Pai asta inseamna ca ambii sunt egal de ignoranti :)

Un sfant dimpotriva, cunoaste dimensiunea pacatului si isi foloseste toate energia pentru a o evita.

Pe cand "iluminatul" tau e doar o abstractie filosofica.

Pai simplu mai Florinele, experimentezi raul in momentul in care iesi din Dumnezeu.
Si nu este o cunoastere necesara.

Pomul era al Binelui atat timp cat omul l-a ascutat pe Dumnezeu si l-a evitat.
A devenit al Raului atunci cand omului n-a mai ascultat..

Desigur, optica religie tale este exact opusa, creatia este eminamente rea din start..
Dupa tine, creatia nu e posibila fara decadenta, fara o stare de "confuzie".

In crestinism este exact opusul: creatia a fost buna de la inceput, dar a decazut acolo unde fiintele inzestratet cu liber arbitru au ales sa respinga binele, crezand ca sunt autonome si atotsuficiente.

Primii oameni cunoasteau (rational) si raul, stiau ca daca nu asculta vor muri si ca a muri este ceva "rau".
Greu de spus daca stiau asta printr-un simt instinctual al mortii sau chiar la modul practic - de exemplu nu este scris ca animalele erau nemuritoare, probabil au avut ocazia sa vada ce inseamna moartea prin aceste fiinte.

Insa o cunosteau destul de bine, pentru ca numai acceptand asigurarile sarpeului ca "nu vor muri" au acceptat si sa mance din pomul oprit.

Daca un fruct provoaca moartea prin ingerarea acestuia, cum oare putem numi pomul respectiv: Pomul Cunostintei Binelui si Raului?

Evident ca este un Pom al Mortii. Un feng shui edenic interesant.

Dar asa se intampla cand etichetele induc in eroare (intentionat sau neintentionat) si ramane sa crezi ce-ti spune unul sau altul. Esti la mila norocului / probabilitatii.

Adam nu a avut ce alege rational, Adam a pariat. Este primul parior al Creatiei. Doar urmasii sai pot alege, prin intelegerea anumitor legi, cauze si consecinte.

N-are nici o treaba saracu' pom cu neascultarea lui Adam.

Ai vazut prea multe SF-uri.

Adam vorbea fata catre fata cu Dumnezeu ,stia ca e Creatorul lui dar a ales sa vorbeasca si sa creada un strain.Nu exista nici un pariu.

Te-ai intrebat vreodata de ce Adam l-a crezut pe sarpe si nu pe Dumnezeu?

Inclin sa cred ca nu.

Pentru ca sarpele este o patima si e in trupul lui Adam, ca la orice om.

Ia sa vedem...:105: hmmmm..pentru ca nalucea (e drept,ispitit din ...exterior) sa fie,inainte de vreme, mai sus decat era?
Alegerea mult mai usor de facut pentru Adam si Eva era sa il creada pe Dumnezeu,comparativ azi cum noua ne e mai usor sa alegem patimile,in locul lui Dumnezeu.S-a inversat raportul de forte...Noi astazi de ce alegem patimile,pentru ca nu avem cunoastere sau pentru alte "ratiuni" ? :58:
Nu e vorba de lipsa cunostintei ci de belsugul mandriei.Mandria pe care noi o avem in natura cazuta ,pentru Adam si Eva era sugerata din exterior de sarpe iar cand si-au impropriat-o si au fost de acord cu ea si-au interiorizat-o ontologic si au cazut.Am cazut toti de fapt.

Deci l-au crezut pe sarpe pentru ca si-au "impropriat o mandrie sugerata"???

Acest raspuns nu clarifica cauza reala.

Raman intrebarile cheie:

De ce au fost sedusi de mandrie?

Care este cauza mandriei?

De ce mandria este o patima?

Pentru ca nu s-au smerit.

Preamarirea de sine.

Pentru ca deriva din trup impotriva duhului.



P.S. La aceste intrebari nu "cugeta" Dharma?