mare amagire...
 

Nici daca era asa, tot nu s-ar fi intamplat...doar ce m-am spovedit vineri si daca trebuia sa ma inpartasesc duminica....nu mai puteam, ca am suparat pe un frate...
( si problema cea mai mare nu e la mine, ca oricum nu ma impartaseam, ci sa nu-l fi ranit prea rau pe acela )
Poate ca n-ar trebui sa discutam in public despre subiecte atat de intime. Expunandu-ne astfel in fata celorlalti, riscam sa fim raniti sau sa ranim pe altii, incercand poate doar sa dam un sfat, o parere, o mana de ajutor. Cum se spune, nici o fapta buna nu ramane nepedepsita?
Adevarul e ca nimeni nu stie ce e mai bine pentru altul; cateodata nu stie nici fiecare pt. el.
O sa incerc sa ma abtin sa mai dau sfaturi si pareri si chiar sa mai interactionez in vreun fel cu oameni necunoscuti. Imi pare rau si-mi cer iertare celor pe care i-am suparat; sunt doar o "proasta" care mi-am dat si eu cu parerea, am zis ca fac o fapta buna. Adevarul e ca doar Dumnezeu stie ce e mai bine pt. fiecare; o sa ma limitez sa ma rog Lui, sa pun un gand bun pt. fiecare om care-o sa-l vad in suferinta, sa-i lumineze mintea si sa-l intoarca in calea cea buna, si sa-l scape din ghearele celui rau, daca e cazul.
Dumnezeu sa va ajute pe toti si iertati-ma cei pe care v-am suparat!

inca mai miros hainele a tigari din cauza ca se fumeaza inca in casa, eu m-am lasat de fumat de cateva luni si nu mai miroase nimic a tigari la mine in casa. ati spus ca lasatul de fumat a avut un pret, care este acela?

se zice ca un fost fumator este mai rau decat un nefumator si intr-o oarecare masura cred ca este asa, insa sper eu ca este ceva constructiv pentru cei care au fumat, o arma impotriva acestui pacat. acum ca nu mai fumez vad si eu cati oameni fumeaza, cum aceasta patima a pus stapanire pe oameni, chiar azi am remarcat un baiat care si-a aprins tigara de pe scarile rulante de la mentrou nemaiavand rabdare sa fie in aer liber si netinand cont de ceilalti. eu incerc sa nu-i judec, de fapt ii compatimesc pe cei care fumeaza, eu m-am lasat pentru ca nu ma mai suportam, nu mai apartineam eu mie, nu ma mai regaseam. ma uit ca multi care fumeaza nu au nici hainele tocmai ok pe ei, poate incaltarile rupte sau hainele foarte vechi si chiar rupte si imi dau seama ca e din cauza patimii, eu de cand am renuntat la tigari imi iau lunar cate ceva de imbracat si inainte abia daca imi luam cate ceva pe sezon. sotul meu nu a fumat nicodata si el nu vede aceste lucruri, nu stiu cum m-a suportat atatia ani, zilele trecute ma gandeam ca daca m-ar fi pus sa aleg intre tigari si relatia noastra as fi renuntat la el, atat de impatimita eram. ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a ascultat rugamintile disperate de a renunta la fumat, slava Lui!

Durerea confruntarii cu realitatea.
Acceptarea.
Inima infranta si smerita.

Oooooooo!!! pai asta e un pret bun! pozitiv, folositor...

(cand spui despre ceva ca "are un pret" intelesul e cu totul altul...)

pretul pe care l-am platit eu? pai as putea sa spun doar ce am castigat, pe langa cateva (mai multe) kg in plus am castigat foarte multa libertate si sansa mantuirii sufletului pe care o pierdusem o data cu momentul cand am devenit dependenta de acest viciu. desavarsiti nu avem cum sa fim, dar macar sa ne straduim sa nu mai facem unele lucruri neplacute lui Dumnezeu si fara de care traim mult mai linistiti. cine spune ca fumaul nu e pacat se minte singur, eu am fumat si am realizat ca a fuma e pacat si fumam si ma invinuiam ca o fac si tot fumam, dar am reusit cu ajutorul Domnului sa ma las. Doamne ajuta!

Sa fim seriosi! Nu ne ingrasam ca ne-am lasat de fumat, ne ingrasam ca mancam aiurea…Daca inlocuim mancarea nesanatoasa cu cea sanatoasa atunci cand vine cheful de rontait, nu cred ca se va putea spune: vai m-am ingrasat! (dand vina pe fumat).
E ceva temporar (daca totusi se intampla) si controlabil astfel incat sa nu se ajunga acolo.

a aparut tigara electronica

am mancat mai mult, nu zic ca nu ca as minti, numai ca eu am o digestie foarte lenta, daca ma intelegeti, si inainte o rezolvam foarte usor cu o cafea si cateva tigari, nu sunt singura care aceasta problema si care s-a confruntat cu asta dupa ce s-a lasat de fumat, oricum nu conteaza, am mai slabit eu o data 20 de kg, o sa reusesc si acum, dar dupa Paste, cred ca e mai important ca sunt nefumatoare decat ca sunt mai plinuta. dvs ati fumat?

pe cine pacalim, pe noi? nu o sa mai fim dependenti de tigari ci de tigara si tot aia este. pe mine m-a indepartat foarte mult tigara de biserica, de fapt nu mergeam la biserica pentru ca eram constienta ca nu pot intra acolo mirosind a tigari, asta pe de o parte, pe de alta parte, daca mergeam stateam in jur de o ora si plecam pentru ca nu mai puteam sta de pofta de tigari, ce sa zic, e groaznic si ma rog Domnului sa se lase toti cei ce-si doresc, sa gaseasca, calea si sa le dea Dumnezeu puterea de a-si dovedi ca putem trai foarte linistiti si fara tigari, iar celor ce nici macar nu-si doresc sa se lase, sa-i ajute dumnezeu sa se trezeasca la realitate. cand fumam nu-mi imaginam viata fara tigari, era 'singura placere care mi-a mai ramas' (scuza fumatorului de fapt), va rog sa ma credeti ca si acum cand privesc in urma imi dau seama ca nu a fost contributia mea aici ci a lui Dumnezeu care a lucrat in asa fel incat eu sa reusesc sa le las, eu sunt slaba, nu am vointa, nu e meritul meu, poate ca prin liberul arbitru am contribuit si eu, ca mi-am dorit sa ma las in loc sa fumez in continuare, insa nu e meritul meu, eram foarte inversunata, fumam un pachet pe zi in conditiile in care la serviciu nu fumam mai mult de 5 tigari ca nu aveam timp, dar recuperam cand ajungeam acasa. m-a ajutat Dumnezeu sa gasesc un duhovnic bun, nu indulgent ci din contra, dar pe care eu il apreciez si il admir foarte mult, e plina biserica in fiecare duminica, vin oameni si din alte cartiere si foarte mult tineret, ceea ce ma bucura foarte mult.
Doamne ajuta!