Sa nu spunem ca nu am stiut...
 

17. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: "Iar dreptul din credinţă va fi viu".
18. Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.
19. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,
21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.
22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.
23. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.
24. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,
25. Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.
29. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, 30. Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
31. Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;
32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac. (Romani, 1)

Va cam balbaiti, negasind cuvintele. Eu vorbeam de curatirea de pacate.

Da, acestea sunt patimi ireprosabile: foamea, setea, oboseala. Tot omul le are de la caderea din rai a protoparintilor.

Imi pare rau; pot sa va dau sfaturi, indicii, pareri, dar simtul umorului.....

Dumneavoastra vorbeati despre faptul ca tot ce a scris cutare este fara greseala, ca degeaba am aplica doar o parte din sfaturile sale, ca e corect suta la suta, pt. ca a vorbit Duhul Sfant prin el....

Si in acelasi timp ii denigrati pe catolici pentru ca ei stiu ca unui om ii este dat ca uneori, in numite situatii speciale, prin mijlocirea Duhului Sfant, sa vorbeasca fara greseala...

Intr-adevar, e nevoie nu doar de putin simt al umorului (sau al ridicolului), ci si de acea calitate rara a oamenilor capabili sa nu se ia pe sine insasi prea in serios, de a-si da seama cand au calcat in strachini si de a rade de ei insisi, pentru a sesiza ironia.

Foamea este o patima ?

Probabil că Miha Anca foloseşte termenul de "patimă" cu sensul, de fapt corect etimologic, de "suferinţă". Patimă vine de la grecescul "pathos" (lat: passio) şi înseamnă boală, suferinţă.
Şi noi, catolicii (cu precădere romano-catolicii) folosim adesea cuvinte redându-le sensul de origine, ceea ce poate părea foarte curios celor neobişnuiţi. Spunem, de exemplu, "pasiunea lui Cristos" cu înţelesul de "suferinţa lui Cristos" (passio Christi) sau spunem că suntem "miniştri ai lui Dumnezeu", cu sensul de "servitor al lui Dumnezeu" (minister Dei). Miniştrii fiind, de mult, de mult de tot, servitori. Chestie de terminologie.

Pentru mine, deja e clar că discuţia noastră ajunge într-o buclă. De fapt, sunt faţă în faţă nu două religii, ci două filozofii. La urma urmei, cei care pleacă de la premiza că trupul lor vine de la necuratul, iar cea mai necurată parte este reproducerea, nu comit, prin însuşi acest lucru, păcat. Desigur că nu este păcat să foloseşti cearşaful găurit ca să eviţi "carnalul obsesiv". Doar te chinui. Şi, ceea ce e un pic mai grav, rişti să te acreşti. În această privinţă, ortodoxia, sau, cel puţin ACEASTĂ ortodoxie, îmi pare foarte aproape de calvinism.

Esti rau !Am o familie frumoasa, un sot pe care il iubesc, nu traiesc in evul mediu, sunt un om civilizat si cu bun simt. Dar stiu sa fac diferenta- ceea ce va este imposibil- ne despart conceptii si datorita profesiei- printre altele. Nu iesi cu narvurile sa le postezi ca fiind firesti.Vad ca ati aprofundat cautarile. Va preocupa tare! Eu nu prea am timp.Ne despart muuulte! Va lipseste pudoarea, domnule doctor!Sa nu intram in penibil! Si va rog sa nu mai faceti referiri la spusele mele. Profesia va da curajul acesta dracesc aproape.Sa gandim de zece ori cand vrem sa dam un raspuns, daca avem duhul jignirii aproapelui.Total necavaleresc!

Mie mi se pare ca aceasta "ortodoxie" se apropie periculos de mult nu doar de calvinism, ci chiar de gnosticism.

Iar problema cea mai mare nu este de cine se apropie, ci de cine se indeparteaza - si anume, de aceia pe care ar trebui sa-i atraga - de toti tinerii si adolescentii pe care societatea secular-umanista ii indeparteaza de Cristos.

Eu cred ca domnului doctor ii lipseste pudibonderia, nu e acelasi lucru.

.................................................. .................................................. ..................Obraznicie apuseana, ce sa-i faci...

Ati epuizat argumentele si ati trecut la ad hominem ?

A-l acuza pe altul de lipsa de pudoare e usor, a fi acuzat de pudibonderie e ceva mai neplacut, nu-i asa ?

Cred ca ajunge zilei rautatea ei.