Ravas de prigoana
 

" Precum doreste cerbul izvoarele apelor, asa te doreste Biserica din sat pe tine, fiule.
Dragul mamei, voi pune scrisoarea aceasta langa altarul pustiit, pe masuta care odata primea pomelnice: Cel de Sus o poate duce la tine.
Biserica te asteapta cum Hristos astepta Invierea. Tu ai ridicat-o, tu ai slujit- in ea, tu i-ai dat viata. De cand te-au pus in catuse pentru credinta, parca cineva a pus in lanturi si lacasul sfant - primul si cel mai drag copil al tau.
In lipsa ta a imbatranit Biserica toata ; Maica Domnului aproape a orbit in icoana, plangandu-te langa mine. Sfintii parca s-au cocosat asteptandu-te. Doctorii fara de arginti par franti de oboseala: cred ca nu mai prididesc sa va ingrijeasca. Mucenicii de ieri vor sa se intoarca in temnitele pe care le cunosc de sute de ani si sa ramana cu mucenicii de azi. Sa fie alaturi de voi.
Fiule, fara tine Biserica e o floare care se usuca. Vino si slujeste in ea si isi va reveni.
Intoarce-l, Doamne, aici, intoarce-l degraba !
Inainte ca Biserica sa se ofileasca ! "

Din revista "Atitudini", nr.3/2008

" Dezbraca-mi, Doamne, fiinta de patimile toate
Ca sa raman Adamul neprihanit,
Apoi ma naste iarasi din zorile-Ti curate
Ca pe-un izvor de roua ori ca pe-un mugur crud!

Iubeste-mi, Doamne, lutul, iubeste-mi zestrea data
Pe care cu migala suflat-ai Duhul Sfant,
Sa-ti simt din nou caldura ce o simteam odata
Cand inca nu cazusem din cer pe-acest pamant!

Scufunda-mi, Doamne, trupul si sufletul sihastru
In roua ce din Ceruri o strangi in palma Ta
Si-mi prinde iar privirea in ochiul Tau albastru
Pentru acele vremuri cand langa noi vei sta! "

"O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu tine într-o dragoste veşnică. În Tine sălăşluieşte tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toţi învăţaţii să tacă, toată făptura să amuţească în faţa Ta, grăieşte-mi numai Tu."
"Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu."

Parintele Arsenie Boca

[quote=Carine;131346]Draga mea, semnez alaturi de tine! Tot in Franta traiesc si nu stiu unde o fi exporatat romanul omenia, dar sigur nu in Franta. Romanii nu au exportat omenia, ci este acasa, cuminte, smerita ... Cine are ochi de vazut sa vada!

Cioran
 

Pertinent raspuns peste timp pentru Cioran. Ma prind fiorii cand il citesc (mai mult de nevoie decat de voie)... Un ateu care "cugeta" ale Domnului...

Isihie Sinaitul :
 

Trezvia este o metodă duhovnicească durabilă, urmărită cu râvnă, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, izbăveşte pe om cu totul de gânduri şi cuvinte pătimaşe şi de fapte rele ; urmărită astfel, ea îi dăruieşte apoi cunoştinţa sigură a lui Dumnezeu cel necuprins, atât cât e cu putinţă, si dezlegarea tainelor dumnezeieşti şi ascunse. Ea împlineşte toată porunca lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament şi aduce tot binele veacului ceva să vie. Ea e propriu zis curăţia inimii, care , di pricina măreţiei şi a frumuseţii ei , sau mai bine zis din neatenţia şi negrija noastră, e azi atât de rară printre monahi. Pe aceasta o fericeşte Hristos, zicând : " Fericiţi cei curaţi cu inima căci aceia vor vedea pe Dumnezeu". Aşa fiind, ea se cumpără foarte scump.
Trezvia dăinuind mult în om, se face călăuză a vieţii drepte şi plăcute lui Dumnezeu. Iar urcuşul în aceasta ne deprinde cu contemplaţia şi cu felul cum trebuie să punem în mişcare , în chip cuvenit, cele trei părţi ale sufletului şi să ne păzim fără greşeală simţurile. Ea sporeşte în fiecare zi cele patru virtuţi generale, în cel ce se împărtăşeşte de ea.

Sfântul Simeon Noul Teolog :
 

Dacă fugi de lume, ia seama să nu dai sufletului mângâieri la început şi să o cercetezi pe aceasta, chiar dacă te silesc să faci aceasta toate rudeniile şi toţi prietenii. Căci pe ei îi îndeamnă la aceasta demonii pentru a stinge căldura inimii tale. Chiar dacă nu-ţi vor putea împiedica cu desăvârşire hotărârea, ei o vor face cu siguranţă mai moale şi mai slab.

