracteristică proprie lui Cornilescu. Anania face aceeaşi greşeală, pe care nu o dată am remarcat-o în paginile acestui sub-forum.
• În privinţa 1 Cor.15,45 ai dreptate, este o traducere imperfectă, şi nu cred că din rea intenţie. Între primul Adam şi "ultimul" Adam, cu siguranţă au mai fost şi alţi Adami, însă doar doi au fost de importanţă reprezentativă pentru neamul omenesc: Adam şi Iisus.
• Legat de Ioan 3,3 ai din nou dreptate, de data aceasta doar parţial: anothen poate avea şi sensul de din nou. Grecescu anothen, este tradus în altă parte în Ioan înseamnă „de sus” (cap. 3,31; 19,11; etc.). Cuvântul poate fi folosit bine în oricare sens şi nu este singur ce înţeles intenţiona Iisus aici. Este clar că Nicodim l-a înţeles în sensul de „din nou” (v. 4), dar Iisus poate vrea să spună „de sus” sensul în care anothen este folosit ulterior în acelaşi capitol (v. 31). De fapt, naşterea la care Iisus Se referă aici este o a doua naştere, dar nu este o repetare a primei naşteri, aşa cum ar putea lăsa să se înţeleagă expresia „din nou”.

Problema deci este mai nuanţată. Mulţumesc oricum pentru trimiterile semnalate. Cred că această problemă merită un topic special, datorită importanţei. Poate reuşeşti să-l convingi pe ovidiu-s .;)

Dupa doctrina adventista, mai exista ceva din acel om rau?
Nu.

Trebuie Dumnezeu sa creeze un om rau pentru a-l aduce la existenta pe cel care a fost si nu mai exista sub nici o forma, conform aceleasi doctrine adventiste?
Da.

Faptul ca voi spuneti actului prin care un om rau este adus la existenta de Dumnezeu, "inviere", nu schimba cu nimic semnificatia actului.

In concluzie, adventistii il vad pe Dumnezeu la a doua venire, ca un Creator al Raului, care aduce inapoi la viata raul care de fapt nu mai exista sub nici o forma.

Deci de ce ar mai fi dumnezeul adventist bun?



In mod clar, matale trice nu ai cum sa reealizezi absurdul acestei invataturi pentru ca esti prea atasat de cultul matale, probabil din motive mai puternice decat ratiunea.

Dar pentru cine este sincer interesat sa vada cat adevar si cata absurditate se ascunde in dogmele adventiste, cred ca asta este unul din cele mai bune exemple (pentru absurditate).

Tu întrebi şi tot tu răspunzi, apoi ne acuzi pe noi de greşitele tale răspunsuri....absurditatea aceasta n-o sesizezi...
Nu noi numim acest act înviere, ci Scriptura. Noi doar credem în ce spune ea.

Ok, am inteles, esti atat de linistit incat nu poti lega doua vorbe, de asta dai copy/paste masiv din Biblie, fiecare sa inteleaga ce-i place si sa nu se supere nimeni, bravo si frumos din partea ta.

Observatie: nu am raspuns in dreptul tau ci am aratat de ce raspunsul tau nu este satisfacator.

Nu mai numiti "Scriptura" parerile voastre despre ce scrie in Scriptura, sunteti hilari, cu confuzia asta voita impresionati doar ignoranti ai Scripurii.

Iar faptul ca o folositi atat de des ma face sa cred ca sunt destui acolo de unde veniti cu textele astea.

Nu degeaba zicea par. Arsenie Boca: "In ziua de azi vezi multi calatori la Iad cu Scriptura in mana".

Dar asta trebuie sa o stiti si voi destul de bine.. ca doar in lumea parerilor "scripturistice" care se bat cap in cap va invartati si desi toti zicei "Scriptura spune" fiecare spuneti altceva.

Deci pana la urma totul se reduce la o bataie cu harul in piept care il are care nu, oricum toti (protestantii) aveti acelasi limbaj de lemn.

