Hellooo Anita!Wake-up!,ce-are a face Bucuresti-ul cu treaba asta.Oameni buni si oameni(atit femei cit si barbati,atentie!)mai putin buni,vietuiesc pretutindeni,pe toata suprafata pamintului si nu sint stationati geografic,la Bucuresti!
Iar pt "profetul de carton":"binecuvintat cel ce nu asteapta nimic,caci acela nu va fi dezamagit!"Atentie,cind tii garda sus,adversaru'(sint puzderie,pretutindeni,si apare de unde nu te astepti),te loveste sub centura......Iertati!
Cu drag,
Antonia

..."profetule de carton",nu mai sta ,asadar,pe forum ,la "gargara" ,ci pune-te ,omule,pe facut bani,ca sa fii printre...daca situatia o cere!!!...

Si pe mine ma apasa tare singuratate, si dorind o casatorie fara de "unire trupeasca" se pare ca durerea va fi mult mai dura, pentru ca nu cred ca se va gasi vreo "nebuna" ca mine :D

Cereti totul de la Dumnezeu si El va va da. Iar daca intarzie sa va dea ,fiti siguri caa are pentru voi ceva mai bun. Chiar cine e singur ,nu ar trebui sa deznadajduiasca ca Dumnezeu nu l-a ascultat.Caci poate aceea stare ,e doar inceputul unor daruri chiar mai bune ,decat gasirea perechii .
Daca vom primi de exemplu,darul de a ne simti bine cu ceilalti,de a darui,de a fi iubiti de ei, atunci singuratatea nu ne va mai chinui atat de mult.
Fiecare va primi exact acel dar,care il va apropia cel mai mult de Dumnezeu , fie un om alaturi,o pereche cum nici nu a visat el macar ,fie o alta chemare ,cum de asemnea,nici nu a visat.
Totul e sa avem incredere in Dumnezeu ,in fata oricarei alte evidente !
Cereti mai bine o casnicie plina de iubire ,decat doar simplu fapt de a nu fi singuri. Caci acolo unde este iubire,este si Dumnezeu.

Cam prea usor vii tu cu sfaturi. Dar daca esti in situatia initiatoarei subiectului, ce faci? Adica sa vrei casatorie, dar sa nu reusesti sa-ti indeplinesti aceasta dorinta. Te calugaresti doar asa, desi nu simti chemarea? Nu mai veniti cu sfaturi din astea, voi cei deja casatoriti care abundati de fericire si nu intelegeti durerea celor singuri care au iubire de oferit, dar nu au cui.

Din pacate sunt destui care zic ca "au iubire de oferit" dar in spatele "iubirii" stau de fapt propriile nevoi care trebuiesc indeplinite..

Iubirea adevarata nu sta inchisa ca intr-o cusca si isi plange de mila, ea se revarsa intr-un fel sau altul, isi gaseste vocatia intr-un fel sau altul nu depinde de un tertz subiect uman.

Se revarsa,se revarsa dar cand se duce acasa tot singura este.
Daca singuratatea ar fi fost fireasca,normala nu i-ar mai fi facut Dumnezeu tovarasa lui Adam.
Daca toti am alege sa traim si sa ne stafidim singuri cum am mai propasi rasa umana??

Dar da,iubirea ar trebui oferita in diverse forme-atunci nu vei mai simti ca ai iubire pe stoc si expira!
Desigur ca poti face o gramada de lucruri pt altii ca sa nu stai degeaba- de exemplu o matusa de a mea fara copii imi facea mie haine si altor copii din familie sau ne veghea cand parintii nu erau acasa;Dumnezeu sa-i ierte sufletul bun!

Eu nu ma refeream la cei care vor sa se casatoreasca si simt ca asta ar fi chemarea lor, ci la cei care spun ca e mai bine sa traiesti singur in lume, fara familie, fara nimic. Si nu era un sfat, era o precizare, can am zis ca sunt doua cai: casatoria sau calugaria, nu trairea in lume, ca mirean, de unul singur. Si sunt necasatorita si destul de singura; inca sunt in dezbatere cu mine, nu stiu inca daca sa aleg casatoria sau calugaria. Era cineva pe aici care a spus ca e bine sa traiesti singur in lume, si la dansul mai referit mai ales.
Iar cand nu suntem siguri de ce dorim, sa ne rugam Domnului sa ne arate care este planul Sau cu noi. Din nou, cand dorim sa ne casatorim, sa ne rugam Domnului sa ne ajute sa intemeiem o familie, dar sa nu uitam sa zicem si "faca-se voia Ta". Sau e gresit? Ar fi bine sa intelegeti la ce se refera postarea unui user, inainte sa ii faceti morala. Nu am trimis pe nimeni la calugarie daca nu simte chemarea sau doar ca sa nu mai fie singur. Au fost si destule cazuri in care oamenii s-au casatorit, iar apoi unul din soti sau ambii si-au dat seama ca defapt calugaria este chemarea lor. De aceea e bine sa ne rugam Domnului sa ne arate ce e mai bine sa facem, ce planuri are cu noi.

Un om care are o relatie sanatoasa cu Dumnezeu nu poate fi singur oriunde ar fi si cu oricine (n-)ar fi.

La polul opus - omul narcisist e oricand singur indiferent cu cine e si ce i se ofera.

Daca e bun, ce sa-i ierte?:)

AlinB, e bun, dar nu e perfect. Toti avem pacate, indiferent daca suntem oameni buni sau rai. Asadar, pentru toti este valabil ,,Dumnezeu sa ma ierte''.