În prealabil postat de cristina2012 (Post 284445)

Daca unul din cei doi nu vrea sa posteasca, nu poate posti nici celalalt. Poate posti o zi de dragul celuilalt, daca vrea si considera ca poate, dar corect este sa posteasca pentru Dumnezeu si atunci cand va intelege valoarea postului o va face cu draga inima... sa ne rugam pentru asta. Pana atunci nu exista nici un beneficiu din a posti doar sa scapi de cicaleala nevestii.

Daca unul din cei doi nu doreste copii niciodata, taina cununiei nu se poate savarsi de catre preot. Orice casatorie trebuie sa fie deschisa vietii, mai ales ca ne rugam pentru "nastere de prunci buni".

În prealabil postat de Fani71 (Post 284227)

Unde anume ai citit tu ca unirea trupeasca dintre soti ar fi ispita de la diavol??
Imi pare rau, dar sunt nevoita sa iti intorc sfatul de a studia mai bine inainte de a sminiti cititorii..

"Cinstita fie nunta intru toate si patul nespurcat" nu inseamna nicidecum sa traiasca oamenii castaoriti ca fratii. Inseamna sa nu comita cei doi adulter.
Mai documenteaza-te. Ia-o si tu ca pe un sfat si nu ca pe o ofensa.

În prealabil postat de Fani71 (Post 284571)

Casatoria este o taina, in sensul de sfanta taina, dar si in sensul de mister, ca orice este omenesc (omul fiind dupa chipul lui Dumnzeu). In Biserica ortodoxa, anumite lucruri nu sunt cercetate de catre preot. El nu ii intreaba pe cei doi despre dorinta de a avea copii si despre promisiunile pe care si le-au facut.
Pentru ca un preot ortodox sa cunune doi oameni, ei trebuie sa nu fie rude, sa nu fie deja casatoriti, sa fie ortodocsi, si alte cateva conditii de baza. Nici macar nu ii intreaba daca sunt sau nu practicanti. Adesea daca unul este, celalalt nu.
Sigur, ar fi bine ca si preotii ortodocsi, ca si cei catolici, sa ii pregateasca pe tineri pentru casatorie si sa le spuna ca ar trebui sa fie deschisi vietii. Insa nu cred ca ar avea dreptul sa refuze sa ii casatoreasca daca unul din ei spune ca nu vrea sa aiba copii. Mai ales daca ar avea si un motiv serios (boala genetica in familie de ex.) Pana la urma, asta tine de responsabilitatea celor doi; chiar daca ajung la pacate grave, nu din cauza cununiei ajung, ci din cauza unei rele intelegeri a cununiei.

Sigur ca a ajunge la avort este alta poveste. Avortul este distrugerea unei vieti.

În prealabil postat de cristina2012 (Post 284893)

Fani, cazurile in care nu vor copii datorita unor defecte genetice cunoscute inca dinainte sunt infime pe langa numarul mare de cazuri in care nu vor copii ca "nu vrea muschii lor".
In cazul in care nu vor copii pentru ca exista siguranta/posibilitatea transmiterii unor defecte genetice grave, tot trebuie sa tina seama de faptul ca este absolut imposibil sa desparti cu desavarsire actul sexual de procreatie. Deci isi asuma dintru inceput un risc. Oricum astfel de cazuri se discuta foarte serios cu duhovnicul, practic o casatorie alba si niste copii infiati ar fi ideaul... greu de purtat.

În prealabil postat de un mirean (Post 284940)

Draga,orice "unire trupeasca" cu exceptia celei care conduce la procreere,la nastere de prunci buni este considerata de Sf.Biserica desfrau si pacat...Nu mai incerca sa ne imbuibezi aici cu interpretari,erezii si tot felul de sminteli...mergeti la duhovnicul vostru(tu si cu sotul tau) si inceteaza cu parerile...aici ne straduim sa traim in adevar,nu in erezii...

În prealabil postat de Fani71 (Post 284968)

Daca poti sa-mi citezi si alta sursa decat Arsenie Boca...

Adica, daca un cuplu traieste normal, fara nici un fel de ferire, si totusi nu are copii, sau are copii odata la 5 ani, singura unire dintre ei care nu a fost desfrau este aia din care au iesit copii? Ca asta reiese din ce scrii mataluta.

În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 284884)

Un singur lucru mai doresc sa precizez: nu am avut dorinta sa te jignesc, nici acum si nici in alte dati si nu urmaresc asta nici in mod primar si nici secundar dau de orice alt rang . Singurul lucru care cred ca ma stapineste sau ma intereseaza sau ma caracterizeaza este realismul categoric , adica adevarul si dreptatea, grefat insa pe un spirit patimas . Cel putin asa cred eu despre mine si aceasta intentie o am . Limbajul imi este in consecinta : cind agresiv si incriminator, inchizitorial si fara posibilitate de eschiva pt. interlocutor atunci cind sunt atacate principiile si judecatile la care am aderat, cind ondulant si tolerant atunci cind ori simpt ca nu pot comunica eficient cu interlocutorul sau cind greselile sunt mici si nu au rezolvarea pe forum . Si poate ca mai sunt si intr-un alt fel dar pe care din cauza subiectivismului nu reusesc sa il vad. Dar cred ca esential este modul de educatie si instructie in care am fost format . Si ca sa exagerez, dar tot fara dorinta de a te jigni, spun ca nu am atitudine si educatie de papa-lapte , lasind sa se scurga lumea pe linga mine , eu fiind ocupat in timpul acesta cu nimicuri si iluzii dar pe care sa le traiesc intens !
Pt. orice alte banuieli te rog sa ma ierti !

În prealabil postat de un mirean (Post 284969)

Du-te la duhovnic ca sa te aduca la cunostinta adevarului si nu mai sminti pe-aici lumea...AMIN ALELUIA