Întâmplările supărătoare ( necazuri ) - Isaac Sirul
 

Dacă în întâmplările supărătoare vei privi doar la înfăţişarea exterioară şi nu vei cerceta şi privi şi rănile tale ascunse care le-au pus în mişcare, atunci cu cât vei protesta, cu atât îţi vei spori răul şi-l vei adăuga la nenorocirea pe care ţi-ai atras-o singur. Şi vei fi aruncat de la un ţărm la altul, asemenea valurilor mării care se întâlnesc şi se izbesc mereu unele de altele.

Iertare, dar mărturisesc că nu înțeleg mesajul din pricina textului. Pronumele demonstrativ "aceasta” ține locul cărui substantiv?
- în contextul ”și să o cercetezi pe aceasta” , se referă la ”lume”?
- în contextul ”chiar dacă te silesc să faci aceasta...” ... cărui substantiv îi ține locul?
-”Căci pe ei îi îndeamnă la aceasta demonii...” - ce substantiv substituie?

Gramatical, textul include și alte neclarități... \\\\\în final nu-mi dau seama dacă ”mai moale și mai slab” sunt adjective pentru substantivul ”hotărârea”? În cazul acesta, ar exista un dezacord. Dacă sunt adverbe, atunci textul se încâlcește și mai mult...

Vă rog mult, o traducere în limba română de astăzi pentru a putea pătrunde ideea textului.

Cu mulțumiri! Doamne ajută!

Intre idealurile oamenilor si realizarea lor,
Intotdeauna va exista
O diferenta de nivel mai mare decat cea mai inalta cascada.

Se poate folosi rational aceasta cadere de sperante,
Construindu-se pe ea ceva ca o hidrocentrala.
De la energia astfel castigata,
Chiar daca n-o sa reusim sa ne aprindem decat tigarile,
Tot e ceva,
Pentru ca fumand, ne putem gandi serios
La niste idealuri si mai grozave.

Marin Sorescu, Perpetuum mobile

Domnii mei, când esti la oras, diavolul vine sub diferite chipuri : un prieten, o carte, o femeie, un dusman;
când esti în singuratate, vine personal. ( pr. Ilie Cleopa)

Vai ce frumos e citatul asta!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Vladimir Soloviov
 

<< Omul nu are voie să se oprească la faza animalităţii suficiente, cel puţin pentru motivul că animalele nu sunt defel suficiente. Un om conştient nu poate fi animal, vrând-nevrând, el este pus în faţa alegerii între cele două căi : fie să devină mai bun şi mai presus de datul material, fie să devină mai rău şi mai prejos de animal . >>

"Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!"

"Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea!"
Octavian Paler

Multumesc pentru citat,superb ;)

O.Paler
 

"Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai"

Constantin Noica
 

iubeste sa fii iubit iarta sa fii fericit

Citate preferate...
 

"Iertarea e secretul mântuirii."
"Vorbeşte dacă ai ceva mai bun decât tâcerea."
"Atât iubeşti cât daruieşti."
"Să vă fie viaţa capabilă de jertfă pentru alţii."
(D. Stăniloaie)
"Rugăciunea sinceră şi curată te înalţă către Dumnezeu."
( M. Mardare)
"Iubirea descoperă în om virtuţi ascunse."
( M. Mardare)
"Cuvântul îmbrăcat în lumina inimii şi a minţii tămăduieşte."
(M. Mardare)
"Mâinile înălţate a rugă-pom înflorit."
(M. Mardare)
"Copilăria are ochi albaştri şi fruntea senină."
(M. Mardare)
"Visele curate fac cerul mai albastru."
( M. Mardare)
"Sufletul se curăţeşte de păcate prin citirea Psaltirii şi prin milostenie."
(Gheorghe Zăvorâtul din Zadonsk)
"Religia este pomul vieţii, iar ştiinţa este pomul cunoaşterii binelui şi răului. Religia este legătura cu Dumnezeu, iar ştiinţa este legătura cu universul."
Este un om deosebit cel care iubeşte, dar este un om mare cel care învaţă pe celălalt să iubească."

citatul meu fav
 

,,În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: "Împărăţia mea nu e din lumea aceasta". Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăţia Lui cu trenul sau cu racheta dacă poţi. Nu poţi! Înotăm în Univers ca mormolocii, şi lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern"(Petre Tutea)

Ascultati cantecul "Lacrima limbii noastre" interpretat de Doina si Aldea Teodorovici- este deosebit de frumos!

