Nu poti sa te salvezi pe tine insuti fara sa salvezi intreaga umanitate.

Cand realizezi ca freamatul lumii este, de fapt, freamatul tau, ti-ai insusit corect lectia contemplarii.

Functie de cerinta spirituala, uneori realitatea trebuie privita din perspectiva imperfectiunii ei, alteori din perspectiva perfectiunii ei.

O impresie contemplata din perspectiva naturii ei ultime, absenta propriei sale esente, este un giuvaer nepretuit de intelepciune. Viata este o insiruire de impresii care ne pot face extrem de bogati. Sa nu le irosim.

Eliberarea nu este altceva decat o dezbracare completa de prejudecati, o redobindire a nuditatii primordiale.

Asta in termeni de psihologie se numeste "complex mesianic" si desi in sine nu se regaseste in clasificarea standard a bolilor psihice (DSM) se regaseste la cei care sufera de boala psihica numita megalomanie precum si la cei care sufera de tulburare bipolara si schizofrenie.

Nici macar Hristos n-a putut (si nici n-a intentionat) sa-i salveze pe toti, chiar impotriva propriilor alegeri.

Este intr-adevar un concept greu de mestecat si digerat.
Adica cum sa-i salvezi chiar pe toti? Cu bunavointa poate nu vor,atunci cu forta?
Si exact cum spui,pana nici Dumnezeu nu face asta din cauza liberii alegeri.
Nici nu ai cum in termeni concreti de timp si spatiu,sa ajuti la mantuirea trecuta ,prezenta si viitoare a generatiilor.

Complexul psihologic este legat de parerea-de-sine, maica tuturor relelor - indiferent de ce factura este, fie de superioritate, inferioritate, mesianic,....o cronicizare a acestei boli sub forma diferitelor obsesii si deviatii comportamentale (functie de anumite cauze si circumstante).

A dori salvarea tuturora nu este un complex psihologic, un viciu sau o nebunie. Este o aspiratie fireasca care devine rugaciune atunci cand este sustinuta de credinta.

Eu nu stiu ce gandeste sau ce are in intentie Dumnezeu, insa m-ar bucura nespus ca fiecare faptura sa nu mai sufere, sa se bucure de o fericire fara sfarsit.

Rugati-va unii pentru altii

Toti suntem un Trup, suntem legati unii de altii cu fire invizibile. Daca o parte sufera, tot Trupul sufera.

La Dumnezeu toate sunt posibile. Dumnezeu nu este limitat de timp si spatiu.

Daca avem credinta, nu putem ruga pentru toti cei care au fost, pentru toti cei care sunt, pentru toti cei care vor veni. Pentru toti.

Nu o da la intors.

Scris este "Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina".

Afirmatia ta:

"Nu poti sa te salvezi pe tine insuti fara sa salvezi intreaga umanitate." este cu totul altceva.

Deci da, poti si fara si nu, nu poti sa salvezi "intreaga umanitate".

Ca sa nu mai vorbim ca in lumea ta "salvarea" e un fel de suicid ontologic, cu totul altceva decat in crestinism.

Daca-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, ce inseamna salvarea ta fara salvarea aproapelui?

Daca nu-l iubesti, ce inseamna, de fapt, salvarea?