Editorialul lui C.V. Popescu
 

"Nu mă iubeşti, domnule Popescu". Aceste cuvinte, spuse cu tristeţe, chiar cu durere de poet, au fost momentul de vârf al întâlnirii mele cu Adrian Păunescu. După articolele aspre pe care le-am scris la adresa lui în anii '90, cel mai dur fiind acela legat de moartea tinerilor la cenaclul Flacăra pe stadionul din Ploieşti, în loc să-mi răspundă cu lovituri sub centură, cum e obiceiul pe la noi, a încercat să mă seducă. Ne-am întâlnit de câteva ori, am vorbit, am făcut emisiuni de televiziune memorabile împreună.

Două drumuri se deschideau mereu între noi: unul al literaturii, al culturii pe care mergeam alături de Adrian Păunescu fără să şovăi, respirând în acelaşi ritm cu el, cuprins de o stare rară de bine, atingându-mi sufletul de al lui; celălalt, al politicii, al comportamentului social şi moral, unde paşii nu ni se potriveau aproape niciodată.
publicitate

Una dintre cele mai frumoase emisiuni de televiziune la care am luat parte a fost un Marius Tucă Show cu Adrian Păunescu. Prima jumătate a emisiunii n-a fost decât o trântă crâncenă pe teme politico-morale între fruntaşul Partidului Socialist al Muncii şi subsemnatul. Adrian Păunescu încerca să apere ceauşismul cu o pasiune demnă de o cauză nobilă, eu îl contram scurt şi nemilos. Şi deodată ...

Poetul a rostit din senin, sau, mai exact, din furtună, un vers: "E vremea, Doamne, vara a fost lungă..." şi a tăcut o clipă privindu-mă în ochi. Am continuat împreună cu el fără să clipesc: "Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare/Şi vânturile pe câmpii le-alungă". Sub duhul lui Rilke invocat de Adrian Păunescu, totul s-a dat peste cap ca într-un basm. A urmat o oră de cultură trăită, împărtăşită, iubită în trei cum n-am mai apucat vreodată la televizor, de fapt obiectivele camerelor, studioul, nu mai existau, eram într-o cută moale şi primitoare a timpului, cu adevărat împreună.

"Nu mă iubeşti". "Nu, nu vă iubesc, domnule Păunescu". Adrian Păunescu a fost, pentru că era inteligent, talentat şi cult, cel mai eficient vector agitprop al minciunii naţional-comuniste instituţionalizate de Ceauşescu. Mânat de pizma faţă de sexul sălbatic practicat de Păunescu cu masele pe care el simţea că nu le mai posedă, Ceauşescu a interzis cenaclul Flacăra. Greşeală gravă. Agitaţia şi propaganda realizate de Păunescu ar fi putut întârzia revoluţia din '89 cu câţiva ani, alăturând România Iugoslaviei lui Miloşevici. Chiar după prăbuşirea violentă a lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a propagat naţional-comunismul ani în şir, frânând despărţirea României de un trecut apăsător.

Dar tot el, în clipele în care era atins de flacăra geniului poetic scria versuri care pecetluiau decenii de destin ale României ce va fi fost să fie: "De-atâtea surogate, apetitul laş /O să se simtă-n oase la urmaşi".
Adrian Păunescu a fost, după 1989, un om al trecutului. Dar, din nou, oximoronul viu al fiinţării lui l-a făcut să formuleze, la dezgroparea inutilă şi grotescă a ceauşeştilor, un testament pentru noi, cei pe care acum ne-a lăsat cu România pe cap: "Încetaţi să vă mai ocupaţi cu dezgroparea trecutului, haideţi să ne dezgropăm viitorul".

P.S. Mi-a lăsat şi mie, cel care l-am neiubit cu pasiune, câteva cuvinte la care să mă gândesc peste ani. Un sms în crucea nopţii, pe care l-am primit acum câteva luni, când vara încă nu era prea lungă: "A trecut viaţa pe lângă noi, domnule Popescu, ca un mărfar defect, şi nu mai avem timp să ne întâlnim pe lumea asta". Nu m-am dus la catafalcul lui Adrian Păunescu de la Uniunea Scriitorilor - mi s-a părut că aşa e cinstit. Mi-a zgâriat însă ochii şi creierul imaginea dlui preşedinte Traian Băsescu trecând pe acolo în pulover bleu şi cămaşă, ca atunci când a băut cu Gigi Becali la cârciumă. E bine că şeful statului a fost prezent la sicriul lui Păunescu, poetul o merită, dar de ce, Dumnezeule, în această ţinută?...

Paunescu in presa internationala
 

"A murit poetul care l-a lăudat pe dictatorul Ceauşescu" titrează ABC News în ediţia sa de vineri, citând o informaţie Associated Press. Postul american informează că Păunescu a fost "un om cu un fizic uriaş, dar un scriitor prolific, cu apariţii frecvente la televiziune, uneori de mai multe ori pe săptămână". Ultimul său poem a fost scris pe patul de spital, pe 31 octombrie. "În perioada comunistă, el a scris poeme măgulitoare despre Ceauşescu, care ar fi contribuit, potrivit criticilor, la dezvoltarea cultul personalităţii fostului dictator român", informează ABC News.