Sf. Gherman din Alaska

"Atunci el i-a intrebat daca Il iubesc pe Dumnezeu. `Bineinteles ca Il iubim pe Dumnezeu. Cum ar putea cineva sa nu-L iubeasca?‘ Auzind cuvintele acestea, batranul si-a plecat capul si a zis: ‘Eu, un biet pacatos, de patruzeci de ani caut sa Il iubesc pe Dumnezeu si nu pot spune ca Il iubesc precum ar trebui. Sa Il iubesti pe Dumnezeu inseamna sa te gandesti la El pururea, sa Ii slujesti zi si noapte, si sa faci voia Sa. Domnilor, Il iubiti pe Dumnezeu intr-acest chip, va rugati Lui adesea, faceti intotdeauna voia Sa?’ Rusinati, ei si-au recunoscut neputinta. ‘Atunci, ingaduiti-mi, prieteni, sa va rog cu staruinta ca din ziua aceasta, din ceasul acesta, din clipa aceasta sa Il iubiti pe Dumnezeu mai presus de toate‘.

"Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le
ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor
lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.
Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi
adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii
mor”20… „Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta,
pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând
sângele şi averea unei generaţii”… „Oameni care au comis crime
grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte,
în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”… „Ne mulţumim dacă
actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare,
abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum
mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui
adevărat şi autentic sentiment patriotic”
„Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori,ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român"
(Mihai Eminescu-Timpul 1880)

Caragiale
 

O scrisoare pierduta


1)Pristanda: (singur, intră prin dreapta, e puţin mişcat) O făcurăm şi p-asta... şi tot degeaba. Am pus mâna pe d. Caţavencu... Când am asmuţit băieţii de l-a umflat, striga cât putea: "Protestez în numele Constituţiei! Asta e violare de domiciliu!" - Zic: "Curat violare de domiciliu! Da' umflaţi-l!"


2).SCENA V

,,Trahanache, care s-a urcat la tribună, apoi Caţavencu, Popescu, Ionescu, Alegători, Publicul venind din fund şi ocupând locurile lor din scena I-a. Intrare zgomotoasă, acompaniată de clopoţelul prezidentului.
Trahanache: (în picioare) Orele sunt înaintate! Poftiţi, poftiţi, stimabililor: avem cestiuni arzătoare la ordinea zilii... (şade.)

(Toată lumea s-a aşezat la locul său.)

Caţavencu: (cu modestie) D-le preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvântul...
Trahanache: Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveţi cuvântul. Poftiţi la tribună!...

(Mişcare în grupul lui Caţavencu.)

Caţavencu: (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii şi gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. - Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)

Ionescu, Popescu, Toţi: (foarte mişcaţi) Bravo!
Caţavencu: (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător) Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!... O primesc! Mă onorez a zice că o merit!... (foarte volubil.) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist... că sunt liber-schimbist... că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat.) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)
Caţavencu: Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică... (îngraşă vorbele.)
Popescu: Bravo!
Caţavencu: Socială...
Ionescu: Bravo!
Caţavencu: Economică...
Popescu: Bravo!
Caţavencu: Administrativă...
Ionescu: Bravo!
Caţavencu: Şi... şi...
Ionescu, Popescu, Grupul: Bravo! Bravo!
Trahanache: (clopoţind) Rog, nu întrerupeţi pe orator, stimabile...
Caţavencu: (cu tărie) Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte... (cătră adunare şi mai ales cătră grup, cu tonul sigur.) Puteţi, d-lor, să întrerupeţi, pentru că eu am tăria opiniunilor mele... (reintrând în tonul discursului şi îngrăşând mereu vorbele) şi... şi... finanţiară. (Aplauze prelungite.)... Da, suntem ultra-progresişti, da, suntem liber-schimbişti... Or... conduşi de aceste idei, am fundat aci înoraşul nostru "Aurora Economică Română", soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti... pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor...

Grupul: (aplauze) Bravo!

Caţavencu: Soţietatea noastră are de scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău...

Grupul: (aplauze) Bravo!

Caţavencu: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastrăă dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în ţara noastră!

Grupul: Bravo! (aplauze entuziaste.)