Deci sa inteleg ca asta e argumentul tau final ("Scriptura zice asa, nu eu") atunci cand logica voastra e falimentara?
Dati vina pe Scriptura?

Slabutz nene, slabutz.

Întotdeauna am acordat Scripturii primul şi ultimul argument. Logica se va dovedi "falimentară" doar acelora care se vor trezi din somn la a doua înviere. Atunci toţi cei care nu au acordat credit Scripturii atât pentru teorie cât şi pentru practica creştină, vor avea parte de tardive regrete.

Matale ai nevoie sa te trezesti, faci o confuzie grava intre parerile dumitale despre ceea ce scrie in Scriptura si de fapt ceea ce este scris acolo.

Si asta ti se trage de la alta boala grava, te crezi atat de destept si spiritual, incat sigur n-ai cum sa gresesti in parerile tale, deci ori tu, ori Scriptura e acelasi lucru, sunteti la fel de ..infailibil si echivalenti in sfintenie.

Asta e problema si sunt perfect convins ca cei care nu au dat credit crezului adventist care vrea sa se substituie Scripturii, nu vor avea nimic de regretat.

Iar chestia cu tardive regrete..s-ar putea sa te incerce pe tine, mult mai curand decat crezi.

Acum generalizezi, referindu-te la întreg crezul advent (nici nu mă aştept să-l accepţi în totalitate), sau te referi strict la înviere? Dacă e vorba de înviere, te rog să detaliezi unde consideri că e greşeala, în afară de problema reunirea sufletului cu corpul. Pentru această "reunire a sufletului cu trupul" nu ai referinţe biblice, decât interpretările patristice şi astfel ajungi exact în situaţia reclamată de tine mai sus.

Si in timpul somnului exista activitate, se numeste <vis>.Ia vezi.A facut Dumnezeu pe om(Adam) muritor?

Special am scris somn cu italice să nu te agăţi în el, dar degeaba... Nu poţi duce comparaţia cu somnul în toate aspectele, până la grotesc. Eşti obosit în fiecare seară şi te culci: nu poţi să te sinucizi zilnic ca să dormi în ţărâna pământului.

Adam a primit nemurirea condiţionat. Căzând în păcat, a devenit muritor (Facerea 1,3). Singurul care are nemurirea în Sine este Dumnezeu (1 Tim.6,16).

Evident, iar oamenii au învierea prin har, prin Dumnezeu-Cuvântul, adică Hristos:

Ioan 6.47 "Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică"
Ioan 11.26 "Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? "

Omul exsită conştient şi după deces, e limpede!

Dupa modul tau de gandire (omenesc si limitat) se poate spune ca Insusi Dumnezeu este absurd in ceea ce face. Tu provoci o discutie filosofica, seaca. Nu crezi ca Dumnezeu poate readuce la viata (si schimba in acelasi timp) pe un pacatos iertat si curatit prin sangele scump a lui Hristos.

Crestinul este un om inteligent, cercetator. Dar, de la un anumit punct, intelege prin credinta.

Spre exemplu:
- eu nu pot sa-ti explic revenirea Mantuitorului; dar cred in aceasta (Insusi Domnul Iisus Hristos a promis acest lucru);
- nu pot sa-ti explic cum va fi invierea celor mantuiti; dar cred in aceasta (Mantuitorul a promis);
- nu pot sa-ti explic cum vom mosteni Imparatia lui Dumnezeu; dar cred in aceasta (Mantuitorul ne-a vorbit despre aceasta), etc.

Acum, te rog sa arati ce este absurd in dogmele (punctele de credinta) adventiste. Ti se va explica ceea ce se poate explica,conform cu Sfanta Scriptura. Si, tot conform cu Sfanta Scriptura, va trebui sa crezi (sau nu) ceea ce nu poate explica mintea omeneasca.

"Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre."(Isaia 55:8,9)

Ca omul exista constient si dupa deces este limpede pentru cei care cred in ce le-a spus "invatatorul" lor: "Hotarat ca nu veti muri"(a spus diavolul).