Cu toate acestea, subliniază postul tv, Păunescu a atins "coarda sensibilă a multor români". El a fost cel mai bine cunoscut pentru poezia lui despre dragoste şi moarte, ba chiar pentru pasiunea pentru fotbal. Versurile sale melancolice şi visătoare se potrivesc însă cu sufletul românilor, transmite ABC News.

Agenţia de presă maghiară MTI a anunţat printr-o scurtă biografie moartea poetului şi politicianului român. Agenţia aminteşte de activitatea culturală a acestuia la Cenaclul Flacăra şi de interzicerea lui în 1985, adăugând însă că a fost "un poet de curte" al lui Nicolae Ceauşescu. "Din această cauză, românii l-au blamat mult, mai ales după 1989", mai scrie MTI.

Adrian Păunescu a fost etichetat de către BBC drept "poetul de curte al lui Ceauşescu", într-un material biografic publicat la moartea actorului Florian Pittiş, în 2007.

Nu te dezici! Fara cuvinte!!!

daca a facut ceva rau, Dumnezeu sa-l ierte, iar pentru binele pe care la facut, Dumnezeu sa il odihneasca in pace.

Odihna cea vesnica da-i-o lui, Doamne;
Si Lumina cea fara de sfirsit sa-I straluceasca lui.
Sa se odihneasca in pace, Amin

Multumesc pt. urari insa intrebarea era retorica.

Pai copilului i se va preda literatura la scoala (pe langa anatomie, fizica, chimie, etc) si va studia varii texte in care se vor regasi (si) erosul literar, fantezia (asadar desprinderea de realitate), idei mai mult sau mai putin crestine. Cum vei proceda ca sa-l impiedici pe copil sa primeasca acest tip de "informatie"?

Cat despre gradul de educare al Sf. Parinti, sunt de acord cu Erethorn, nu faptul ca nu erau scoliti a garantat primirea Sfantului Duh - deci nu trebuie sa ne apucam sa demolam scolile, slava Domnului!
Sf. Ierarh Nectarie (ca tot se apropie 9 noiembrie) era chiar foarte scolit si asta nu a impiedicat pogorarea Sf. Duh asupra sa! Asta este o dovada ca Dumnezeu este milos si mult-iubitor de oameni (din toate categoriile sociale), nu extremist si fixist, asa cum dorim noi catodata sa-L portretizam.

http://www.youtube.com/watch?v=US0XHiwxdbo

nu imi pasa nici cat negru sub unghie de nici un amanunt din viata lui.....din fericire nu m-a pus nimeni sa-l judec....are atatea poezii geniale de o sensibilitate deosebita si asa cum a fost in stare la nivelul lui si-a iubit tara....Bunul Dumnezeu sa il odihneasca cu dreptii pentru rugaciunile maicii sale si ale tuturor sfintilor sai!

p.s.: cand asculti cantecul de mai sus nu are cum sa nu se miste ceva in tine

Ti-am raspuns pe alt thread.

al 2-lea Eminescu
 

Pentru mine este un om minunat si chiar daca a trecut dincolo va dainui prin opera sa nemuritoare,ne va face sa lacrimam de fiecare data cand vom asculta ruga pentru parinti si repetabila povara caci numai cine a trecut prin greutati stie sa aprecieze binele din viata si mai ales parintii,acesti ingeri care s-au sacrificat pentru copii o viata intreaga.Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l invredniceasca sa se bucure alaturi de ceilalti oameni buni de sus!

N-am avut rabdare sa citesc tot threadul dar mi-a placut postarea ta.
Da Adrian Paunescu e cel ce a murit 'astazi' ,(chiar daca s-a intamplat ieri.
In fata lui Dumnezeu e un om ca oricare altul,care va da socoteala pentru tot raul,si va primi rasplata pentru tot binele care l-a facut ,inclusiv prin poezia sa.
Exista oameni mari ,care lasa o urma adanca imprejurul lor ,si cu bune si cu rele.
Exista sfinti ,care lasa deasemenea o urma adanca imprejur,dar numai cu lucruri bune
Si existam noi,ceilalti,care lasam urme usoare ,nici bune nici rele,care toata viata n-am facut mai nimic.
Ca intr-un taler se vor judeca faptele fiecaruia .Dar nu cantitatea va conta ,adica 1 milion de fapte bune si 2milioane de fapte rele. Ci va conta calitatea faptelor tale,si inima din care ele au fost facute. Caci daca tot ce ai facut ai facut din inima,pana la urma ,pana la fina,Dumnezeu te va mantui,chiar si pe patul de spital.
Am stat cu inima la gura,sa vad daca razvratitul ,rebelul poet se va intoarce in ultimele clipe catre Dumnezeu.Penultimul sau vers a fost depsre Dumnezeu ,iar ultimul despre tara.
Ca si pe el,Dumnezeu ne astapata si pe noi,pana in ultima clipa a vietii sa ne pocaim,indiferent cate trasnai am facut intreaga viata.
Acum poetul s-a intalnit cu absolutul.Acum a capatat raspuns.
Raspunsul e cel care si el l-a anticipat : " totusi ,iubirea.."
Adica indiferent ce am face,tot dragostea care o aratam aici ramane pentru viata vesnica.