Spunem ca o forma este transparenta pentru ca nu are o existenta proprie neconditionata. Ii lipseste o esenta identitara, intelegand prin esenta, o imuabilitate. Putem sa-i spunem si relativitate, dar am vaduvi intelegerea de felul special in care ajungem sa percepem fenomenele atunci cand exersam un punct de vedere ontologic corect.

Esti in aceasta lume cand ii validezi realitatea; nu esti in aceasta lume cand ii invalidezi realitatea. Simplu.

Perfectiunea este firescul, imperfectiunea nefirescul.

Purtarea crucii presupune permeabilitate la toate experientele, bune sau rele, pentru a fi sublimate in adevarul imediat, atotprezent si atotpatrunzator.

Imi povestea cineva ca atunci cand era mic, a fost uitat pe olita.
Si cand s-au intors parintii, au gasit toti peretii mazgaliti, de plictiseala.
Nu mai zic cu ce.

Cu mâna, normal.

Toti ,de la mic la mare,avem nevoie de un scop in viata. Scopul se schimba odata cu acumularea de intelepciune si putem spune fara frica de a gresi ca in conditiile date copilul respectiv si-a gasit un scop inalt si l-a realizat magistral cu creativitate si curaj...de dragul artei a suportat cu stoicism mirosul ,deci a jertfit ceva pentru un scop...:24:

Un scop presupune discriminarea intre doua conditii, cea actuala si cea viitoare. Dar daca, nicio conditie nu difera esential de alta conditie, atunci ce rost mai are un scop, o miscare intre doua similaritati?

Sa intelegem ca tu postezi fara nici un scop?

Partial da, partial nu.
Misterul existentei nu este absolutul ei, ci nesfarsitul relativitatilor care o exprima. Scopul este un fir volitiv intre doua relativitati.

Din perspectiva adevarului ultim, orice scop este irational pentru ca orice transformare este iluzorie. Absolutul este temporalitate sublimata, Alfa identic cu Omega.