Cei ce cred in Dumnezeu, cred in ceea ce a spus Dumnezeu:

"Sufletul care pacatuieste, acela va muri" (Ezechiel 18:20)

Cat priveste viata dupa moarte, aceasta va exista numai dupa inviere. Este absurd sa crezi in viata din timpul mortii.

"Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede în El, sa aiba viata vesnica, si Eu îl voi învia în ziua de apoi."(spune mantuitorul in Ioan 6:40)

Ce fel de viata?

Hristos spune:
Ioan 6.47 "Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică"
Ioan 11.26 "Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? "

:26:Pe cine oare să credem, pe Hristos sau pe adventişti ??
Răspunsul e limpede!
Evident, speranţa creştinilor este Învierea:

Apoc.20."4.Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani".
Apostoli văd învierea ca un eveniment ce se petrece cu un suflet ce există conştient, care capătă un trup duhovnicesc, nou, nestricăcios, nu e vorba de un om inexistent şi recreat.

Dacă este evident [că "Singurul care are nemurirea în Sine este Dumnezeu (1 Tim.6,16)."], la fel de evident este şi faptul că această nemurire prin har nu a fost primită încă, deoarece învierea drepţilor încă nu a avut loc.

Conform "argumentului" biblic de mai sus, spune-ne te rog în dreptul martirilor generaţi de fiară şi chipul ei, cum pot sufletele acestora să fie conştiente în moarte din moment ce ei nu au murit încă (ba poate nici nu s-au născut încă). Şi va trebui de asemenea să ne explici cum vor învia, din moment ce ei nu au murit? Te prinzi tot mai rău în hăţişul aceste doctrine nebiblice...

Ce i-a zis Dumnezeu la Adam cu referire la fructul oprit?

se pare că trebui să-ţi răspund eu cum ai spus tu "nebunatice" ce spune Apostolul că prin nebunia propovăduirii s-a făcut cuvântul lui Iisus Hristos, şi nu a dovedit nebunia lumii mai mare decât nebunia propovăduirii Evangheliei"!?
Să revin la Învierea Domnului la 1 Corinteni 15:
Versetul original greacă veche:
15:1 γνωριζω α δε υμι αδελφοι το ευαγγελιον ο ευηγγελιϲαμην ϋμιν ο κ(αι) παρελαβετε εν ω και εϲτηκατε

2 δι ου και ϲωζεϲθε τινι λογω ευηγγελιϲαμην υμιν ει κατεχετε εκτοϲ ει μη εικη επιϲτευϲατε

3 παρεδωκα γαρ υμι εν πρωτοιϲ ο και παρελαβον οτι χϲ απεθανεν ϋπερ των αμαρτιων ημων κατα ταϲ γραφαϲ

4 και οτι εταφη και οτι εγηγερται τη ημερα τη τριτη κατα ταϲ γραφαϲ

5 και οτι ωφθη κηφα επειτα τοιϲ ιβ

6 επειτα ωφθη επανω πεντακοϲιοιϲ αδελφοιϲ εφαπαξ εξ ων οι πλιονεϲ μενουϲιν εωϲ αρτι τινεϲ δε ’ εκοιμηθηϲαν

7 επειτα ωφθη ϊακωβω · επειτα τοιϲ αποϲτολοιϲ παϲι

8 εϲχατον δε παντω ωϲπερει τω εκτρωματι ωφθη καμοι

9 εγω γαρ ειμι ο ελαχιϲτοϲ των αποϲτολων οϲ ουκ ιμι ϊκανοϲ καλειϲθαι αποϲτολοϲ διοτι εδιωξα την εκκληϲιαν του θυ

10 χαριτι δε θυ ειμι ο ειμι και η χαριϲ αυτου η ειϲ εμε ου κενη εγενηθη αλλα περιϲϲοτερον αυτων απαντων εκοπιαϲα ουκ εγω δε αλλα η χαριϲ του θυ ’ ϲυν εμοι

11 ειτε ουν εγω ειτε εκεινοι ουτωϲ κηρυϲϲομεν και ουτωϲ πιϲτευϲατε

12 ει δε χϲ κηρυϲϲετε οτι εκ νεκρων εγηγερται πωϲ λεγουϲιν εν υμιν τινεϲ οτι αναϲταϲιϲ νεκρων ουκ εϲτιν