Trahanache: (clopoţind) Stimabile... nu...
Caţavencu: Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă... nu mă tem de întreruperi!... În Iaşi, de exemplu, - permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! - în Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul!...

Grupul: (mişcat) A!

Caţavencu: Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani! Explicaţi-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel!

Grupul: Bravo! (aplauze.)

Caţavencu: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...

(aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar şi aruncă iar priviri scânteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulţi inşi se mişcă în fund, pe unde apare Cetăţeanul turmentat şi Ghiţă în ţivil.)"

De mult n-am mai ras asa... Ce mi-a placut "o scrisoare pierduta", si "bacalaureat" la fel... ce-am mai ras... continua, mai scrie.

"La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viata, nu printr-un anume fel de a gandi." Christos Yannaras

Pt Anytza>mai am 2 scene memorabile
 

I).O noapte furtunoasa

SCENA IV
Ipingescu, Jupân Dumitrache

Jupân Dumitrache: (şezând pe scaun) Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citişi ceva?
Ipingescu: Bravos ziar, domnule! Ăsta ştiu că combate bine.
Jupân Dumitrache: Apoi nu-i zice lui degeaba "Vocea Patriotului Naţional"!...
Ipingescu: (citeşte greoi şi fără interpunctaţie) "Bucureşti 15/27 Răpciune. - Amicul şi colaboratorele nostru R. Vent. ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaşte demult publicul cititor, ne trimite următoarea prefaţiune a unui nou op al său. I dăm astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru. Republica şi Reacţiunea sau Venitorele şi Trecutul. - Prefaţiune. - Democraţiunea romană, sau mai bine zis ţinta Democraţiunii romane este de a persuada pe cetăţeni, că nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituţiune..."
Jupân Dumitrache: (mulţumit) Ei, bravos! Aici a adus-o bine.
Ipingescu: (căutând şirul unde a rămas) "... A mânca... sfânta Constituţiune..."
Jupân Dumitrache: (cam nedomirit) Adică, cum s-o mănânce?
Ipingescu: Stai să vei... că spune el... "Sfânta Constituţiune, şi mai ales cei din masa poporului..."
Jupân Dumitrache: (nedomirit) E scris adânc.
Ipingescu: Ba nu-i adânc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: să nu mai mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine şi ca dumneata, care suntem din popor; adică să şază numai poporul la masă, că el e stăpân.
Jupân Dumitrache: (lămurit) Ei! aşa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte.
Ipingescu: Stai să vezi: acuma vine un ce şi mai tare.
Jupân Dumitrache: Ei?
Ipingescu: (urmând citirea) "... A mânca poporul mai ales, este o greşală neiertată, ba putem zice chiar o crimă..."
Jupân Dumitrache: (cu deplină aprobare) Ştii că şi aici loveşte bine! Da! cine mănâncă poporul să meargă la cremenal!
Ipingescu: (bătând cu mâna-n gazetă) Apoi de ce scrie el, sireacul!
Jupân Dumitrache: Dă-i nainte, că-mi place.
Ipingescu: "... Ba putem zice chiar o crimă. (schimbând tonul şi mai grav.) Nu! Orice s-ar zice şi orice s-ar face, cu toate zbieretele reacţiunii, ce se zvârcoleşte sub dispreţul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele acelora ce cu neruşinare se intitulează sistematici opozanţi..."
Jupân Dumitrache: (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap în semn de aprobare, îl întrerupe cu entuziasm) Hahahaha! i-a-nfundat!
Ipingescu: (urmând cu tărie) "... Nu! în van! noi am spus-o şi o mai spune: situaţiunea Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, până ce nu vom avea un sufragiu universale..." (amândoi rămân foarte încurcaţi.)
Jupân Dumitrache: Adicătele, cum vine vorba asta?
Ipingescu: (după adâncă reflecţie)A! înţeleg! bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran... ştii: masă... sufragiu...
Jupân Dumitrache: Ei! acu înţeleg eu unde bate vorba lui! Ei! bravos! bine vorbeşte...
Ipingescu: Ăsta combate, domnule, nu ţi-am spus eu!
Jupân Dumitrache: Apoi, nu-i zice lui degeaba "Vocea Patriotului Naţional"!
Ipingescu: "... Până ce nu vom avea un sufragiu universal. Am zis şi subsemnez! R. Vent... studinte în drept şi publicist."

Conu Leonida fata cu reactiunea
 

(asta sunt eu)

Leonida:Unde mi-este gazeta? (nervos:) că dacă o fi să fie revuluţie, trebuie să spuie la 'Ultime ştiri'. Unde mi-e gazeta? (Merge la masă, ia gazeta, îşi aruncă ochii pe pagina a treia şi dă un ţipăt.) A!

Eftimita:Ei!

Leonida (pierdut):Nu e revuluţie, domnule, e reacţiune; ascultă: (citeşte tremurând:) 'Reacţiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunere, ea stă la pândă ascuţindu-şi ghearele şi aşteptând momentul oportun pentru poftele ei antinaţionale... Naţiune, fii deşteaptă!' (cu dezolare:) Şi noi dormim, domnule!

Eftimita (asemenea):Cine strică, soro, dacă nu mi-ai citit gazeta de cu seara!

(Zgomot tare.)

Leonida (prăpădit):Şi pe mine mă ştiu toţi reacţionarii că sunt republican, că sunt pentru naţiune.
Eftimita (tremurând şi începând să plângă) :Ce-i de făcut, soro?
Leonida (stăpânindu-se ca să-i facă curaj):Nu te speria, Miţule, nu te speria..."

"Tragedia omenirii contemporane consta in faptul ca ea il priveste pe omul bolnav ca pe un om normal". Preotul Mihail Nedelski

Augustin de Hipona
 

,,Să trăieşti bine nu este altceva decît să-l iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată lucrarea ta. Îi arăţi (prin cumpătare) o iubire desăvîrşită, pe care nici o nenorocire nu o poate zdruncina (ceea ce ţine de tărie), care nu ascultă decît de El (şi aceasta este dreptatea), care veghează pentru a discerne toate, de teama de nu te lăsa luat prin surprindere de viclenie şi de minciună (şi aceasta este prudenţa)".

"Daca poti merge, de ce sa te tarasti!" Nicolae Iorga

Vreti sa urcati la iubirea de Dumnezeu?
Folositi-l pe aproapele ca si treapta!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Frumos spus si nu mai putin adevarat!

"Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii."

Sf. Ioan Iacob Romanul-Hozevitul
 

Folosul defaimarii
Zis-a un batran: "De iti vei aduce aminte de cel ce te-a necajit, sau te-a necinstit, sau te-a pagubit, dator esti ca sa-ti aduci aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos si sa-l ai pe el ca un facator de bine. Daca te necajesti sau te tulburi pentru el, atunci inseamna ca boleste sufletul tau. Deci, dator esti sa multumesti fratelui si sa te rogi pentru dansul, caci prin el cunosti boala ta si sa primesti cele de la dansul, ocari sau vorbe rele, ca pe niste doctorii trimise de la Domnul.
Iar daca te scarbesti asupra fratelui, aceasta inseamna ca si cum ai zice Domnului: "Nu voiesc sa primesc doctoriile Tale, ci voiesc sa putrezesc intru ranile mele". Deci cel ce voieste sa se vindece de ranile sale cele sufletesti, este dator sa sufere cele ce se aduc de la doctor, in orice chip ar fi.

Sa nu poftesti nimic din ceea ce este al aproapelui tau.

primita de la un prieten
 

“Dumnezeu nu se uită la binele ce l-ai făcut şi la cum arată acest bine, ci la intenţia cu care l-ai făcut.” (Sfântul Ioan Damaschin)

Se spune că odată, doi călugări au vrut să treacă peste un râu nu prea adânc, dar peste care nu se afla nici un pod. Pe mal, o tânără fată nu îndrăznea să se încumete în lupta cu apa. Văzând-o, unul dintre călugări a luat-o în braţe, a trecut-o pe celălalt mal, apoi şi-a văzut mai departe de drum.Cel de-al doilea călugăr nu i-a spus nimic, dar spre seară, când au ajuns, în sfârşit, între zidurile mânăstirii, a răbufnit:
–Cum este posibil să ridici în braţe o fată, când noi, călugării, nu avem voie nici măcar să le privim?
Liniştit, celălalt i-a răspuns:
–Eu am lăsat fata acolo, tu, însă, o mai porţi şi acum cu tine …"

Maica Tereza :

"Dacă stai să judeci oamenii, nu mai ai timp să-i iubeşti. "

Sfântul Ioan Scărarul :

"Osândirea este o boală subţire, dar o lipitoare grasă, ascunsă şi tăinuită, care suge şi seacă sângele iubirii … Ea este făţărnicia iubirii, pricinuitarea întinăciunii şi a poverii inimii."