13 ’ ουδε χϲ εγηγερται

14 ει δε χϲ ουκ εγηγερται κενον αρα και το κηρυγμα ημω καινη και η πιϲτιϲ ϋμων

15 ευριϲκομεθα δε και ψευδομαρτυρεϲ του θυ οτι εμαρτυρηϲαμε κατα του θυ οτι ηγειρεν τον χν αυτου ον ουκ ηγειρεν ειπερ αρα νεκροι ουκ εγειρονται ·

16 ει γαρ νεκροι ουκ εγιρονται ουδε χϲ εγηγερται

17 ει δε χϲ ουκ εγηγερται ματαια η πιϲτιϲ ϋμω και ετι εϲτε εν ταιϲ αμαρτιαιϲ ϋμων ·

18 αρα και οι κοιμηθετεϲ εν χω απωλοτο

19 ει εν τη ζωη ταυτη εν χω ηλπικοτεϲ εϲμεν μονο ελεεινοτεροι παντων ανθρωπων εϲμεν

20 νυνϊ δε χϲ εγηγερται εκ νεκρων απαρχη των κεκοιμημενων

21 επιδη γαρ δι ανθρωπου θανατοϲ και δι ανθρωπου αναϲταϲιϲ νεκρω

22 ωϲπερ γαρ εν τω αδαμ παντεϲ αποθνηϲκουϲιν ουτωϲ και εν τω χω παντεϲ ζωοποιηθηϲονται

23 εκαϲτοϲ ’ εν τω ϊδιω ταγματι απαρχη χϲ επειτα οι του χυ εν τη παρουϲια αυτου

24 ειτα το τελοϲ οταν παραδιδω την βαϲιλιαν του θυ και πρι οταν καταργηϲη παϲαν αρχην και παϲαν εξουϲιαν και δυναμιν

25 δει γαρ αυτον βαϲιλευειν αχρι ου ’ θη πανταϲ τουϲ εχθρουϲ ϋπο τουϲ ποδαϲ αυτου ’

26 εϲχατοϲ εχθροϲ καταργειται ο θανατοϲ

27 ’ οταν δε ειπη οτι τα παντα ϋποτετακται δηλον οτι εκτοϲ του ϋποταξαντοϲ αυτω τα ’

28 παντα τοτε και αυτοϲ ο ϋϊοϲ ϋποταγηϲεται τω ϋποταξατι αυτω τα παντα ϊνα η ο θϲ τα παντα εν παϲιν

29 επει τι ποιηϲουϲι οι βαπτιζομενοι ϋπερ των νεκρω ει ολωϲ νεκροι ουκ εγιρονται τι και βαπτιζονται ϋπερ αυτων

30 τι και ημιϲ κινδυνευομεν παϲαν ωραν

31 καθ ημεραν αποθνηϲκω νη την ϋμετεραν καυχηϲιν αδελφοι ην εχω εν χω ιυ τω κω ημων

32 ει κατα ανθρωπον εθηριομαχηϲα εν εφεϲω τι μοι το οφελοϲ ει νεκροι ουκ εγειρονται φαγωμε και πιωμεν αυριον γαρ αποθνηϲκομεν

33 μη πλαναϲθαι φθειρουϲιν ηθη χρηϲτα ομιλιαι κακαι

34 εκνηψατε δικαιωϲ και μη αμαρτανετε αγνωϲιαν γαρ θυ τινεϲ εχουϲιν προϲ εντροπην ϋμιν λαλω

35 αλλ ερι τιϲ πωϲ εγειρονται οι νεκροι ποιω δε ϲωματι ερχονται

36 αφρων ϲυ ο ϲπιρειϲ ου ζωοποιειται ειϲ την εαν μη αποθανη

37 και ο ϲπιρειϲ ου το ϲωμα το γενηϲομενον ’ αλλα γυμνο κοκκον ει τυχοι ϲιτου η τινοϲ των λοι