“Dumnezeu se descopera , nu unei minti ascutite, ci unei inimi curate:”fericiti cei cu inima curata ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”(Mat. 5, 8)” – Prot. P. Socolov

“Dupa cum e cu neputinta sa cunoastem soarele fara soarele insusi, tot astfel e cu neputinta sa-L cunoastem pe Dumnezeu fara Dumnezeu insusi” – Prot. P. Socolov

“Nu este nimic mai sarac decat capul care face filosofie despre Dumnezeu, fara Dumnezeu” – Sf. Ioan Scararul

“Nu vorbi nimic despre Dumnezeu din cele ce nu le-ai invatat de la El insusi.”- Sf. Ioan Scararul

“Este foarte primejdios sa vorbesti despre Dumnezeu, ceea ce iti vine in minte, oricat de adevarat ti s-ar infatisa cale vorbite. Cuvantul adevarat despre Dumnezeu, este numai cuvantul lui Dumnezeu” – Sf. Ioan Scararul

“E primejdios sa inoti imbracat in toate hainele, e primejdios sa te atingi de teologie, cand ai vreo patima oarecare” – Sf. Ioan Scararul

“Daca Moise era oprit sa se apropie de rugul ce ardea, inainte de a-si scoate mai intai incaltamintea, atunci cum te poti apropia tu, de Dumnezeu fara sa te eliberezi in prealabil de legatura simturilor” – Sf. Tihon Zadaronschi

“Duhul nostru este din Dumnezeu si numai in Dumnezeu isi poate gasi linistea si fericirea” – Fericitul Augustin

“Nu este nimic asa de mare ca omul cu Dumnezeu si nu este nimic asa de neinsemnat ca omul fara Dumnezeu” – Adrian Jugschii

“Cand traiesti cu Dumnezeu gasesti fericire si in nenorocire” – Sf. Tihon Zadon

“Cu Dumnezeu afli raiul si in iad, iar fara Dumnezeu e un chin si in cer” – Sf. Tihon Zadon

“Cauta-L pe Dumnezeu, dar nu cauta locul unde salasluieste El” – Avva Sisoe

“O, suflete al meu! Dumnezeu e intotdeauna cu tine, iar tu traiesti ca si cum El ar fi departe de tine” – Sf. Ioan Gura de Aur

“Dumnezeu se apropie de noi cand noi ne apropiem de El” – Filaret-Mitropolitul Moscovei

“Daca vrei sa faci toate lucrurile tale bine, atunci inghipuieste-ti ca Dumnezeu se uita la Tine” – Filaret-Mitropolitul Moscovei

“In fata maretiei lui Dumnezeu nu este nimic maret, iar in fata bunatatii Lui nu e nimic bun” – Sf. Tihon Zadon

“Dumnezeu e credincios fagaduintelor Sale, dar numai pentru oamenii care sunt credinciosi fagaduintelor lor” – Filaret-Mitropolitul Moscovei

“Daca Dumnezeu isi amana pedeapsa atunci tu nu-ti amana intoarcerea” – Fericitul Augustin

“Sa nu crezi ca nu mai este dreptatea lui Dumnezeu acolo unde nu o observa ochiul tau grosolan” – Filaret-Mitropolitul Moscovei

“Sa nu doresti sa ti se intample ceea ce vrei, ci ceea ce ii place lui Dumnezeu. Tu trebuie sa doresti ceea ce Dumnezeu doreste” – Preot Talmacev

“Ceea ce e folositor pentru noi aceea vrea Dumnezeu; ceea ce vrea Dumnezeu aceea e folositor pentru noi” – Sf. Ioan Gura de Aur

Sfintii sunt recunoscuti doar de Sfinti, pentru ca ei au acelasi fel de viata, aceleasi trairi si aceleasi feluri de a se exprima. Ei înteleg harul ce lucreaza într-un Sfânt Parinte doar prin felul în care se exprima.

Se zice ca inteleptii din vechime au cautat tratamentul pentru nemurire.
Uitandu-se ei cu atentie la mancare au descoperit trei tratamente pentru
conservare: inteleptii musulmani stafidirea, inteleptii din Asia uscarea si
inteleptii europeni afumarea. Musulmanii foloseau soarele pentru stafidire,
indienii asceza pentru uscare, iar europenii tamaia pentru afumare.
Nebunii au vrut si ei sa imite pe intelepti. Asa au facut intai cei indieni
inventand uscarea prin lene, apoi cei arabi au izvodit zaharisirea cu serbet,
iar nebunii europeni afumarea cu tutun!