πων

38 ο δε θϲ διδωϲιν αυτω ϲωμα καθωϲ ηθεληϲε και εκαϲτω των ϲπερματων ’ ϊδιο ϲωμα

39 ου παϲα ϲαρξ η αυτη ϲαρξ αλλα αλλη μεν ανθρωπων αλλη δε ϲαρξ κτηνων αλλη δε ϲαρξ πτηνων αλλη δε ϊχθυων

40 και ϲωματα επουρανια και ϲωματα επιγεια αλλα ετερα μεν η των επουρανιων δοξα ετερα δε η των επιγειων ·

41 αλλη δοξα ηλιου και αλλη δοξα ϲεληνηϲ και αλλη δοξα αϲτερων αϲτηρ γαρ αϲτεροϲ διαφερει εν δοξη

42 ουτωϲ και η αναϲταϲιϲ των νεκρω ϲπιρεται εν φθορα εγιρεται εν αφθαρϲια ·

43 ϲπειρεται εν ατιμια · εγειρεται εν δοξη ϲπειρεται εν αϲθενια εγειρεται εν δυναμι ·

44 ϲπειρεται ϲωμα ψυχικον · εγειρεται ϲωμα πνικο ε εϲτιν ϲωμα ψυχικον εϲτιν και πνικον ·

45 ουτωϲ και γεγραπται · εγενετο ο πρωτοϲ ανθρωποϲ αδαμ ειϲ ψυχην ζωϲαν · ο εϲχατοϲ αδαμ ειϲ πνα ζωοποιουν ·

46 αλλ ου πρωτον το πνικον αλλα το ψυχικον επειτα το πνικον

47 ο πρωτοϲ ανθρωποϲ εκ γηϲ χοικοϲ ο δευτεροϲ ανθρωποϲ ’ εξ ουρανου

48 οιοϲ ο χοϊκοϲ τοιουτοι και οι χοϊκοι και οιοϲ ο επουρανιοϲ τοιουτοι και οι επουρανιοι

49 και καθωϲ εφορεϲαμεν τη εικονα του χοϊκου φορεϲωμε και την εικονα του επουρανιου

50 τουτο δε φημι αδελφοι οτι ϲαρξ και αιμα βαϲιλεια θυ κληρονομηϲαι ου δυναται ουδε η φθορα την αφθαρϲιαν κληρονομει

51 ϊδου μυϲτηριον ϋμιν λεγω παντεϲ μεν κοιμηθηϲομεθα ου πατεϲ δε αλλαγηϲομεθα

52 εν ατομω εν ριπη οφθαλμου εν τη εϲχατη ϲαλπιγγι ϲαλπιϲει γαρ και οι νεκροι εγερθηϲοται αφθαρτοι κ(αι) ημειϲ αλλαγηϲομεθα

53 δει γαρ το φθαρτο τουτο ενδυϲαϲθαι αφθαρϲιαν και το θνητον τουτο ενδυϲαϲθαι αθαναϲιαν

54 οταν δε ’ το θνητον τουτο ενδυϲηται τη αθαναϲιαν τοτε γενηϲεται ο λογοϲ ο γεγραμμενοϲ κατεποθη ο θανατοϲ ειϲ νικοϲ

55 που ϲου θανατε το νικοϲ που ϲου θανατε το κεντρον

56 το δε κεντρον του θανατου η αμαρτια η δε δυναμιϲ τηϲ αμαρτιαϲ ο νομοϲ

57 τω δε θω χαριϲ τω διδοντι ημιν το νεικοϲ δια του κυ ημων ιυ χυ

58 ωϲτε αδελφοι μου αγαπητοι εδραιοι γεινεϲθε αμετακινητοι περιϲϲευοντεϲ εν τω εργω του κυ παντοτε ειδοτεϲ οτι ο κοποϲ ϋμων ουκ εϲτιν κενοϲ ε κω

http://www.codexsinaiticus.org/en/ma...r&zoomSlider=0
http://www.codexsinaiticus.org/en/ma...8&zoomSlider=0